Decizia penală nr. 69/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR.69/R/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin procuror DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul F. F. împotriva încheierii penale f.n. din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. F., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.Pașcalău D. G., din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar și apărător ales, av. Timoce Milu Constantin, din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul F. F., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul F. F. arată că își însușește recursul formulat de către apărătorul său ales.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului F. F. arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, reținându-se ca stare de fapt că, la data de_, în urma unui control efectuat în trafic asupra autoturismului său, în portbagajul mașinii au fost găsite două pungi care conțineau cantitatea de aproximativ 90 grame de cannabis. În sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea de trafic de droguri, în modalitatea deținerii de droguri pentru comercializare.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză, pornește de la două premise, care din punctul său de vedere la acest moment sunt de necontestat. În primul rând, faptul că toate condițiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite, atât condiția pozitivă prev. de art.160/2 al.1 C.pr.pen., cu privire la limita de pedeapsă, cât și condiția prevăzută de același text legal, însă de alin.2, condiția negativă care impune să nu existe date sau indicii din care să reiasă faptul că inculpatul s-ar pregăti să comită o nouă infracțiune sau ar încerca în orice mod, să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Cea de a doua premisă din punctul său de vedere de netăgăduit, se raportează la temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării preventive. În mod evident, aceste temeiuri încă subzistă pentru că, în situația în care ele nu ar subzista, instanța ar fi obligată, fie să dispună revocarea arestării preventive, fie înlocuirea acesteia. Ca atare, nu va mai face trimitere la temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și ulterior, a prelungirii și menținerii acestei măsuri.
Or, raportat la aceste susțineri, în judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciază că instanța trebuie să facă o analiză a circumstanțelor concrete, cu privire la fapta care este imputată inculpatului prin raportare și la circumstanțele sale personale.
Dacă se referă la fapta concretă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, solicită a se observa faptul că inculpatul a recunoscut această faptă în materialitatea ei și a recunoscut că acea cantitate de aproximativ 90 grame de droguri îi aparținea. Ceea ce inculpatul nu a recunoscut, este faptul că urma să comercializeze acea cantitate de droguri. La momentul la care inculpatul a fost
surprins în trafic și ulterior, când a început urmărirea penală împotriva acestuia, a arătat faptul că într-adevăr, acele droguri îi aparțin și că respectiva cantitate de droguri a fost culeasă personal de către el de pe câmp, dintr-o anumită localitate sau dintr-o anumită zonă a localității Râșca. La acel moment, a solicitat organelor de urmărire penală să îl conducă la acea locație pentru a le arăta locul de unde a luat acele substanțe, care sunt interzise de lege. De asemenea, a arătat faptul că personal, a ambalat acele droguri și le-a pus în două pungi, unde s-au uscat purtându-le în portbagajul mașinii de la momentul la care le-a cules de pe câmp. Într-adevăr, una din pungi, pentru a o conserva, a legat-o cu scoci, în schimb cealaltă pungă a lăsat-o deschisă și de fiecare dată când simțea nevoia să consume astfel de substanțe, se servea din acea pungă.
În schimb, în cursul urmăririi penale și ulterior, prin actul de sesizare al instanței, i se impută inculpatului faptul că acele droguri erau pregătite pentru comercializare. Acest aspect nu poate fi primit ca atare în acest moment, raportat la considerentele expuse.
De asemenea, pe parcursul urmăririi penale, s-a încercat acreditarea ideii că acele substanțe interzise au fost ridicate în cursul aceleiași zile de_ dintr-o locație din mun. Turda, respectiv de la Cofetăria D. . Într-adevăr, în cursul aceleiași zile, inculpatul a făcut o deplasare în mun. Turda la Cofetăria D.
, de unde a ridicat un colet de mărimea unei cutii de pantofi, în care se aflau niște obiecte de îmbrăcăminte și de uz personal, pe care le-a primit de la un prieten prin curier din Spania. Inculpatul a dat toate explicațiile cu privire la acel colet.
Ulterior, după ce pleacă din Turda și este oprit în trafic în loc. Florești, după ce se descoperă acea cantitate în cele două pungi, în care se aflau drogurile, cu privire la acel colet, pe nimeni nu mai interesează, el rămânând în mașină.
