Decizia penală nr. 98/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA cod operator-2618

T. M.

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.98/R

Ședința publică din 07 mai 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: B. C. -judecător

JUDECĂTORI: R. A. C. -Vicepreședintele

T. ui M.

S. -F. A.

GREFIER: I. L. M.

MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: B. I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul M. T.

A. (CNP 1., fiul lui C. V. A. și K. C., născut la data de 23 iunie 1990 în Baia Mare, județul M., domiciliat în Baia Mare, B-dul Republicii nr. 37/16 județul M. și fără forme legale în Baia Mare, str. Crizantemelor, nr. 10/A, județul M., arestat preventiv, aflat la Arestul

I.P.J. M. ) împotriva încheierii penale nr. 1102 din 02 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică de astăzi se prezintă recurentul-inculpat M. T. A., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales Cioltea Octavian și avocat ales B. I. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :

Apărătorul recurentului-inculpat M. T. A., avocat ales Cioltea Octavian, depune la dosar motive de recurs și delegația.

Apărătorul recurentului-inculpat M. T. A., avocat ales B. I., arată că împuternicirea sa avocațială este pentru toată faza de urmărire penală, inclusiv pentru cererile incidente.

Instanța solicită recurentului-inculpat să precizeze dacă își menține recursul.

Recurentul-inculpat M. T. A. arată că își menține recursul. Instanța solicită să se precizeze dacă sunt chestiuni prealabile.

Apărătorul recurentului-inculpat M. T. A., avocat ales Cioltea Octavian, arată că nu are chestiuni prealabile.

Apărătorul recurentului-inculpat M. T. A., avocat ales B. I., arată că nu are chestiuni prealabile.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are chestiuni prealabile.

Constatând faptul că nu sunt chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul recurentului-inculpat M. T. A., avocat ales Cioltea Octavian, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință casarea hotărârii instanței de fond cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite toate condițiile pentru judecarea în stare de libertate. Arată că în motivele de recurs a arătat detaliat motivele sale. Dorește să precizeze că având o hotărâre definitivă de arestare a inculpatului, nu va intra în detalii privind aspecte referitoare la luarea acestei măsuri, va analiza condițiile concrete referitoare la faptă și persoana inculpatului. În opinia lor, a apărătorilor, nu există infracțiune de șantaj. În opinia sa, în această cauză s-a pornit de la o premisă greșită; că inculpatul ar fi împrumutat și că ar fi perceput dobândă; inculpatul a împrumutat partea vătămată prima dată prin intermediar, după ce s-au cunoscut s-a ajuns la împrumut de 60.000.000 lei și euro. S-au analizat exclusiv declarațiile părții vătămate care parțial se coroborează cu interceptările. Nici o susținere sau apărare a inculpatului nu a fost verificată. Partea vătămată are datorii la peste 30 de persoane din oraș. Au fost chemați la parchet la o recunoaștere a inculpatului - soția părții vătămate. Solicită analizarea faptei prin prisma faptului că este absolut accidental, vizavi de o persoană ce s-a înglodat în datorii. El a venit și a propus să amâne datoria, a mers și a luat de la altul și tot așa. Zile în șir nu a răspuns la telefoanele date de inculpați. Când a făcut denunțul și a fost înzestrat cu microfoane, i-a sunat el și i-a căutat. A restituit din total

36.000.000 lei. Nu a negat inculpatul că l-a amenințat, l-a înjurat atunci când partea vătămată l-a provocat când i-a spus că nu-i mai dă o sumă de bani. Mai este și acea scrisoare ticluită, în realitate a fost concepută în 20 aprilie anul curent, este declarația soacrei - că a ajuns în pragul sinuciderii, a ajuns cu un șanț în jurul gâtului, dar se întreabă: s-a dat jos din ștreang să-i spună soacrei că a vrut să se sinucidă? Din iulie 2012 a

