Decizia penală nr. 59/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.59/R/2013
Ședința publică din 17 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : L. | H. | |
JUDECĂTORI | : I. | M. | |
: V. | V. | A. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, inculpatul H. C. F. și partea civilă S. C.
J. de U. C., împotriva sentinței penale nr.348/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., privind pe inculpații H. C. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal și încăierare prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal, inculpații C. M., L. M. C., Ț. C. A. și S. A. I., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal și încăierare prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a constatat că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 348 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.180 alin.2 Cod penal având în vedere și prev. art. 63 alin.3 teza II Cod penal a fost condamnat inculpatul H.
C. -F. , fiul lui F. și Eniko-Judit, născut la data de_ în mun. Z., jud. S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în Mun. Z., str.
I. B., nr. 24, jud. S., C.N.P. 1., la pedeapsa de 2000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate B. M. I. .
În baza art. 322 alin.1 Cod penal, având în vedere și prev. art. 63 alin.3 teza I Cod penal a fost condamnat inculpatul H. C. -F. la pedeapsa de 1500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
În baza art. 33 lit.a Cod penal rap. la art. 34 alin.1 lit. c Cod penal s-au contopit pedepsele cu amenda penală aplicate inculpatului prin prezenta sentință și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 000 (douămii) lei amendă penală.
Amenda penală se va executa conform prevederilor art.425 Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. b1Cod procedură penală și art. 181alin.3 rap. la art. 91 Cod penal a fost achitat inculpatul H. C. -
F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei.
În baza art. 322 alin.1 Cod penal, având în vedere și prev. art. 63 alin.3 teza I Cod penal a fost condamnat inculpatul C. M. , fiul lui I. și Ana, născut la data de_ în mun. C. -N., jud. C., cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în mun. C. N., C. T., nr. 26, jud. C. ,
C.N.P. 1. la pedeapsa de 1500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
Amenda penală se va executa conform prevederilor art.425 Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. b1Cod procedură penală și art. 181alin.3 rap. la art. 91 Cod penal a fost achitat inculpatul C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei.
În baza art. 322 alin.1 Cod penal, având în vedere prev. art. 63 alin.3 teza I Cod penal și ale art. 3201alin.7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul L. M. -C. , fiul lui M. și Ana, născut la data de_ în mun. Z., jud. S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Z., str. P., nr.22, bl. S10, ap. 11, jud. S., C.N.P. 1. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
Amenda penală se va executa conform prevederilor art.425 Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. b1Cod procedură penală și art. 181alin.3 rap. la art. 91 Cod penal a fost achitat inculpatul L. M. -C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei.
În baza art. 322 alin.1 Cod penal, având în vedere și prev. art. 63 alin.3 teza I Cod penal a fost condamnat inculpatul Ț. C. -A. , fiul lui Cornel și
M., născut la data de_ în mun. Z., jud. S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Z., str. D., nr.17, bl. I-2, ap. 8, jud.
S., C.N.P. 1. la pedeapsa de 1500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
Amenda penală se va executa conform prevederilor art.425 Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. b1Cod procedură penală și art. 181alin.3 rap. la art. 91 Cod penal a fost achitat inculpatul Ț. C. -A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei.
V. În baza art. 322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 63 alin.3 teza I Cod penal a fost condamnat inculpatul S. A. -I. , fiul lui I. și V., născut la
data de_ în mun. Z., jud. S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Z., b-dul M. V., nr.7, bl. D, sc. B, ap. 11, jud. S. ,
C.N.P. 1. la pedeapsa de 1500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
Amenda penală se va executa conform prevederilor art.425 Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. b1Cod procedură penală și art. 181alin.3 rap. la art. 91 Cod penal a fost achitat inculpatul S. A. -I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și a art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M.
I. cu domiciliul în loc. Z., str. Tudor V., nr.12, bl. D 53, sc. A, ap. 3, jud. S. și obligă pe inculpatul H. C. F. la plata sumei de 2000 lei către partea civilă B. M. I. cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a art.313 din Legea nr.95/2006 rep. cu modificările și completările ulterioare și a art. 998 Cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U.
Z. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate B.
M. I. și obligă pe inculpatul H. C. F. la plata către S. J. de
U. Z. a sumei de 38,22 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.14 alin. 1 și 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. J. de U. Z. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate inculpatului H. C. F.
.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a art.313 din Legea nr.95/2006 rep. cu modificările și completările ulterioare și a art. 998 Cod civil s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă S.
C. J. de U. C. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate B. M. I. .
În baza art. 189 alin. Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 1700 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu care au asigurat asistența juridică a inculpaților în faza de judecată, astfel: 400 lei av. B. Aurelia pentru inculpatul
C. M., 400 lei av. P. Alexandru pentru inculpatul S. A. I., 400 lei av. Cobzaș Adela pentru inculpatul L. M. C., 400 lei av. Mureșan Dumitru pentru inculpatul Ț. C. A. și 100 lei onorariu parțial av. Hârza R. pentru inculpatul H. C. F. .
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat astfel: inculpatul H. C. F. la plata sumei de 600 lei, iar inculpații C. M., S. A. I., L. M. C., Ț. C. A. la plata sumei de câte 900 lei fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, din Dosar nr. 795/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpaților: H. C. F. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.
de art. 180 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal și încăierare prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal, C. M., L. M. C., Ț. C. A. și S. A. I. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal și încăierare prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în noaptea de 1/_, la Hanul Drumeților din mun. Z., învinuiții H. C. F.
, C. M. și S. A. - I. pe de o parte și inculpații L. M. - C. și Ț. C.
A. pe de altă parte, și-au aplicat reciproc lovituri, lovind și alte persoane prinse fără voia lor în învălmășeală, iar prin lovirile reciproce pe care și le-au aplicat, prin injuriile adresate, prin faptul că au răsturnat o masă, scaune și au spart sticle și pahare într-un loc public, în prezența mai multor persoane, au produs scandal public și au tulburat liniștea publică. În aceeași dată inculpatul
H. C. F. a lovit-o pe partea vătămată B. M. - I. cu capul în zona nasului, provocându-i leziuni ce au necesitat 14- 16 zile de îngrijiri medicale
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea părții vătămate - fila 10 ; 29, declarații învinuiți - fila 15- 25 ; 44- 52 ; 55-67 ; 71-81; 87- 93, proces - verbal de confruntare - fila 97-100, declarații parte vătămată - fila 103-110, rapoarte de constatare medico- legală - fila 40 ; 111; 139-141, acte medicale - fila 31-37; 84; 1 12- 127; 146, declarații martori -fila 146-213.
Înainte de citirea actului de sesizare s-au constitui părți civile în cauză partea vătămată B. M. I. (f. 308), S. J. de U. Z. (f. 271), S. C. J. de U. C. (f. 302).
Inculpatul H. C. F. prin apărător ales a invocat excepția de neconstituționalitate, iar prin încheierea din data de_ în temeiul art. 303 alin.6 C.p.p. instanța a suspendat judecata până la soluționarea excepției. Prin Decizia 83/_ (f. 326) a fost soluționată excepția de neconstituționalitate.