Susține de asemenea că, inculpatul recunoaște fapta în materialitatea ei, însă nu poate recunoaște faptul că este implicat într-o rețea de trafic de droguri sau faptul că intenționa să vândă acele substanțe. Solicită a se avea în vedere că, dacă într-adevăr făcea parte dintr-o anumită rețea și se ocupa cu comercializarea unor astfel de substanțe, acele droguri erau disimulate în autoturism.
În ceea ce privește fapta concretă reținută în sarcina inculpatului, apreciază că raportat la toate modalitățile alternative de comitere a faptei astfel cum sunt prevăzute de textul incriminator, fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, susține că ceea ce se impută inculpatului în mod constant este faptul că a mai avut tangență cu organele de urmărire penală cu privire la același gen de fapte, însă a beneficiat de clemența organelor de urmărire penală și i s-a aplicat o amendă administrativă. Acesta este motivul care este menționat de fiecare dată când se dispune menținerea sau prelungirea arestării preventive.
Susține că ordonanța de aplicare a sancțiunii administrative a inculpatului se află la dosarul cauzei și reiese faptul că, într-adevăr, la un moment dat inculpatul a fost bănuit de faptul că ar face parte și ar fi cunoscut în cercul consumatorilor și traficanților de droguri. Însă, solicită a se observa faptul că inculpatul a fost pus sub supraveghere, i-au fost interceptate telefoanele o perioadă de 3 sau 6 luni, după care se constată că nu există nici un fel de date,
indicii sau probe din care să reiasă faptul că ar fi traficant de droguri. Într- adevăr, inculpatul a fost consumator de droguri, aspect pe care îl recunoaște. Ori, în aceste condiții i se aplică o amendă administrativă și beneficiază de clemența organelor judiciare.
Din punctul său de vedere este cert că inculpatul nu este un infractor deosebit de periculos, nu este o persoană violentă și nu este în măsură să constituie un pericol concret pentru comunitate. Ori, raportat la aceste argumente ce țin, pe de o parte, de fapta concretă ce i se impută inculpatului, cât și de persoana acestuia, apreciază că cererea de liberare provizorie este întemeiată raportat la prev.art.136 al.2 C.pr.pen., care arată că scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Are de asemenea în vedere unicul temei avut la momentul arestării preventive, respectiv cel prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește acest pericol, trebuie apreciat prin raportare la existența unor fapte și împrejurări clar determinate, care să justifice privarea de libertate, în condițiile în care nu se pot impune măsuri preventive alternative detenției. Face trimitere la cauza Calmanovici contra României pronunțată de CEDO. Totodată, raportat la "antecedentele"; inculpatului arată că CEDO într-o speță recentă a stabilit că starea de recidivă a inculpatului nu este un motiv suficient pentru refuzul acordării liberării provizorii sub control judiciar, ca alternativă la arestarea preventivă.
Ori, solicită a se avea în vedere că din punct de vedere legal inculpatul nici măcar nu are calitatea de recidivist.
Ca atare, având în vedere toate considerentele expuse, apreciază că la acest moment nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, că cercetarea judecătorească în ceea ce-l privește se poate realiza și fără ca acesta să fie menținut în detenție, cu atât mai mult cu cât, instanța de judecată are posibilitatea de a impune în sarcina inculpatului toate obligațiile pe care le consideră necesare, astfel încât buna desfășurare a procesului penal să fie asigurată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului declarat în cauză de către inculpat, casarea încheierii atacate prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, admiterea cererii formulată de către inculpat și a se impune în sarcina acestuia toate obligațiile care se consideră necesare pentru a fi judecat în continuare în stare de libertate.
Reprezentantul M. ui P. , în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea încheierii atacate ca fiind legală, temeinică și judicios motivată.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, cu motivarea pe care și-o însușește în totalitate.
