Decizia penală nr. 63/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a2
Operator date 2516
DECIZIA PENALĂ NR.63
Ședința publică din 31 iulie 2013 Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător
: Ț. D. B., judecător
: H. I., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul recurent M. F. M.
, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent M. F.
M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. M. (delegație f.11).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, inculpatul recurent M. F. M. declară că își menține recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în data de_ .
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța, în baza dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea inculpatului recurent M. F. M., av. P. M., susține
recursul formulat de inculpatul recurent, solicitând admiterea recursului cu consecința judecării inculpatului în stare de libertate, apreciind că termenul rezonabil privind măsura arestării preventive a trecut, iar în prezent nu se mai impune menținerea acestei măsuri față de inculpatul recurent. Solicită acordarea onorariului pentru apărarea din oficiu a inculpatului recurent.
Reprezentanta parchetului arată că inculpatul recurent M. F. M. a fost trimis în judecată pentru o serie de infracțiuni grave, respectiv pentru comiterea unei infracțiuni de viol, a patru infracțiuni de violare de domiciliu, 2 infracțiuni de tâlhărie și o infracțiune de tentativă la tâlhărie. Apreciază că instanța de fond, în mod corect și pentru asigurarea bunului mers al procesului penal, a
menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, subzistă și în prezent. În concluzie, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul recurent M. F. M., ca fiind nefondat.
Inculpatul recurent M. F. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Învederează instanței că mama sa este a fost operată și are probleme de sănătate, iar casa în care locuiește necesită unele reparații.
T R I B U N A L U L ,
Prin încheierea penală din_ pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosarul nr._, în baza art. 3002rap. la art. 160balin. 1 C.pr.pen., s-a constatat că, în mod legal și temeinic, s-a dispus față de inculpatul M. F. - M. măsura arestării preventive.
În baza art. 160balin. 3 C.pr.pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului M. F. - M., fiul lui Natural și E., născut la data de_ în comuna Bobota, județul Sălaj, domiciliat în comuna Bobota, sat Z. nr.56, județul Sălaj, CNP 1., cetățean
român, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.21/J din_ emis de Judecătoria Zalău în dos._, în urma pronunțării încheierii penale nr. 27/A/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond, în raport de temeiul de drept avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, cât și cu privire la momentul judecării prezentei, a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin.1 lit f) Cod procedură penală, corespunzând și scopului prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, în sensul art.143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 f) C.p.p.
Mai mult, instanța a reținut că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Referitor la existenta unor probe sau indici temeinice ca inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se retine ca potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea constituie "indicii temeinice"; conform art. 68 ind. 1 C.p.p. atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a
comis o infracțiune (c. Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fară a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.
În cauza de față, din analiza probelor existente în dosarul de urmărire penală instanța a apreciat că există indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpatul a faptelor reținute în rechizitoriu, respectiv faptul că acesta în noaptea de 11/_ s- a aflat în locuința părții vătămate F. M. din loc. D. și că prin constrângere a întreținut relații sexuale cu aceasta, refuzând să părăsească locuința părții vătămate la solicitarea acesteia.. Sunt relevante în acest sens declarațiile părții vătămate care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația martorilor Budai V., M. Melinda, M. Florica Andreia, Codrea Gheorghe și raportul de constatare medico legală 586/II/c/4 din_ . Partea vătămată declară că inculpatul a pătruns în locuința acesteia în data de_ în jurul orei 23.00, sub pretextul de a-i da un foc pentru țigară, partea vătămată i-a permis accesul, iar ulterior după aproximativ 10-15 minute, prin constrângere și amenințând-o pe partea vătămată că o va omorî cu cuțitul aflat pe masă,a întreținut cu aceasta un raport sexual normal. Partea vătămată a reușit ulterior să iasă afară din casă strigând-o din curte pe vecina sa Jenica, dar a fost urmărită de inculpat care a târât- o înapoi în casă, iar când a reușit să se prindă cu mâinile de răzător inculpatul a lovit-o peste mâini și a dus-o cu forța în casă. Aceste declarații ale părții vătămate se coroborează cu declarația martorei Budai V. care declară că în noaptea de 11/_ aflându-se la locuința numitei Deac Jeni, aflată în vecinătatea locuinței părții vătămate F. M., la aproximativ 200m, în jurul orei 02.30 a auzit gălăgie afară, a ieșit în curte și a auzit-o pe partea vătămată strigând"; lasă-mă, lasă-mă, V., ajută-mă!";, dar se coroborează și cu constatările din raportul de constare medico legală potrivit căruia partea vătămată prezintă pe fața laterală a antebrațului drept o echimoză violacee centrată de o excoriație acoperită cu cruste brune, leziuni care s-au putut produce prin cădere și lovire de corpuri dure, în cadrul unei heteropropulsii și pot data din noaptea de 11/_ .
De asemenea prin raportul de constatare medico legală s-au constat leziuni în sfera genitală a părții vătămate care s-au putut produce în cadrul unui raport sexual.
Referitor la cele trei infracțiuni de tâlhărie și trei infracțiuni de violare de domiciliu, săvârșite de M. F. în cursul anului 2011 împreună cu Alesuțan F.
-A., instanța a reținut că inculpatul M. F. și Alesuțan F. se cunosc de mult timp cei doi fiind consăteni și prieteni. În după-amiaza zilei de_, cei doi s-au aflat la locuința lui M. F. de unde au plecat împreună la locuința bunicii lui Alesuțan F., care nu se afla acasă. Aici, cei doi și-au confecționat cagule dintr-un pantalon de trening de culoare închisă.
Având asupra lor acestea, au revenit la locuința inculpatului M. F. unde au rămas până seara târziu. Au plecat din nou împreună, martora M. E. întrebându-i unde se duc, dar cei doi au zis că nu e treaba ei.
Împreună s-au deplasat în satul D., despre care M. F. cunoștea că este locuit de persoane puține și în vârstă. S-au deplasat la locuința părții vătămate
G. M. . Prin forțarea ușii de acces au pătruns în locuință, având fețele acoperite cu măști, de unde prin violențe și amenințări cu un cuțit, au sustras suma de 20 lei, 21 țuică și un borcan cu untură.
Înainte de a părăsi locuința părții vătămate, învinuiții au tăiat firul telefonului din locuința părții vătămate și au amenințat-o că dacă va anunța pe cineva despre comiterea faptei se vor întoarce.
Atât partea vătămată cât și martorul Alesuțan F. confirmă faptul că ei au agresat-o pe partea vătămată, care a și căzut la pământ, după care au sustras bunurile susmenționate. Conform adeverinței medicale emisă la data de_ de Dr. Cozma G., partea vătămată G. M. în urma violențelor exercitate asupra sa a suferit următoarele leziuni: hematom gemian stâng prin contuzie, contuzie umăr și braț stâng, contuzie prin cădere șold stâng.
Având asupra lor bunurile sustrase inculpatul și martorul au ieșit pe stradă și s-u deplasat la locuința părții vătămate G. P., care de asemenea locuia singur și era în vârstă de 84 de ani.
Au pătruns prin forțarea ușii de acces în locuință, de unde tot prin, violență și amenințare au încercat să sustragă bani și bunuri.
La un moment dat, în timp ce căutau bani în locuința părții vătămate, este posibil ca ci doi să fi auzit gălăgie afară, întrucât partea vătămată G. M. a anunțat vecinii despre cele întâmplate. Inculpatul și martorul Alesuțan au părăsit locuința și curtea părții vătămate G. P. fără să sustragă bani sau bunuri.
Martorul Deac V., fiind alertat de partea vătămată G. M. despre cele întâmplate, a declarat că a văzut la locuința părții vătămate G. P. lumină atât în afară cât și în locuință, și a auzit-o pe partea vătămată strigând după ajutor, că cineva o omoară.
Pe drum, inculpatul M. F. și-a aruncat cagula pe care a purtat-o la comiterea acestor fapte. Cagula a fost ridicată în data de_ de organele de poliție, fiind trimisă pentru recoltarea probelor ADN, aspect despre care a aflat și
M. F. .
Cei doi s-au întors la locuința inculpatului M. F., având asupra lor sticla de palincă. Acest aspect este confirmat atât de declarațiile martorului Alesuțan F. dar și de cele ale martorei M. E., care a confirmat și că Alesuțan avea în buzunar ceva negru - cagula folosită de acesta la comiterea faptelor. Cei doi i-au spus martorei unde au fost pe timpul nopții, din palinca adusă consumând și martora M. E. .
În data de_, organele de poliție au căutat și au audiat mai multe persoane care se aflau în cercul de suspecți, printre care și pe inculpatul M. F.
. Dintre toți aceștia, inculpatul M. F. a fost singurul care la vederea organelor de poliție a fugit în pădure, încercând să nu fie prins (f. 129-130). Explicațiile sale cum că a fugit de frică sunt nejustificate în ipoteza în care acesta nu a participat la comiterea faptelor.
Mai mult, 4 dintre suspecți au fost duși pentru testarea cu aparatul poligraf, iar dintre aceștia inculpatul M. F. este singurul la care a rezultat că răspunsurile date la întrebările relevante au provocat modificări specifice comportamentului simulat (f.248).
Chiar dacă acesta este doar un indiciu, raportat la împrejurarea că toate celelalte persoane suspectate, (despre care nici ulterior nu au rezultat probe că ar fi fost autorii faptelor), au relevat un comportament sincer, subliniază credibilitatea rezultatului testării.
Martora M. E., a declarat inițial că în seara de 10/_, fiul ei M.
F. a rămas acasă cu ea. I-au fost aduse fia cunoștință declarațiile martorului Alesuțan F., după care a fost "confruntată cu acesta. înainte de confruntare, cei doi au avut o convorbire, ambientală, care a fost înregistrată și din care rezultă că martora, își face griji pentru faptul că a consumat și ea din palinca provenită din infracțiune, și se teme pentru soarta ei: "Of..., în ce hal suntem amu...."
În ziua următoare și martora M. E. a fost testată cu aparatul poligraf, și în cazul ei, răspunsurile date la întrebările relevante au provocat modificări specifice comportamentului simulat (f.352).
Fiind audiată în calitate de martor și sub prestare de jurământ, aceasta a revenit asupra declarațiilor anterioare, a recunoscut faptul că inculpatul a plecat de acasă în noaptea în care s-au comis faptele împreună cu Alesuțan F., iar când au revenit, Alesuțan avea asupra sa o sticlă de palincă și în buzunar avea ceva negru, care putea fi o cagulă. Negarea în continuarea a faptului că a consumat din palinca rezultată din infracțiuni se poate explica prin faptul că martora nu a dorit să se autoincrimineze pentru vreo infracțiune de tăinuire.
Din declarația martorului O. Dănuț reiese că în noaptea în care cei doi au fost colegi de cameră în arest, M. F. i-a relatat martorului nu doar că a întreținut relații sexuale cu F. M., ci și că nu va recunoaște această faptă, la fel cum a procedat și când a fost cercetat în 2011 pentru aceste tâlhării, când la fel a negat și a rămas nepedepsit. Singurul aspect pentru care își făcea griji era legat de rezultatul probelor ADN ridicate de pe cagula pierdută de el după comiterea faptelor. Declarația martorului O. Dănuț care a înțeles din relatarea inculpatului că cagula găsită de poliție i-a aparținut, se coroborează cu cea a lui Alesuțan F. care a declarat că inculpatul și-a aruncat cagula după faptă, dar și cu a martorei M.
E., care la întoarcerea celor doi în locuință, doar asupra lui Alesuțan a văzut un obiect negru care putea fi cagula folosită.
Inculpatul și-a făcut griji în privința testului ADN deoarece nu a reținut faptul că în urma expertizei de pe cagulă ridicată nu s-au putut recolta probe biologice apte să ducă al stabilirea unui profil genetic, astfel că nu avea de ce să se teamă.
În perioada 10-_, pe timp de noapte, inculpatul tot împreună cu martorul Alesuțan F. -A., a pătruns prin forțarea ușii de acces în locuința părții vătămate R. N. din satul Z. nr.59, având fețele acoperite cu măști, de unde prin violențe și amenințări au sustras suma de 150 lei.
Conform adeverinței medicale emisă la data de_ de Dr. Vaida D. Floare, partea vătămată R. N. în urma violențelor exercitate asupra sa a suferit următoarele leziuni: contuzie membru superior stâng și lateral stâng vechi de două săptămâni, hematom fața anterioară braț stâng, echimoze față posterioară antebraț stâng și mână stângă.
Și cu privire la aceste fapte, martorul Alesuțan F. a recunoscut că a săvârșit fapta, indicându-l ca și coautor pe inculpatul M. F. .
Având în vedere probele administrate cu privire la celelalte fapte, nu există nici un motiv pentru care declarațiile martorului Alesuțan F. ar trebui puse sub semnul îndoielii.
Inculpatul a fost confruntat cu martorul Alesuțan F., fiecare menținându-și declarațiile. Cerându-i-se o explicație, pentru care Alesuțan 1-ar indica pe el ca
fiind coautor la aceste fapt, inculpatul a afirmat că ei sunt certați deoarece în vara anului 2011 Alesuțan a bătut-o pe mama inculpatului (f.323).
Anterior confruntării a fost înregistrată discuția ambientală dintre cei doi, din aceasta rezultând clar că se înțeleg bine, inculpatul chiar cerând martorului să meargă pe la mama lui, și să-1 sune apoi pe inculpat pentru a putea vorbi cu ea. Mai mult, i-a relatat martorului Alesuțan și faptul că O. Dănuț este sifon (cu referire evidentă la declarația de martor a acestuia din urmă) - termen folosit de deținuți pentru persoanele care relatează poliției anumite informații aflate în arest sau penitenciar (f.339).
Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, art. 148 alin. 1 C.p.p. impune pentru menținerea măsurii arestării preventive și existenta unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens.
S-a constatat că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat - violare de domiciliu în formă calificată, viol, tâlhărie, tentativă la tâlhărie - este îndeplinită prima condiție prev. de art 148 alin.1 lit. f) C.p.p. în sensul că pedeapsa prev de lege este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea se constată că este îndeplinită și a doua condiție prev. de art 148 alin.1 lit. f) C.p.p. in sensul ca din probele existente la dosar reiese că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este în măsură a crea un sentiment de nesiguranță opiniei publice și neîncredere în reacția autorităților în cazul comiterii unor fapte de o gravitate crescută.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă astfel din săvârșirea de către inculpat a unor fapte de o gravitate sporită, pentru care legiuitorul a stabilit limite foarte mari de pedeapsă, dar și din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, din modul de acțiune al acestuia rezultă periculozitatea crescută a persoanei inculpatului. Astfel din probele administrate până în acest moment rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul și-a premeditat fapta, și-a ales victimele cunoscând că acestea sunt în vârstă, locuiesc singuri și într-un loc izolat, fiind practic în imposibilitatea de a se apăra sau a primi ajutor de la alte persoane. În ce privește urmările faptelor, care au de asemenea relevanță în aprecierea pericolului reprezentat de persoana inculpatului și rezonanța socială a faptei, instanța reține că aceste urmări au o gravitate sporită prin atingerea adusă libertății persoanei vătămate căreia i-a fost nesocotit dreptul de libertate și inviolabilitate sexuală, în același timp aducându-se atingere și integrității corporale a acesteia, a domiciliului, o insecuritate a patrimoniului, dar și inducerea unei stări de temere de mai locui singură.
Raportat la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta este în vârstă de 31 ani, nu are studii, nu are o ocupație sau un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale. Relevanță în aprecierea periculozității persoanei inculpatului o
are și atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului față de faptele pentru care este cercetat, negând săvârșirea faptelor comise și sperând că va scăpa de angajarea răspunderii penale, fiind încurajat pentru a săvârși fapte de o gravitate extrem de mare recurgând la violență și alegându-și victime lipsite de apărare. În acest sens sunt declarațiile martorului O. Dănuț căruia inculpatul i-a relatat poziția sa față de faptele și procesele penale în care este implicat.
Așa cum s-a arătat anterior, periculozitatea crescută a inculpatului rezultă din modul de concepere activității infracționale, premeditarea, alegerea victimei, lipsa de compasiune a acestuia, nesinceritatea și încercarea de denaturare a adevărului.
Așa cum s-a statuat in doctrina juridică, pericolul pentru ordinea publică presupune temerea că, odată pus în libertate, un inculpat ar comite fapte contrare ordini sociale ori ar declanșa reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat. Lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate și teamă în rândul comunității locale. Faptele au fost comise într-o comunitate locală restrânsă în care majoritatea persoanelor se află într-o situație similară persoanelor vătămate, sunt persoane în vârstă, care locuiesc singure și sunt lipsite de apărare, faptele inculpatului în mod cert au avut o rezonanță crescută în rândul comunității locale, au generat un sentiment de indignare dar și de teamă pentru viața și libertatea acestor persoane, care așteaptă o reacție promptă a autorităților față de asemenea fapte grave și față de persoana inculpatului care este cunoscut în comunitatea locală și bănuit și pentru alte fapte reprobabile ( martora
M. viorica declară " acesta mai mult umblă pe timp de noapte ca să nu-l vedem când merge și ce face";).
S-a impus a fi analizat și dacă pericolul reprezentat de inculpat poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă, fapt pentru care instanța trebuie să aibă în vedere criteriile prev. de art. 136 alin.8 C.p.p. și măsura aleasă trebuie să corespundă scopului prev. de art. 136 alin.1 C.p.p. Instanța are in vedere de asemenea că regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpatului (art. 5 Cod procedură penală), arestarea preventivă fiind excepția. Este evident ca măsura arestării preventive este cea mai severa măsura preventiva si ea trebuie luata numai in mod justificat pentru motive temeinice și numai în condițiile în care scopul măsurii nu ar putea fi atins prin alte masuri preventive mai puțin restrictive.
Instanța a apreciat că în contextul celor analizate mai sus, periculozitatea persoanei inculpatului este crescută, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret real pentru ordinea publică și generează un sentiment de insecuritate și temere care nu pot fi contracarate de măsurile preventive alternative la detenție. Lipsa unei reacții ferme din partea autorităților poate avea un efect de încurajare a inculpatului în comiterea în continuare de fapte penale de o gravitate sporită.
Având în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului care neagă comiterea faptelor și încearcă să scape de răspundere penală, există suspiciunea că acesta se va sustrage de la urmărire penală și judecată, buna desfășurare a procesului penal impunând de asemenea cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Temeiul nou pentru menținerea arestării preventive este evidențiat de pericolul ca inculpatul să fugă sau se sustragă de la judecată, prevăzut de art. 148
alin. 1 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că la data de_ inculpatul a fugit de organele de poliție (așa cum am arătat anterior).
Din analiza circumstanțelor deja reținute de instanță, a rezultat că pentru a se realiza scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., având în vedere criteriile prev. de art. 136 alin. 8 C.p.p. în această cauză se impune a se menține măsura arestării preventive față de inculpat, care este cea mai potrivită, alegerea sa făcându-se ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, mobilul săvârșirii faptelor,de vârsta, persoana inculpatului și periculozitatea acestuia.
Față de aceste motive, văzând dispozițiile art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind.b Cod procedură penală, instanța a constatat că, în mod legal și temeinic, s-a dispus față de inculpatul M. F. - M. măsura arestării preventive, motiv pentru care a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, violare de domiciliu (patru infracțiuni), tâlhărie (două infracțiuni) și tentativă la tâlhărie (o infracțiune).
Inculpatul a fost arestat preventiv, la înregistrarea dosarului la instanța de fond a fost menținută măsura arestării preventive, iar la termenul din data de _
, conform prevederilor art. 3002C.p.p., procedându-se la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, s-a constatat că măsura a fost dispusă în
mod legal și temeinic și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Examinându-se probele existente în dosarul cauzei, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, nu au încetat.
Din probatoriul administrat rezultă indicii temeinice că inculpatul este autorul a patru infracțiuni de violare de domiciliu,a două infracțiuni de tâlhărie și a unei infracțiuni de tentativă la tâlhărie comise în cursul anului 2011, iar în noaptea de 11/_ s-a aflat în locuința părții vătămate F. M. din loc. D. și că, prin constrângere a întreținut relații sexuale cu aceasta, refuzând să părăsească locuința părții vătămate la solicitarea acesteia.
Apoi, martorul O. Dănuț a declarat că în noaptea în care cei doi au fost colegi de cameră în arest, M. F. i-a relatat că a întreținut relații sexuale cu F.
M., dar că nu va recunoaște această faptă, la fel cum a procedat și când a fost cercetat în 2011 pentru aceste tâlhării, când la fel a negat și a rămas nepedepsit. Singurul aspect pentru care își făcea griji era legat de rezultatul probelor ADN ridicate de pe cagula pierdută de el după comiterea faptelor. Declarația martorului
O. Dănuț care a înțeles din relatarea inculpatului că cagula găsită de poliție i-a aparținut, se coroborează cu cea a lui Alesuțan F. care a declarat că inculpatul și- a aruncat cagula după faptă, dar și cu a martorei M. E., care la întoarcerea celor doi în locuință, doar asupra lui Alesuțan a văzut un obiect negru care putea fi cagula folosită. Inculpatul și-a făcut griji în privința testului ADN deoarece nu a reținut faptul că în urma expertizei de pe cagulă ridicată nu s-au putut recolta probe biologice apte să ducă al stabilirea unui profil genetic, astfel că nu avea de ce să se teamă. Inculpatul a fost confruntat cu martorul Alesuțan F., fiecare menținându- și declarațiile. Cerându-i-se o explicație, pentru care Alesuțan l-ar indica pe el ca fiind coautor la aceste fapte, inculpatul a afirmat că ei sunt certați deoarece în vara
anului 2011 Alesuțan a bătut-o pe mama inculpatului (f.323). Anterior confruntării, a fost înregistrată discuția ambientală dintre cei doi, din aceasta rezultând clar că se înțeleg bine, inculpatul chiar cerând martorului să meargă pe la mama lui, și să-1 sune apoi pe inculpat pentru a putea vorbi cu ea. Mai mult, i-a relatat martorului Alesuțan și faptul că O. Dănuț este sifon (cu referire evidentă la declarația de martor a acestuia din urmă) - termen folosit de deținuți pentru persoanele care relatează poliției anumite informații aflate în arest sau penitenciar (f.339).
Față de cele mai sus reținute, în mod temeinic și legal a fost reținută incidența cazului prevăzut de art.148 lit. a) Cod procedură penală, fiind probat faptul că inculpatul a încercat să fugă cu scopul de a se sustrage de la urmărire penală și judecată, în continuare existând indicii suficiente care să conducă la convingerea că inculpatul, odată pus în libertate, va încerca în orice mod să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei.
În mod temeinic s-a reținut și incidența cazului prevăzut de art.148 lit. f) Cod procedură penală,pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată constând în închisoarea mai mare de 4 ani și, în mod just și legal, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică se raportează atât la gravitatea faptelor comise, cât și la persoana inculpatului, la reacția colectivității în cazul lăsării în libertate a acestuia, precum și la recrudescența faptelor de acest gen.
Gradul sporit de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului este determinat de modalitatea în care acestea au fost comise, de perioada îndelungată a activității infracționale, de persoana inculpatului, care, după ce a fost condamnat anterior, a perseverat în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Nici recunoașterea faptelor, nici perioada de arest preventiv efectuată, nu sunt de natură a duce la schimbarea temeiurilor avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive. De asemenea, împrejurări precum faptul că inculpatul are mama bolnavă și că trebuie să o ajute nu prezintă garanții suficiente în măsură să convingă instanța cu privire la posibilitatea judecării acestuia în stare de libertate.
Față de cele expuse, se reține că lăsarea în libertate a inculpatului nu se impune, măsurile preventive alternative la detenție fiind insuficiente pentru a înlătura starea de pericol prezentată de inculpat și de faptele reținute în sarcina sa. Totodată, buna desfășurare a procesului penal justifică prelungirea măsurii preventive privative de libertate.
Față de cele arătate, încheierea atacată fiind temeinică și legală, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod penal, T. urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul(care a fost asistat de
apărător ales) va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. F. M. împotriva încheierii penale din data de_, dată în dosar nr._ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul T. ui Sălaj, azi, 31 iulie 2013. Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. S. Ț. D. B. H. I. B. M.
Red.ȚB/_
Dact.BM/_ 3 ex.
Jud. fond/P. . P.
| ← Încheierea penală nr. 89/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 509/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
