Decizia penală nr. 270/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a1
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA PENALĂ Nr. 270/R/2013
Ședința publică din 24 Iulie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. F.
Judecător: A. I. Judecător: L. C.
Grefier: A. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, împotriva încheierii penale fără nr. din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, cauza privind pe inculpatul S.
G. V., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul S. G.
V., aflat în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorul ales, av. T.
R., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror R. A RĂD. NU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța întreabă participanții dacă au cereri de formulat sau excepții de ridicat, prealabile acordării cuvântului în dezbaterea judiciară a cauzei.
Atât reprezentanta M. ului Public, cât și apărătoarea inculpatului învederează instanței că nu au alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, sens în care solicită instanței acordarea cuvântului în dezbaterea judiciară a cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, tribunalul, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul participanților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta M. ului Public, susține recursul și motivele de recurs ale Parchetul de Parchetului de lângă Judecătoria Cluj-Napoca, astfel cum au fost declarate și motivate judicios în scris.
Consideră că prin soluția instanței de fond au fost încălcare dispozițiile art.160/2 alin.2 ambele teze C.pr.pen., atât cele privind pericolul de săvârșire a unor alte infracțiuni similare, cât și pericolul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea bunului mers al procesului penal.
În ce privește prima situație, susține că, în condițiile în care inculpatul a descoperit un mod foarte facil de a face rost de bani, fără a avea repercursiuni serioase la acest comportament și fără o reacție corespunzătoare a organelor judiciare, nimic nu îl va împiedica și pe viitor în continuarea activității ilicite, în mod sfidător, la adresa autorităților.
În ce privește pericolul zădărnicirii adevărului, solicită instanței a avea în vedere următoarele aspecte:
Inculpatul nu recunoaște împrejurările concrete de comitere a faptei, în pofida mijloacelor de probă concrete existente la dosar, și se referă în special la înregistrările camerelor de supraveghere video de la locul săvârșirii faptei. Acesta de asemenea neagă premeditarea și plănuirea detaliată a comiterii infracțiunii, deși a acționat printr-un mod de operare absolut identic cu cel al altor infracțiuni de același gen, și deși deținea instrumentele necesare a unui asemenea modus operandi, și anume aparatele de blocare al sistemului de închidere centralizat al vehiculelor.
Inculpatul a încercat deja sa inducă în eroare organele de cercetare prin prezentarea unei stări de fapt necorespunzătoare adevărului, susținând neimplicarea și nevinovăția coinculpatului la cele întâmplate, de asemenea în pofida ansamblului probator al cauzei. Ca atare, este de presupus că va acționa în mod similar și în viitor.
Contrar celor susținute în hotărârea instanței de fond, inculpatul nu prezintă nici un fel de garanții morale că odată lăsat în libertate, nu va prezenta pericol concret pentru ordinea publică. El a atras-o in câmpul infracțional și pe soția sa, lăsând astfel fără îngrijirea necesară și fără un exemplu parental pozitiv pe copilul său minor de care încearcă acum să se folosească pentru a scăpa de măsura arestului preventiv.
Pentru toate aceste conside4rente, precum și pentru motivele expuse pe larg în memoriul depus la dosar, solicită admiterea recursului formulat în cauză de către Parchetul de lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
Apărătoarea inculpatului S. G. V. , solicită instanței respingerea recursului formulat în cauză de către Parchetul de lângă Judecătoria Cluj- Napoca și în consecință menținerea încheierii penale atacate ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele.
A fost extrem de atentă la toate motivele invocate de către reprezentanta
M. ului Public, însă arată instanței că toate aceste elemente care au fost reiterate în fața instanței se regăsesc în rechizitoriul întocmit în cauză, cauză care actualmente se află într-o altă fază procesuală, respectiv faza cercetării judecătorești, primul termen de judecată având loc în data de 08 iulie 2013.