La termenul de judecată din_ inculpaților prezenți H. C. F. ,
C. M., S. A. I. și L. M. C. le-au fost aduse la cunoștință prevederile art.3201C.p.p. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate. Inculpatul L. M. C. a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată declarând că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f. 410). În baza cererii inculpatului admisă de către instanță, în privința acestui inculpat cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art. 3201Cod procedură penală, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Inculpații H. C. F., C. M. și S. A. I. au solicitat ca
judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii obișnuite prin administrare de probe.
După citirea actului de sesizare, la termenul de judecată din data de_ au fost audiați inculpații H. C. F. (f. 411), C. M. (f. 412), iar
inculpatul S. A. I. nu a dat declarație în fața instanței de judecată declarând că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale (f. 413). Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii G. C. I. (f. 456), Harani Tudor V. (f. 457), G. F. (f. 478), Dehelean C. (f.479), A. V. (f.
500), Terheș L. (f. 526), Mastan R. N. (f. 527), Culic M. Ionuț (f. 528),
Welther Alexandru (f. 558), Sîmpălean D. Alexandru (f. 559), Lațcău C. G. (f. 560), A. L. (f. 561), S. C. Ionuț (f. 562).
Au fost depuse la dosarul cauzei referatele de evaluare psihosocială ale inculpaților: H. C. (f. 252-253), L. M. C. (f. 254-255), Ț. C. (f.
256-257), C. M. (f.276-279) și S. A. (f. 284-285).
Apărătorul ales al inculpatului H. C., la termenul de judecată din data de_, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, respectiv, din infracțiunile prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar la termenul de judecată din data de_ formulează o nouă cerere de schimbare a încadrării juridice, respectiv, din infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin.2 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 C.p. Cererile de schimbare a încadrării juridice au fost respinse de instanță, considerentele avute în vedere vor fi dezvoltate mai jos în prezenta sentință.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 1/_, în jurul orei 4,00, inculpații H. C. - F., C.
M. și S. A. - I. se aflau la o masă în salonul restaurantului " Hanul Drumeților" din municipiul Z., împreună cu martorii Terheș L. E. - prietena inculpatului H. C. - F., Welter Alexandru și cu prietena inculpatului C. M., pe numele de A. .
In același salon, la o altă masă, se aflau inculpații L. M. - C. și Ț.
C. - A., împreună cu partea vătămată B. M. - I. și martorii Coca B.
Nicu, G. C. I., G. F. - V., Harani Tudor V., Csuros D. - A.
, Dehelean C., Avram R. Vlad, Sîmpălean D. - Alexandru . Ambele grupuri au fost servite de aceeași chelneriță, martora A. L. (f. 206). În cadrul acelui local la ora respectivă se afla personalul de serviciu format din martorii A. L. care i-a servit pe inculpați în salon, Culie M. Ionuț- ospătar care a servit în sala alăturată salonului, A. V. și Mastan R. N. - bucătari . Din coroborarea declarațiilor inculpaților și a martorilor rezultă că în salonul de servire a mesei se aflau doar cele două grupuri din care făceau parte inculpații, în sala alăturată unde se află barul, legată de salon printr-o ușă ce era mai tot timpul deschisă, potrivit declarațiilor martorilor, se mai aflau câteva persoane (fila 147; 171; 188-211 ), de asemenea pe terasa localului se aflau câțiva clienți. Potrivit declarațiilor martorilor Coca B. (f. 147) și Treheș L. (171) în salon mai erau 2 bărbați care au plecat când a început scandalul, aceste declarații însă nu sunt susținute de declarațiile celorlalți martori și ale inculpaților care afirmă cu certitudine că în salon erau doar persoanele din cele două grupuri.
Grupul inculpaților L. M. - C. și Ț. Cosmii - A. vorbeau mai tare, fapt care 1-a deranjat pe inculpatul H. C. - F., astfel încât acesta i- a cerut martorei A. L. să le spună să facă liniște . Martora a făcut acest lucru, dar inculpatul L. M. - C. i-a vorbit urât, ceea ce 1-a determinat pe inculpatul H. C. - F. să se adreseze celor de la masa vecină și să le ceara să vorbească mai încet. Intre inculpatul L. M. - C. și inculpatul H. C.
F. a avut loc un schimb de replici, adresându-și injurii reciproc, iar în acest timp o persoană de la masa inculpatul H. C. F. a aruncat cu un obiect de sticlă care s-a spart de masa la care se afla grupul inculpatului L. M. C. . Inculpații L. M. - C. și Ț. C. - A. s-au ridicat în picioare, iar inculpatul C. M. s-a deplasat la masa vecină, urmat de inculpații H. C.
F. și S. A. - I., agresându-i pe martorul G. C. loan, apoi inculpații
L. M. - C., Ț. C. - A. . Inculpații L. M. - C.
și Ț.
C.
- A.
au ripostat, astfel încât între grupul format din inculpații H.
C.
- F.
, C.
M. și S. A. - I. și grupul format din inculpații L. M.
- C.
și Ț.
C.
A. s-a iscat o încăierare în care aceștia și-au aplicat reciproc lovituri cu pumnii și picioarele și au aruncat cu sticle. În cadrul acestui scandal s-a produs îmbulzeală, fiecare inculpat i-a lovit pe cei din grupul advers, fără a se putea stabili toate loviturile date și primite de fiecare inculpat în parte . Inculpații L.
M. - C. și Ț. C. - A. au folosit sticle cu care l-au lovit în cap pe inculpatul C. M. și l-au tăiat la mână pe inculpatul H. C. - F. . Inculpații H. C. - F., C. M. și S. A. - I. i-au lovit pe cei doi inculpați dar și pe martorii G. C. I., Coca B. - Nicu G. F. -V., Harani Tudor V., Avram R. Vlad, (prinși fără voia lor în învălmășeală dar care nu au ripostat), cu pumnii și picioarele, astfel încât toți au suferi leziuni ( fila 41; 84 ; 164;). În timpul scandalului produs s-a răsturnat masa la care s-au aflat inculpații L. M. - C. și Ț. C. - A., scaunele de la aceasta, vesela și tacâmurile de pe masă, au fost sparte sticle și pahare, a căzut o draperie din local. Datorită scandalului produs prietena inculpatul C. M. a început să plângă și împreună cu martorii Terheș L. E. și Welter Alexandru au părăsit restaurantul pe o altă ușă, martorul Sîmpălean D. nevrând să fie implicat în vreun fel, s-a retras la baie până nu a mai auzit nici un zgomot. La un moment dat, personalul restaurantului le-au spus celor implicați că au anunțat politia ( fila 194; 10 ) astfel toți au ieșit pe rând în fugă din local îndreptându-se către mașini.
În fața localului a avut din nou loc o altercație între inculpatul H. C. -
F. și inculpatul L. M. - C., inculpatul H. C. lovindu-l pe inculpatul L. M. C., între cei doi intervenind partea vătămată B. M.
I., în apărarea prietenului său L. M. - C. . Aceasta s-a așezat între cei doi și i-a cerut inculpatului H. C. - F. să înceteze, pentru că altfel v-a anunța poliția. Inculpatului H. C. - F. a prins-o pe partea vătămată cu o mâna de ceafa și a lovit-o cu capul în față, apoi peroanele din grupul lui H. C. s-au urcat în mașini și au plecat înainte de sosirea organelor de poliție . Persoanele care au suferit leziuni s-au prezentat la Secția U. a S. ui J.
