Decizia penală nr. 6/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA PENA LĂ NR. 6/R
Ședința publică din 17 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALB C. VIOLETA
JUDECĂTORI: G. O. M.
RUS A. C. - vicepreședintele T. ui M.
GREFIER: C. M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: B. L. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este pronunțarea soluției recursului declarat de PARCHETUL DE
PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr. 332 din 9 octombrie 2012 a J. ecătoriei S. M., pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin.2 Cod penal.
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_ concluziile reprezentantului Ministerului Public s-au consemnat în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi, când în urma deliberării instanța a pronunțat decizia de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 332 din 9 octombrie 2012 Judecătoria Sighetu Marmației în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în dosarul nr. 846/P/2012 al P. ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației privind pe inculpatul B. R. C.
, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal și lovire prevăzută de art. 180 al 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de_, emis de P. ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. 846/P/2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, lovire, prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 2 mai 2012 în jurul orelor 0200, învinuitul B. R. C. împreună cu prietenii săi, învinuiții T. an Sergiu R. și Mârza A. V. s-au
deplasat la ,,D. Food"; situat în S. M., str. Iuliu Maniu, unde au început să consume bere. Localul este de dimensiuni reduse, având amenajat un bar, iar în continuarea acestuia sunt plasate 4 mese cu scaune, (f.14). La bar se afla martora Bîrtă Roberta O. în calitate de vânzătoare a I.I. Harabulă M. D., (f.91-92).
Pe parcursul unei perioade de timp de aproximativ 2 ore în local s-au succedat diverși clienți, printre aceștia aflându-se și partea vătămată Lazarciuc Ostap Serghei, care se cunoștea de mai mulți ani cu învinuitul Mârza A. V. . Până în jurul orelor 0400, ora închiderii localului, în mare parte a timpului, atât învinuiții cât și clienții din local au avut un comportament rezonabil, fără a deranja ordinea ori liniștea publică și climatul relaxat specific unui bar.
Pe fondul descris anterior au existat câteva incidente izolate care s-au petrecut pe parcursul a maximum 2-3 minute, la diferite intervale de timp, incidente care s-au limitat exclusiv la persoanele implicate. Astfel la un moment dat învinuiții T. an Sergiu R. și Mârza A. V. și-au dat jos tricourile de pe ei, iar primul învinuit a început să joace skandenberg cu partea vătămată Lazarciuc Ostap Serghei, iar după câteva momente cei doi s-au dezechilibrat și au căzut pe dușumea, intervenind învinuitul Mârza A. V., care i-a ridicat, însă din cauza consumului de alcool, cei doi au căzut din nou. Învinuitul Mârza
A. V. a intervenit a doua oară și pentru a fi ,,mai convingător";, a cerut un cuțit de la martora Bîrtă Roberta O. și l-a îndreptat în glumă spre partea vătămată Lazarciuc Ostap Serghei. Incidentul a durat aproximativ un minut, rezumându-se exclusiv la cele trei persoane, fără a implica vreo reacție din partea celor trei clienți care se aflau la mese, ori a vânzătoarei de la bar.
De asemenea pe parcursul celor două ore au mai existat alte două momente în care au fost implicați doar învinuitul T. an Sergiu R. și învinuitul Mârza A. V. . Astfel în jurul orelor 0338 primul învinuit a lovit cu pumnul într-un perete din rigips situat în fața barului și a produs o gaură de 8/5 cm. Gestul învinuitului nu a atras reacția vreunui client, fiecare comportându-se ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Totuși învinuitul Mârza A. V. a intervenit și l-a temperat pe învinuitul T. an Sergiu R., cei doi având în continuare un comportament care nu a deranjat cu nimic atmosfera din local.
Apoi învinuitul Mârza A. V. l-a șicanat constant pe amicul său parte vătămată Lazarciuc Ostap Serghei, lovindu-l în glumă când cu palma peste cap, când cu un sul de pungi pentru împachetat alimente, întrebându-l dacă este șmecher, iar ultima dată a luat un mop și i-a dat cu el peste spate de câteva ori, motiv pentru care partea vătămată a ieșit afară din local, fără a reacționa concret față de persoana învinuitului. Pe tot parcursul intervalului de timp de la ora 0200 până la ora 0400 învinuitul B. R. C. nu a ieșit în evidență cu absolut nici o acțiune, comportamentul său fiind specific unui client oarecare.