început partea vătămată și l-a cunoscut pe inculpat în decembrie 2012, din iulie a rămas fără firmă, fără bani și s-a apucat să facă împrumuturi ca să se justifice acasă. Inculpatul a terminat o facultate, este anul 2 la masterat, este sportiv de performanță la rugby. Raportat la persoana făptuitorului și condițiile comiterii faptei, consideră că poate fi judecat în stare de libertate. În ultimii 5 ani au fost doar trei cauze de șantaj finalizate cu soluții de suspendare. Inculpatul are un comportament adecvat, cu atât mai mult trebuie avută în vedere familia din care provine și se întreabă dacă toate împrejurările arătate conduc la concluzia că trebuie menținută arestarea preventivă? Răspunsul este categoric nu. Dacă nu ar fi venit să îl provoace partea vătămată, dacă nu ar fi avut acea manifestare, dobânda propusă; o să facă dovada în acest sens; stresul părții vătămate este de un an sau doi de când a pierdut tot la jocurile de noroc, iar din posibil infractor s-a transformat în victimă. Nu se poate nega că inculpatul este fiul tatălui său; este o chestiune la care instanța trebuie să cumpănească, s-au administrat probe unilateral și graba cercetărilor, nu este normal așa ceva. Au martori să dovedească aceste lucruri, însă el nu a fost ascultat. Din interceptări rezultă că se vorbea de 60.000.000 lei și dobânzi. Este o cauză delicată vizavi de încadrare. Cel mult se poate vorbi de amenințare. Practica CEDO este constantă în sensul că în cursul procedurilor doar atunci când sunt excepții poate fi menținută arestarea. Limitele de pedepse sunt până la 5 ani. Problema este dacă la acest moment privarea de libertate trebuie să continue sau poate fi judecat în libertate. Consideră că este posibilă judecarea în libertate. Solicită, deci, admiterea recursului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Apărătorul recurentului-inculpat M. T. A., avocat ales B. I., arată că atât la fond cât și în motivele de recurs a detaliat de ce liberarea este admisibilă. În ce privește cele două condiții, arată următoarele: condiția pozitivă, privind limitele de pedeapsă, este realizată și condiția negativă este realizată contrar celor ce a susținut instanța de fond. În ce privește oportunitatea, a invocat spețe din practica instanțelor de judecată, nu se acordă liberarea când există temerea că acuzatul s-ar sustrage de la proces, că ar interveni în administrarea probelor, dar în situația de față nu există și practica spune că trebuie dovedită. În plus sunt și elementele, datele ce caracterizează persoana inculpatului: au dovedit în această procedură că indubitabil este membrul unei familii de vază, familia sa se bucură de prestigiu în localitate, nu are antecedente penale, nu a avut conflict de nici o natură, este indubitabil că este angajat în muncă, beneficiază de venituri licite, beneficiază de stabilitate locativă, familială și profesională. Se întreabă de ce să nu i se acorde liberarea sub sancțiunea

prevăzută de lege? Obligațiile sunt suficiente pentru a garanta prezența la proces.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat. Din punctul său de vedere s-au discutat chestiuni legate de, pe de- o parte, dacă există sau nu infracțiunea de șantaj, dar a fost amenințată o persoană în scopul obținerii sumei de bani, este o infracțiune în sensul Codului penal. Nu intră pe starea de fapt, sume de bani sau dacă starea de fapt este cea reținută în actele procedurale, însă un lucru este cert, inculpatul este învinuit de șantaj, este adevărat că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare între 6 luni și 5 ani, dar consideră că prima instanță în mod corect a respins cererea de liberare prin prisma unui singur element esențial: textul prevăzut de art.160 indice 2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea nu se acordă când există date din care rezultă necesitatea împiedicării zădărnicirii aflării adevărului sau că ar putea comite noi infracțiuni. Consideră că textul este incident, dacă în mod cert a obținut sume de bani pornind de la 2.000 lei, s-au obținut sume mari, deci dacă sumele au fost obținute prin inducerea temerii părții vătămate, amenințări adresate părții vătămate sau familiei acesteia, este realizată condiția privind datele necesare că s-ar putea exercita presiuni și în continuare pentru a influența partea vătămată, martorii în sensul celor dorite de inculpat. S-a susținut că vor fi propuse probe în apărare, este foarte bine, dar tot în acest text se prevede că nu trebuie să existe imixtiuni din partea inculpatului pentru influențare. Arestarea a fost dispusă în 25, deci nici două săptămâni nu sunt de la arestare, s-a judecat recursul care a fost respins și nu consideră că datele problemei s-au schimbat pentru ca instanța de control judiciar să adopte alte soluții. S-a susținut că au existat trei cauze de șantaj, nu știe exact, dar ce se omite a se aduce în discuție este că acest șantaj este pe fondul cămătăriei, de a obține dobândă la suma împrumutată, iar modul săvârșirii nu este în favoarea inculpatului. Pentru a se finaliza în bune condiții urmărirea penală, consideră că se impune respingerea cererii.