S., unde au primit îngrijiri medicale .
Partea vătămată B. M. - I. a prezentat leziuni ce au necesitat inițial 8-9 zile de îngrijiri medicale - Contuzie a feței. Fractură fără deplasare a piramidei nazale, potrivit certificatului medico legal 1581/I/a/350 din_, apoi prin raportul de constare medico legală din data de 1587/II/a/56 din _
, respectiv_ s-a apreciat că leziunile provocate necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale ( fila 111; 139-141 ) și nu au pus în pericol viața victimei.
Inculpatul H. C. - F. a suferit leziuni, în cadrul încăierări descrise mai sus, ce au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală 8745/II/a/263 din_ ( fila 41 ). Celelalte persoane care au suferit leziuni în scandalul din noaptea de 1/_ nu s-au prezentat la medicul legist și nu au cerut stabilirea zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării.
Partea vătămată B. M. - I. a formulat plângere penală prealabilă împotriva inculpatului H. C. - F., în data de_ (fila 10), în termenul legal prevăzut de art. 284 C.p.p..
Inculpatul H. C. -F. a depus plângere penală față de inculpatul L.
M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală în data_ ( fila 29 ), iar prin actul de sesizare al instanței s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de această faptă, întrucât plângerea a fost formulată cu depășirea
termenului legal de două luni de la data în care a suferit leziunea și a cunoscut autorul.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor. În declarațiile date în faza de urmărire penală fiecare dintre inculpați susține că au fost loviți de persoanele din grupul advers, fără ca ei să lovească. În declarațiile date în fața instanței de judecată, cu excepția inculpatului L. M. C. care a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, inculpații H. C. F. și C.
M. declară din nou același lucru că au fost loviți de către cei doi inculpați din grupul advers, fără a recunoaște că ei au lovit pe cineva. În cauză a fost administrat un vast probatoriu fiind audiați inculpații și un număr de 16 martori. Coroborând declarațiile martorilor care au fost prezenți în salonul în care a avut loc scandalul rezultă fără nici un dubiu că loviturile și agresiunile a fost reciproce, că persoanele care au lovit au fost pe de o parte inculpații C. M. H.
C. și S. A. I., pe de o parte și inculpații L. M. C. și T. C. A. pe de altă parte, că fiecare dintre inculpați a aplicat lovituri celor din grupul advers, fiind creată o învălmășeală. De altfel și inculpații H. C. (f. 16) și C.
(f. 48) în declarațiile date în faza de urmărire penală recunosc că s-a produs
"o bătaie în care toți au lovit și au fost loviți";, respectiv " Ne-am lovit reciproc de mai multe ori";; martorul Welther Alexandru declară de asemenea că " s-au lovit reciproc cei de la ambele mese";(f. 147), " în acest timp l-am văzut pe H. C. și pe S. A. zis Papu bătându-se efectiv cu ceilalți băieți însă nu pot preciza pe cine au lovit sau dacă au fost loviți, deoarece se crease o învălmășeală";. Din declarațiile inculpaților, ale martorilor, având în vedere faptul că fiecare dintre inculpați a fost lovit și a suferit leziuni, urmările produse în salonul restaurantului, rezultă fără urmă de îndoială că fiecare dintre inculpați a lovit, fiind lovit la rândul său de cei din grupul advers.
În drept,
Fapta inculpaților H. C. - F., Cionat M., S. A. I., pe de o parte și L. M. C., Ț. C. A., pe de altă parte, care în data de 0_, aflându-se în localul public Hanul Drumeților, și-au aplicat reciproc lovituri fără a putea delimita clar actele de violență exercitate de fiecare inculpat în parte, lovind și alte persoane prezente prinse fără voia lor în îmbulzeala creată, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prev. de art.
322 alin.1 Cod penal, fiecare dintre inculpați săvârșind infracțiunea de încăierare în calitate de autor.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de încăierare s-a realizat prin acțiunea fiecăruia dintre inculpați de a participa la o încăierare intervenită între două grupuri de persoane prin exercitare de acte de violență împotriva persoanelor aflate în tabăra adversă, fără a putea stabili în mod clar activitatea fiecăruia dintre inculpați. Din probele administrate în cauză rezultă că în speță au existat două tabere, inculpații H. C. F., C. M. ,
S. A. I. pe de o parte, și L. M. Ț. C. A. pe de altă parte, inculpații din cele două tabere și-au aplicat reciproc lovituri cu pumnii și picioarele, au aruncat cu sticle, fiind creată o învălmășeală în care nu s-a putut distinge cine pe cine lovește, împrejurare în care au fost lovite și alte persoane prezente care nu au participat la încăierare prin exercitare de acte de violență.
În ce privește latura subiectivă inculpații au acționat cu intenție directă, au avut reprezentarea faptei lor și a urmării produse atât asupra climatului de securitate socială privind conviețuirea pașnică între cetățeni, dar și asupra integrității și sănătății persoanei, și au urmărire producerea un asemenea rezultat. Acest aspect rezultă în special din modul de săvârșire a faptei, respectiv inculpații și-au aplicat lovituri cu pumnii, cu picioarele și au aruncat cu sticle unii dintre aceștia fiind tăiați, iar durata pe care s-a derulat încăierarea nu este
una foarte redusă, durând aproximativ 5-10 min potrivit declarațiilor inculpaților și a martorilor.
Apărătorii inculpaților H. C. F. și C. M. au solicitat în dezbateri încetarea procesului penal în ce privește săvârșirea infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin.1 C.p. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin.1 lit. g C.p.p. întrucât s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale.
Sub acest aspect instanța a reținut că în ce privește termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiuni de încăierare prev. de art. 322 alin.1 C.p. raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, acesta este de 3 ani potrivit art. 122 alin.1 lit. d Cod penal și începe să curgă de la data săvârșii faptei, respectiv 02._ . În cauză au intervenit mai multe întreruperi ale termenului de prescripție, ultimul dintre acestea fiind repunerea cauzei pe rol și reluarea judecații din data de_, în această situație se impune a fi verificată împlinirea termenului prescripției speciale a răspunderii penale, stabilit potrivit art. 124 Cod penal. În ce privește prevederile art. 124 C.p. instanța a constatat că prin Legea 63/2012 ( publicată în MO din data de_ ) au fost modificate prevederile acestui articol, existând o succesiune de legi penale în timp cu privire la calculul prescripției speciale. Potrivit art.10 C.p. legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare, excepție făcând situația în care intervine de la data săvârșirii infracțiunii până la data judecării definitive o lege mai favorabilă (art.13 C.p.) Verificând modificarea
intervenită în textul de lege, instanța a constatat că prevederile actuale ale art.124 C.p. nu sunt mai favorabile inculpaților, stabilind un termen de prescripție specială mai lung, în consecință sunt aplicabile prevederile art. 124
C.p. în vigoare la data săvârșirii faptei, potrivit cărora prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prev. de art. 122 C.p. este depășit cu încă jumătate, în speță rezultând un termen de 4 ani și 6 luni.
