Decizia penală nr. 960/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 960/R/2013
Ședința publică din 10 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : V. V. | A. | , judecător | |
JUDECĂTORI | : ANA C. | |||
: DP | ||||
GREFIER | : L. A. | S. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial C., reprezentant prin
PROCUROR: DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul Ș. C. Ș. împotriva sentinței penale nr.64 din data de 03 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul Ș.
C. Ș., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat
C. Manuela, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul Ș. C. Ș. arată că își menține recursul declarat și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului Ș. C. Ș. , susține recursul formulat de către inculpat împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalului Sălaj și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă sentință prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat.
Consideră că inculpatul se încadrează în condițiile prev. de art.1608aCod procedură penală și arată că acesta își va asuma toate obligațiile ce vor fi impuse în sarcina sa, cu precizarea că în ipoteza nerespectării obligațiilor există posibilitatea revocării măsurii.
Mai arată că inculpatul este un element tânăr, la prima confruntare cu legea penală, că a recunoscut întreaga desfășurare a faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală și că în acest moment procesual sunt efectuate toate demersurile cu privire la acesta, fiind aproape încheiată faza de urmărire penală. Astfel, consideră că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul că inculpatul ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal sau că ar lua legătura cu martori sau cu alți coinculpați din cauză, motiv pentru care solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Cu onorariu FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva sentinței penale nr.64 din data de 3 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj, prin care a fost respinsă cererea de
liberare provizorie sub control judiciar formulată de către acesta, pentru următoarele motive:
Apreciază că sentința penală recurată este temeinică, legală și corect motivată. Susține că instanța fondului a respins în mod corect cererea raportat la disp. art.1602Cod procedură penală. Astfel, solicită a se avea în vedere faptul că de la pagina nr.5 până la pagina nr.7 a hotărârii instanța de fond a efectuat o analiză corectă a condițiilor privind acordarea liberării provizorii sub control judiciar, atât din perspectiva disp. art. 1602alin.1 C.pr.pen., cât și ale art.1602alin.2 Cod procedură penală, reținând în mod corect că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut sau formal al inculpatului, ci o posibilitate a instanței de judecată pentru a decide, în funcție de circumstanțele concrete, reale și personale ale cauzei. Instanța de fond a arătat în mod corect că, raportat la disp. art.1602alin.2 Cod procedură penală, în acest moment nu ar exista indicii cu privire la faptul că inculpatul ar putea să săvârșească noi infracțiuni sau că va
încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea, în baza disp. art.1602alin.1 Cod procedură penală, care fac trimitere la o analiză de temeinicie și oportunitate a unei astfel de cereri, se impune a se avea în vedere și decizia dată în recursul în interesul legii nr. 17/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat că atunci când se analizează temeinicia unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, este necesar a se avea în vedere temeiurile care au determinat arestarea preventivă, respectiv dacă acestea mai subzistă în cauză și în ce măsură este în continuare oportună admiterea unei astfel de cereri.
În concordanță cu concluzia instanței de fond, consideră că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent subzistă în continuare în cauză și solicită a se avea în vedere și cantitatea mare de droguri prezumat a fi traficată de către inculpat și elementele de extrateritorialitate ale infracțiunii de trafic de droguri reținută în sarcina acestuia și ca urmar, din perspectiva evidențiată apreciază ca neoportună admiterea cererii.
În contextul redat, arată că își însușește concluziile instanței de fond și susține că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat este neîntemeiată și neoportună, sens în care solicită respingerea recursului în considerarea argumentelor expuse.
Inculpatul Ș. C. Ș., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii, context în care și-ar putea continua activitatea în muncă și ar putea fi alături de familia sa, cu precizarea că tatăl său are o sănătate precară, iar bunica sa se află imobilizată de 5 ani de zile.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.64 din 3 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Ș. C. Ș. și, a fost obligat acesta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj, din data de_, dosar nr.40/D/P/2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații Istrate R., Ș. C. Ș. și Dumitru B. Eugen, pentru
săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, în sarcina inculpaților Istrate R. și Ș. C. Ș. reținându-se forma continuată a infracțiunii (art.41 al.2 C.p.).
