Decizia penală nr. 927/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.927/R/2013
Ședința publică din 25 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : L. | H. ,judecător |
JUDECĂTORI: I. | M. | |
: V. | V. A. | |
G.: L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către inculpata P. Ana E., partea civilă H. L. E. și asiguratorul SC G. R. A.
R. SA, împotriva sentinței penale nr.1431/_, pronunțată în dosar nr._ al
J. ecătoriei B. M., inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin.2,4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea d eședință din data de 18 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1431 din_ a J. ecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, a fost condamnată inculpata P. Ana E. , fiica lui Z. și Ana, născută la data de_ în Turda, jud. cluj, cetățenie română, studii superioare, consilier agenție națională, văduvă, domiciliată în B. M., str.
S., nr. 1/2, jud. Maramureș, CNP: 2., fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 81 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 C. Penal s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 al. 5 C.Pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C.Pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83
C. Penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil, s-a admis în parte acțiunile civile și a fost obligată inculpata la plata următoarelor sume de bani:
- 1.542,72 lei reprezentând cheltuielile cu asistența medicală către partea civilă S.
de U. "D. C. O. "; B. M. ;
149,05 lei reprezentând cheltuieli privind asistența medicală de urgență și transport medical către partea civilă S. de A. J. ;
450 de lei reprezentând daune materiale, 460 lei rentă lunară până la noi dispoziții și
60.000 de lei reprezentând daune morale către partea civilă H. L. E. domiciliat în
B. M., B-dul R., nr. 25/24, jud. Maramureș, fără forme legale în B. M., str. V. L.
, nr. 153, jud. Maramureș.
În baza art. 193 alin. 2 Cod de procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 500 de lei către partea civilă Horongozo L. E. .
S-a constatat că autoturismul condus de inculpată era asigurat la data de_ de către G. R. A. R. SA B. M. .
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul înregistrat pe rolul J. ecătoriei B. M. sub nr. de dosar_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei P. Ana E. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin.2,4 Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că în data de_, în jurul orei 17.30, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Maverik cu nr. de înmatriculare_ pe B-dul Unirii din B. M., efectuând manevra de intrare pe acest sector de drum după ce a ieșit de pe aleea care conduce la parcarea Reiffeisen Bank situată pe B-dul Unirii nr. 18, nu a acordat prioritate de trecere motocicletei marca Honda cu nr. de înmatriculare_, condusă de partea vătămată H. L. E. care circula pe drumul cu prioritate, provocând astfel un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale și a rămas cu invaliditate permanentă definitivă de 15%.
Fiind audiată, inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, declarând că, în data de_, intenționând să iasă din parcare și să vireze spre stânga, a ieșit de pe prima bandă de circulație care era integral ocupată de parcare și a ajuns pe banda a doua unde a oprit să se asigure, moment în care simțit o lovitură puternică.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 de lei reprezentând daune morale și 120.871 lei reprezentând daune materiale (diferența dintre contravaloarea motocicletei și suma achitată de asigurător, cheltuieli de spitalizare, bicicletă ergonomică, fizioterapeut, pierdere clienți, credit bancar pentru plata furnizorilor, dormeză specială, tija din titan implantată în picior).
La termenul de judecată din data de_, apărătoarea inculpatei a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto, probă la care a renunțat la termenul din data de_ .
De asemenea, întrebat fiind de către instanță dacă societatea administrată de partea civilă se constituie la rândul ei parte civilă, apărătorul acestuia a declarat că societatea nu se constituie parte civilă în cauză, pretențiile fiind formulate numai de partea vătămată H. L. E. .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de_, în jurul orei 17.30, inculpata P. ana E., aflată la volanul autoturismului marca Ford Maverik cu nr. de înmatriculare_, intenționa să iasă din parcarea situată pe B-dul Unirii din B. M. și să se încadreze pe B-dul Unirii urmând să se deplaseze spre intersecția cu B-dul T., manevră care necesita traversarea benzii de circulație din fața imobilului cu nr. 18 de pe B-dul Unirii, trecerea peste axul drumului și virarea la stânga.