Instanța a constatat că prin încheierea din data de_ judecarea cauzei a fost suspendată până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată în cauză, iar prin Decizia 83/_ Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate. Potrivit art. 128 Cod penal cursul termenului de prescripție a răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o prevedere legală împiedică continuarea procesului penal. Având în vedere prev. art. 303 alin.6
C.p.p. în vigoare la data invocării excepției de neconstituționalitate, care împiedicau continuarea judecății până la soluționarea excepției, instanța a constatat că în perioada_ -_ cursul prescripției răspunderii penale a fost suspendat . În consecință perioada de suspendare a cursului prescripției răspunderii penale cuprinsă între_ -_ nu se include în perioada termenului prescripției speciale a răspunderii penale, urmând a fi adăugată acestuia, respectiv la termenul de 4 ani și 6 luni ( în acest sens fiind practica judiciară Decizia ÎCCJ 3473/2010, dar și doctrina - C. Mitrache, Drept Penal Român. Partea Generală, ed. Universul Juridic 2009, pag 356). În aceste condiții având în vedere termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 4 ani și 6 și perioada de suspendare a cursului prescripției de 10 luni și 17 zile, instanța a constatat că în speță nu s-a împlinit termenul de prescripție specială, acesta urmând a se împlini la data de_ .
Reținând vinovăția inculpaților H. C. F., C. M., S. A. I. L.
M. și Ț. C. A. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art 345 alin. 2
C.p.p. instanța a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
În ce privește pericolul social concret al faptei, având în vedere numărul mare de persoane care au fost implicate în încăierare dar și persoanele care au fost prinse fără voia, locul săvârșirii faptei, modul de săvârșire - lovire cu pumnii picioare, aruncare cu sticle, mese și scaune răsturnate, durata pe care au fost exercitate acțiunile violente, urmările produse, instanța a apreciat ca fapta inculpaților are un grad de pericol social ridicat.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana inculpaților :
Inculpatul H. C. F. este în vârstă de 26 ani, are studii superioare, potrivit fișei de cazier judiciar (f.607) acesta nu are antecedente penale,dar i-au fost aplicate două sancțiuni cu amenda administrativă pentru săvârșirea faptei prev. de art. 180 alin.1 C.p., lovire sau alte violențe. Potrivit concluziilor referatului de evaluare (f. 252-253) inculpatul prezintă o predispoziție personală spre comportamente agresive, prezintă șanse ridicate de reintegrare în societate, având preocupări și planuri dezirabile pentru viitor.
Inculpatul C. M. este în vârstă de 40 de ani, are studii profesionale, este căsătorit, nu are un loc de muncă stabil, lucrând ca om de ordine la cluburi, discoteci; potrivit fișei de cazier judiciar (f. 575) acesta are antecedente penale fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani prin SP 1335/_ a Judecătoriei C. definitivă prin Decizia 62/R/_ a T. ui C., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și vătămare corporală. Potrivit referatului de evaluare întocmit (f. 276-279) inculpatul are un anturaj care acceptă comportamente agresive și o profesie care presupune agresiuni fizice, factori care pot influența negativ comportamentul inculpatului; are un climat familial pozitiv și susținerea părinților și a soției, factori ce pot influența pozitiv comportamentul acestuia, șansele de reintegrare socială fiind ridicate.
Inculpatul S. A. I. este în vârstă de 24 ani, a absolvit 10 clase, potrivit fișei de cazier judiciar nu are antecedente penale (f. 610). Din referatul de evaluare întocmit în cauză (f. 284-285) rezultă că, având în vedere resursele interne ale inculpatului, caracteristicile personale ale acestuia (calm și pasivitate), preocuparea pentru muncă, susținerea familiei, inculpatul are perspective mari de reintegrare în societate.
Inculpatul L. M. C. este în vârstă de 30 ani, are studii superioare, potrivit fișei de cazier judiciar (f. 608) nu are antecedente penale. Potrivit referatului de evaluare (f. 254-255) inculpatul prezintă perspective mari de integrare în societate dispunând de resurse interne - responsabilitate față de părinți și locul de muncă, preocupări dezirabile în timpul liber -, dar și externe - percepție pozitivă în societate și sprijinul părinților.
Inculpatul Ț. C. A. este în vârstă de 31 ani, a absolvit facultatea, este administrator al unor societăți comerciale, potrivit fișei de cazier judiciar (f. 609) nu are antecedente penale. Potrivit referatului de evaluare întocmit în cauză (f. 256-257) inculpatul are șanse mari de reintegrare socială având în vedere comportamentul corespunzător al acestuia în familie și în societate și susținerea morală și afectivă a familiei.
Pe parcursul procesului penal inculpații au colaborat cu organele judiciare dar nu au recunoscut săvârșirea faptei, fiecare dintre aceștia susținând că au
fost agresați de către cei din tabăra adversă, respectiv faptul că au fost loviți dar nu au lovit la rândul lor.
În faza de judecată inculpatul L. M. C. a declarat că recunoaște toate faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare solicitând judecarea cauzei în procedură simplificată, motiv pentru care față de inculpat la individualizarea pedepsei instanța a făcut aplicarea prev. art. 3201C.p.p. privind reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de textul incriminator.
Pentru infracțiunea prev. de art.322 alin.1 C.p. pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii, iar potrivit art. 72 alin.2 C.p. la alegerea uneia dintre pedepsele alternative instanța a avut în vedere același criterii ca și pentru proporționalizarea acesteia, prev. de art. 72 alin.1 C.p. . Față de toate circumstanțele reale și personale ale cauzei, în special având în vedere gravitatea mai redusă a urmărilor produse, conduita anterioară și ulterioară a
inculpaților, concluziile referatelor de evaluare psihosocială a inculpaților, timpul scurs de la data săvârșirii faptelor, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda penală pentru fiecare dintre inculpați va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Având în vedere limitele pedepsei amenzii conform art. 63 alin. 3 teza II C.p., iar în cazul inculpatului L. M. C. și dispozițiile art. 3201alin. 7 Cod de procedură penală, instanța a aplicat inculpaților H. C. F., C. M. ,
S. A. I. și Ț. C. A. o pedeapsa de 1500 lei amendă penală pentru fiecare din aceștia, iar pentru inculpatul L. M. C. o pedeapsă de 1000 lei amendă penală.
Pedeapsa amenzii penale s-a dispus a fi executată în conformitate cu dispozițiile art.425 Cod procedură penală, inculpații având obligația de a depune recipisa de plată integrală a amenzii la instanța de executare în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Le-a fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.631Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea de încăierare - de la 1 lună la 6 luni -, în ipoteza sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
În ce privește pe inculpatul C. M. având în vedere că a fost condamnat anterior definitiv la pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendare sub supraveghere, în condițiile aplicării în prezenta cauză a unei pedepse cu amenda penală, potrivit art. 85 alin.1 C.p. nu s-a impus anularea suspendării sub supraveghere.
Fapta inculpaților H. C. F., C. M., S. A. I., L. M. și Ț. C. A. care în data de 0_, aflându-se în localul public Hanul Drumeților din loc. Z., în prezența mai multor persoane ce se aflau în local, și- au aplicat loviturii reciproce, și-au adresat injurii, au aruncat cu sticle, au răsturnat mese și saune, au spart veselă, provocând astfel tulburarea liniștii publice și scandal public, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.p.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea prev. de art. 321 alin.1 C.p. poate fi săvârșită prin acte, gesturi, cuvinte, expresii sau orice fel de manifestări, esențial fiind ca prin aceste manifestări să se producă una din urmările prevăzute în mod alternativ de către textul incriminator: atingerea bunelor moravuri, scandal public, tulburarea liniștii publice.
În apărare inculpatul H. C. F. prin apărător ales susține că nu s-a produs în speță nici una dintre cele trei urmări alternative prevăzute de art. 321 alin.1C.p., în consecință faptei îi lipsește unul din elementele constitutive. Prin
actele de violență ale inculpaților, injurii adresate, strigăte, sticle și pahare sparte, mese și scaune răsturnate, toate acestea exercitate într-un local public în care se aflau și alte persoane, chiar dacă nu în încăperea în cauză, ci în încăperea alăturată, nu se poate susține că nu s-a adus atingere climatului pașnic, bazat pe respect reciproc, securitate personală și încredere în ceilalți, specifice unui comportament normal al persoanelor ce participă la o formă de viată în comun, în public. Climatul pașnic a fost înlocuit cu o stare de agitație, chiar dacă nu din partea tuturor persoanelor din local, s-a creat prin fapta inculpaților zarvă, vâlvă ce a ajuns la cunoștința altor persoane care deși nu au manifestat o stare de teamă, frică ce să îi determine să plece, le-au atras în mod cert atenția și le-au produs indignare. Din declarațiile martorilor audiați: Welther Alexandru, Terheș L., Lațcău C., Culic M., A. L., Dehelean C. ,
G. C., Avram R., Sâmpălean D. rezultă că în încăperea alăturată salonului în care a avut loc încăierarea și pe terasa localului mai erau și alte persoane, care nu au reacționat nici într-un fel, nu au plecat din localul public dar au fost atenți la ce se întâmplă auzind scandalul și zarva produsă în salon. De asemenea fapta inculpaților a produs o stare de teamă martorei A. L. ceea ce a determinat-o să își sune șeful, în același timp celelalte persoane ce se aflau la masă cu inculpații s-au dat la o parte de frică să nu fie implicate, iar unele dintre acestea au părăsit localul prin ușa din spate. În consecință instanța a apreciat că prin manifestările inculpaților s-a produs scandal public și a fost tulburată liniștea publică.
Cu toate acestea, având în vedere ora la care s-au produs faptele, numărul redus de persoane din local, faptul că în încăperea în care au avut loc faptele s- au aflat doar persoanele ce îi însoțeau pe inculpați, reacția concretă a celorlalte persoane din local care nu au plecat și nu au alertat organele de poliție, instanța a apreciat că prin fapta inculpaților s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală și fapta inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință având în vedere prevederile art. și prevederile 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală instanța a dispus achitarea inculpaților H. C. F. ,
C. M., S. A. I., L. M. și Ț. C. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal. Totuși având în vedere modul de săvârșire a faptei și atitudinea inculpaților de a nu-și asuma vinovăția și responsabilitatea faptelor săvârșite, în baza art. art. 181alin.3 rap. la art. 91 Cod penal instanța a aplicat acestora sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de câte 1000 lei pentru fiecare inculpat în parte.
Fapta inculpatului H. C. -F. care în data de 0_ a aplicat o lovitură cu capul în zona feței părții vătămate B. M. I. provocându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 C.p.
În apărare inculpatul H. C. F. a invocat faptul că acțiunea sa de lovire a părții vătămate face parte din ansamblul actelor de violență din cadrul încăierării, care nu poate fi separat de acestea, nu i se poate da o încadrare juridică distinctă, fiind absorbit în conținutul constitutiv al infracțiunii de încăierare, solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, cerere respinsă de instanță pornind de la
următoarele considerente. Din ansamblul probelor administrate în cauză instanța a reținut că încăierarea s-a epuizat în local, întrucât persoanele care au participat la încăierare, când în restaurant s-a spus că a fost anunțată poliția, au ieșit în
grabă din local și s-au îndreptat către mașini. În fața localului public nu au existat două tabere (cel puțin 4 persoane ), nu au fost acte de violență reciprocă între două tabere, nu a fost îmbulzeală care să facă imposibilă delimitarea acțiunilor fiecărei persoane, nefiind întrunite condițiile specifice unei încăierări. Din declarațiile inculpatului H. C. (f. 18, 21, 411) rezultă că "după bătaie"; afară a fost acostat de către L., partea vătămată "a intervenit între mine și L. ";,
"afară nu s-au lovit două grupuri";, iar pe partea vătămată susține că a lovit-o din greșeală. De asemenea din declarațiile inculpaților L. M. (f. 62), Ț. C. (f. 75), S. A. (f. 89,93), C. M. (f. 101), declarațiile martorilor Welther Alexandru (f. 166), Terheș L. (f. 174, 526), Lațcău C. (f. 177), S. C. (f. 212, 562), G. C. (f. 456), Sâmpălean D. (f. 559) reiese faptul că în parcarea din fața localului nu au continuat altercațiile dintre cele două tabere, a existat o altercație între inculpatul H. C. F. și L. M. C., iar între aceștia a
intervenit partea vătămată B. M. I. . Acțiunea inculpatului de lovire a părții vătămate a fost un act distinct, delimitat clar de actele specifice încăierării și care se epuizase la acel moment, această acțiune constituind elementul material al unei infracțiuni distincte de lovire prev. de art. 180 alin.2 C.p.
În ce privește latura subiectivă, inculpatul a susținut că nu a acționat cu intenție, ci e posibil să o fi lovit pe partea vătămată din greșeală când a încercat să respingă atacul lui L. M., situație în care susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sub aspectul laturii subiective prin lipsa intenției, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.2 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 C.p. Având în vedere stare de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, instanța a respins cererea inculpatului, apreciind că acesta a acționat cu intenție. Astfel declarațiile părții vătămate (f.106), declarațiile inculpaților L. M. (f.62, 63, 67) Ț. C. (f. 79, 81) a martorilor Coca B. (f. 147, 151), G. C. (f. 157), Harani Tudor (f. 161), Csuroș D. (f. 182, 186), Sâmpălean D. (f. 203) sunt concordante în ce privește faptul că în fața localului inculpatul H. C. a lovit-o cu capul în zona nasului pe partea vătămată în timp ce o ținea cu mâna de cap în zona cefei și a tras-o înspre el. Intenția inculpatul de a o lovi pe partea vătămată reiese fără nici un dubiu din modul de săvârșire a faptei: a lovit cu capul în zona nasului, a tras- o în acest timp spre el pe partea vătămată, în aceste condiții neputând fi reținută apărarea inculpatului că în acest mod încerca să se apare de lovitura inculpatului L. M. și nu dorea să o lovească pe partea vătămată.
Apărătorul ales al inculpatului H. C. F. susține că în speță inculpatul a acționat în legitimă apărare, în această situație existând o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și se impune achitarea inculpatului. În susținerea acestui aspect apărătorul inculpatului arată că la ieșirea din local inculpatul era rănit la mâini și sângera, iar inculpatul L. M. și partea vătămată B. M. I. veneau în spatele lui și continuau să îl lovească cu mâinile și picioarele. Acțiunea părții vătămate este apreciată de inculpat ca fiind un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa și care i-a pus în pericol grav persoana, apărarea inculpatului fiind proporțională cu atacul.
Din declarațiile martorilor invocați de către apărătorul inculpatului: Lațcău
C., Terheș L., Welther Alexandru, G. F., S. C., G. C. rezultă faptul că la ieșirea din localul public inculpatul H. C. F. avea mâna bandajată și sângera, iar în ce o privește pe partea vătămată aceasta venea în spatele inculpatului H. C., îl înjura, gesticula, încerca să îl lovească cu piciorul, unii martori susținând chiar că partea vătămată l-a lovit cu piciorul pe inculpat. În condițiile date, având în vedere și rana inculpatului H. C., dar și acțiunea concretă a părții vătămate, riposta inculpatului, statura și forța fizică
a celor două părți, instanța a constatat că, acceptând faptul că acțiunea părții vătămate este un atac material, direct, imediat, injust îndreptat împotriva inculpatului, nu se poate reține însă că acest atac ar fi putut pune în pericol (nici nu neapărat grav) persoana inculpatului, cu atât mai mult că riposta acestuia ar fi fost proporțională cu atacul ( partea vătămată a dat după inculpat cu piciorul, eventual l-a și lovit, iar inculpatul a lovit-o puternic cu capul în nas, trăgând-o spre acesta). Pe aceste considerente instanța a apreciat că nu sunt întrunite în cauză condițiile legitimei apărări.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social concret mediu, având în vedere faptul că așa cum s-a reținut anterior infracțiunea este săvârșită cu intenție directă, loviturile au fost aplicate în față, discrepanța mare de forță dintre inculpat și partea vătămată, fapta a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr mare de îngrijiri medicale, dar în același timp va avea în vedere și atitudinea și comportamentul provocator al părții vătămate anterior săvârșirii faptei.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, așa cum au fost reținute anterior, faptul că acesta nu a avut o atitudine sinceră în ce privește săvârșirea acestei fapte, nerecunoscându-și vinovăția, dar și aprecierea din referatul de evaluare potrivit căreia inculpatul nu manifestă empatie față de partea vătămată.
Având în vedere că legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepse alternative, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei, comportamentul părții vătămate, persoana inculpatului, vârsta avută de acesta la data săvârșirii faptei, conduita ulterioară și timpul scurs de la data săvârșirii faptei, în temeiul art. 72 alin. 2 C.p., instanța a ales din pedepsele alternative prevăzute aplicarea pedepsei amenzii penale pe care a aplicat-o în cuantum de 2000 lei, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Instanța a constatat că infracțiunea de lovire și alte violențe a fost săvârșită de inculpatul H. C. F. în concurs real cu infracțiunea de încăierare potrivit art. 33 lit. a C.p.
În baza art. 34 alin.1 lit. c Cod penal instanța a contopit pedepsele cu amenda penală aplicate inculpatului prin prezenta sentință și a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 2 000 (douămii) lei amendă penală, ce se va executa conform prevederilor art.425 Cod procedură penală. A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art.631Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătă mată B. M. I. s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpatul H. C. F. cu suma de 2 000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 20 000 lei reprezentând daune morale (f. 308). În ce privește leziunile provocate părții vătămate au fost depuse în copie înscrisuri medicale la dosarul cauzei în faza de urmărire penală la filele 112-127. Potrivit raportului de constatare medico legală nr. 1587/II/a/56 din_ și a completării la acest raport din data de_ (f. 139-140), ca urmare a agresiunii din data de 0_ partea vătămată B. M. I. a necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale, iar intervențiile chirurgicale efectuate
ulterior agresiunii din data de 0_ nu au avut legătură de cauzalitate cu agresiunea, fiind efectuate pe o afecțiune preexistentă acesteia.
Față de despăgubirile materiale solicitate de către partea vătămată instanța a constatat că nu au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri privind efectuarea unor cheltuieli de către aceasta. Au fost depuse în copie înscrisuri medicale privind intervenții chirurgicale ulterioare datei de 0_ și încadrare în grad de handicap, acte medicale care au fost avute însă în vedere la efectuarea raportului de constatare medicolegală în care se concluzionează că nu există legătură de cauzalitate între aceste intervenții chirurgicale și agresiunea din data de 02.09.200, față de aceste probleme de sănătate ale părții vătămate nefiind îndeplinite în cauză condițiile angajării răspunderii civile delictuale ale inculpatului, în cond. art. 998 Cod civil..
În legătură cu "Fractura de piramidă nazală fără deplasare"; produsă părții vătămate prin fapta inculpatului H. C., așa cum rezultă din certificatul medico legal 1581/I/a/350 din_, partea vătămată nu a făcut dovada prescrierii sau urmării unui tratament, a internării sau a altor cheltuieli legate de recuperarea stării de sănătate, în consecință instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția răspunderii civile delictuale privind existența unui prejudiciu cert, dovedi și neacoperit. În consecință va respinge cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului H. C. F. la plata de despăgubiri materiale.
Față de daunele morale solicitate de partea civilă instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe părții civile i s-a produs un prejudiciu moral constând pe de o parte în suferința fizică inerentă loviturilor aplicate și leziunilor produse, pe de altă parte în suferința psihică cauzată de atingerea adusă imaginii acesteia prin lovirea într-un local public, în prezența prietenilor, prin producerea de leziuni vizibile la nivelul feței care până la vindecare, având în vedere și vârsta părții vătămate, i-au creat în mod cert un prejudiciu de imagine și au împiedicat-o a-și desfășura viața în mod obișnuit. Între prejudiciul moral suferit de partea vătămată și infracțiunea reținută în sarcina inculpatului H. C. F. este o legătură directă de cauzalitate fiind
îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998 C. Civ. Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la prejudiciul moral cauzat părții vătămate, dar având în vedere și comportarea și atitudinea provocatoare a acesteia față de inculpat anterior săvârșirii faptei, instanța a apreciat că pretențiile părții civile depășesc însă cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite, astfel că suma de 2000 lei o apreciază ca reprezentând o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile. Pe considerentele de mai sus, baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și a art. 998 Cod civil
instanța urmează a admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.
M. I. și va obligă pe inculpatul H. C. F. la plata sumei de 2000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.
În cauză s-a constituit parte civilă în cauză S. J. de U. Z. cu suma de 92,98 lei din care suma de 38,22 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate B. M. I. și suma de 54,76 lei contravaloarea serviciilor medicale acordate inculpatului H. C. F. (f. 271).
În ce privește serviciile medicale acordate părții vătămate B. M., instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 S. J. de U. Z. are calitatea de parte civilă în cauză, putându-se îndrepta împotriva inculpatului H. C., iar din înscrisurile doveditoare depuse la dosar (f.272-275) instanța a apreciat că pretențiile civile sunt întemeiate, fiind făcută dovada cheltuielilor ocazionate de investigațiile medicale făcute părții vătămate în data de 0_ . Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 cu modificările ulterioare, art.14 și art. 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 Cod civil, instanța urmează să oblige pe inculpatul H. C. F. la plata către S. J. de U. Z. a sumei de 38,22 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale, cu titlu de despăgubiri materiale.
În ce privește cheltuielile cu serviciile medicale acordate inculpatului H.
C., instanța a reținut că prin actul de sesizare s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul L. M. C. sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de vătămare corporală în dauna inculpatului H. C., plângerea prealabilă fiind formulată peste termenul prevăzut de lege. În condițiile în care în speță nu este exercitată acțiunea penală cu privire la fapta ce a produs leziuni inculpatului H. C., potrivit art. 14 alin.2 C.p.p. nu poate fi exercitată în cadrul acestui proces penal nici acțiunea civilă cu privire la această faptă. În baza art.14 alin. 1 și 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare instanța va respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. J. de U. Z. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate inculpatului H. C. F.
.
S-a constituit parte civilă în cauză și S. C. J. de U. C. cu suma de 1092,08 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată cu ocazia internării din perioada_ -_ cu diagnosticul "Focare dentare. Deviație de sept nazal"; (f. 304-305). Față de această constituire de parte civilă, având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1587/II/a/56 din data de_ (f. 139-140), potrivit căruia între aceste afecțiuni și agresiunea exercitată de inculpat nu există legătură de cauzalitate, constatând ca nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale ale inculpatului, în art.313 din Legea nr.95/2006 rep. cu modificările și completările ulterioare și a art. 998 Cod civil a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. J. de U. C. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate B. M. I. .
Instanța a constatat că în faza de judecată asistența juridică a inculpaților a fost asigurată de apărătorii desemnați din oficiu: av. B. Aurelia (f. 401) pentru inculpatul C. M., av. P. Alexandru (f. 247) pentru inculpatul S. A. I., av.
Cobzaș Adela (f. 405) pentru inculpatul L. M. C., av. Mureșan Dumitru (f.442) pentru inculpatul Ț. C. A. și av. Hârza R. pentru inculpatul H.
C. F. (f. 624) - prezent la un termen de judecată. În baza art. 189 alin.1
C.p.p. se va dispune avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a onorariilor apărătorilor din oficiu în sumă de câte 400 lei pentru fiecare, prin excepție suma de 100 lei onorariu parțial pentru av. Hârza R. .
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpați la plata de cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU, inculpatul H. C. F. și partea civilă S.
C. DE U. C. .
Prin recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU, s-a solicitat admiterea recursului, în baza art. 38515pct.2 C.p.p., casarea hotărârii atacate în sensul condamnării inculpaților în limitele de pedeapsă prevăzute de textul art. 322 alin.1 din Codul penal,arătând în motivare că în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art.321 alin.l Cod penal și a aplicat inculpatilor o sancțiune administrativă, apreciind că fapta pentru care au fost trimiși în judecata este lipsită de pericol social. Motivarea instanței în sensul că ora 0400la care s-a produs scandalul și tulburarea liniștii publice ar fi o împrejurare lipsită de importanță, dar și faptul că în încăpere s-au aflat doar persoanele ce îi însoțeau pe inculpați, reacția concretă a celorlalte persoane din local care nu au plecat și nu au alertat organele de poliție, sunt imprejurari care în opinia instanței s-a adus o atingere minima valorilor aparate de lege nu sunt relevante pentru existența infracțiunii de ultraj,care în pofida celor reținute de instanta este o fapta de pericol și nu de rezultat. Pericolul social, trebuie să fie potențial și nu efectiv pentru a-l constata.
Un aspect important al cauzei îl reprezintă și faptul că ,în ce-l privește pe inculpatul C. M. ,acesta a fost condamnat prin S.p. nr. 1335/ din_ al Judecătoriei C., la pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni pentru săvârșirea
infracțiunilor de vătămare corporală și lovire sau alte violențe, fapte săvârșite după faptele ce fac obiectul prezentei cauze, cu care se află în concurs, pedeapsă ce a fost suspendată sub supraveghere pentru un termen de încercare de 5 ani, fapt ce îl înfățișează pe acest inculpat ca fiind o persoană violentă cu un comportament reprobabil și prin urmare, nu se poate susține că fapta săvârșită de inculpatul C. M. este lipsită de pericol social, motiv pentru care instanța era obligată să-I condamne și să-i aplice pedeapsa închisorii, făcând totodată aplicarea art. 85 alin.1 Cod penal și să anuleze beneficiul suspendării condiționate.
Așa fiind, se apreciază că instanța a greșit când a achitat pe inculpați, iar împrejurările pe care le-a reținut în favoarea inculpaților pot constitui eventuale circumstanțe personale și reale în favoarea acestora, care ar fi atras aplicarea unei pedepse sub minimul special al infracțiunii prevăzute de art. 321 alin.1 Cod penal, dar în nici un caz nu pot servi drept argumente care să justifice o soluție de achitare.
Inculpatul H. C. ,prin recursul formulat,a solicitat prin apărătorul său casarea sentintei atacate si rejudecând cauza, să se dispună în principal, in temeiul art 334 C.pr.pen. schimbarea incadrarii juridice a faptelor, din infractiunile reținute in infractiunile prev. de art 321 alin 1 C.penal și art 322 alin 1 C.penal, cu aplicarea art 33 lit a C.penal, iar ulterior schimbarii incadrarii juridice să se dispună în ceea ce privește infractiunea prev. de art 322 alin 1 C.penal, in temeiul art 11 pct 2 lit b C.pr.pen.,rap.la art 10 alin 1 lit 9 C.pr.pen., incetarea procesului penal intrucat a intervenit prescriptia raspunderii penale, iar În ceea ce privește infractiunea prev. art 321 alin 1 C.penal, să se mențină soluția de achitare in temeiul art 11 pct 2 lit a C.pr.pen.,rap. la art 10 alin 1 lit b 1 C.pr.pen. În subsidiar, în ceea ce privește infractiunea prev.de art 180 alin 2 C.penal, in temeiul art 11 pct 2 lit a C.pr.pen. rap.la art 10 alin 1 lit e C.pr.pen.,achitarea inculpatului întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare; în ceea ce privește infractiunea prev.de
art 322 alin 1 C.penal, în temeiul art 11 pct 2 lit b C.pr.pen., rap.la art 10 alin 1 lit g C.pr.pen., încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescriptia răspunderii penale.
Referitor la motivul de casare prev.de art 385/9 alin 1 pct 18, C.pr.pen.,s-a solicitat a se dispune schimbarea incadrarii juridice astfel cum a fost solicitată. Astfel, consideră că starea de fapt reținută este contrară realității și probatoriului administrat în cauză. Instanța de judecată a stabilit în mod eronat starea de fapt, reținând că infracțiunea de încăierare s-a epuizat în local, că în fața
localului nu au existat acte de violență între 2 tabere adverse, și că actul de violență comis împotriva părții vătămate în fața localului ar fi fost unul distinct. Eroarea de fapt este gravă, având drept consecință stabilirea greșită a încadrării juridice a faptei și condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni distincte deși în realitate este una. În fapt, infracțiunea de încăierare s-a epuizat în momentul când participanții au urcat în mașini și au părăsit localul unde a avut loc incidentul. inculpatul a plecat cu mașina personală de la fața locului, timp în care mașina era lovită cu picioarele.
Solicită a se constata că în conflictul avut în vedere au fost angrenate două grupuri adverse, până chiar în momentul în care inculpatul a urcat în mașină,
infracțiunea de încăierare epuizându-se abia la acest moment. Astfel, încaierarea a continuat în fața restaurantului iar în această încleștare au fost cauzate anumite vătămări numitei B. M. . Nu se poate vorbi despre o infracțiune distinctă de lovire, care să aibă un singur subiect pasiv și un singur subiect activ, atâta timp cât este vorba de împletirea unor acte de violență reciprocă ce aparțin unui număr de cel putin 4 persoane.
