Decizia penală nr. 670/2013. Furt calificat

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 670/R/2013

Ședința publică din 16 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: A.	D. L.
	: M.	R.
GREFIER	: L.	A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 100 din data de 29 ianuarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind pe inculpații L. B. și C. V., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 11574/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:

inculpatul L. B., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal
inculpatul C. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 Cod penal, și art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal și furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, ambele cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C.

V. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Coroi A. M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 11 ) și de apărător ales, avocat Boros M. - L., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 18 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătoarea din oficiu a inculpatului C. V. solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției.

Apărătorul ales al inculpatului C. V., solicită încuviințarea audierii a doi martori, respectiv Lingurar D. și C. A., pe care-i va prezenta în instanță fără citație, cu precizarea că aceștia sunt martori oculari și că se aflau în casă la momentul apelului telefonic, respectiv al invitației inculpatului pentru a ajuta la efectuarea transportului recipientelor sustrase, cunoscând de asemenea și aspecte legate de contextul luării respectivei răngi și anume pentru transportarea damigenelor și nu pentru realizarea activității de efracție. Precizează că martorul Lingurar D. este șoferul care are cunoștință despre faptul că inculpatul C. V. nu a coborât în zona respectivului garaj, că nu l-a deschis și nu efectuat niciun act de executare, precum și contextul plecării, respectiv momente care vizează în mod direct infracțiunea de furt a recipientelor.

Mai arată că această cerere nu a fost formulată în fața instanței de fond raportat la reținerea inculpatului și starea emoțională avută de către acesta. Totodată, susține că declarațiile formulate în cauză de către inculpat au fost date în stare de șoc și nu prezintă realitatea.

Reprezentanta M. ui P. ă arată că în cauză instanța a reținut la fond probele directe de vinovăție, respectiv declarația martorului C. V.

D., precum și declarația inculpatului L. B., care a arătat în detaliu modalitatea de comitere a faptei în participație și solicită respingerea probațiunii propuse, considerând că aceasta este indirectă și inutilă cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea în probațiune formulată la acest termen de către inculpatul C. V. prin apărător ales, apreciind că este inutilă în cauză, la dosar existând suficiente probe ca instanța să se poată pronunța.

Apărătorul ales al inculpatului C. V., depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv contract individual de muncă și acte medicale vizând starea de sănătate a familiei acestuia.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului C. V., solicită admiterea recursului promovat în cauză împotriva sentinței nr. 100/_ a Judecătoriei C. -N. și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală combinat cu art. 51 din Codul penal, respectiv reținerea erorii de fapt pentru primul act material.

Cu privire la cel de-al doilea act material care vizează sticlele de băutură și produsele cosmetice sustrase din incinta magazinului C. să se dispună, având în vedere prejudiciul extrem de redus cauzat de către inculpat și recuperat, aplicarea art. 18¹Cod penal, respectiv a unei amenzi administrative pentru lipsa de periculozitate a faptei, față de care inculpatul a adoptat o poziție de sinceritate. Astfel, apreciază că a fost adusă o atingere minimă unei valori ocrotite de lege, context în care se poate dispune sancționarea inculpatului cu amendă administrativă.

Raportat la sustragerea recipientelor apreciază că se impune achitarea inculpatului, acesta fiind în eroare cu privire la împrejurarea ce dă caracterul penal al faptei, respectiv modul de dobândire al acestora de către coinculpat.

Mai arată că starea de fapt reținută în sentința atacată nu concordă cu starea de fapt reținută în rechizitoriu de organele de urmărire. Astfel, susține că inculpatul L. B. a avut interesul de a se prevala de disp. art. 320¹Cod procedură penală pentru ușurarea situației sale, dar în rechizitoriu se reține în mod clar că inculpatul C. V. nu a pătruns în garaj și nu scos, împreună cu coinculpatul, recipientele. În consecință, apreciază că inculpatul nu a întreprins efectiv acte materiale de executare, fiind poziționat la distanță pentru a pune în mașină damigenele primite, conform susținerilor coinculpatului, cu titlu de echivalent al muncii prestate în favoarea părții vătămate, care era lipsită de resurse pecuniare.

De asemenea, precizează că inculpații nu se cunoșteau și că datorită antecedentelor penale ale inculpatului acesta nu s-ar fi expus pericolului de a se întâlni cu o persoană necunoscută și de a comite o sustragere pentru a beneficia de o cantitate de băutură. Mai arată că coinculpatul L. B. a avut abilitatea de a-l induce în eroare profitând de altruismul inculpatului.

Totodată, invocă și diferența dintre cuantumurile pedepselor aplicate celor doi inculpați, pe care le apreciază ca fiind injuste raportat la calitatea acestora, respectiv aceea de autor și, respectiv de complice.

În concluzie, solicită a se acorda credibilitate inculpatului, reținând și starea de tulburare emoțională a acestuia și apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 10 lit. e Cod procedură penală combinat cu art. 51 Cod penal.

În subsidiar, în ipoteza în care se va considera că inculpatul se face răspunzător și că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, respectiv laturile obiective și subiective cu privire la cel de-al doilea act material, solicită, ca modalitatea de executarea a cuantumului pedepsei de 3 ani stabilit de către instanța de fond să fie suspendarea sub supraveghere. În acest context, evidențiază și starea familială precară a inculpatului, care are nevoie de sprijinul și prezența acestuia, cu precizarea că acesta își câștigă existența prin muncă.

Reprezentanta M. ui P., apreciază că nu se impune reținerea motivelor anterior menționate pentru achitarea inculpatului sau pentru reducerea pedepsei aplicate acestuia.

Referitor la probe, în ceea ce privește prima infracțiune, respectiv cea comisă în data de 23 martie 2011, arată că în mod evident aceasta nu a putut fi contestată de către inculpat, care a fost prins în flagrant, existând în acest sens actele întocmite de către agentul de securitate și procesul-verbal de prindere. Cu privire la cea de-a doua infracțiune susține că aceasta a fost contestată, însă instanța de fond a reținut cu certitudine participația la acel furt în condițiile în care există declarația martorului C. V. D., precum și a coinculpatului L. B. .

Raportat la cuantumul pedepselor, arată că din fișa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, atât pentru furturi cât și pentru infracțiuni mai grave, de tâlhărie, motiv pentru care consideră că nu se impune reducerea pedepsei.

În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa sau suspendarea executării pedepsei, dar lasă modul de soluționare al recursului la aprecierea instanței, cu precizarea că ulterior executării unei pedepse reintegrarea socială se efectuează că mare dificultate și că este angajat în muncă.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 100/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._ , în baza art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a, 74 al. 1 lit. c și 76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul C. V., fiul lui Natural și F., născut la 11 iunie 1969, în

C. -N., jud. C., cu domiciliul în C. -N., str. T. V., nr. 6-8, ap. 116, jud. C., cetățenia română, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, studii 11 clase, CNP 1., recidivist la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 28/18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 104/20 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel C. .

În baza art. 61 al. 1 din C.pen. a fost revocat restul de pedeapsă de 1026 de zile de închisoare pe care l-a contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicându-i inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1026 de zile de închisoare.

În baza art. 26 din C.pen. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen. a fost condamnat inculpatul

C. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 61 al. 1 din C.pen. a fost revocat restul de pedeapsă de 1026 de zile de închisoare pe care l-a contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicându-i inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni între ele și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 902/4 septembrie 2012

pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1594/_ pronunțată de Curtea de Apel C. .

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 1026 de zile de închisoare și 3 luni închisoare și aplică inculpatului C. V. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 36 al. 3 din C.pen. a fost scăzută perioada executată începând cu data de 21 noiembrie 2012 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 902/4 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1594/_ pronunțată de Curtea de Apel C. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea

74 al. 1 lit. c și 76 din C.pen. și 320^1 din C.p.p., a fost condamnat inculpatul L. B., fiul lui Manu și Violeta, născut la 20 decembrie 1987

în Dej, jud. C., cu domiciliul în comuna Petru R., nr. 120, jud. Bistrița- Năsăud, cetățenia română, necăsătorit, studii medii, fără antecedente penale, CNP 1. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului L. B. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza 359 din C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată S.C. REAL HIPERMARKET S.A. nu s-a constituit parte civilă.

S-a constatat partea vătămată F. D. cu domiciliul în C. -N., str.

C., nr. 22, jud. C. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 al. 2 din C.p.p. a fost obligat inculpatul C. V. la plata sumei de 250 lei, iar pe inculpatul L. B. la plata sumei de 150 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Onorariile avocaților desemnați din oficiu, d-na CĂLBĂJOS R. C. de 200 lei și d-na CIUBOT. U A. de 100 de lei au fost avansate din fondurile M. ui Justiției.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Astfel cum reiese din declarația martorului Podar I. care se coroborează cu declarația inculpatului și cu procesul verbal de prindere în flagrant de la filele 49-50 dos. UP, la data de 23 martie 2011 în jurul orei 19.30, inculpatul a intrat în magazinul S.C. C. R. S.A. din complexul comercial P. F. de unde a luat două sticle cu băuturi alcoolice, respectiv marca Johnny Walker și London Dry Gin, precum și diverse produse cosmetice pe care le-a ascuns sub haine și cu care a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea lor. La ieșire a fost oprit de către martorul Podar I., agent de securitate al magazinului, care l-a percheziționat pe inculpate.

La data de 11 decembrie 2010 inculpatul se afla la domiciliul martorului C. V. D., cu care este văr. Martorul a fost sunat de către

inculpatul L. B. care, așa cum a declarat i-a cerut martorului să îl ajute să fure o anumită cantitate de băuturi alcoolice de la o persoană căreia i-a realizat anumite lucrări și despre care știa că are depozitate cantități mari de alcool. Martorul a declarat că inculpatul L. i-a propus și cu o zi înainte să îl ajute să transporte o anumită cantitate de băuturi alcoolice de la o persoană la care a lucrat inculpatul și care a fost de acord să plătească prețul lucrării cu o anumită cantitate de alcool. În seara zilei de 11 decembrie 2010 martorul a refuzat pentru că băuse, dar i-a spus inculpatului C. iar acesta a fost de acord să îl ajute pe inculpatul L., deși nu îl cunoscuse până la acea dată. Inculpatul C. a luat suma de 20 de lei împrumut de la martor și a sunat o persoană rămasă neidentificată pe

nume S. care a fost de acord să îi ducă cu mașina. Cei doi inculpați s-au întâlnit în P-ța M. Viteazu de unde s-au deplasat pe str. C. la garajul imobilului cu nr. 22.

Inculpatul L. declară că i-a spus încă de la început inculpatului C. că urmează să sustragă bunurile și i-a cerut să vină cu o rangă. Pe de altă parte inculpatul C. declară că inculpatul nu i-a spus că urmează să sustragă bunurile fără consimțământul proprietarului, dar ajunși la fața locului i s-a cerut o rangă care i-a fost oferită de numitul S. din trusa de scule, iar eu nu am intrat la bănuieli pentru că nu m-a interesat. În continuare inculpatul C. declară că inculpatul L. le-a cerut să plece pentru că îi va suna mai târziu. După aproximativ 20 de minute inculpatul

L. l-ar fi sunat pe inculpatul C. care a revenit cu numitul S. și au pus în mașină mai multe recipiente cu băuturi alcoolice, respectiv 12 sticle de 1 litru, 2 damigene de 10 litri, 2 damigene de 15 litri, 2 damigene de 5 litri (bunuri ridicate de la inculpatul L. - fila 97 dos. UP), 3 sticle de 1 litru, o sticlă de 3 litri, o damigeană de 20 de litri, o damigeană de 20 de litri și o damigeană de 10 litri (bunuri ridicate de la inculpatul C. - fila 98 dos. UP), adică aproximativ 130 de litri de băuturi alcoolice. Însă, în declarația olografă de la filele 25-26 dos. UP, inculpatul C. a arătat că pentru rangă, băiatul despre care am aflat la poliție că se numește L. B.

m-a sunat în momentul în care eram la vărul meu sau am cerut-o de la șofer, fără să pot preciza pentru că în acea zi am consumat mult alcool.

Pe lângă împrejurarea că declarația inculpatului C. nu se coroborează cu declarațiile inculpatului L., instanța va reține că inculpatul C. s-a oferit să îj ajute pe inculpatul L., pe care nu îl cunoștea să transporte o anumită cantitate de țuică și vin, știind că, în prealabil se va folosi o rangă. Ajungând la fața locului, în fața unui garaj, pe timp de noapte, i-a dat inculpatului L. acea rangă și la cererea acestuia s-a îndepărtat de lângă garaj, până la chemarea inculpatului. În tot acest timp inculpatul C. nu a știut că participă la sustragerea bunurilor, respectiv a 130 de litri de alcool, fără consimțământul persoanei vătămate și în scopul însușirii pe nedrept. După aceea, au dus toate bunurile la locuința inculpatului C., iar inculpatul L. îi lasă inculpatului C. din câte îmi amintesc mai mult de jumătate din recipientele cu alcool (declarația inculpatului C. - fila 90 dos. inst.). Cu alte cuvinte inculpatul C. a acceptat să ofere ajutorul inculpatului L., pe care nu îl cunoștea, nu s- a întrebat pentru ce are nevoie de un levier ca să primească recipientele cu băuturi alcoolice de la partea vătămată, pe care nici nu a văzut-o și nu a părut surprins când inculpatul L. i-a lăsat cea mai mare parte din bunurile sustrase. O astfel de construcție a inculpatului C. prin care încearcă să acrediteze împrejurarea că nu a știut niciun moment că participă la săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat este nerezonabilă și nu va fi reținută de către instanță, declarația inculpatului L. fiind cea care descrie cel mai fidel derularea reală a evenimentelor.

Constatăm de asemenea că inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, printre care și la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentinta penală 28/18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 104/20 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel C. . A fost arestat la data de 13 aprilie 2004 și liberat condiționat la data de 19 decembrie 2008 cu un rest de 1026 de zile de închisoare.

Instanța constată că restul de 1026 de zile de închisoare nu s-a împlinit înainte de data de 23 martie 2011, așa încât în cauză vor fi incidente doar dispozițiile art. 37 lit. a din C.pen. privind recidiva postcondamnatorie, pentru fiecare intre cele două fapte.

Deși prejudiciul cauzat este unul relativ redus, în cazul faptei din data de 23 martie 2011, având în vedere obișnuința infracțională a inculpatului și împrejurarea că numărul mare de pedepse pe care le-a executat în regim de detenție nu l-a împiedicat să profite de o minimă ocazie pentru a sustrage bunuri, s-a reținut că fapta inculpatului C. V. care, în timp ce era considerat în executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 28/18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 104/20 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel C., la data de 11 decembrie 2011 în jurul orei 20.00 l-a ajutat pe inculpatul L. B. să sustragă prin efracție mai multe recipiente cu băuturi alcoolice, respectiv țuică și vin din interiorul garajului imobilului situate în C. -N., str. C., nr. 22, jud. C., proprietatea părții vătămate

D., cauzând un prejudiciu de 5.000 lei, iar la data de 23 martie 2011, în jurul orei 20.00 a sustras din magazinul S.C. C. R. S.A. din complexul comercial P. F. produse cosmetice și băuturi alcoolice marca Johnny Walker și London Dry Gin cauzând un prejudiciul de 291,88 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1 C.pen., și
art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen. și furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 C.pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. e C.pen., ambele cu aplic. art. 37 lit. a C.pen..
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt constă în fapta inculpatului de a lua mai multe bunuri mobile din posesia părții vătămate. Prin săvârșirea acestei acțiuni s-a adus atingere valorii sociale obiectivată de dreptul fiecărei persoane la protejarea patrimoniului său, urmarea constând în producerea unui prejudiciu părții vătămate, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, între acesta și elementul material existând un raport de cauzalitate direct.
Sub aspectul laturii subiective fapta este comisă în forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale - însușirea pe nedrept a bunurilor respective - și urmărind ca acesta să se producă, astfel cum cere art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., astfel:
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, instanța a reținut că potrivit art. 209 alin. (2) C.pen. pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat este închisoarea de la 3 la 15 ani.
2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite instanța a reținut prezența unui pericol social de intensitate medie. Astfel, fapta săvârșită de către inculpat a produs un prejudiciu de valoare mare în cazul primei infracțiuni și de valoare medie în cazul celei de a doua, dar din modalitatea de comitere a acesteia reiese că ne aflăm în prezența unei persoane care acționează cu dezinvoltură infracțională, având curajul de a sustrage bunuri din locuri aglomerate care sunt supravegheate de sisteme de securitate, acceptând și posibilitatea de a fi prins ușor. Totodată, s-a constatat disponibilitatea inculpatului de a se asocia cu persoane pe care nu le cunoaște în scopul sustragerii de bunuri.
3. Referitor la persoana infractorului instanța a reținut că deși acesta are studii 11 clase și nu are ocupație sau loc de muncă. Inculpatul a mai fost condamnat și în trecut pentru mai multe infracțiuni contra patrimoniului, săvârșite cu sau fără violență, ceea ce denotă specializarea sa infracțională, inculpatul privind acest gen de fapte ca pe un mod de a își asigura existența.

Pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut un comportament nesincer, cu privire la prima faptă.

În baza art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a, 74 al. 1 lit. c și 76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul C. V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 61 al. 1 din C.pen. a fost revocat restul de pedeapsă de 1026 de zile de închisoare, contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare, fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1026 de zile de închisoare.

În baza art. 26 din C.pen. rap. la art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen. a fost condamnat

inculpatul C. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 61 al. 1 din C.pen.a fost revocat restul de pedeapsă de 1026 de zile de închisoare, contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare, fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1594/_ pronunțată de Curtea de Apel C. .

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 1026 de zile de închisoare și 3 luni închisoare, fiindu-i aplicată inculpatului C. V. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., văzând și dec. nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, instanța i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, constatând că

infracțiunea comisă de către inculpat îl fac pe acesta nedemn de a ocupa una dintre funcțiile amintite. Drepturile de mai sus i-au fost interzise inculpatului pe toată durata prevăzută de art. 71 alin. (2), și anume din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 36 al. 3 din C.pen. a fost scăzută perioada executată începând cu data de 21 noiembrie 2012 la zi.

Cât privește pe inculpatul L. B., s-a reținut că fapta acestuia din data de 11 decembrie 2011 în jurul orei 20.00, când cu ajutorul inculpatului

C. V. a sustras prin efracție mai multe recipiente cu băuturi alcoolice, respectiv țuică și vin din interiorul garajului imobilului situate în C. -N., str. C., nr. 22, jud. C., proprietatea părții vătămate F. D., cauzând un prejudiciu de 5.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 280 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, d și i din C.pen.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale prev. art. 72 din Codul pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p., gradul de pericol social al faptei, care este unul agravat prin raportare la modul, mijloacele și împrejurările în care inculpatul a săvârșit infracțiunea precum și la cantitatea bunurilor sustrase. Instanța a avut în vedere conduita procesuală adecvată a inculpatului, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, că a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii situației de fapt și că este încadrat în muncă, ceea ce face rezonabilă concluzia pătrunderii accidentale

în spațiul infracțional.

În baza art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea 74 al. 1 lit. c și 76 din C.pen. și 320^1 din C.p.p. a fost condamnat inculpatul L. B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 al. 2 din Cod pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) Cod pen., pe perioada și în condițiile prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

Prin decizia LXXIV (74) din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: "dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal";.

În raport cu interzicerea dreptului de a alege, prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal, instanța a arătat că art. 3 Protocol 1 din Convenție, obligă statele membre să organizeze la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea autorităților publice. În cauza Hirst c. Regatului Unit, Curtea europeană a drepturilor omului a constatat încălcarea acestui articol ca urmare a interzicerii automate a exercitării dreptului de a alege de către o persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea. Prin urmarea, având în vedere jurisprudența Curții europene precum și decizia Înaltei Curți de C. și Justiție, instanța consideră că nu se impune interzicerea dreptului de a alege ținând seama de natura infracțiunii și gravitatea ei.

Instanța a apreciat că, raportat la vârsta inculpatului, la împrejurările concrete de fapt care au favorizat și însoțit activitatea infracțională și caracterul accidental al săvârșirii faptei, evidențiată prin absența antecedentelor penale și conduita sa anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, motiv pentru care în temeiul art. 81 alin. 1 Cp a fost suspendata condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 din C. pen., pe durata termenului de încercare, instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

În baza 359 alin. 1 C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 Cod pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar părțile vătămate S.C. REAL HIPERMARKET și F. D. nu s-au constituit părțile civile.

În baza art. 191 al. 2 din C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, iar onorariile avocaților desemnați din oficiu au fost avansate din fondurile M. ui Justiției.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. V. , solicitând admiterea recursului și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului, respectiv reținerea erorii de fapt pentru primul act material.

În motivarea recursului s-a arătat că întrucât a fost adusă o atingere minimă unei valori ocrotite de lege, se poate dispune sancționarea inculpatului cu amendă administrativă.

Raportat la sustragerea recipientelor, apreciază că se impune achitarea inculpatului, acesta fiind în eroare cu privire la împrejurarea ce dă

caracterul penal al faptei, respectiv modul de dobândire al acestora de către coinculpat.

Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele

Pe baza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut că, după condamnarea la pedeapsa la 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 28/2005 a T. ului C., în data de_, în jurul orelor 20.00, inculpatul C. V. l-a ajutat pe inculpatul L. B. să sustragă prin efracție mai multe recipiente cu băuturi alcoolice din garajul imobilului situat în C. -N., str. C. nr. 22, proprietatea părții vătămate

F. D. . În data de_, în jurul orei 20.00, inculpatul a sustras produse cosmetice și băuturi alcoolice din magazinul SC C. R. SA, situat în incinta Complexului Comercial P. .

Audiat în fața instanței, inculpatul a recunoscut că în data de_ a sustras produse cosmetice și băuturi alcoolice din magazinul SC C. R. SA pe care le-a ascuns sub haine și a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea acestora. În ceea ce privește însă infracțiunea comisă la_ inculpatul a susținut că inculpatul L. nu i-a spus că urmează să sustragă bunurile fără consimțământul proprietarului, însă odată ajunși la fața locului i s-a cerut o rangă, însă el nu a intrat la bănuieli nefiind interesat de acest aspect.

Așa cum a reținut însă instanța de fond, pe de o parte, declarația inculpatului C. nu se coroborează cu declarațiile inculpatului L. (acesta din urmă prevalându-se de dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen.), reținându-se că inculpatul C. s-a oferit să îl ajute pe inculpatul L., pe care nu îl cunoștea, să transporte o anumită cantitate de țuică și vin, că au ajuns la fața locului, respectiv în fața unui garaj pe timp de noapte, și că i-a

dat inculpatului L., la solicitarea acestuia, o rangă, apoi s-a îndepărtat de garaj.

Instanța de fond a reținut în mod corect că încercarea inculpatului C. de a acredita ideea că nu a știut că participă la comiterea unei fapte penale, în condițiile în care a acceptat cu ușurință să ofere ajutor unui necunoscut, i-a dat acestuia un levier și a primit ulterior recipientele cu băuturi alcoolice într-o cantitate însemnată, este neverosimilă.

Ca atare, prin prisma probelor administrate în cauză, vinovăția inculpatului a fost în mod corect reținută, astfel că solicitarea acestuia de a fi pronunțată o soluție de achitare este neîntemeiată.

Soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. Astfel, instanța de fond a avut în vedere în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C.pen., împrejurarea că inculpatul prin faptele săvârșite a produs un prejudiciu însemnat, a acționat cu dezinvoltură în condițiile în care a sustras bunuri din locuri aglomerate, supuse supravegherii prin sisteme de securitate, și a manifestat disponibilitate în a se asocia cu alte persoane în scopul comiterii unor fapte prevăzute de legea penală. Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul a avut în cursul urmăririi penale și al judecății un comportament nesincer cu privire la una din fapte, iar anterior acesta a suferit mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică, astfel că, având în vedere prevederile art. 385¹⁵pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V. (cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr. 100 din 29 ianuarie 2013 a Judecătoriei C. N. .

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul executat in baza art. 36 Cod penal începând cu data de 21 noiembrie 2012 si până la 20 februarie 2013.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Coroi A. .

Obligă pe recurentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2013.

PREȘEDINTE					JUDECĂTORI
M. B.	A.	D.	L.	M.	R.

GREFIER

L. A. S.

Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: L.M.

← Decizia penală nr. 551/2013. Furt calificat		Decizia penală nr. 657/2013. Furt calificat →

Decizia penală nr. 670/2013. Furt calificat

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 670/2013. Furt calificat