În replică, apărătorul recurentului-inculpat M. T. A., avocat ales Cioltea Octavian, arată că ceea ce spune procurorul nu este dovedit; unde există date că împietează aflarea adevărului? Toată familia s-a ținut la distanță. Unde există dovezi că s-au obținut dobânzi?

Recurentul-inculpat M. T. A., la ultimul cuvânt, arată că recunoaște că l-a înjurat, l-a amenințat, dar după câteva zile i-a răspuns la telefon, a avut o răbufnire la nervi, nu se consideră pericol public.

Instanța reține cauza în pronunțare.

Deliberând, asupra recursului de față constată următoarele:

Prin încheierea penală nr.1102 din 02 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, în temeiul art. 160 ind. 8a alin. 6 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul M. T. A., având CNP 1.

, fiul lui C. V. A. și K. C., născut la data de 23 iunie 1990 în loc. Baia Mare, B-dul Republicii nr. 36, nr. 37/16 jud. M., f.f.l. în Baia Mare, str. Crizantemelor, nr. 10/A, jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M., împotriva căruia s-a dispus măsura arestării preventive pe o durată de 29 zile prin Încheierea penală nr. 1051/_ a Judecătoriei Baia Mare, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 33/U/_, încheiere rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 91/R/_ a T. ui M. .

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 100 lei.

În motivarea acestei încheieri prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de_ sub nr. de mai sus,

inculpatul M. T. A., a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 33/U/_ al acestei instanțe.

În motivarea cererii s-a arătat că este arestat preventiv în dosarul nr._ al acestei instanțe, fiind cercetat în dosarul nr. 1717/1/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, și că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.160 ind. 2 Cod proc. penală pentru admisibilitatea cererii sale, solicitând judecarea în stare de libertate.

Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar din

punct de vedere al admisibilității, conform disp. art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală, la termenul de astăzi,_, judecătoria, reținând că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege susmenționat și raportându-se la concluziile părților privind admisibilitatea în principiu a cererii, după audierea inculpatului, a admis în principiu cererea formulată de apărătorul inculpatului și însușită de acesta, care se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege, liberarea provizorie sub control judiciar putându-se acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul

infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, așa cum este cazul în speță, privitor la inculpat.

Așa fiind a fost dezbătută cauza pe fond, iar sub aspectul fondului, în baza probelor de la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Încheierea Penală nr. 1051/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 91/R/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și, în baza art. 149¹raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. T. A., pentru o durată de 29 de zile.

S-a considerat că în cauză există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că petentul este autorul infracțiunilor prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal.

Analizând măsura preventivă dispusă față de inculpatul M. T. A.

, verificată sub aspectul legalității și menținută de instanța de control judiciar, însă din perspectiva prezentei cereri, judecătoria a constatat că aceasta a fost luată în condițiile art. 143, respectiv 148 lit. f Cod proc. penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul, împreună cu un alt învinuit, a săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

J. ecătoria a constatat că indiciile temeinice în sensul art. 143 Cod proc. penală, care au dovedit săvârșirea infracțiunii de șantaj în forma tip, au rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în faza de cercetare penală, deci anterior trimiterii în judecată, respectiv și data formulării prezentei cereri în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice și a mesajelor de tip SMS, respectiv a înregistrărilor în mediu ambiental purtate de partea vătămată cu inculpații, înscrisuri, declarațiile martorilor, precum și propriile declarații ale inculpaților.

