Decizia penală nr. 309/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.309/R/2013
Ședința publică din 06 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: V. G.
V. C.
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - SUCIU D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. A.
împotriva sentinței penale nr.378 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei
D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.L. n A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună executarea pedepsei la locul de muncă, potrivit art.86/7 C.pen. A depus la dosar adeverința din care rezultă că societatea la care este angajat inculpatul este de acord cu această modalitate de executare a pedepsei. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această cerere, în sensul respingerii sau admiterii ei. Susține că sunt îndeplinite toate condițiile prev.de art.86/7 C.pen. pentru a se dispune executarea pedepsei la locul de muncă, apreciind că ar fi și în beneficiul statului o asemenea modalitate de executare a pedepsei. Inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei și a
încercat să repare prejudiciul cauzat, însă nu a reușit datorită pretențiilor exagerate ale părții vătămate. Este o infracțiune comisă din culpă, inculpatul este la prima abatere, neavând nici măcar o amendă, astfel că ar fi oportună executarea pedepsei la locul de muncă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Dej prin sentința penală nr. 378 din 19 decembrie 2012, în baza art. 3201Cod proc.pen., art. 184 alin.1 și 3 Cod penal, condamnă pe
inculpatul P. A. , fiul lui Ovidiu și V. Octavia, născut la data de_, în D., jud.C., CNP 1., domiciliat în D., str.M. cel B., nr.5, bl.N2, ap.29, jud.C., fără antecedente penale, cetățenie română, studii liceul, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal.
În temeiul art.71 C.pen.s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a C.pen.
În temeiul art.81 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.pen.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen.s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
S-a disjuns acțiunea civilă formulată de partea civilă R. M.
I., domiciliat în D., str.Crîngului, nr.30, bl.Z1, ap.21, jud.C., parte civilă fiind și S. C. J. de U. C. -N., cu sediul în
C. -N., str.T. M., nr.47, jud.C., asigurătorul de răspundere civilă fiind S. EUROINS ROMÂNIA asigurare REASIGURARE S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în oraș Voluntari, șos.București Nord, nr.10, Global City Business Park, Clădirea O23, etaj 4, jud.Ilfov, parte responsabilă civilmente fiind S. C. M. DE C. S.R.L. D., cu sediul în D., str.S. B., nr.1, ap.4, jud.C. și dispune formarea unui nou dosar.
În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. A. , pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt:
La data de 12 martie 2012, în jurul orei 13,10, agenții de poliție rutieră din cadrul Poliției municipiului D. au fost sesizați prin Dispecerat în legătură cu faptul că pe str.Văii din D. a avut loc un accident de circulație, soldat cu vătămarea corporală a două persoane și avarierea a două autovehicule.
Deplasându-se la fața locului împreună cu echipa de cercetare, agenții au găsit două autovehicule implicate în accident, respectiv autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, care se afla în șanțul din dreapta a străzii, din direcția de mers Ocna D. spre Gherla, orientat cu fața spre Gherla, condus de învinuitul P.
A. și autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, care se afla orientat cu fața spre Gherla, condus de către partea vătămată
M. I., care a suferit vătămări corporale, motiv pentru care acesta a fost transportat la S. municipal D., pentru acordarea de îngrijiri medicale.
În urma cercetărilor efectuate, ținând cont și de declarațiile celor doi conducători auto, s-a constatat faptul că învinuitul P. A.
, în timp ce conducea autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare_, pe str.Văii din D., din direcția Ocna D. spre Gherla, ajungând într-o curbă la stânga, a circulat pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare _
, condus de către partea vătămată R. M. I. .
Învinuitul P. A. și partea vătămată R. M. I. au fost testați la data producerii accidentului cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negative, iar probele biologice de sânge prelevate de la ambele părți implicate în accident au fost zero grame la mie.
Așa cum rezultă din certificatul medico legal nr.3132/II/b/67 din_, emis de IML C., partea vătămată R. M. I. a suferit în urma accidentului vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, acesta constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 6.600 lei daune materiale și 15.000 euro daune morale și cheltuieli de judecată.
Se mai arată că faptele descries sunt confirmate și de către martorul R. A. L. .
Cu ocazia cercetărilor, s-a reținut că învinuitul a declarat că se face vinovat de producerea accidentului, însă a arătat că în curba unde a avut loc accidentul la acea dată se aflau mai mulți copaci care îi obstrucționau vizibilitatea, precum și faptul că în acea zonă se afla zăpadă, conjugată cu împrejurarea că autoturismul marca Ford avea o culoare argintiu metalizat, motiv pentru care nu l-a observat, iar a doua zi după accident copacii din acea curbă au fost tăiați.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces - verbal de sesizare din oficiu ( fila 5 ); proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, planșe foto cercetare la fața locului (filele 6-21); rezultatele testului alcooltest și buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie (fila 46-52); plângerea părții vătămate, raport de expertiză medico-legală și constituire de parte civilă (filele 24-28); declarațiile învinuitului (filele 41-44).