S-a reținut, prin rechizitoriu, că inculpații Istrate R., Ș. C. Ș. și Dumitru B. Eugen se cunosc între ei, inculpatul Ș. C. Ș. fiind prieten cu ceilalți doi. Inculpații Ș. C. Ș. și Dumitru B. Eugen locuiesc pe strada Astronauților din Satu-Mare. Potrivit declarației inculpatului Ș. C., după ce inculpatul Istrate R. a fost liberat condiționat, acesta s-a înțeles cu inculpatul Ș. C. Ș. ca acesta din urmă să aducă rezină de canabis de la Istrate S., fratele inculpatului Istrate R., care se află în Portugalia. În acest scop, cei doi au pus împreună o sumă de bani, după care Ș. C. Ș. a plecat în Portugalia. Aici, a plătit, potrivit propriilor susțineri, unei persoane necunoscute suma de 1225 euro, pentru 1000 grame rezină de canabis (10 bucăți de formă dreptunghiulară, având fiecare aproximativ 100 de grame). Această cantitate de ,,hașiș’’ a ajuns în România în posesia inculpatului Istrate R., fără ca inculpatul Ș. C. să știe în ce împrejurări. După ce a intrat în posesia acestor droguri, inculpatul Istrate R. l-a întrebat pe inculpatul Ș. C. Ș. dacă nu știe un loc unde să depoziteze cantitatea de 1 kg de rezină de canabis. Inițial, Ș. C. i-a răspuns că nu, iar ulterior și-a adus aminte că prietenul său, Dumitru B. Eugen, deține un beci la parterul blocului în care locuiește, care ar fi tocmai potrivit pentru a ascunde în bune condiții cantitatea respectivă de rezină de canabis. Într-un astfel de loc drogurile ar fi fost imposibil de găsit, chiar dacă vreunul dintre ei ar fi fost prinși cu o cantitate mai mică de rezină de canabis. Astfel că inculpatul Ș. C. Ș. a luat legătura cu inculpatul Dumitru B. Eugen, căruia i-a cerut să-l lase să depoziteze mai multe bunuri de la un bar, pe care acesta îl închisese în beciul său. Cu aceeași ocazie, i-a cerut să-l lase să depoziteze și cantitatea de hașiș, respectiv 9 din cele 10 batoane pe care inculpații Istrate R. și Ș.
C. le achiziționaseră.
După ce au depozitat cantitatea de rezină de canabis, inculpații Istrate
și Ș. C. au început să vândă din aceste droguri. Vânzarea se făcea de către Istrate R., care, ori de câte ori avea un client, îi cerea inculpatului Ș. C. Ș. să îi aducă cantitatea necesară de la Dumitru B. . Ș. C. lua legătura cu Dumitru B., căruia îi cerea să-i permită să ia rezină de canabis din beciul său, pe care i-o preda inculpatului Istrate R. .
Astfel că la sfârșitul lunii mai 2013, inculpatul Istrate R. a luat legătura cu făptuitorul Echim C. S. din Z., pe care îl cunoștea întrucât i-a fost coleg de cameră în penitenciar și i-a propus să cumpere cantitatea de 14 grame de rezină de canabis la prețul de 400 lei. Făptuitorul a fost de acord și a cumpărat de la inculpat, pentru consum propriu, cantitatea de 14 grame de rezină de canabis, plătind în schimb suma de 400 lei .
În aceste împrejurări a fost introdus în cauză un investigator sub acoperire, cu nume de cod "P. B. "; și un colaborator cu nume de cod
"P. A. "; în vederea identificării tuturor participanților la săvârșirea infracțiunii și a depozitului unde aceștia își ascund drogurile.
Astfel, în data de_ în jurul orei 21.00, investigatorul acoperit cu nume de cod "P. B. ";, prin intermediul colaboratorului acoperit cu nume de cod "P. A. ";, a cumpărat de la Istrate R. cantitatea de aproximativ 2 grame cannabis pentru suma de 100 lei. La această întâlnire cu investigatorul sub acoperire și colaboratorul său a mai participat, alături de Istrate R. și învinuitul Roatiș I. M. .
Din Raportul de Constatare Tehnico - Științifică a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. -Napoca nr.1812829/_ a rezultat faptul ca în probele înaintate în cantitate de 1,4 grame s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropa, biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul Anexa nr. III din Legea 143/2000. În urma analizei a rămas din cantitatea de mai sus cantitatea de 1,0 gram rezină de canabis care a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
În data de_, inculpatul Istrate R. și-a dat întâlnire din nou cu investigatorul sub acoperire, pentru a-i vinde rezină de canabis.
La ora 19.00, investigatorul acoperit cu numele de cod "P. B. "; s-a întâlnit cu Istrate R., care era însoțit de o persoană neidentificată în acel moment. Istrate R. a vândut investigatorului sub acoperire o substanță vegetală solidă, de culoare maro închis, cu aspect de rezină, ambalată într-o folie din aluminiu, despre care acesta a afirmat că este cantitatea de 40 grame rezină de cannabis (hașiș), iar investigatorul acoperit cu numele de cod "P. B. "; a plătit acestora suma de 1500 lei.