În raport cu modalitatea concretă în care fapta antisocială a fost comisă, instanța de fond a constatat că în cauză este incident în cauză art.148 lit. f din Codul de procedură penală, care condiționează luarea măsurii arestării preventive de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și de pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatul ar prezenta-o pentru ordinea publică.

Noțiunea de ordine publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea

liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, înțeles la care se raportează instanța în aprecierea pericolului social.

În motivarea pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică s-a apreciat că se impune a fi menționate următoarele aspecte: având în vedere atât modalitatea concretă în care se presupune petentul inculpat a exercitat acte de amenințare implicit sau explicit, la adresa părții vătămate sau a familie sale, în scopul obținerii unei sume de bani despre care nu s-au produs dovezi, iar aceste activități au indus și menținut părții vătămate o puternică stare de temere.

Prima instanță a reținut că la momentul arestării, s-a apreciat pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului este unul real, derivând din natura faptelor și gravitatea deosebită a acestora, rezonanța socială negativă a unei astfel de manifestări infracționale.

Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, raportat la Exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, astfel de temeiuri ar putea privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602alin. 2 Cod proc. pen., din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul

este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.

Este adevărat că, potrivit art. 136 Cod proc. pen., scopul măsurilor preventive se poate realiza, fie prin măsuri preventive, fie prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, instanța fiind cea care, în funcție de datele concrete ale cauzei referitoare la faptele imputate și la elementele de circumstanțiere ale inculpatului, poate opta pentru una din aceste măsuri.

Așadar, judecătoria a reținut că față de natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, rezultă că până la acest moment procesual, nu sunt suficiente elemente, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată acestuia măsura arestării preventive și oportună în acest moment.

La aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să se țină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii

faptei și cele personale ale inculpatului, însă cele reale, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi justificată în acest moment.

Așa fiind, s-a apreciat că se poate concluziona, că la acest moment, în vederea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, urmărirea penală nefiind finalizată, este necesar ca acesta să rămână în arest preventiv.

Apoi, instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 5 par. 3 din CEDO, orice persoană arestată în condițiile prevăzute de alin.1, are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza Calmanovici contra României, a reținut că după o anumită perioadă de timp, instanțele naționale trebuie să ia în calcul măsuri alternative la măsura arestării preventive, în măsura în care acuzatul furnizează garanții menite sa asigure prezența sa la proces.

De asemenea, în cauza McKay contra Angliei pronunțată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, s-a stabilit că liberarea provizorie a persoanei poate fi dispusă doar în măsura în care se apreciază că arestarea a depășit o durata rezonabilă, ori dacă nu mai subzista cazurile (pericolul social pentru ordinea publică și încercarea de zădărnicire a aflării adevărului) pentru care s-a apreciat că este necesară luarea măsurii arestării preventive.

La acest moment, ținând cont de faptul că inculpatul este arestat preventiv din data de_ (deci de o săptămână), instanța a apreciat că durata măsurii arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă, iar raportat la natura si gravitatea infracțiunii de care acesta este acuzat, ținând cont de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, nu se poate vorbi despre înlăturarea stării de neliniște creată în comunitate, la data presupuselor fapte, și nici de diminuarea rezonanței sociale a acelor fapte, care în mod indubitabil a afectat echilibrului social firesc, și a produs o anumit stare de indignare, în rândul cetățenilor care în mod normal și constant, adoptă un comportament dezirabil.

Tot din practica CEDO, judecătoria a mai reținut că în cauza Wemhoff contra Germaniei, curtea a statuat că atunci când o persoană este arestată în vederea protejării cu prioritate a ordinii publice, este posibil să se producă o încălcare a prevederilor art. 5 par. 3 din CEDO dacă, indiferent de motivele care au justificat-o, măsura preventivă se prelungește pe o durata considerabilă, ceea ce în prezenta cauză a apreciat că nu se

poate reține, inculpatul, fiind arestat, așa cum s-a arătat mai sus, doar de aproape trei săptămâni.