În fața instanței s-a depus din partea părții vătămate R. M.
o nouă constituire de parte civilă, pentru următoarele sume:
6.100 lei + 34.670 lei, reprezentând daune materiale și 15.000 euro, reprezentând daune morale.
Potrivit poliței de asigurare de la dosar, a fost introdus în cauză în calitate de asigurător S.A. de răspundere civilă fiind S. EUROINS ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE BUCUREȘTI.
Totodată, figurează ca și parte responsabilă civilmente S. C.
M. DE C. S.R.L. D. .
Raportat la prev.art.3201din Codul de proc.pen., inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere încuviințată de către instanță, astfel că pentru soluționarea laturii penale a cauzei nu au fost administrate noi probe, procedându-se la audierea inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate prev.de art. 320 ind. 1 C.pr.pen.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că situația de fapt imputată inculpatului a fost corect stabilită prin rechizitoriu, iar încadrarea juridică dată faptelor săvârșite este conformă cu textele de lege invocate.
Instanța a reținut astfel că, în timp ce inculpatul conducea autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare_, pe str.Văii din
D., din direcția Ocna D. spre Gherla, ajungând într-o curbă la stânga, a circulat pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare_, condus de către partea vătămată R. M. I. . Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr.3132/II/b/67 din_, emis de IML C.
-N., partea vătămată R. M. I. a suferit în urma accidentului vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Instanța a constatat totodată și faptul că inculpatul nu a respectat dispozițiile legale referitoare la conducerea pe drumurile publice, așa cum este reglementată de OUG 195/2002.
Potrivit art. 47 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, conducatorii vehiculelor care circula din sensuri opuse trebuie sa pastreze intre vehicule o distanta laterala suficienta si sa circule cat mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulatie respective.
De asemenea conform art. 48 din acelasi act normativ, conducatorul de vehicul este obligat să respecte regimul legal de viteza și sa o adapteze in functie de conditiile de drum astfel incat să poata efectua orice manevra in conditii de siguranta.
Prin urmare, nesocotirea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, prin neadaptarea vitezei legale in trafic și păstrarea distantei regulamentare fata de vehiculul ce circula din sens opus relevă culpa inculpatului în producerea evenimentului rutier, între nerespectarea normelor legale specifice locului producerii accidentului și urmarea produsă - vătămarea corporală a părtii vatamate existând un evident raport de cauzalitate.
Din această perspectivă, s-a reținut că potrivit prev.art.184 alin.1 Cod Penal, lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și fapta prin care s-a pricinuit o vătămare care necesită îngrijiri medicale de cel mult 60 zile, săvârșite din culpă se pedepsesc cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Potrivit alin.3, dacă savârsirea faptei prev in alin.1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda .
În drept, fapta inculpatului P. A. care, la data de 12 martie 2012, în jurul orei 13,10, în timp ce conducea autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe str.Văii din D., din direcția Ocna D. spre Gherla, ajungând într-o curbă la stânga, a circulat pe sensul opus de mers, intrând în coliziune cu autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, condus de către partea vătămată R. M. I., în urma accidentului rezultând vătămarea corporală a părtii vătămate, care a necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.și ped. de art.184 alin.1 și 3 Cod Penal.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de lovire a părții vătămate cu partea stângă a autoturismului pe care îl conducea inculpatul în data de_ . Acțiunea inculpatului produce urmarea tipică cerută de art.184 alin.1 Cod Penal, respectiv vătămarea integrității corporale a părții vătămate pentru a cărei vindecare au fost necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale. Raportul de cauzalitate este demonstrat prin faptul că, potrivit declarațiilor părții vătămate, coroborate cu cele ale inculpatului, vătămarea integrității corporale a părtii vătămate este consecința directă a acțiunii de lovire.
Având în vedere că fapta a fost comisă în timp ce inculpatul se deplasa cu autovehiculul pe str.Văii din mun.D., așadar în timpul exercițiului unei activități reglementate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice (OUG nr.195/2002R), sunt îndeplinite condițiile reținerii alin.3 al art.184 Cod penal. În susținerea acestei concluzii sunt dispozițiile art. 47 si art. 48 din OUG nr. 195/2002 R, prevederi legale pe care inculpatul le-a încălcat prin acțiunea sa de conducere a autovehiculului pe drumurile publice.
Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de art.184 alin.1 și 3 Cod Penal și prevăzută de art.19 alin.1 pct.2 Cod Penal, întrucât acesta a realizat conduita contrară obligației sale de diligență (rezultată din încălcarea normelor privind circulația pe drumurile publice), nu a prevăzut ca o posibilă urmare a faptei sale producerea unei vătămări a integrității fizice a celorlati participanti la trafic, dar prin raportare la împrejurările concrete în care s-a desfășurat acțiunea-existența marcajelor longitudinale pentru separarea sensurilor de circulație, vizibilitate bună, carosabil uscat, cer senin (potrivit proces verbal de cercetare la fața locului-fila 6 d.u.p.)- trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, în conformitate cu disp. art.52 Cod penal, prin prisma criteriilor prev. de art.72 Cod penal, instanța a ținut seama de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului, ce nu posedă antecedente penale și a dat dovadă de o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând și regretând cele întâmplate, urmând a aplica și prev.art.3201Cod proc.pen., inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Față de complexul împrejurărilor reale mai sus mentionate s-a apreciat că nu se justifică și nu este oportună reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, care să determine aplicarea unei pedepse sub limita specială, atâta timp cât nu se regăsesc în conduita acestuia, lipsa antecedentelor penale nesemnificând mai mult decât un comportament normal, de conformare.
Pentru considerentele anterior expuse, constatând că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art.17 Cod Penal, în temeiul art. 345 alin.2 din Codul de Procedura Penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul P. A. pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporală din culpă, prev și ped de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 4 luni
închisoare, apreciind că această pedeapsa va constitui un avertisment suficient pentru inculpat de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor și care corespunde, ca natura și cuantum, scopului sancționator și preventiv (special și general) edictat de dispozitiile art.52 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.1 și 2 Cod Penal, cu referire la Decizia RIL nr. 74/2007 a I., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a Cod Penal, ca pedeapsă accesorie, constatând, raportat la natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, existenta unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității, motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada prev de art. 71 alin.2 Cod Penal.
În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei stabilite, instanța a apreciat că, prin raportare la gradul de pericol social al faptei, reflectat în pedepsa concret aplicată și la periculozitatea inculpatului, evidențiată prin absența antecedențelor penale, reintegrarea și reinserția socială a acestuia se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detentie și privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care, în temeiul art. 81 alin.1 și
art.82 alin.1 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 (patru) luni pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 82 alin.3 Cod Penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, raportat la prev.art.3201alin.5 din Codul de proc.pen., având în vedere că pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de noi probe în fața instanței, s-a dispus disjungerea acțiunii civile și formarea unui nou dosar.
În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul P. A. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul a se dispune executarea pedepsei aplicate la locul de muncă potrivit art.86/7 C.pen., întrucât unitatea la care își desfășoară activitatea este de acord cu această modalitate de executare a sancțiunii. Arată că a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, pe care a săvârșit-o din culpă, a încercat să o despăgubească pe partea civilă însă aceasta formulând pretenții exagerate, a reușit doar o reparare parțială a pagubei cauzate.
Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Din verificarea pieselor dosarului rezultă că la dozarea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a fost sincer și a regretat comiterea infracțiunii, care a fost săvârșită din culpă, precum
și împrejurarea că recurentul a uzat de disp.art.3201C.proc.pen., procesul soluționându-se pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a reținut totodată că latura civilă a cauzei a fost disjunsă pentru a se administra probe referitor la întinderea despăgubirilor solicitate de partea civilă R. M. I. .
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, precum și la cele reale referitoare la infracțiune, prima instanță în mod judicios a apreciat că revocarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei, dispunându-se suspendarea condiționată a acesteia, recurentul fiind la prima încălcare a legii penale.
Solicitarea inculpatului din fața Curții, în sensul de a se schimba modalitatea de executare, constituie o înrăutățire a situației juridice în propria cale de atac, ceea ce nu este posibil, contravenind disp.art.372 rap.la art.3857C.proc.pen.și 3858C.proc.pen., astfel că nu i se poate da curs.
Câtă vreme instanța de fond a hotărât ca sancțiunea aplicată să nu se execute, nu se poate ca în propriul recurs, Curtea să dispună executarea acesteia, deoarece o asemenea hotărâre ar contraveni textelor legale mai sus invocate.
Cererea inculpatului adresată Curții putea să constituie obiectul unei solicitări adresată judecătoriei, care prin prisma disp.art.52 și 72 C.pen., putea sau nu să-i dea curs.
Față de cele expuse mai sus, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., recurentul va fi obligat plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. A., domiciliat în D., str. M. cel B., nr. 5, bl.N.2, ap.29, jud. C., împotriva sentintei penale nr. 378 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei D. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 martie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |||
DP V. | G. | V. | C. D. | S. |
red.PD/CA 2 ex. - _
jud.fond.C. R.
| ← Decizia penală nr. 1550/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 927/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