Conform disp.art.160/2 al.1 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție, a căror pedeapsă nu depășește 18 ani închisoare, precum și în cazul infracțiunilor din culpă. Din redactarea acestui text, rezultă că liberarea provizorie sub control
judiciar nu este un drept a inculpatului, ci este o posibilitate lăsată instanței de judecată de a dispune, în funcție de circumstanțele reale și personale din fiecare
cauză, acordarea liberării provizorii sub control judiciar. Aceasta presupune efectuarea unei analize de temeinicie a cererii și de oportunitate. Criteriile după care se analizează temeinicia și oportunitatea cererii, sunt precizate și de jurisprudența I., care prin deciziile pronunțate, a arătat în primul rând că, în ce privește temeinicia unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să ne raportăm la o stare de arestare, legal luată. În speță, inculpatul se află în stare de arest, măsura arestării a fost analizată în repetate rânduri, atât de instanța de fond, cât și de instanța de control judiciar, concluzionându-se că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Așa cum a arătat, susține că nu se poate face abstracție de această situație pentru că, altfel, dacă nu ar fi subzistat aceste temeiuri s-ar fi dispus revocarea sau înlocuirea măsurii arestării.
Legat de analiza de oportunitate a liberării provizorii sub control judiciar, arată că atâta vreme, cât subzistă temeiurile pentru luarea măsurii arestării preventive, din punct de vedere al temeiniciei, nu se justifică o cerere de liberare sub control judiciar. Din perspectiva jurisprudenței CEDO antecedența penală nu constituie un motiv de arestare, dar are o altfel de rezonanță din perspectiva cererii de liberare sub control judiciar, fiind vorba de o antecedență legată de infracțiuni cu droguri.
Ca urmare, având în vedere și disp.art.160/2 al.2 C.pr.pen. - conform cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă atunci când există date, din care rezultă necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească noi
infracțiuni - apreciază că nu este oportună admiterea cererii, tocmai pentru că datorită perseverenței infracționale a inculpatului în acest domeniu al traficului și consumului de droguri, există date că va săvârși în continuare astfel de infracțiuni.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul F. F., având ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său și lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.n. din data de 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._ , în temeiul art.160/9 C.pr.pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul F. F., fiul lui G. si D., născ.la 4 august 1982, CNP
1., deținut in Penitenciarul Gherla.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 259/P/2012 al M. ui P. - Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000.
Prin încheierea penală nr.126/C/_ a Tribunalului Cluj, instanța a
dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, arătând în motivare că, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, iar arestarea sa este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. La data de_, la sesizarea instanței cu rechizitoriul, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive față de inculpat, apreciind că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea acestei măsuri și nu se impune revocarea ei.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut în esență că, în data de_, a deținut fără drept, cantitatea de 95,8 g cannabis (ce conține THC - care se regăsește pe Tabelul Anexă nr. III la Legea 143/2000), substanță care a fost ridicată din posesia sa de către organele de poliție, cu ocazia opririi în trafic pe raza localității Florești, jud. Cluj, a autoturismului marca BMW, cu nr. de înmatriculare CJ-l 0- VKY, condus de inculpat, substanța fiind identificată în portbagajul autoturismului, ambalată în două pachete.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen.
În susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, s-a menționat că sunt îndeplinite cerințele textului art. 160/2 alin.l C.pr.pen., respectiv pedeapsa închisorii nu depășește 18 ani, deoarece raportat Ia încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestui inculpat, maximul special este de 15 ani închisoare. De asemenea, se susține că nu există date certe din care să reiasă indubitabil faptul că ar urmări influențarea vreunui martor, că va
încerca zădărnicirea aflării adevărului prin distrugerea mijloacelor de probă sau că ar fi pe cale să comită o nouă infracțiune. Mai mult, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea sa provizorie sub control judiciar, neexistând riscul ca lăsarea sa în libertate să influențeze buna desfășurare a procesului penal, după cum nu există riscul de a se sustrage de la judecată sau executarea pedepsei.
Corespunde adevărului că prima cerință a textului de lege invocat este îndeplinit în speța dedusă judecății. Rămâne problema temeiniciei unei astfel de cereri de liberare provizorie. Regula în procesul penal românesc o constituie libertatea persoanei judecate și nu privarea ei preventivă de libertate, așa cum a
statuat practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului, elaborată în aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. În cauza dedusă judecății sunt indicii și probe temeinice, care să
justifice măsura arestării preventive față de inculpatul F. F. . Concret, este vorba de: proces-verbal de depistare; procese-verbale întocmite de organele de poliție judiciară din cadrul BCCO Cluj; declarația martorei R. A. L. și a celor asistenți Vana A. și Rozsnai A. ; proces-verbal privind recunoașterea după planșe foto; înscris emis de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor ce ține loc de raport de constatare tehnico-științifică; declarațiile inculpatului care recunoaște parțial acuzele aduse, respectiv faptul că, cele două pachete conținând cannabis îi aparțin, substanță pe care o folosește pentru consum propriu, fiind consumator de droguri.
Tribunalul a apreciat că trebuie analizat, de asemenea, potențialul pericol social care ar decurge din lăsarea în libertate a inculpatului F. F. . Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică; probele în acest sens rezultă din gravitatea faptei imputate, respectiv deținerea unei cantități însemnate de droguri de risc, respectiv 95,8 g de cannabis; modalitatea lor de prezentare, acestea fiind gata pregătite pentru consum; scopul urmărit de inculpat, de altfel nerecunoscut de el, comercializarea ulterioară a
drogurilor, aspect ce reiese din declarațiile contradictorii, nesincere date de inculpat.
În acest sens este de menționat și faptul că, depistat în trafic, a menționat că, cele două pachete îi aparțin, conțin droguri legale, pe care le-a cumpărat din mun. Turda, jud. Cluj, contra sumei de 400 lei; apoi, în declarația olografă a arătat că, substanța deținută de el este iarbă, pe care o luase de mai mult timp; ulterior, în declarația dată în calitate de învinuit, a precizat că, drogurile găsite asupra lui, le deține de aprox. 2 luni, fiind depozitate în portbagajul autoturismului, fiind culese de el personal, de mai mult timp, de pe o cultură descoperită întâmplător în zona Râșca, jud. Cluj și pe care a uscat-o ulterior, pentru consum propriu, fiind consumator de droguri; în condițiile în care, martora R. A. L. l-a recunoscut din planșele foto ca fiind cel care a ridicat cele două pachete din cofetăria D. din mun. Turda, jud. Cluj, exact din locul în care au fost lăsate de un bărbat neidentificat până în prezent, fară a-i fi indicat acest loc de către martoră. Totodată, este puțin credibil că o asemenea cantitate de droguri este deținută doar pentru consum propriu, cu toate că, sus-numitul nu are un loc de muncă, deci nu realizează venituri, susținerile acestuia potrivit cărora intermediază vânzarea de autoturisme aduse din străinătate, neavând suport probator.
Important de precizat mai este și faptul că, deși inculpatul a mai fost cercetat în dosarul 105/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj - sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al. 2 din Legea 143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art.4 al.2 din Legea 143/2000, beneficiind de clemența organelor judiciare, fiindu-i aplicată o sancțiune administrativă, acesta nu a înțeles să-și reconsidere atitudinea față de valorile sociale ocrotite de legea penală, dând dovadă de perseverență în câmpul infracțional.
Elementele de natură personală invocate în sprijinul inculpatului și implicit în admiterea cererii formulate sunt incontestabil elemente pozitive, au fost apreciate de tribunal ca nefiind în măsură să contracareze elementele care impun în continuare privarea de libertate a acestui inculpat și care au fost detaliate mai sus.
Pentru o bună desfășurare în continuare a procesului penal, se impune privarea de libertate a acestui inculpat. Susținerea că pericolul social s-a diminuat în timp, imediat după arestarea inculpatului, respectiv că cerința societății de sancționare a unor astfel de fapte a fost satisfăcută tocmai prin arestarea lui, nu are suport probator în cauză. A mai apreciat tribunalul că este prematur să se susțină acum, că acest pericol social a dispărut sau s-a micșorat, pentru că starea de pericol cerută de legea penală subzistă în continuare și va exista pe parcursul derulării procesului penal, până la finalizarea dosarului, încheierea sa cu o soluție de condamnare sau de achitare. Amplitudinea acestei stări de pericol este cea care determină în momentul de față luarea uneia dintre măsurile preventive indicate de art. 136 C.pr.pen., iar acum se justifică și trebuie menținută starea de arest preventiva inculpatului F. F. .
Pe cale de consecință, cererea de liberare condiționată sub control judiciar formulată de inculpatul F. F. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul F. F. solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința impunerii în sarcina sa, a obligațiilor prevăzute de lege care se consideră necesare, pentru a fi judecat în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului, s-a arătat că, în cauză sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate în principiu a cererii, prev. de art. 160/2 al.1,2 C.pr.pen., iar din punct de vedere al temeiniciei cererii, față de circumstanțele concrete ale speței, reale și personale, s-a apreciat că și această condiție se regăsește în cauză.