Pentru cele ce preced, chiar dacă petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei, coroborată această împrejurare cu restul probelor din dosarul de urmărire penală, judecătoria a considerat că motivele arestării preventive subzistă și în acest moment, iar liberarea provizorie sub control judiciar, nu pare oportună în acest moment. În acest sens, sunt incidente disp. Deciziei ÎCCCJ nr. 17/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, întrucât cercetarea penală nu este finalizată, iar petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei, așa încât cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, este apreciată ca necesară.

Pe cale de consecință, argumentele invocate în susținerea cererii formulate de apărătorii aleși ai petentului inculpat, mai sus precizate, în detaliu, nu au fost reținute cu consecințe favorabile în prezenta pricină.

Garanțiile de ordin personal și cele prevăzute în art. 1602alin. 3 Cod proc. pen., nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate, în acest moment, motiv pentru care ținând

cont de prev. art. 160 ind. 8 a alin. 6 Cod proc. pen, cererea petentului inculpat, a fost respinsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. T. A.

, solicitând, prin apărătorii aleși, casarea încheierii atacate și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată. Liberarea provizorie se poate acorda, chiar dacă temeiurile arestării preventive subzistă, datorită unor temeiuri legate de persoana inculpatului și circumstanțele cauzei, nemaifiind necesară privarea de libertate, putând fi realizată prin restrângerea unor drepturi sub sancțiune. Cererea de liberare provizorie, prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează instituția, întrunește elementele textului legal. Faptele pentru care este cercetat nu depășește maximul special prevăzut de lege și nu există date din care să rezulte necesitatea de a fi împiedicat să săvârșească alte infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau alte părți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

S-a invocat jurisprudența CEDO, practica instanțelor naționale.

S-au mai invocat aspecte referitoare la persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, situația profesională și locativă.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:

Inculpatul M. T. A. a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 1051 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, în sarcina acestuia reținându-se că în perioada decembrie 2012- aprilie 2013 împreună cu inculpatul P. A. Sebastian au exercitat în mod implicit sau explicit acte de amenințare la adresa părții vătămate M. I. Marius și a familiei acestuia sub pretextul recuperării unei creanțe inexistente în scopul obținerii în mod injust a unor sume necuvenite.

Încheierea menționată a rămas definitivă prin încheierea penală nr.91/R/30 aprilie 2013 a T. ui M. fiind respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În raport de aspectele reținute în cele două hotărâri menționate în cauză nu poate fi contestată existența unor indicii temeinice în sensul art.68 indice 1 Cod procedură penală că inculpatul M. T. A. a exercitat acte de constrângere morală asupra părții vătămate pentru a o determina pe aceasta să-i plătească sume de bani necuvenite. În mod concret din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a contactat-o telefonic în mod repetat pe partea vătămată M. I. Marius și în cadrul convorbirilor avute i-a adresat multiple insulte și amenințări cu acte de violență fizică îndreptate atât împotriva acestuia, cât și a familiei sale. De asemenea, împreună cu alte persoane, inculpatul s-a deplasat la locul de muncă al soției părții vătămate, precum și la locuința acestuia urmărind provocarea unei stări de tensiune care să îl determine pe M. I. Marius să îi plătească sumele solicitate. Acțiunile întreprinse de inculpat au produs rezultatul scontat, din probele administrate în cauză rezultând că părții vătămate M. I. Marius i-a fost provocată o puternică stare de temere care a determinat-o să ia măsuri de protejare a familiei sale în cazul în care i s-ar fi întâmplat ceva și de asemenea, să continue să plătească diverse sume de bani către inculpatul M. T. A. .

Prin încheierea penală nr. 1102 din 02 mai 2013 a Judecătoriei Baia Mare a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, reținându-se în esență că durata măsurii arestării preventive nu a depășit un caracter rezonabil, iar raportat la natura și gravitatea infracțiunii de care acesta este acuzat nu se poate vorbi despre o înlăturare a stării de neliniște creată în comunitate și nici de diminuarea rezonanței sociale a presupuselor fapte comise de acesta.