În cererea de liberare sub control judiciar formulată în cauză a invocat dispozițiile art.1602C.pr.pen., prin care a arătat care sunt condițiile de admisibilitate a cererii și pe care instanța de fond, în mod judicios le-a avut în vedere în momentul admiterii cererii. Anterior formulării acestei cereri, a făcut o cerere similară și pentru coinculpată, care, la fel, a fost admisă și cu privire la care Parchetul nu a declarat recurs.
Apreciază că trebuie să ne raportăm nu numai la condițiile generale invocate de reprezentanta M. ului Public, respectiv necesitatea conservării probelor, protejarea ordinii publice, ș.a., întrucât aceste probe trebuie să fie dovedite.
De asemenea, învederează instanței faptul că inculpatul nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art.320/1 C.pr.pen, pe considerentul că dânsul a sustras doar un ceas, nu și suma de 5.000 euro, astfel cum se susține în actul de sesizare
al instanței. În aceste condiții, nu poate recunoaște o faptă pe care nu a săvârșit- o.
Mai mult, solicită instanței a avea în vedere faptul că s-au efectuat percheziții domiciliare la domiciliul inculpatului, în urma cărora nu a fost găsit nici un dispozitiv despre care face referire reprezentanta M. ului Public. Consideră că la acest moment nu există nici un temei sau indiciu care să conducă la presupunerea rezonabilă că odată lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Dacă judecătorul instanței de fond, care a audiat inculpatul a ajuns la concluzia că acesta poate fi judecat și în stare de libertate, consideră că se impune respingerea recursului formulat de către Parchet.
Totodată, învederează instanței că nu a făcut trimitere în nici un moment la faptul că inculpatul are în întreținere un copil minor, ci a făcut trimitere doar la circumstanțele personale ale acestuia.
Ca atare, consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că inculpatul S. G. V. poate fi judecat în stare de libertate, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat în cauză.
Inculpatul S. G. -V. , având ultimul cuvânt, învederează instanței că regretă nespus fapta comisă și că timpul petrecut în arest preventiv l-a făcut să conștientizeze gravitatea faptelor sale.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului penal de față reține că prin încheierea penală f. nr. de la data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 160 ind. 8a alin. 2 C.pr.pen. a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. G. V., cu obligațiile adiacente aferente instituite de dispozițiile art. 160 ind. 2 alin. 3 C.pr.pen. și a celor impuse suplimentar de instanța de fond conform dispozițiilor art. 160 ind. 2 alin. 3 ind. 1 C.pr.pen., respectiv acelea de a nu se afla în locuința martorilor care urmează a fi audiați în prezenta cauză, de a nu se apropia de martorii care urmează a fi audiați în prezenta cauză și de a nu comunica cu aceștia în mod direct sau indirect, de a nu se apropia de partea vătămată și de a nu comunica în mod direct sau indirect cu aceasta.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul fondului a considerat ca fiind îndeplinite condițiile legale impuse de art. 160 ind. 2 alin. 1 și 2 C.pr.pen., atât sub aspectul admisibilității, cât și sub aspectul temeiniciei cererii.
Sub primul aspect, judecătorul fondului a reținut că din datele dosarului nu rezultă date care să justifice necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni, precum și împrejurarea că probele care urmează a fi administrate în cauză nu au vocația de a fi influențate de inculpatul chiar aflat în stare de libertate.
Sub aspectul temeiniciei cererii, s-a apreciat că gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul nu este atât de ridicată pentru a justifica prelungirea detenției preventive din perspectiva riscului de tulburare a ordinii publice în accepțiunea CEDO.
Împotriva încheierii penale f. nr. de la data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
În motivare s-a arătat în esență că nu sunt îndeplinite condițiile negative impuse de art. 160 ind. 2 alin. 2 C.pr.pen., iar lăsarea în libertate provizorie sub control judiciar nu este oportună sub aspectul lipsei garanțiilor morale pe care le-ar putea oferi inculpatul că odată lăsat în libertate nu ar reitera comportamentul infracțional.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține că recursul Parchetului este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, conform art. 160/1 C.p.pen., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a trei condiții, una pozitivă referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și celelalte două, negative referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art. 160/2 al. 1 și 2 C.p.pen.