În jurul orelor 0400 martora Bîrtă Roberta O. a anunțat că este ora închiderii, cerându-se celor din local, inclusiv învinuiților să-și termine
consumația. Aceștia au vociferat, fiind nemulțumiți că trebuie să părăsească localul și au rămas în continuare în incinta acestuia. Temându-se să nu aibă probleme cu învinuiții, martora l-a sunat pe administratorul localului - martorul Harabulă M. D., aducându-i la cunoștință atitudinea învinuiților, sens în care i-a precizat că aceștia încep să devină agresivi în condițiile în care unul chiar a lovit cu pumnul în perete.
Martorul Harabulă M. D. a apelat Serviciul de Urgență 112, precizând că în local are loc un scandal public, iar după câteva momente s-a deplasat acolo să vadă ce se întâmplă. Între timp, în cele câteva minute au sosit la locul faptelor reclamate agenții șefi principali Ierima Remus și C. I. din cadrul Poliției Municipiului S. M., care personal au constatat că nu avusese loc nici un scandal în local, și nici în exteriorul acestuia. Cele constatate au fost descrise în procesul verbal de intervenție întocmit cu acea ocazie, acesta relevând faptul că până la intervenția lor nu s-a produs tulburarea ordinii și liniștii publice, (f.9-10), aspecte reconfirmate și cu ocazia audierilor la procuror, (f.77-80).
Preluând informațiile vizând incidentele izolate, descrise anterior, în care au fost implicați învinuiții T. an Sergiu R. și Mârza A. V., cei doi agenți de poliție i-au identificat pe aceștia și le-au cerut să se legitimeze. Între timp a sosit la locul faptelor martorul Harabulă M. D. și învinuitul B. R. C., care fusese plecat câteva minute din local. Agentul șef principal C. I. s-a ocupat de învinuitul B. R. C., cerându-i să se legitimeze. Cei trei învinuiți au refuzat să prezinte actele de identitate, exprimându-și verbal nemulțumirea cu privire la intervenția polițiștilor pe care au considerat-o abuzivă în raport cu faptele reclamate - în sarcina lor.
Cei doi agenți de poliție au insistat verbal, cerându-le învinuiților și martorilor Bîrtă Roberta O. și Harabulă M. D. să-i însoțească la sediul poliției pentru audieri. Învinuiții au refuzat să comunice cu cei doi agenți de poliție, motiv pentru care aceștia au solicitat intervenția altor două echipaje de poliție constituite din agentul de poliție Franyi Gabor - plutonierul Gridjac C. (jandarm), și agentul de poliție P. M. P. - plutonierul N. P. (jandarm).
În acest context învinuitul T. an Sergiu R. a început să fugă, fiind urmărit de agentul șef principal Ierima Remus, iar după o distanță de aproximativ 100 m învinuitul s-a împiedicat și a căzut, fiind astfel imobilizat și condus la una din mașinile poliției. În acest context învinuitul T. an Sergiu R. nu s-a opus imobilizării, nu a exercitat acte de violență și nu a proferat injurii și amenințări la adresa agentului de poliție menționat anterior și nici la adresa altor persoane.
În cele câteva minute cât s-a derulat această fază, învinuitul Mârza A.
V. a rămas pe loc așteptând, însă învinuitul B. R. C. considerându-se nedreptățit de atitudinea polițiștilor, a început să înjure și a încercat și el să fugă, lovind cu pumnul peste cap pe agentul șef principal C. I., care s-a dezechilibrat și a căzut în genunchi pe trotuar, iar la intervenția imediată a agentului de poliție P. M. P. i-a aplicat și acestuia o lovitură cu pumnul în zona feței, moment în care agentul respectiv, din instinct a ripostat lovindu-l cu mâna la întâmplare. În acest context învinuitul B. R. C. s-a dezechilibrat și a căzut, după care a fost imobilizat și introdus în una din mașinile poliției.