În raport de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, tribunalul reține că scopul măsurilor preventive vizează în principal asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, ori împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei. Totodată,

scopul măsurilor preventive conform alin.2 al aceluiași articol poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Scopul la care se referă art.136 Cod procedură penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, trebuie interpretat prin coroborare cu dispozițiile art.1 alin.2 Cod procedură penală. Astfel, buna desfășurare a procesului penal, dincolo de aspectele care țin de eficacitatea și celeritatea procedurii judiciare, presupune și realizarea dezideratelor stabilite prin art.1 alin.2 Cod procedură penală, respectiv procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.

În consecință, adoptarea unei măsuri preventive de către autoritățile judiciare trebuie să urmărească tocmai asigurarea îndeplinirii scopului procesului penal, sub toate valențele sale, apărarea ordinii de drept fiind în strânsă legătură cu protejarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia și cu prevenția generală a fenomenului infracțional.

Potrivit art. 1602alin.1 Cod procedură penală, persoana față de care s-a dispus măsura arestării preventive are vocația de a fi liberată provizoriu sub control judiciar în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în

cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Conform alin.2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale evocate cu cele ale art.136 Cod procedură penală, se desprinde concluzia că îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar este subsumată verificării de către instanță a împrejurării dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat altfel decât prin privarea de libertate a persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni.

Cu alte cuvinte, mai înainte de a verifica dacă garanțiile instituite prin dispozițiile art.1602Cod procedură penală asigură buna desfășurare a procesului penal sau prezența inculpatului la judecată, instanța trebuie să verifice dacă lăsarea acestuia în libertate mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și dacă acesta nu poate fi înlăturat decât prin privarea de libertate.

În cauza de față tribunalul reține că deși îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.1 Cod procedură penală și, în principiu, și cele prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală, scopul măsurii preventive nu ar putea fi realizat prin lăsarea în libertate, fie și sub control judiciar a inculpatului M. T. A. .

Astfel, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului M.

T. A. acuzat de comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar garanțiile instituite de art.1602Cod procedură penală nu sunt de natură să înlăture această stare de pericol.

Noțiunea de ordine publică trebuie înțeleasă ca un ansamblu de norme juridice care stau la baza funcționării unui stat de drept, iar pentru conservarea acesteia este necesară, printre altele, intervenția promptă și adecvată a autorităților judiciare în toate cazurile în care drepturile sau libertățile persoanei sunt periclitate sau vătămate efectiv. Lipsa unei asemenea reacții ar fi de natură să determine în rândul membrilor societății atât o stare de insecuritate, cât și să justifice convingerea altor persoane că pot comite fapte prevăzute de legea penală fără ca răspunderea lor să fie angajată în vreun fel.

Starea de nesiguranță în rândul membrilor societății, precum și potențiala încurajare a altor persoane să comite fapte prevăzute de legea penală, constituie în mod efectiv o "tulburare socială" în sensul la care se referă în jurisprudența sa constantă Curtea europeană a drepturilor omului în interpretarea art.5 paragraful 1 lit.c din Convenție.

Astfel, Curtea a stabilit că "datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă cel puțin pentru o anumită perioadă de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publicii" (cauza Letellier c. Franței).

În cauza de față tribunalul constată că infracțiunea de care este acuzat inculpatul M. T. A., de șantaj în formă continuată prev. de art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, prezintă o gravitate deosebită prin prisma modalității concrete în care se presupune că a fost comisă. Instanța are în vedere că inculpatul împreună cu alte persoane a exercitat într-o perioadă relativ mare de timp acte de amenințare la adresa părții vătămate și a familiei acesteia, situație care i-a provocat o puternică stare de temere. Relevante sub acest aspect sunt atât injuriile și amenințările cu acte de violență exercitate de inculpat, cât și deplasările acestuia la locul de muncă

al soției sau chiar la domiciliul părții vătămate. Chiar dacă aspectele legate de împrumutul unor sume de bani și modul de percepere al dobânzilor nu sunt pe deplin lămurite în prezenta cauză, tribunalul constată că acțiunile întreprinse de inculpatul M. T. A. de a obține aceste sume de bani prin exercitarea unor acte de violență verbală însoțite de atitudini amenințătoare la adresa părții vătămate constituie fapte penale îndreptate împotriva unei valori sociale fundamentale - libertatea psihică a persoanei - și, prin prisma nesancționării lor, pot determina convingerea în rândul opiniei publice că oricine își poate recupera împrumuturile prin forțe proprii și constrângerea altor persoane.