De observat că inculpatul a recunoscut fapta imputată în materialitatea ei, nerecunoscând intenția de comercializare sau că este implicat într-o rețea de trafic de droguri.
Pe de altă parte, s-a apreciat că, în concret, fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă un grad de pericol social ridicat.
În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a arătat că într-adevăr, inculpatul a mai fost sancționat administrativ, tot pentru fapte legate de droguri, dar s-a dat această soluție tocmai pentru că s-a constatat că nu există nici un fel de date, indicii sau probe din care să reiasă faptul că ar fi traficant de droguri. Inculpatul a fost consumator de droguri, iar pentru aceasta i s-a aplicat o amendă administrativă și a beneficiat de clemența organelor judiciare.
Inculpatul nu este un infractor deosebit de periculos, nu este o persoană violentă și nu este în măsură să constituie un pericol concret pentru comunitate.
În ceea ce privește acest pericol, trebuie apreciat prin raportare la existența unor fapte și împrejurări clar determinate, care să justifice privarea de libertate, în condițiile în care nu se pot impune măsuri preventive alternative detenției, conform jurisprudenței CEDO.
Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 C.pr.pen., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte
infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
În cauză, într-adevăr, s-a constatat corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1 C.pr.pen., în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul fac parte din categoria celor pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar.
Totodată este îndeplinită în cauză și condiția negativă prev. de art. 160/2 alin.2 C.pr.pen., în sensul că nu există date la dosar din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Cu toate acestea, deoarece în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, simpla îndeplinire formală a condițiilor prev. de 160/2 alin.1,2 C.pr.pen. nu determină admiterea automată a cererii de liberare provizorie, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Se știe că, prin ipoteză, liberarea provizorie presupune menținerea temeiurilor arestării, astfel că în cadrul soluționării unei astfel de cereri nu se impune a se analiza subzistența acestor temeiuri, ci doar împrejurarea dacă acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză, arestarea inculpatului s-a dispus în temeiul art.148 lit.f C.pr.pen. și, pentru că, în mod corect s-a apreciat că lăsat în libertate, inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordina publică, Curtea constată că, întemeiat, cererea de liberare provizorie a acestuia a fost respinsă.
Așa cum s-a arătat la momentul arestării, acest pericol rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunii presupus comise (raportat la cantitatea de droguri deținută), cât și din modalitatea concretă de săvârșire și persoana inculpatului - care, fără a fi cu antecedente penale, nu se află totuși la prima confruntarea cu legea penală, fiind sancționat administrativ în anul 2009 pentru fapte similare.
Indiferent că avem în vedere trafic de droguri sau numai deținere de astfel de substanțe, pentru consum propriu (dar, raportat la încadrarea juridică a faptei, până la acest moment, indiciile sunt de trafic de droguri, situația, sub acest aspect, urmând a fi clarificată pe parcursul cercetării judecătorești) este vorba în cauză de infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, apreciat și prin prisma amplificării acestui fenomen infracțional.
Este adevărat că, potrivit și practicii CEDO, la menținerea detenției unei persoane trebuie avute în vedere nu numai gravitatea faptelor, ci și elemente legate de persoana acuzatului, însă, prevalența unuia sau altuia dintre acești factori, va fi apreciată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
În cauză, legat de persoana inculpatului, deși acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu se află totuși la prima confruntare cu legea penală, și, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare în trecut, a perseverat în acest tip de comportament, sancțiunea administrativă anterioară nefiind dovada lipsei vinovăției sale, așa cum a înțeles apărarea să invoce, ci aprecierea faptei de la acel moment, ca fiind lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 17 octombrie 2012 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Față de natura și gravitatea activității infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma pericolului pentru ordinea publică, a naturii și gravității faptelor, astfel că soluția acesteia apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. F., fiul lui G. si D., născut la 4 august 1982, deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 25 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av. Pașcalău D. G. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. Ș. | ANA C. | L. M. |
GREFIER
M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./_ .
Jud.fond:A.I. .
| ← Decizia penală nr. 43/13. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 98/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