Din Raportul de Constatare Tehnico - Științifică a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Clu-Napoca nr.1812830/_ a rezultat faptul ca în probele înaintate în cantitate de 38,9 grame s-a pus în evidențăă Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul Anexa nr. III din Legea 143/2000. În urma analizei a rămas din cantitatea de mai sus cantitatea de 38 grame rezină de canabis care a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
În data de_ s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului Istrate R. și a persoanelor care îl sprijineau în săvârșirea faptei . În aceeași zi, în jurul orei 10.00, investigatorul sub acoperire cu nume de cod ,, P. B. ’’ a discutat la telefon cu Istrate R. și au convenit să achiziționeze de la acesta din urmă cantitatea de 100 grame rezină de canabis la prețul de 4000 lei. În aceste condiții, s-a organizat activitatea de prindere în flagrant a lui Istrate R., organele de poliție deplasându-se în mun. Satu Mare .
În prealabil, s-a predat investigatorului sub acoperire "P. B. "; suma de 4000 lei.
În jurul orei 14.00, investigatorul sub acoperire ,,P. B. ’’, însoțit de colaboratorul său, s-au întâlnit cu Istrate R. în mun. Satu Mare, la același bar la care s-a întâlnit și cu ocazia vânzărilor anterioare. Aici, Istrate R. a venit însoțit de către o persoană de sex masculin. Cei doi au cerut investigatorului sub acoperire să îi urmeze cu autoturismul, iar după ce s-au deplasat în spatele lor aproximativ 20 de minute, pe diverse străzi ale mun.
Satu Mare, l-au condus la periferia orașului, unde i-au vândut cantitatea de aproximativ 100 grame rezină de cannabis, pentru care investigatorul "P.
B. ’’ a plătit sumă de 4000 lei. Din această sumă, 1000 de lei au fost dați de către învinuitul Istrate R. colaboratorului sub acoperire pentru serviciul făcut. După tranzacție, aceștia s-au despărțit, Istrate R. și persoana cu ochelari - identificată ulterior ca fiind Ș. C. - Ș. - fiind prinși la scurt timp pe str. Ostrovului nr. 14 .
Fiind întrebat de proveniența substanței vândută investigatorului, inculpatul Istrate R. a afirmat că este de acord să conducă organele de poliție la persoana unde era depozitat restul drogurilor, pe care le deține el împreună cu inculpatul Ș. C. Ș. . Astfel, acesta a condus organele de
poliție la locuința inculpatului Dumitru B. -Eugen, care a declarat faptul că este de acord să predea substanța pe care o deține, a condus organele de poliție la subsolul blocului unde locuiește, de unde, din beciul familie sale, a predat un număr de 6 bucăți de substanță solidă cu aspect de rezină de canabis de formă dreptunghiulară, înfoliate cu folie transparentă. Fiind întrebat de proveniența acesteia, acesta a afirmat că substanța respectivă i-a fost dată spre depozitare de inculpatul Ș. C. -Ș. .
Din Raportul de Constatare Tehnico - Stiințifică a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Clu-Napoca nr.1812834/_ a rezultat faptul ca în probele înaintate în cantitate de 554,3 grame s-a pus în evidenta Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul Anexa nr.III din Legea nr.143/2000. În urma analizei, a rămas din cantitatea de mai sus, cantitatea de 542 grame și 10 grame contra probe rezină de canabis care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
Măsura arestării preventive a inculpaților s-a dispus prin încheierea penală nr. 20/C/2013 a Tribunalului Sălaj pe o durată de 29 zile, începând cu data de _ și până la data de_, inclusiv.
La acel moment s-a constat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea de la 3 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi, fiind deci mai mare de 4 ani. Totodată, judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatului, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, din atingerea adusă vieții și sănătății celor cărora li se creează dependența, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, astfel cum a fost reținută: în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin comercializarea, într-un timp relativ scurt, de cannabis .
În analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că admisibilitatea unei astfel de cereri presupune îndeplinirea anumitor condiții, prevăzute de art.1602alin.1 C.p.p. (cu privire la declanșarea procesului penal, să existe un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării, iar infracțiunea pentru care este cercetat, în cazul în care este intenționată, să nu fie sancționată de lege cu o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare).