În consecință, prin prisma gravității faptei de care este acuzat inculpatul tribunalul apreciază că riscul producerii unor tulburări sociale este relevant și suficient pentru a se continua privarea de libertate a acestuia, ordinea publică fiind în continuare periclitată din acest punct de vedere. De asemenea, instanța reține că deși susținerile inculpatului în sensul că provine dintr-o familie organizată, nu are antecedente penale și are asigurat un loc de muncă sunt reale, acestea nu diminuează gravitatea faptei de care este acuzat și nu circumstanțiază rezonanța socială negativă extrem de puternică produsă de aceasta.

Având în vedere aspectele expuse, reținând că scopul măsurii preventive nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. T. A. împotriva încheierii penale nr. 1102 din 02 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate acestuia în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul M. T. A. (CNP 1., fiul lui C. V. A. și K. C., născut la data de 23 iunie 1990 în Baia Mare, județul M., domiciliat în Baia Mare, B-dul Republicii nr. 37/16 județul M. și fără forme legale în Baia Mare, str. Crizantemelor, nr. 10/A, județul M., arestat preventiv, aflat la Arestul I.P.J. M. )

împotriva încheierii penale nr. 1102 din 02 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate acestuia în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 07 mai 2013.

PREȘEDINTE,		JUDECĂTORI,				GREFIER,
B. C. R. A.	C.	; S. -F. A.	I.	L.	M.

Red.R.A.C./T.red.I.L.M._ /3 ex.

J. ecător la fond:B. I. A

cod operator-2618

Tribunalul Maramureș Minută

Dosar nr._ D.P.98/R/_

DECIDE:

În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. T. A. (CNP 1., fiul lui C. V. A. și K. C., născut la data de 23 iunie 1990 în Baia Mare, județul M., domiciliat în Baia Mare, B-dul Republicii nr. 37/16 județul M. și fără forme legale în Baia Mare, str. Crizantemelor, nr. 10/A, județul M., arestat preventiv, aflat la Arestul I.P.J. M. ) împotriva încheierii penale nr. 1102 din 02 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate acestuia în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 07 mai 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

Tribunalul Maramureș Minută

Dosar nr._

DECIDE:

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate acestuia în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 07 mai 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

cod operator-2618

Tribunalul Maramureș COPIE-Minută Dosar nr._ D.P.98/R/_

DECIDE:

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate acestuia în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 07 mai 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

s.s.indesc. s.s.indesc.;s.s.indesc.

pt.conf.

ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator-2618 DOSAR NR._ din 07 mai 2013

Către

ARESTUL I.P.J. M.

Alăturat prezentei conform art. 360 alin.2 Cod procedură penală vă trimitem copia dispozitivului deciziei penale nr.98/R din 07 mai 2013, pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, privind pe recurentul-inculpat

M. T. A. (CNP 1., fiul lui C. V. A. și K. C., născut la data de 23 iunie 1990 în Baia Mare, județul M., domiciliat în Baia Mare, B-dul Republicii nr. 37/16, județul M. și fără forme legale în Baia Mare, str. Crizantemelor, nr. 10/A, județul M., arestat preventiv, aflat la Arestul I.P.J. M. )

PREȘEDINTE, GREFIER,

ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator-2618 DOSAR NR._ din 07 mai 2013

Către

ARESTUL I.P.J. M.

Baia Mare, str. Crizantemelor, nr. 10/A, județul M., arestat preventiv, aflat la Arestul I.P.J. M. )

PREȘEDINTE, GREFIER,

← Decizia penală nr. 69/2013. Cerere de liberare provizorie sub...		Decizia penală nr. 960/2013. Cerere de liberare provizorie sub... →

Decizia penală nr. 98/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 98/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar