Decizia penală nr. 685/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA P. A NR.685/R/2013
Ședința publică din 20 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
SS
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către asigurătorul asigurare REASIGURARE ASTRA S.A. împotriva sentinței penale nr.1481 din 13 decembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpatul SĂLĂJAN A. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Sălăjan A. D., asistat de către apărător ales, av. Vlasiu Remus Valer, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și asigurătorul Asigurare Reasigurare Astra S.A. reprezentat de cons.jur.N. Selena, lipsă fiind părțile civile S. C. J. de U. C. și S. C. de R. C. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul asigurătorului Asigurare Reasigurare Astra S.A., depune la dosar motivele privind recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul asigurătorului Asigurare Reasigurare Astra S.A., solicită admiterea recursului și respingerea în întregime a despăgubirilor materiale datorate de către asigurător către unitățile spitalicești pentru următoarele motive
.
Pe de o parte, având în vedere faptul că răspunderea societății de asigurare nu este una delictuală, ci asigurătorul plătește despăgubiri în baza contractului de asigurare încheiat și în conformitate cu termenii și condițiile stabilite prin ordinele Comisiei de supraveghere a asigurărilor, respectiv Ordinul nr.5 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Potrivit art.49 și art.50 din Legea asigurărilor nr.136/1995, despăgubirile se acordă persoanelor păgubite prin vătămarea corporală sau prin deces. De asemenea, potrivit art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin fapta lor produc daune altor persoane, răspund potrivit legii și au obligația de reparare a prejudiciului cauzat.
Solicită a se constata că între cheltuielile de spitalizare și fapta inculpatului nu există un raport de cauzalitate. Susține că prejudiciul pretins de unitățile spitalicești este consecința acordării asistenței și îngrijirilor medicale în baza contractului de asigurare încheiat cu persoana vătămată. Prin raportare la
prevederile legale arătate, unitățile spitalicești nu se încadrează în categoria persoanelor menționate și prev. de art.49 și 50 din Legea nr.136/1995, nefiind persoane păgubite prin vătămarea lor corporală sau prin deces. De asemenea, nici asigurătorul nu se încadrează în categoria vizată de disp.art.313 din Legea nr.95/2006, potrivit căreia persoanele care prin fapta lor aduc prejudicii, sunt obligate să suporte cheltuieli ocazionate cu asistența medicală a persoanei păgubite.
Prin urmare, consideră că unitatea spitalicească acordă asistență medicală în baza contractului de asigurare de sănătate încheiat cu aceasta și are dreptul de a-și recupera acest prejudiciu de la persoana răspunzătoare de producerea accidentului, însă acest lucru nu înseamnă că răspunderea este preluată și de societatea de asigurare.
Potrivit art.49 din ordinul CSA 5/2010, societatea în calitate de asigurător acoperă eventuale cheltuieli prilejuite de accident, care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale. Consideră că legiuitorul a creat o excepție de despăgubire în ceea ce privește societatea de asigurare, fără a se exclude
instituția răspunderii civile delictuale care se aplică în continuare față de inculpat.
Așa fiind, contractul de asigurare de răspundere civilă acoperă cheltuielile prilejuite de accident cu excepția celor care sunt suportate din fondurile de asigurări sociale.
Din interpretarea dispozitivului sentinței atacate, rezultă că instanța de fond a constatat nelegal și netemeinic calitatea de asigurător a societății Astra S.A., reținându-se că îi sunt opozabile și obligațiile de plată a cheltuielilor de spitalizare, obligații ce consideră că trebuie reținute doar în sarcina inculpatului.
În subsidiar, solicită a se constata faptul că dobânda legală nu este datorată din ziua următoare externării persoanelor în cauză, respectiv a externării părții civile B. M., având în vedere că latura civilă se judecă după regulile de procedură civilă. Susține că asigurătorului nu i-a fost comunicată nici o constituire de parte civilă și nu a avut cunoștință despre pretențiile unităților spitalicești, decât în momentul în care s-a primit citația.