În paralel cu această activitate, la apariția în zonă a părții vătămate Lazarciuc Ostap Serghei, învinuitul Mârza A. V. a ripostat violent reproșându-i că acesta ar fi sesizat organele de poliție. Atunci agenții de poliție
P. M. P. și Franyi Gabor au intervenit, l-au imobilizat și condus în una din cele trei mașini de poliție sosite acolo, activitate pe parcursul căreia învinuitul le-a adresat injurii polițiștilor.
Audierile efectuate în cauză, coroborate cu înregistrările camerelor de supraveghere redate în DVD-ul depus la dosar ca mijloc de probă, (f.109-110), evidențiază fără dubii că atitudinea, gesturile și acțiunile celor trei învinuiți, până la sosirea organelor de poliție, nu au adus atingere bunelor moravuri, nu au produs indignarea consumatorilor aflați în local, nu au tulburat ordinea și liniștea publică, nu au deranjat cu nimic bunul mers al activității localului, singura atitudine care a generat sesizarea administratorului localului, și implicit a organelor de poliție, din partea martorei Bîrtă Roberta O. a fost practic refuzul învinuiților de a părăsi localul la ora închiderii, refuz care a fost însoțit de injurii adresate martorei.
Raportat la probele administrate în cauză s-au constatat următoarele:
În privința infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 al.1 Cod penal, constând în lovirea peretelui din rigips de către învinuitul T. an Sergiu R. s-a constatat că a doua zi după incident, cu ocazia audierii martorul Harabulă M.
D. nu a formulat plângere prealabilă și a declarat că nu are nici o pretenție în cauză, deoarece paguba a fost nesemnificativă, (f.64-65), poziție pe care a exprimat-o și cu ocazia audierii la parchet, (f.93-94).
Cu referire la infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 al.1 Cod penal, constând în actele de violență nesemnificative comise de învinuitul Mârza A.
V. asupra părții vătămate Lazarciuc Ostap Serghei, s-a constatat că acesta nu
a formulat nici un fel de pretenții declarând că-și retrage plângerea inițială, (f.104-106).
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 Cod penal, vizând comportamentele manifestate de învinuiți până la sosirea agenților de poliție, s-a constatat că acestea nu au adus atingere bunelor moravuri, nu au produs scandal public, nu au tulburat ordinea și liniștea publică a clienților din localul respectiv.
Conduitele învinuiților T. an Sergiu R. și Mârza A. V. manifestate în local până la sosirea agenților de poliție au fost doar de natură să tulbure ordinea publică și să provoace indignarea consumatorilor, fără realizarea acestor urmări în concret, motiv pentru care faptele lor constituie contravenție prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în anul 2011.
Privitor la infracțiunea de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 2721 teza a II-a Cod penal care vizează conduitele învinuiților T. an Sergiu R.
, Mârza A. V. și B. R. C. la intervenția agenților de poliție - intervenție care practic a declanșat reacțiile de nesupunere a învinuiților în raport de conduitele lor anterioare, și implicit de a se legitima și de a-i însoți la sediul poliției - constituie contravențiile prevăzute de art. 3 pct. 1 și 31 din Legea nr. 61/1991 republicată în anul 2011.
Cu referire la infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 al.2 și 5 Cod penal vizând actele de violență exercitate de învinuitul B. R. C. asupra agenților de poliție - părți vătămate C. I. și P. M. P., s-a constatat că în raport de comportamentul corespunzător pe care învinuitul l-a avut până la intervenția organelor de poliție, și care nu intră nici măcar sub incidența răspunderii contravenționale, modalitatea concretă în care cei doi agenți de poliție au intervenit cu privire la acest învinuit - respectiv fără să-i poată imputa vreo faptă, cu impunerea conducerii la sediul poliției - se situează în afara limitelor de protecție pe care legea o conferă lucrătorilor de poliție, ca autoritate a statului, prin incidența dispozițiilor art. 239 Cod penal. Drept urmare prin ordonanța din_ s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de ultraj prevăzută de art. 239 al. 2 și 5 Cod penal, în infracțiunile de lovire prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal - agenții de poliție - părți vătămate C. I. și P. M. suferind în urma actelor de violență exercitate de învinuitul B. R. C. leziuni corporale vindecabile în timp de câte 8-9 zile de îngrijiri medicale, (f.27,33,75).