Întrucât nu s-a asigurat în mod corespunzător, inculpata nu l-a observat pe partea vătămată H. L. E. care circula cu motocicleta marca Honda cu nr. de înmatriculare_ dinspre intersecția cu B-dul T. spre intersecția cu B-dul R. . Partea vătămată a observat autoturismul condus de inculpată ieșind de pe alee în fața sa perpendicular pe
axul drumului și a frânat, s-a înclinat spre stânga și a dat drumul motocicletei care s-a izbit de mijlocul portierei din partea stângă a autoturismului condus de inculpată.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 152/_ completat în data de_, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale și invaliditate permanentă definitivă de 15%.
Partea vătămată S. de A. J. Maramureș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 258,42 lei reprezentând cheltuieli privind asistența medicală de urgență și transport medical.
Partea vătămată S. J. de U. "D. C. O. "; B. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2571,27 de lei reprezentând cheltuielile cu asistența medicală.
Partea vătămată H. L. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de
100.000 de lei reprezentând daune morale și 120.871 lei reprezentând daune materiale (diferența dintre contravaloarea motocicletei și suma achitată de asigurător, cheltuieli de spitalizare, bicicletă ergonomică, fizioterapeut, pierdere clienți, credit bancar pentru plata furnizorilor, dormeză specială, tija din titan implantată în picior).
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță se probează cu: proces verbal de cercetare la fața locului, schiță și fotografii judiciare (filele 3 - 15 dosarul de urmărire penală), procesele verbale de verificare a stării tehnice a autovehiculelor implicate în accident (filele 53 - 55 dosar urmărire penală), buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1. din_ și nr. 1. din_ ale S. ui Medico-Legal J. Maramureș (filele 20, 30 dosar urmărire penală), raport de expertiză tehnică auto, declarațiile martorilor (filele 37 - 41, 69-71, 77-70 dosar urmărire penală, filele 65-69, 79, 80 din dosarul instanței) declarațiile inculpatei ( filele 24-28 fila 24 dosar urmărire penală, fila 48 din dosarul instanței), declarațiile părții vătămate (filele 16, 62-66, 80 și 81 din dosarul de urmărire penală, fila 49 din dosarul instanței), certificat medico-legal nr. 152/_ (filele 82-84 din dosarul de urmărire penală).
În drept, fapta inculpatei P. Ana E., care, în data de_, în jurul orei 17.30, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Maverik cu nr. de înmatriculare_ pe, efectuând manevra de intrare pe B-dul Unirii din B. M., după ce a ieșit de pe aleea care din parcarea Reiffeisen Bank situată pe B-dul Unirii nr. 18, nu a acordat prioritate de trecere motocicletei marca Honda cu nr. de înmatriculare_, condusă de partea vătămată H. L. E. care circula pe drumul cu prioritate, provocând astfel un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale și a rămas cu invaliditate permanentă definitivă de 15%, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 și art. 58 din OUG 195/2002 participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private iar în cazul vehiculelor care pătrund într-o intersecție dintre un drum închis circulației publice și un drum public, au prioritate acele vehicule care circulă pe drumul public. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 134 și 135 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 prin care se aprobă Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată la ieșirea din zonele rezidențiale sau pietonale, conducătorii de vehicule sunt obligați să acorde prioritate de trecere tuturor vehiculelor cu care se intersectează, în cauză.
Victima H. L. E. nu a respectat dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice, depășind limita legală de viteză de 50 km/h în localitate. Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în curul urmăririi penale (filele 44-51 din dosarul de urmărire penală), partea vătămată se deplasa cu o viteză care nu putea fi sub 100 km/h. În același raport de expertiză se reține că inculpata nu a putut evita accidentul întrucât autoturismul său nu se afla în mișcare. Instanța a apreciat însă că inculpata nu poate fi exonerată în totalitate de culpă întrucât aceasta a oprit autoturismul pe banda a doua de mers înainte de a se asigura. Având în vedere însă și viteza cu care se deplasa
partea vătămată, instanța a reținut culpa comună a celor două părți la producerea accidentului (în proporție de 60% culpa inculpatei care nu a respectat obligația de a acorda prioritate de trecere și de 40% a părții vătămate care se deplasa cu o viteză peste limita legală, însă deplasarea avea loc pe drum cu prioritate).