Pentru acest motiv, în măsura în care se consideră că trebuie acordată dobânda legală, a se constata că aceasta curge de la data la care societatea de asigurare a fost pusă în întârziere.
În consecință, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a despăgubirilor acordate către unitățile spitalicești, iar în subsidiar, acordarea despăgubirilor cu dobânda de la data la care societatea de asigurare a fost pusă în întârziere.
Apărătorul ales al inculpatului Sălăjan A. D. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Nu subscrie ideii din recurs, în sensul că cheltuielile de spitalizare nu reprezintă un prejudiciu, pentru că acest prejudiciu s-a produs în momentul în care s-a comis accidentul și acestoe cheltuieli de spitalizare pe care unitățile spitalicești le-au solicitat au legătură directă cu fapta ilicită.
Prin urmare, atâta vreme cât societatea de asigurare este obligată în baza contractului de asigurare să suporte aceste cheltuieli, în noțiunea de cheltuieli intră și cheltuielile de spitalizare.
În opinia sa, textele de lege invocate în recurs nu pot exonera societatea de asigurare de plata acestor cheltuieli, chiar dacă se invocă faptul că legiuitorul ar fi instituit o excepție de la regula suportării cheltuielilor, în sensul că aceste cheltuieli ar trebui să fie suportate de către inculpat.
În consecință, apreciază că această critică este nefondată.
În ceea ce privește dobânda, consideră că susținerea asigurătorului este eronată, întrucât societatea de asigurare avea cunoștință despre cuantumul acestor cheltuieli, încă din cursul urmăririi penale.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele arătate de către apărătorul inculpatului Sălăjan A. D. și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că definiția din legea privind asigurările se regăsesc în acest delict penal, se coroborează disp.art.50 din legea specială cu dispoz. art.24 și 15 C.pr.pen., care oferă definiția legală referitoare la persoana vătămată, respectiv păgubită în procesul penal, cu consecințele despăgubirii acesteia și garantării plății respective de către asigurător.
De asemenea, și în ceea ce privește dobânda, consideră că problema ridicată este nefondată raportat la situația dosarului cauzei, la premisele aducerii la cunoștință a asigurătorului a situației din dosar și a dispozițiilor legale din Codul de procedură penală, coroborate cu celelalte dispoziții în materie civilă.
Totodată, în opinia sa, diversele norme și reglementări ale comisiei de supraveghere a asigurărilor, nu pot deroga de la dispozițiile exprese ale legii în condițiile în care acestea sunt clare și neechivoce, interpretarea făcută de asigurător nefiind una care să rezulte expres din cuprinsul legii asigurărilor.
Prin urmare, se impune menținerea hotărârii atacate, sens în care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul asigurătorului Asigurare Reasigurare Astra S.A., în replică, arată că societatea nu a fost citată în faza de urmărire penală.
Inculpatul Sălăjan A. D., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de asigurător.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1481 din 13 decembrie 2012 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art.184 alin.1, 4 Cp cu aplic. art.3201C.pr.penală, s-a dispus condamnarea inculpatului SA D., fiul lui D. și Ana, născut la data de_ în T., jud. C., posesor CI seria KX nr. 4., eliberată de Pol. mun. T., CNP 1., cu domiciliul în T., str.
R., nr. 51, jud. C., fără antecedente penale, la:
- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, pedeapsă pe care a suspendat-o sub supraveghere pe o durată de 2 ani și 10 luni, termen de încercare.
S-a încredințat supravegherea S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.863alin.1 lit.a-d C.p.
În baza art.863alin.3 lit.e C.p. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun autovehicul.
S-au pus în vedere inculpatului prev. art.864C.pen.
În baza art. 14 și 346 C.p.p. s-a luat act de tranzacția intervenită între asiguratorul S.C. ASIGURARE-REASIGURARE ASTRA S.A. cu sediul în B. ești, str. Nerva T. nr.3, bl. M101, sector 3 și partea civilă B. M., domiciliată în
C. -N., str. R., nr. 100, bl. R1, ap. 68, jud. C., la data de_ cu privire la pretențiile materiale și morale ale acesteia din urmă, în sumă de 99.740 lei.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. J. DE
U. C., cu sediul în C. -N., str. C. nr. 3-5, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 41137,79 lei, cu majorări de întârziere începând din data de_ și până la plata integrală, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. DE R.
C. -N., cu sediul în C. -N., str. V. nr. 46-50, jud. C. si a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 9735,08 lei (3871,17 lei + 2962,63 lei
+ 2901,28 lei), cu majorări de întârziere începând din data de_, din data de_ și respectiv de la_ până la plata integrală, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
Calitatea de asigurator aparține S.C. Asigurare - Reasigurare Astra S.A.
În baza art.191 alin.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 158/P/2012 din data de_ Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului SA D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 C.p., în fapt reținându-se că la data de_, în jurul orei 6,05, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_ pe str. Aurel Vlaicu din C. -N., din direcția Someșeni înspre centru, a ajuns la trecerea de pietoni aflată în apropierea intersecția străzilor Aurel Vlaicu și Siretului, unde, din cauza nerespectării prevederilor art.72 pct.2 din OUG nr.195/2002 rep. și prevederilor art.135 lit.h din R.A. a OUG nr.195/2002 rep ., a accidentat partea vătămată B.
M., angajată în traversarea străzii în mod regulamentar, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120 - 130 zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: proces- verbal de constatare; schița locului accidentului și planșe foto; declarație martor Divricean C. ; declarație martor Obadă Ionuț; declarație martor N. Attila; proces-verbal de verificare tehnică; declarație parte vătămată B. M. ; buletin de examinare clinică și buletine de analize toxicologică alcoolemie; raport de expertiză medico legală; acte medicale; declarațiile inculpatului SA .
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatului, acesta recunoscând săvârșirea faptei si solicitând ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le-a contestat.
Cererea a fost încuviințată de către instanță, iar judecata s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate prev de art.3201C.p.p.
Analizând întregul material probator, instanța de fond a reținut că în fapt la data de_, în jurul orei 6,05, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_ pe str. Aurel Vlaicu din C. -N., din direcția Someșeni înspre centru, inculpatul SA D. a ajuns la trecerea de pietoni aflată în apropierea intersecția străzilor Aurel Vlaicu și Siretului, unde, din cauza nerespectării prevederilor art. 72 pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. și prevederilor art.135 lit.h din R.A. a OUG nr.195/2002 rep, a accidentat partea vătămată B. M., angajată în traversarea străzii în mod regulamentar, pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120 - 130 zile de îngrijiri medicale.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 C.p. Culpa inculpatului constă în nerespectarea prevederilor art.72 pct.2 din OUG nr.195/2002 rep.
(potrivit cărora pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător) și prevederilor art.135 lit.h din
R.A. a OUG 195/2002 rep. (conform cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat marcat și semnalizat corespunzător).
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.p., art.320 indice 1 C.p.p. si în acest context de sinceritatea inculpatului, de limitele de pedeapsă ( de la 8 luni la 3 ani si 4 luni închisoare), de numărul zilelor de îngrijiri medicale care au fost necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată (120-130 zile de îngrijiri medicale), de lipsa antecedenței penale, de gradul ridicat de pericol social al faptei, care rezultă din nesocotirea unor reguli elementare de circulație pe drumurile publice, respectiv obligația acordării priorității pietonilor angajați în traversarea pe trecerea de pietoni.
Față de aceste considerente, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe 2 ani și 10 luni termen de încercare, văzând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 861C.p.
S-a încredințat supravegherea S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev de art.863alin.1 lit.a-d C.p.
Față de caracterul elementar al regulilor de circulație încălcate, instanța de fond, în baza art.863alin.3 lit.e C.p., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun autovehicul.
S-a pus în vedere inculpatului prev. art.86 ind.4 C.pen. referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, în cazul neexecutării cu rea-credință a obligațiilor civile precum și în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a obligației stabilite în sarcina sa.
În baza art.14/346 C.pr.penală s-a lua act de tranzacția intervenită între asiguratorul S.C. Asigurare - Reasigurare Astra S.A. B. ești și partea civilă B.
M., la data de_ cu privire la pretențiile materiale si morale ale acesteia din urmă, în suma de 99.740 lei. Dobânda aferentă sumei menționate în tranzacția depusă la dosar, solicitată pentru perioada de întârziere a plății de către asigurator după data prevăzută în contract, nu a putut fi acordată deși, în principiu, este admisibilă, întrucât creanța nu este lichidă. Aceasta deoarece nu s-a indicat/probat data plății efective a despăgubirilor în sumă de 99.740 lei.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. J. de
U. C. si a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 41.137,79 lei. cu majorări de întârziere începând din data de_ și până la plata integrală, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale dovedite cu înscrisurile medicale de la f. 25-27 dup.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. de R.
C. -N. si a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 9735,08 lei (3871,17 lei + 2962,63 lei + 2901,28 lei), cu majorări de întârziere începând din data de_, din data de_ și respectiv de la_ până la plata
integrală, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale dovedite cu înscrisurile medicale de la f. 4-11 d.i.
Calitatea de asigurator, s-a constatat că aparține S.C. Asigurare - Reasigurare Astra S.A. în baza poliței de asigurare de la f.65 verso dup.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs asigurătorul ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A. solicitând casarea hotărârii atacate, doar sub aspectul laturii civile și, rejudecând, în principal, respingerea în întregime a acțiunilor civile formulate de unitățile spitalicești privind obligarea asigurătorului la despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare cu victima accidentului, iar în subsidiar, acordarea despăgubirilor cu dobânda de la data, la care societatea de asigurare a fost pusă în întârziere.
În motivarea recursului s-a arătat că, de vreme ce prima instanță a constatat (nelegal și netemeinic) calitatea de asigurător a societății Astra S.A., implicit, se desprinde concluzia că asigurătorului îi sunt opozabile și obligațiile de plată a cheltuielilor de spitalizare, obligații care trebuie reținute doar în sarcina inculpatului.
Aceasta, deoarece, între cheltuielile de spitalizare ale victimei accidentului produs de inculpat și fapta inculpatului - nu există raport de cauzalitate.
Prejudiciul pretins de unitățile spitalicești este consecința acordării asistenței și îngrijirilor medicale în baza contractului de asigurări sociale încheiat cu persoana vătămată, iar unitatea furnizoare de servicii medicale are dreptul de a-și recupera acest prejudiciu de la persoana răspunzătoare de producerea accidentului, însă acest lucru nu înseamnă că răspunderea este preluată și de societatea de asigurare.
Este adevărat că, potrivit art.49 din ordinul CSA 5/2010, societatea de asigurare acoperă eventuale cheltuieli prilejuite de accident, dar numai pe cele care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale. Consideră că legiuitorul a creat o excepție de despăgubire în ceea ce privește societatea de asigurare, fără a se exclude instituția răspunderii civile delictuale, care se aplică în continuare față de inculpat.
În susținerea solicitării subsidiare, s-a arătat că dobânda legală la cheltuielile de spitalizare nu este datorată din ziua următoare externării persoanelor vătămate, în speță, a externării părții civile B. M., având în vedere că latura civilă se judecă după regulile de procedură civilă. Ori, asigurătorului nu i-a fost comunicată nici o constituire de parte civilă și nu a avut cunoștință despre pretențiile unităților spitalicești, decât în momentul în care s-a primit citația.
Așa fiind, s-a apreciat că, în măsura în care se consideră că trebuie acordată dobânda legală, aceasta trebuie să fie calculată de la data la care societatea de asigurare a fost pusă în întârziere.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
După cum se știe, prin Decizia nr.1/2005 a ÎCCJ dată în recursul în interesul legii, s-a statuat că "în aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 4 și ale art.
57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în prezent, doar art.54 alin.1, n.n.) cu modificările ulterioare, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă";.
S-a apreciat, din coroborarea reglementărilor din legea specială că voința neîndoielnica a legiuitorului a fost aceea de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea de "asigurător", care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului, iar caracterul limitat al obligației asumate de asigurător - derivat din contractul de asigurare - exclude asimilarea poziției sale, determinată de aplicarea dispozițiilor,
mai sus arătate, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Așa fiind, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept s-a concluzionat că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală ( bazată pe dispozițiile Codului civil) a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
În consecință, dată fiind citarea obligatorie în procesul penal a asigurătorului - impusă de legea specială, constatarea calității sale prin hotărârea atacată, nu este nelegală, întemeindu-se dimpotrivă, pe dispozițiile legale în materie și pe dispoz. Deciziei nr.1/2005 a ÎCCJ dată în recursul în interesul legii, în aceeași materie.
În speță, se constată că prin hotărârea atacată asigurătorul nu a fost obligat la despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată prin accidentul de circulație produs de inculpat, astfel că, apar ca fără obiect criticile formulate în recurs, obligația asigurătorului derivând din contractul de asigurare, el urmând, așadar, a răspunde în virtutea legii speciale și, doar în limitele și condițiile contractului de asigurare.
Cu toate acestea, dacă se analizează totuși temeinicia obligării inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare ale părții civile, se constată că în mod legal instanța a stabilit această obligație, în conformitate cu dispoz. art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, art.1392 C.civil, neavând relevanță dispoz. art.49 din ordinul CSA 5/2010 - invocate de recurentă privind limitarea obligației societății de asigurare în această materie, de vreme ce nu asigurătorul a fost obligat la astfel de despăgubiri, el urmând a răspunde, așa cum s-a arătat, doar în baza legii și, numai în condițiile și limitele contractului de asigurare.
În ceea ce privește data de la care se datorează dobânda la despăgubirile cu titlu de cheltuieli de spitalizare, mergând pe linia aceluiași raționament, aceasta nu se raportează la asigurător ( în funcție de data când acesta a fost sau nu, pus în întârziere, conform legii civile), pentru că nu asigurătorul este cel care datorează plata, nu el a fost obligat de instanță la astfel de despăgubiri, ci inculpatul care, potrivit Codului de procedură fiscală - O.G. nr.92/2003, art.119, 120 datorează astfel de dobânzi, dacă nu achită despăgubirile la data de la care le datorează, în cazul răspunderii civile delictuale, această dată fiind aceea a producerii prejudiciului - art. 1386 C.civil, în speță, prima zi următoare datei externării.
Așa fiind, chiar dacă asigurătorului îi sunt opozabile dispozițiile din hotărâre cu privire la despăgubirile, la care a fost obligat inculpatul - răspunzător de producerea prejudiciului - el va răspunde doar în baza contractului de asigurare și în virtutea legii speciale, care, oricum îi permite, potrivit art.58 să-și recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în anumite condiții.
Pentru toate aceste considerente, recursul în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat recurentul asigurator să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE "ASTRA"; S.A., prin SUCURSALA C., cu sediul
în C. -N., str. Meteor nr.53, împotriva sentinței penale nr.1481 din 13 decembrie 2012 a Judecătoriei C. -N. .
Obligă pe recurentul asigurator să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 20 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
ANA C. | M. | Ș. | S. | S. |
GREFIER
M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
2 ex./_ Jud. fond: L.B.
| ← Decizia penală nr. 1523/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 1550/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