Fiind audiați în termenul procedural de decădere de două luni prev. de art. 284 Cod procedură penală, agenții de poliție - părți vătămate au solicitat luarea măsurilor legale de sancționare a învinuitului B. R. C. pentru faptele de violență comise asupra lor, (f.77-78,79-80).
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare începerii urmăririi penale, (f.3); procesele verbale de sesizare din oficiu și de intervenție întocmite
de agenții de poliție, (f.7-10); procesele verbale de intervenție, procesele verbale întocmite de agenții de poliție chemați în sprijinul agenților de poliție care au intervenit inițial, (f.11-13); procese verbale de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare, (f.14- 22); declarațiile părții vătămate P. M. P., (f.23-26,79-80); declarația părții vătămate C. I., (f.29-32, 77-78); certificatele medico-legale deținute de cele două părți vătămate, (f.27,28,33,34); declarațiile martorilor Bîrtă Roberta O., (f.69-70,91-92); Harabulă M. D., (f.64-65,93-94), Ierima I. Remus, (f.35,95-97), Franyi Gabor, (f.36,98-99); N. P., (f.68,100-101), Gridjac C. D. ,(f.102-103,
67), Lazarciuc Ostap Serghei, (f.104-106); adresa nr. 392122/_ a Poliției Municipiului S. M., (f.76); procesele verbale de redare a înregistrărilor camerelor de supraveghere amplasate la D. Food întocmite de poliție, (f.73), și de procuror ,(f.109), DVD-ul conținând înregistrările, (f.110); declarațiile învinuiților Mârza A. V., (f.38-40,85), T. an Sergiu R., (f.42-45, 86), B. R. C., (f.47-49, 82-83).
În conformitate cu dispozițiile art. 300 al 1 Cod procedură penală, instanța e datoare să verifice, din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.
Verificarea rechizitoriului, sub aspectul regularității sale, ca act de sesizare a instanței, efectuată în temeiul art. 300 al 1 Cod procedură penală, poartă asupra actului de sesizare propriu zis, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege cu privire la conținutul actului de sesizare (art. 263 Cod procedură penală) și asupra respectării dispozițiilor art. 264 al 3 Cod procedură penală. Sunt vizate astfel condițiile de fond și de formă de a căror respectare depinde legala sesizare și investire a instanței, în acest context fiind avute în vedere natura actului de sesizare natura actului de sesizare, dacă autorul actului era îndreptățit a-l emite, respectarea cerințe de formă ale actului.
Instanța a apreciat la termenul de judecată din data de_ faptul că, strict formal, sub aspectele precizate anterior, rechizitoriul întocmit la data de_, emis în dosar 846/P/2012 este legal întocmit, instanța fiind legal sesizată și competentă din punct de vedere material și teritorial să judece prezenta cauză, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 264 al 3 Cod procedură penală.
La același termen de judecată instanța a invocat din oficiu nelegala sesizare a instanței, potrivit dispozițiilor art. 332 al 2 Cod procedură penală.
Examinarea eventualelor nulități din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează faza urmăririi penale) este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare și rezultă din existența, distinctă, a art. 300 Cod procedură penală, respectiv, a art. 332 Cod procedură penală.
De asemenea, cele două proceduri atrag efecte diferite, neregularitatea actului de sesizare atrăgând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea
actului de sesizare, iar nerespectarea legalității urmăririi penale atrage soluția restituirii la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
În măsura în care se constată nulități ale urmăririi penale, care presupun restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia, ca o consecință firească se impune, evident, și refacerea rechizitoriului. Această observație trebuie, însă, corelată cu alte principii în materia efectelor nulității, astfel cum sunt acceptate în doctrină (izolarea efectului nulității și efectul extensiv al nulității), susținându-se constant - în doctrină - că în reglementarea Codului de procedură penală român actual nu sunt dispoziții exprese în ceea ce privește efectul extensiv al nulității, urmând ca propagarea acestui efect să fie apreciată în fiecare caz concret de către organele judiciare în raport cu relația ce există între actul lovit de nulitate și celelalte acte procesuale întocmite. Este adevărat că neobservarea unor dispoziții care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută și, respectiv, restituirea cauzei la procuror. Distinct, încălcarea unor dispoziții din faza urmăririi penale pot atrage - în condițiile legale - nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută. "De lege lata"; această concepție a legiuitorului este reflectată de dispozițiile art. 197 alin. 1 și 2 - 3, art. 197 alin. 1 și 4, respectiv, art. 332 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Cum acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi
penale prin ordonanță, pentru infracțiunea de lovire, este obligatoriu, conform art. 262 pct.1 lit. a Cod Procedură Penală, ca această operațiune să se producă prin rechizitoriu, act procesual care, pe lângă caracteristicile de dezinvestire a organelor de urmărire penală și sesizare a instanței de judecată, trebuie să reprezinte și actul de inculpare pentru inculpat, față de infracțiunea arătată.
Este de observat că instanța de fond a fost învestită prin rechizitoriu cu infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal și art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, încadrare juridică schimbată în cursul urmăririi penale, potrivit art. 238 din Codul de procedură penală, din infracțiunile de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2, 5 din Codul penal și ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2, 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, potrivit art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate adresată organului de cercetare sau procurorului, potrivit legii. Plângerea prealabilă este atât o condiție de pedepsibilitate, cât și o condiție de procedibilitate, în cazurile prevăzute de art. 279 din Codul de procedură penală fiind totodată și un act de sesizare a organelor judiciare, deosebită însă de "plângerea" ca modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală, reglementată de art. 222 din Codul de procedură penală.
În cauză, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, modalitate circumscrisă art. 221 alin 1 teza a II a din Codul de procedură penală. Cum in cauză, în faza urmăririi penale, s-a dispus prin ordonanță, în data de_ schimbarea încadrării juridice a faptei dintr-o infracțiune pentru care este prevăzut caracterul oficial al punerii în mișcare a acțiunii penale într-o infracțiune pentru care era necesară plângerea prealabilă a părții vătămate, instanța constată incidența dispozițiilor art. 286 din Codul de procedură penală potrivit cu care "dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală continuă cercetarea. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale".
Schimbarea încadrării juridice s-a făcut la data de_, iar părțile vătămate C. I. și P. M. P. au fost audiate în data de_ . Este de remarcat faptul că ambii au învederat organului de cercetare penală că au fost loviți de către inculpat, fiindu-le lezată onoarea și reputația, solicitând luarea măsurilor legale care se impun față de inculpatul B. R. C. .
Se remarcă faptul că ambele părți vătămate se referă la necesitatea tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, acestea subliniind că la momentul comiterii faptei se aflau în exercitarea atribuțiilor legale de serviciu, purtând uniforma specifică, iar inculpatul, distinct de acțiunea de lovire exercitată asupra ambelor părți vătămate, a adresat acestora cuvinte jignitoare și obscene, ceea ce a avut drept consecință lezarea reputației acestor persoane.
Raportat la acest aspect, astfel cum reiese din declarațiile părților vătămate, organul de cercetare penală avea obligația de a chema părțile vătămate, după momentul schimbării încadrării juridice și să le întrebe dacă înțeleg să facă plângere prealabilă pentru infracțiunea de lovire, având în vedere că plângerea prealabilă nu constituie numai o modalitate de sesizare a organului judiciar, ci reprezintă o condiție indispensabilă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Din actele dosarului (f. 112-113), rezultă că părților vătămate le-a fost comunicat extras de pe rechizitoriu în data de_, odată cu înaintarea actului de sesizare către instanța de judecată, pentru luare la cunoștință, cu precizarea că au posibilitatea de a formula, în termen de 20 de zile de la data comunicării, plângere la prim procurorul instituției, împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.
Această procedură nu satisface însă exigențele art. 286 Cod procedură penală sub aspectul încunoștințării părților vătămate asupra schimbării încadrării juridice dintr-o infracțiune pentru care funcționează principiul oficialității, într-o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a părții vătămate pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
În ceea ce privește valabilitatea actelor procesuale și consecința nerespectării termenului prevăzut de lege, pentru efectuarea acestora, se impune a fi reținut - sub primul aspect - că orice act procesual trebuie să îndeplinească două condiții de fond, și anume: să fie efectuat de organul judiciar competent sau de persoana abilitată prin lege și să cuprindă manifestarea de voință de a produce efectele juridice pe care le are în vedere legea pentru acel act procesual. În cazul plângerii prealabile, aceasta nu poate fi introdusă decât de persoana vătămată, personal sau prin mandatar special, și nu mai târziu de 2 luni de la data la care persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul.
Sub cel de-al doilea aspect, atunci când un drept procesual nu este exercitat în termenul imperativ prevăzut de lege, intervine decăderea titularului din acest drept, ceea ce îl împiedică să-l mai exercite după expirarea termenului. În cauza dedusă judecății, procurorul avea obligația ca, să cheme persoanele vătămate și să le întrebe dacă formulează plângere prealabilă împotriva inculpatului B. R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.
Dacă infracțiunea pentru care se cere plângere prealabilă rezultă dintr-o schimbare de încadrare juridică, termenul de două luni va curge din momentul în care organul judiciar cheamă partea vătămată și îi pune în vedere noua încadrare juridică, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Soluția este firească, deoarece, daca nu s-ar da posibilitatea persoanei vătămate să facă plângere, chiar daca au trecut mai mult de doua luni de la data când făptuitorul este cunoscut, s-ar încălca prevederile art. 21 din Constituție referitoare la dreptul la accesul liber la justiție.
Instanța a constatat că această condiție nu poate fi acoperită în cursul judecății dat fiind faptul că dispozițiile art. 286 alin. (2) Cod procedură penală au fost abrogate prin Legea nr. 356/2006, pentru acest motiv, instanța apreciind că se impune, în condițiile date, în temeiul art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, restituirea cauzei la procuror pentru remedierea acestui viciu procedural (punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a părților vătămate). Pentru a refacere urmărirea penală, procurorul va trebui să procedeze la punerea în mișcare a acțiunii penale pentru inculpat, în raport de infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin 2 Cod procedură penală pentru care nu a declanșat acțiunea penală, în oricare de variantele prevăzute de dispozițiile legale procesual penale, fie prin ordonanță, fie prin rechizitoriu.
Împotriva sentinței penale nr.332/_ a J. ecătoriei S. M. a declarat recurs P. de pe lângă aceeași instanță, solicitând casarea acesteia și trimiterea dosarului la instanță pentru continuarea judecății.
În motivarea recursului declarat s-a arătat că în mod greșit instanța a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, argumentele instanței fiind lipsite de forță și reflectă o modalitate deficitară de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale. S-a arătat că dispozițiile art.286 Cod procedură penală nu ar fi aplicabile decât în cazul în care urmărirea
penală este efectuată de către organul de cercetare penală, iar nu de către procuror și în plus, nu se poate aprecia că procurorul nu și-a îndeplinit obligația de a chema partea vătămată pentru a o întreba dacă formulează plângere prealabilă, întrucât prin declarațiile date de părțile vătămate acestea au solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului. De asemenea, s-a arătat că desfășurarea procesului penal nu trebuie să fie guvernată de un formalism excesiv în interpretarea dispozițiilor legale, atât timp cât drepturile și garanțiile procesuale au fost recunoscute, iar prima instanță ar fi avut posibilitatea de a da eficiență prevederilor art.301 și 302 Cod procedură penală.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:
La data de_, organele de poliție din S. M. au fost sesizate despre producerea unui scandal public într-un local din municipiu, iar în cadrul intervenției acestora, inculpatul B. R. C. i-a lovit pe agenții de poliție P.
M. P. și C. I. .
Inițial, prin rezoluția nr.846/P/_ a P. ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a fost confirmată începerea urmăririi penale față de învinuiții T. an Sergiu R., Mârza A. V. și B. R. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 Cod penal(fila 5 dosar urmărire penală).
Ulterior, prin rezoluția nr.846/P/2012 din data de_ a P. ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul B. R. C. și pentru comiterea infracțiunilor de sfidare a organelor judiciare, prevăzută de art.2721 teza a II-a Cod penal, loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de ultraj, prevăzută de art.239 alin.2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal(fila 74 dosar urmărire penală).
Părțile vătămate P. M. P. și C. I., agenți în cadrul Poliției S.
M., au fost audiați inițial la data de_, fără ca vreunul dintre aceștia să menționeze că solicită tragerea la răspundere penală a fărtuitorilor(filele 23 și 29 dosar urmărire penală).
Ulterior, la aceeași dată la care s-a dispus începerea urmăririi penală față de învinuit și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj și sfidare a organelor judiciare, respectiv_, părțile vătămate au fost audiate de procuror și au menționat că solicită să fie "luate măsuri legale față de B. R. C. "; pentru că i-a lovit și le-a produs leziuni(filele 77 și 79).
Prin ordonanța nr.846/P/2012 din data de_ a P. ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de învinuitul B. R. C., din infracțiunile de ultraj, prevăzute de art.239 alin.2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, în infracțiunile de loviri sau alte violențe, prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal(fila 77 dosar urmărire penală).
Fără a se mai proceda la audierea părților vătămate, prin rechizitoriul din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. R. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal față de părțile vătămate P. M. P. și C. I. .
În raport de aspectele expuse, tribunalul reține că soluția de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale dispusă de instanța de fond este corectă, recursul declarat fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.279 Cod procedură penală, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.
De asemenea, potrivit art.10 lit. f Cod procedură penală, lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate determină imposibilitatea punerii în mișcare a acțiunii penale sau a exercitării acesteia dacă a fost deja pusă în mișcare.
Coroborarea acestor texte legale determină concluzia, prin prisma caracterului imperativ și exclusiv, că plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazurile prevăzute de lege constituie o condiție de procedibilitate și de pedepsibilitate în același timp, în lipsa acesteia neputând fi angajată răspunderea penală a făptuitorului.
Potrivit art.286 Cod procedură penală, dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere și, în caz afirmativ continuă cercetarea sau, în caz contrat transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale.
În raport de conținutul textului legal evocat, trebuie observat că dispozițiile au un caracter imperativ și presupun chemarea persoanei vătămate pentru a-i da posibilitatea de a decide asupra formulării plângerii prealabile și, aceasta constituind expresia condiției de procedibilitate și pedepsibilitate menționată anterior. Caracterul imperativ al dispoziției legale este subliniat de obligația prevăzută pentru organul de cercetare penală de a transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale, tocmai ca urmare a constatării lipsei plângerii prealabile.
În ceea ce privește susținerea din cuprinsul motivelor de recurs în sensul că dispozițiile art.286 Cod procedură penală sunt aplicabile exclusiv în cazurile în care urmărirea penală este efectuate de organul de cercetare penală, tribunalul constată ca este nefondată. Având în vedere caracterul imperativ și restrictiv al dispoziției legale sub aspectul soluțiilor care pot fi adoptate în cazul în care persoana vătămată declară că nu formulează plângere, în mod evident aceeași obligație incumbă și procurorului în cazul în care efectuează urmărirea penală. De altfel, obligația de a chema persoana vătămată în ipoteza expusă, deși nu este prevăzută expres, decurge din coroborarea dispozițiilor art.286
Cod procedură penală cu cele ale art.242 alin.1 și art.243 Cod procedură penală, în lipsa plângerii acesta fiind obligat să dispună încetarea urmăririi penale. Or, pentru a constata că nu există plângere prealabilă, după ce a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii într-o alta pentru care legea prevede această condiție, procurorul este obligat să cheme persoana vătămată și să îi dea posibilitatea formulării acesteia, întrucât constituie o condiție indispensabilă pentru punerea în mișcare sau continuarea exercitării acțiunii penale.
În consecință, în raport de dispozițiile legale evocate, tribunalul reține că organului de urmărire penală îi revenea în cauza de față obligația de a chema părțile vătămate P. M. P. și C. I. și ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina învinuitului B. R. C., de a le întreba dacă formulează sau nu plângere prealabilă împotriva acestuia pentru infracțiunile de loviri sau alte violențe, prevăzute de art.180 alin.1 Cod penal.
Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art.286 Cod procedură penală și consacrarea expresă a caracterului indispensabil pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, tribunalul reține că nu este admisibilă substituirea plângerii prealabile prin eventuale declarații anteriore ale părților vătămate de vreme ce chemarea și audierea acestora la momentul schimbării încadrării juridice era posibilă, în caz contrar prevederea legală fiind lipsită de conținut,iar caracterul imperativ al acesteia ignorat.
Potrivit dispozițiilor art.262 Cod procedură penală, procurorul pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată a inculpatului când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de învinuit și că acesta răspunde penal. Soluțiile alternative prevăzute la pct.2 al aceluiași articol conduc la concluzia că procurorului îi revine obligația ca în cadru examenului de legalitate și regularitate a materialului de urmărire penală, să verifice inclusiv existența cazurilor care condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acesteia, în lipsa acestora fiind obligat să dispună conform art.11 Cod procedură penală.
În cauza de față, prin neaplicarea dispozițiilor art.286 Cod procedură penală și nechemarea părților vătămate pentru a le întreba dacă formulează plângere prealabilă, nu au fost respectate condițiile necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și consecutiv de sesizare a instanței de judecată.
Potrivit art.332 alin.2 Cod procedură penală, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau calitate a persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Prin prisma acestor dispoziții legale, soluția instanței de fond apare ca fiind corectă, de vreme ce, așa cum s-a arătat anterior, nu au fost îndeplinite condițiile necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, cu consecințe
directe asupra valabilității rechizitoriului, iar nerespectarea dispozițiilor relative la sesizarea instanței sunt sancționate cu nulitatea absolută conform art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.300 Cod procedură penală, așa cum s-a susținut prin motivele de recurs, întrucât acestea privesc regularitatea actului de sesizare a instanței, iar nu așa cum este în cauza de față, îndeplinirea condițiilor de fond pentru sesizarea acesteia, respectiv existența plângerii prealabile care condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale.
În același context, tribunalul apreciază ca surprinzătoare susținerile din motivele de recurs în sensul că desfășurarea procesului penal nu trebuie guvernată de un formalism excesiv în interpretarea dispozițiilor legale, câtă vreme acestea sunt prevăzute expres sub sancțiunea nulității absolute și sunt de natură să consacre respectarea garanțiilor procesuale pentru părțile implicate în procedurile judiciare.
În consecință, în acord cu motivele expuse de instanța de fond și constatând că susținerile invocate prin motivele de recurs depuse la dosar sunt neîntemeiate, tribunalul, în temeiul art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefundat recursul declarat împotriva sentinței penale nr.332/_ a J. ecătoriei S. M., pe care o va menține ca legală și temeinică.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr. 332/_ a J. ecătoriei S. M., pe care o menține ca legală și temeinică.
Conform art. 192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
Alb C. Violeta | G. | O. | M. | Rus A. C. | C. | M. |
Red.R.A.C./T-red. C.M.
_ Ex,2
J. ecător la fond
L. M.
Cod operator 2618
Dosar nr._ Minută
D.P. 6/R/_
Decide _
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr. 332/_ a J. ecătoriei S. M., pe care o menține ca legală și temeinică.
Conform art. 192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .
Președinte J. ecători
| ← Decizia penală nr. 59/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 109/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