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la 6 luni la 3 ani închisoare), împrejurarea că incidentul rutier a fost urmarea nerespectării dispozițiilor legale de ambii participanți la trafic, urmările produse (partea vătămată a avut nevoie de 80-90 de zile de îngrijiri medicale și a suferit o invaliditate definitivă de 15%), dar și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, a condamnat inculpata P. Ana E. , la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a Cod penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. Penal apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate instanța având în vedere că au fost întrunite condițiile din art. 81 C. Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 82 din Codul Penal atrăgând inculpatei atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art. 83 C. Penal atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 al. 5 C.Pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că au fost îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatei, precum și vinovăția acesteia sub forma culpei fără prevedere.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către partea civilă H. L. E.
, instanța a constatat că acestea nu au făcut dovada cuantumului prejudiciului solicitat, deși la termenul de judecată din data de_, apărătorul acesteia a fost întrebat de instanță dacă propune probe în dovedirea laturii civile. Instanța a constatat de asemenea că societatea administrată de partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză pentru prejudiciul pe care se susține că ar fi fost cauzat patrimoniului acesteia. Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata diferenței dintre contravaloarea motocicletei și despăgubirea achitată de societatea de asigurare, însă, nu face dovada contravalorii acestuia depunând la dosarul cauzei contractul de leasing financiar nr. CLF 12020/_, care atesta achiziția unei motociclete de către societatea administrată de partea vătămată ulterior producerii accidentului. Deși partea vătămată a solicitat obligarea inculpată la plata contravalorii tijei din titan implantată în picior, tratamentului cu raze Gamma, a bicicletei ergonomice, saltelei ortopedice, medicamentelor, tratamentului, instanța constată că acesta a făcut numai dovada contravalorii tijei de titan (750 de lei).
Prin faptele ilicite de natură penală, s-a cauzat părții civile și un prejudiciu de natură morală. Întrucât textele legale nu oferă criterii de stabilire a întinderii unui asemenea prejudiciu, instanța a avut în vedere împrejurările săvârșirii faptei, faptul că accidentul s-a produs și din culpa părții vătămate, urmările produse, numărul mare de zile de îngrijiri mediale de care a avut nevoie partea civilă pentru a se reface precum și faptul că acesta a suferit o invaliditate permanentă de 15%.
La stabilirea întinderii obligațiilor ce vor reveni inculpatei în repararea prejudiciului cauzat, instanța a avut în vedere și împrejurarea că a reținut în sarcina acesteia o culpă în proporție de 60% în producerea accidentului, motiv pentru care a obligat-o la plata a 60% din despăgubirile solicitate de părțile civile spitalul J. de U. "D. C. O. "; B. M.
și S. de A. J. Maramureș, din contravaloarea tijei din titan, a rentei lunare și a daunelor morale solicitate de partea civilă H. L. E. .
În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 Cod de procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil, s-a admis în parte acțiunile civile și a obligat-o pe inculpată la plata următoarelor sume de bani:
- 1.542,72 lei reprezentând cheltuielile cu asistența medicală către partea civilă S.
de U. "D. C. O. "; B. M. ;
149,05 lei reprezentând cheltuieli privind asistența medicală de urgență și transport medical către partea civilă S. de A. J. ;
450 de lei reprezentând daune materiale, 460 lei rentă lunară până la noi dispoziții și 60.000 de lei reprezentând daune morale către partea civilă H. L. E. .
În baza art. 193 alin. 2 Cod de procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 500 de lei către partea civilă Horongozo L. E. .
S-a constatat că autoturismul condus de inculpată era asigurat la data de_ de către G. R. A. R. SA B. M. .
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpata P. ANA E., partea civilă
H. L. E. și asigurătorul SC "G. R. A. R. "; S.A.
Inculpata P. ANA E. a criticat sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen.rap. la art. 10 lit. a C.proc.pen. și respingerea în totalitate a acțiunii civile formulate în cauză.
În motivarea recursului inculpata a arătat că producerea evenimentului rutier din data de_ este consecința culpei exclusive a părții civile H. L. E. . Inculpata a arătat în acest sens că a ieșit cu autoturismul de pe un drum secundar și, pentru a face manevra de virare spre stânga, a fost nevoită să să pătrundă până pe banda a doua de mers deoarece prima bandă era ocupată în întregime cu mașini parcate și nu avea vizibilitate, că a lăsat între axul drumului ce desparte cele două sensuri de deplasare un culoar de 2,9 m care i-ar fi permis părții civile să își continuie deplasarea în condiții de siguranță, dar că viteza excesivă și lipsa de experiență a generat pierderea controlului motocicletei si au determinat partea civilă să efectueze o manevra greșită (a frânat pe roata din față) ceea ce a condus la răsturnarea motocicletei și lezionarea victimei. A mai invocat inculpata că nu a existat un impact între mașina sa și victimă, ci doar între mașină și motocicletă astfel că nu i se poate atribui vreo culpă în cauzarea leziunilor victimei. În final, inculpata a arătat că este greșită înlăturarea probei tehnice efectuate în cauză deoarece este o probă științifică, iar pentru eventualele nelămuriri se impunea efectuarea unei noi expertize sau audierea expertului.
Cu privire la latura civilă, inculpata a arătat că în lipsa vinovăției în comiterea actului ilicit cauzator de prejudiciu nu se poate dispune obligarea sa la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă, invocând totodată că pretențiile invocate de victimă nici nu au fost dovedite.
Partea civilă H. L. E. a criticat, la rândul său, hotărârea instanșei de fond ca fiind netemeincă și nelegală și a solicitat casarea acestei și pronunțarea unei decizii prin care să se dipsună condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trmisă în judecată, reținându-se totodată culpa exclusivă a acesteia în comiterea infracțiunii și admiterea în totalitate a acțiunii civile astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului partea civilă a arătat că se impune reținerea în sarcina inculpatei a culpei exclusive în cauzarea accidentului de circulație, ceea ce rezultă din dinamica producerii accidentului și din declarațiile martorilor care arată că autoturismul a fost mutat, că se impune a fi înlăturată concluzia exeprtului referitoare la viteza avută în momentul aflării în trafic deoarece se bazează exclusiv pe valoarea indicată de turometru și că a probat în totalitate pretențiile civile solicitate și că a rămas cu urmări contând în incapacitatea adaptivă de 20 %.
Asiguratorul SC G. R. A. R. SA a criticat sentința instanței de fond sub aspectul soluționării laturii civile și a solicitat respingerea solicitării părții civile de acordare a rentei lunare și a despăgubirilor pentru motocicletă, precum și diminuarea daunelor morale cu motivarea că victima nu mai este încadrabilă în grad de invaliditate, că a acordat despăgubiri pentru motocicletă în limita contractului de asigurare RCA și că suma acordată cu titlu de daune morale este exagerată raportat la întinderea prejudiciului moral efectiv cauzat și culpa victimei în producerea acestuia.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivleor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpata acomis infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, iar culpa în producerea evenimentului rutier aparține atât inculpatei, cât și victimei.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).
Argumentația inculpatei potrivit căreia accidentul de circulație a avut ca premisă exclusiv viteza excesivă și lipsa de experiență a victimei și că nu i se poate atribui nicio culpă în producerea evenimentului rutier, nu poate fi însușită nici de instanța de recurs.
Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că la originea evenimentului rutier s-a aflat, pe de o parte, încălcarea de către inculpată a dispozițiilor art. 35 alin. 1 și art. 58 din OUG 195/2002, precum și a dispozițiilor art. 134 și 135 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, iar pe de altă parte, viteza excesivă și neadapatată condițiilor de trafic și vreme a motocicletei conduse de partea vătămată, fiind încălcate de către acesta dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor legale eneunțate, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, iar în cazul vehiculelor care pătrund într-o intersecție dintre un drum închis circulației publice și un drum public, au prioritate acele vehicule care circulă pe drumul public. De asemenea, la ieșirea din zonele rezidențiale sau pietonale, conducătorii de vehicule sunt obligați să acorde prioritate de trecere tuturor vehiculelor cu care se intersectează și sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare..
În cauză s-a probat dincolo de orice dubiu că inculpata a pătruns cu autoturismul său pe B-dul Unirii din B. M., ieșind de pe o alee care duce în parcarea imobilului nr. 18, cu intenția de a efectua o manevră de întoarcere spre stânga. În acest scop a parcurs în întregime prima bandă și a ocupat aproape integral și banda a doua de deplasare, după care s-a asigurat pentru efectuarea manevrei.
Faptul că inculpata s-a deplasat cu autoturismul până la limita axului ce desparte cele două sensuri de deplasare, iar ulterior evenimentului rutier autoturismul a fost deplasat înspre înapoi până la venirea organelor d epoliție, este probat cu declarațiile martorilor oculari, precum și cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente.
Astfel, martorul Mezei B. (f. 65 dos.fond) a arătat că autoturismul condus de inculpată a ieșit din parcarea situată între clădirea Reifeisen Bank și încă o clădire, a ocupat atât prima bandă, cât și o parte din cea de-a doua, s-a oprit pentru a se asigura și că, în opinia sa, autoturismul a fost mutat deoarece dacă mașina se afla în momentul impactului la locul unde a fost găsită de polițiști, motociclistul ar fi putut să treacă pe lângă aceasta.
Martorul Ciurar C. G. (f. 66 dos.fond) a menționat că în momentul impactului botul mașinii era trecut de axul care desparte cele două sensuri de mers, iar martorul D. Costel (f. 79 dos.fond) a declarat că sensul de deplasare a motociclistului era stânjenit deoarece era ocupat aproape în întregime de un jeep condus de o doamnă, că acel autoturism era aproape de axul drumului și că autoturismul a fost mutat aproximativ 1-1,5 m mai spate față de locul impactului (f. 37 dos.u.p.).
Faptul că impactul dintre autoturism și motocicletă nu a avut loc în locul unde este poziționat autoturismul în schița locului accidentului și planșele foto rezultă si din faptul că, potrivit planșelor foto, zona de impact a fost chiar pe mijlocul mașinii (se observă o înfundare pe partea din mijloc a pragului stânga), iar în zona unde este fotografiat autoturismul nu se observă niciun fragment sau urmă rezultate din avarierea motocicletei, astfel cum acestea se regăsesc la locul a fost identificată motocicleta avariată (pe o suprafață de 1, 3 m.p. se regăsesc bucăți de material plastic, precum și o pată de ulei de 1 m.p.- f. 6, 12 dos.u.p.).
Nu poate fi ignorată nici conduita victimei care a condus motocicleta cu o viteză mult peste limita legală, aspect probat cu expertiza tehnică efectuată în cauză potrivit căreia viteza cu care circula victima era de cel putin 100 km/h, cu declarațiile martorilor oculari care au susținut că motociclistul circula cu viteză ridicată, precum și valoarea indicată de turometrul motocicletei care s-a oprit la valoarea de 7500 rot/min.
Apărarea inculpatei potrivit căreia victima avea posibilitatea de a efectua o manevră de ocolire prin pătrunderea pe contrasens nu poate fi primită deoarece aceasta avea obligația principală de a acorda prioritate de trecere si de a nu pune pe ceilalalți participanți la trafic în situația de a-i stânjeni în deplasare ori de a efectua menevre riscante; împrejurarea că din sens opus nu venea nicio mașină a fost chestiune conjuncturală și nu poate fi reținut ca temei de exonerare de răspundere în cauzarea evenimentului rutier.
În contextul celor arătate rezultă că factorul declanșator și favorizant al evenimentului rutier l-a constituit conduita inculpatei care nu a acordat prioritate de trecere victimei și a ocupat spațiul de deplasare a acestuia, precum și viteza excesiva cu care a rulat partea vătămată care, în momentul în care a sesizat pericolul, nu a mai putut controla motocicleta și nu a mai avut capacitatea de a efectua vreo manevră de evitare a impactului, iar din această perspectivă stabilirea culpelor concurente și în proporțiile reținute de către instanța de fond este pe deplin justificată.
Pe baza stării de fapt reținute s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpată, iar sancțiunea aplicată, ca și cuantum și modalitate de executare reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, contribuția avută la producerea evenimentului rutier și urmărilor faptei, precum și persoana inculpatei care nu are antecedente penale și a încercat o rezolvare pe calea concilierii a cauzei.
Cu privire la latura civilă, Curtea reține că, sub aspectul daunelor materiale, în mod corect s-a acordat de către instanța de fond numai suma reprezentând contravaloarea tijei de titan și proporțional cu culpa inculpatei în producerea acestui prejudiciu, celelalte pretenții nefiind dovedite ori nu s-a probat legătura de cauzalitate în faptă si prejudiciul invocat (situația financiară a firmei victimei, nerambursarea împrumuturilor bancare contractate) sau, cu privire la motocicletă, nu s-a probat că victima este cea care a suportat prejudiciul (motocicleta aparține unei societăți comerciale care nu s-a constituit parte civilă în cauză).
În recurs, victima depus la dosar (f. 107) o factură privid achizionarea la data de_ a unor produse (perne, saltea, pilote), însă nici cu privire la acestea nu a probat că procurarea lor a fost urmare a unei recomandări medicale și în legătură cu evenimentul rutier în care a fost implicat.
Referitor la renta lunară, Curtea reține că, raportat la concluziile expertizei medico- legale nr. 1537/II/h/2 din_ 3 efectuate de IML C. Napoca în procedura recursului (f. 93-95) și potrivit cărora victima, deși prezintă o incapacitate adaptativă de 20%, nu este
încadrabilă în grad de invaliditate, nu se mai justifică acordarea acesteia și se impune a fi înlăturată.
Referitor la critica privind acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta speță s-a probat că victima a fost supusă unor suferințe fizice si psihice generate de fapta produsă de inculpată, dar si de propria sa culpă și că i-au fost cauzate leziuni care au necesitat un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale, însă atât suma solicitată pentru repararea prejudiciului nepatrimonial invocat, cât și cea acordată de către instanța de fond depășește întinderea prejudiciului efectiv produs, fiind ambele excesive.
Așa fiind Curtea consideră că o sumă de 4000 Euro, în lei la data plății reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatei, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen. se vor admite recursurile declarate de inculpata P. Ana E. și asigurătorul SC "G. R. A.
"; SA, iar sentința atacată se va casa în latura civilă a cauzei cu privire la petitele privind renta lunară și cuantumul daunelor morale.
Rejudecând în aceste limite, se va obliga inculpata să plătească părții civile Horongozo L. E. suma de 4000 Euro, în lei la data plății cu titlu de daune morale și se va respinge ca nefondată cererea părții civile Horongozo L. E. de acordare a rentei lunare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Horongozo L. E. împotriva aceleiași sentințe penale.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obligă partea civilă Horongozo L. E. să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 192 al. 3 C.proc.pen. restul cheltuielilor avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de inculpata P. ANA E. și asigurătorul SC "G.
R. A. R. "; SA împotriva sentinței penale nr. 1431 din_ a J. ecătoriei B.
M. pe care o casează în latura civilă a cauzei cu privire la petitele privind renta lunară și cuantumul daunelor morale.
Rejudecând în aceste limite, obligă inculpata să plătească părții civile Horongozo L.
E. suma de 4000 Euro, în lei la data plății cu titlu de daune morale.
Respinge cererea părții civile Horongozo L. E. de acordare a rentei lunare. Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă HORONGOZO L. E. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă partea civilă HORONGOZO L. E. să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată înședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. | H. I. | M. | V. | V. A. |
G. ,
L. C.
Concediu odihnă, semnează prim grefier
M. LENA T.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
J. .fond. C. R.
| ← Decizia penală nr. 309/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 174/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