Dacă s-ar reține săvârșirea infracțiunii de lovire prev.de art 180 alin 2 C.penal, atunci există o cauza care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare. Solicită a se avea în vedere că prin sentința atacată este reținută îndeplinirea tuturor condițiilor stării de legitimă apărare, cu excepția condiției ca atacul să pună în pericol persoana inculpatului, condiție care este și ea îndeplinită. Arată că în cadrul încăierarii, inculpatului i-au fost cauzate grave leziuni la nivelul ambelor mâini. În ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească atacul pentru întrunirea condițiilor legitimei apărări, consideră că ne aflăm în situația constatării unui atac material, obiectivizat prin acțiuni fizice menite să pericliteze integritatea corporală a inculpatului, care a creat un pericol nemijlocit. De asemenea, atacul era îndreptat împotriva inculpatului, care se apăra. Atacul îndreptat împotriva inculpatului a pus în pericol grav persoana acestuia, având în vedere că era deja rănit, suferise o fractură și sângera abundent, astfel că era necesară transportarea în cel mai scurt timp la spital, iar atacul îl împiedica să ajungă la mașină.
De asemenea,se solicită încetarea procesului penal în ceea ce privește infracțiunea de încăierare, în temeiul art 11 pct 2 Iit b C.pr.pen. rap. la art 10 alin 1 Iit 9 C.pr.pen., întrucât a intervenit prescriptia răspunderii penale. În mod corect se reține în sentință că termenul de prescripție a răspunderii penale a început să curgă de la data săvârșirii faptei. La fel de întemeiată este și reținerea că, datorită intervenirii întreruperii termenului de prescripție, este incidentă prescripția specială. Contrar dispozițiilor legale, se constată de către instanță că pe durata suspendării cauzei în vederea soluționarii excepției de neconstituționalitate invocate, a fost suspendat și termenul de prescripție a răspunderii penale. Apreciază că, cursul termenului de prescripție specială nu este susceptibil de suspendare. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are o reputație profesională neștirbită iar o soluție de condamnare ar avea implicații asupra relațiilor contractuale ale inculpatului în calitate de administrator și director comercial.
S. C. J. de U. C. a solicitat casarea sentinței atacate iar în urma rejudecării cauzei să se admită acțiunea civilă formulată în cauză cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate B. M. care a fost internată la C. de C. I în perioada_ -_ .
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea va constata că aceasta este legală și temeinică,recursurile urmând a fi respinse.
Astfel,în ceea ce privește recursul S. ui C. J. de U. C. ,acesta este nefondat,despăgubirile civile solicitate privind cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea unei alte persoane decât partea vătămată în acest dosar.Astfel,în dovedirea acțiunii civile S. a depus la dosar un decont de cheltuieli pentru perioada_ -_ însă acest decont privește o altă persoană ,respectiv pe pacienta B. E. ,care a suferit leziuni în cadrul unui accident rutier ( a se vedea decontul de la f.8),accident care evident nu are legătură cu această cauză,astfel că recursul urmează a fi respins. În altă ordine de idei și solicitarea de la prima instanță de a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 1092,08 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată B. M. I. cu ocazia internării din perioada_ -_ cu diagnosticul "Focare dentare. Deviație de sept nazal"; (f. 304-305),în mod corect a fost respinsă de către prima instanță având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1587/II/a/56 din data de_ (f. 139-140), potrivit căruia între aceste afecțiuni și agresiunea exercitată de inculpat nu există legătură de cauzalitate.
În ceea ce privește recursul Parchetului și a inculpatului H. ,Curtea apreciază că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță ,în urma analizării vastului probatoriu administrat în cauză;în mod judicios a constatat prima instanță că evenimentele s-au derulat în două faze,una desfășurându-se în interiorul localului când a existat o altercație între cele două grupuri,când participanții s-au lovit reciproc,săvârșind astfel infracțiunea de încăierare prev. de art.322 al.1 C.pen. și a dispus condamnarea acestora la pedepse cu amenzi penale.În mod corect a reținut și argumentat prima instanță și faptul că nu este prescrisă raspunderea penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare raportat la întreruperea cursului prescripției speciale pe perioada cât dosarul s-a aflat pe rolul Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate,având în vedere practica judiciară în materie,respectiv Decizia ÎCCJ 3473/2010,precum și opiniile exprimate în doctrină ,menționate și de către prima instanță.
Pe de altă parte ,pentru infracțiunea de ultraj în mod corect a aplicat inculpaților doar amenda administrativă,considerând că fapta,datorită
împrejurărilor în care a fost comisă,nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, potrivit art.18/1 C.pr.pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală ,dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret ,fiind lipsită în mod vădit de importanță,nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacelor de săvârșire a faptei,de scopul urmărit,de împrejurările în care fapta a fost comisă ,de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,precum și de persoana și conduita făptuitorului,dacă este cunoscut.
Inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală (cu excepția inculpatului C. M. ),pe de altă parte așa cum rezultă din referatele de evaluare psiho-socială aceștia sunt bine integrați în societate,cu șanse mari de reintegrare în societate,mai mult inculpatul L. M. a solicitat a fi judecat în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen.,beneficiind astfel de
reducerea limitelor pedepselor,altercația s-a produs în interiorul unui local public,la o oră târzie din noapte,nimeni nu a alertat organele de poliție,s-a desfășurat doar între cei implicați în incident,astfel că în mod corect s-a apreciat că fapta a adus o atingere minimă valorii apărate de lege prin textul de incriminare.
Raportat la lovirea părții vătămate B. M. de către inculpatul H. C.
,de asemenea prima instanță a reținut în mod corect că a avut loc distinct de momentul comiterii infracțiunii de încăierare,mai precis după terminarea incidentului din local,mai mult inculpatul a lovit-o puternic pe aceasta cu capul în față, diferențele de forță fizică fiind evidente,partea vătămată fiind o tânără de 28 ani,iar condițiile legitimei apărări nu subzistă,așa cum corect a motivat prima instanță,Curtea însușindu-și aceste argumente în totalitate,astfel că în mod
judicios a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de lovire și l-a obligat la plata daunelor civile solicitate.
Din aceste considerente,Curtea apreciază că sentința primei instanțe este corectă,atât în ceea ce privește stabilirea stării de fapt,realizarea încadrărilor juridice pentru fiecare inculpat în parte,în considerarea gradului de pricol social al faptelor comise,cât și în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate acestora,conform criteriilor prev. de art.72 C.pen. precum și soluționarea laturii civile a cauzei,astfel că va respinge ca nefondate toate recursurile formulate în cauză.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, pentru inculpatul H.
C. F. și câte 400 lei pentru ceilalți inculpati, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Va obliga pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Restul cheltuielilolr judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU, inculpatul H. C. F. și partea civilă S. C. DE U. C. împotriva sentintei penale 348 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, pentru nculpatul H.
C. F. și câte 400 lei pentru ceilalți inculpati, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Restul cheltuielilolr judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
L. | H. | I. | M. | V. | V. | A. |
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M 3 ex./_
Jud.fond. M. D., E.
| ← Decizia penală nr. 1679/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 6/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