T. ul îmbrățișează opinia instanței de fond în sensul că toate aceste condiții de admisibilitate sunt îndeplinite de către inculpatul S. G. V., inclusiv sub aspectul condițiilor negative referitoare la lipsa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, sub acest aspect simpla temere sau presupunere a Parchetului că inculpatul ar fi predispus la repetabilitatea faptelor nefiind suficientă. Pe de altă parte, în mod judicios a arătat prima instanță că probele care urmează a fi administrate în prezenta cauză nu au vocația de a fi influențate de către inculpatul aflat în stare de libertate, fiind vorba despre audierea părții vătămate și a unui număr de doi martori indirecți, strict sub aspectul cuantumului prejudiciului.
Totuși, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este subordonată și condiției suplimentare ca aceasta să fie întemeiată, sau, cu alte cuvinte, liberarea inculpatului să fie oportună.
Este adevărat că, sesizată cu o astfel de cerere instanța de judecată nu este chemată să analizeze subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori menținerea măsurii arestării preventive, pentru că instituția liberării provizorii pleacă de la premisa existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea
legii și în mod temeinic. O interpretare contrară ar impune analizarea revocării sau înlocuirii măsurii arestului preventiv, ceea ce nu este cazul în speță.
Totuși, din economia dispozițiilor art. 160 ind. 2 C.pr.pen., rezultă că liberarea provizorie este o măsură facultativă, textul legal stipulând în mod expres că liberarea provizorie "se poate acorda";. Beneficiul liberării provizorii este deci o vocație a inculpatului și nu un drept al acestuia, instanța fiind abilitată să aprecieze asupra oportunității lăsării în libertate.
În lipsa unor criterii expres prevăzute de lege care să stea la baza aprecierii organului judiciar, jurisprudența a conturat o practică în sensul raportării la elementele ce privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului.
Or, în cauză, în contextul în care inculpatul a atras în sfera câmpului infracțional chiar pe soția sa- mamă a unui copil minor în vârstă de 1 an-, cunoscând consecințele penale ale faptelor sale și a manifestat o evidentă lipsă de interes față de repercusiunile pe care comportamentul ilicit al părinților îl va avea asupra obligațiilor de ocrotire ale copilului minor al inculpaților, tribunalul apreciază că în prezenta cauză inculpatul nu prezintă garanții morale că o dată lăsat în libertate nu va reitera comportamentul infracțional.
Pe de altă parte, tendința inculpatului de a se folosi de diversele situații familiale pentru a obține clemența organelor judiciare (expresie a aceleiași lipse de garanții morale), fără ca subzistența acestor situații să fi constituit un impediment în calea săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală apare cu atât mai evidentă cu cât dispariția inculpaților de la domiciliu s-a produs la scurt timp după comiterea faptei, aceștia furnizând ulterior explicații în sensul că starea de sănătate a mamei inculpatei SA R. ar fi reclamat prezența imediată a acestora în Italia.
În aceste condiții, durata de aproximativ 1 lună și jumătate a arestului preventiv nu este suficientă pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor comportamentului procesual, acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar nefiind oportună, cel puțin nu la acest moment procesual.
Pentru toate aceste motive, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva încheierii penale f. nr. din_ a Judecătoriei Cluj-Napoca urmează a fi admis, cu consecința casării încheierii recurate și rejudecând cauza, tribunalul, în baza art. 160/8a al. 6 C.p.pen. va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. G. V., fiul lui I. și D., născut la data de_, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la fond.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului recurs, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M. IVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva încheierii penale nr. f.nr./_ a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza:
În baza art. 160/8a al. 6 C.p.pen. respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. G. V., fiul lui I. și D., născut la data de_, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la fond.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului recurs, vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. F. | A. | I. | L. C. |
L.F/L.F/3 ex./_
Jud. fond- A. D. M.
GREFIER
A. T.
C.O., semnează grefier-șef secție penală
| ← Decizia penală nr. 960/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 97/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