Totodată se prevăd și condițiile cuprinse în dispozițiile art.1602 alin. 2
C.p.p. din care rezultă că liberarea nu se acordă în cazul în care există date, din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Aceste condiții se verifică succesiv cu ocazia admiterii în principiu a cererii de liberare, cât și cu ocazia analizării pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Instanța, analizând întregul probatoriu existent până la această dată, precum și condițiile enumerate mai sus, a aprec iat c ă cer ere a inculp atulu i es te
neîn te me iată pen tru ur măto arele cons ide ren te :
Examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune menținerea împrejurărilor legale care au stat la baza arestării
preventive a inculpatului, dar în procedura liberării, organul judiciar poate aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
În sens larg, dreptul inculpatului de a fi judecat în libertate, chiar și restricționată, este un drept esențial al său, care poate fi cenzurat numai după o atentă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei. Instanța a reținut că, în esență, acordarea liberării provizorii sub control judiciar reprezintă o înlocuire a măsurii privative de libertate, respectiv cea a arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate, însă păstrând temeiurile care au justificat măsura arestării preventive.
Totodată, soluționarea cererii de liberare pe control judiciar implică faptul că rațiunile juridice care au impus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive încă subzistă, de aceea analizarea cererii nu se face raportat numai la condițiile formale și substanțiale care impun măsura arestării preventive.
Conform art. 160^2 al. 1 din C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, inculpatul a fost trimis in judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este admisibilă dacă în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; inculpatul îndeplinește și aceste condiții de admisibilitate, deoarece nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte asemenea fapte.
În al doilea rând, nu se poate face abstracție nici de condițiile referitoare la temeinicia cererii în conformitate cu art. 160 indice 8a alin 6 C.pr.pen. și care face necesară observarea condițiilor ce se impun a fi întrunite în momentul luării măsurii arestării preventive și prelungirii acesteia, ori în cauză există suficiente indicii și probe care să formeze bănuiala legitimă a unui observator obiectiv și independent că au fost comise fapte prevăzute de legea penală, existând presupunerea verosimilă că persoana în cauză a comis fapte prevăzute de legea penală.
S-a procedat la verificarea cererii sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.160 indice 2 alin.1 C.p.p., cu privire la formularea acesteia în cadrul unui proces penal declanșat, la persoana care poate fi subiectul unei astfel de cereri, respectiv un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării și cu privire la sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în cazul în care este vorba de o infracțiune intenționată, respectiv pedeapsa închisorii care să nu fie mai mare de 18 ani. Instanța a reținut că sunt îndeplinite aceste condiții, față de inculpat fiind luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile.
În cadrul condițiilor de admisibilitate au fost analizate și dispozițiile art. 160 indice 2 alin.2 C.p.p., care prevăd cazurile în care liberarea sub control judiciar nu se poate acorda, instanța constatând că în privința inculpatului nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească
aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Aspectele legate de lipsa antecedentelor penale, de faptul ca a recunoscut cele reținute în sarcina sa, sunt reale, însă pot prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepsei, în situația în care inculpatul va fi găsit vinovat de săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat. Totodată, reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a reținerii, în favoarea inculpatului Ș. C. Ș., a prevederilor art. 16 din Legea nr.143/2000 ori reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a solicitării de către inculpat a aplicării prevederilor art. 3201C.p.p. reprezintă aspecte ce țin de individualizarea judiciară a unor eventuale pedepse ce pot fi aplicate în cauză.
Pentru aceste considerente, având in vedere și decizia dată în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011, potrivit căreia instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu, împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Ș. C. Ș. .
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul Ș. C. Ș. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală, personal și prin apărător, a solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a arătat în motivarea recursului că, sunt îndeplinite în cauză condițiile legale pentru acordarea liberării, că inculpatul și-a exprimat disponibilitatea de a-și asuma toate obligațiile ce vor fi impuse în sarcina sa, cu precizarea că în ipoteza nerespectării obligațiilor impuse există posibilitatea revocării măsurii.
Inculpatul este un element tânăr, la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut faptele, a colaborat cu organele de urmărire penală și în acest moment procesual este aproape încheiată faza de urmărire penală.
S-a apreciat că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul că inculpatul ar impieta în vreun fel asupra bunei desfășurări a procesului penal, că ar lua legătura cu martori sau cu alți coinculpați din cauză.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin.3 C.pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 C.pr.pen., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
În cauză, într-adevăr, s-a constatat corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1 C.pr.pen., în sensul că infracțiunile pentru care
este judecat inculpatul fac parte din categoria celor pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar.
De asemenea, corect a apreciat prima instanță că este îndeplinită în cauză și condiția negativă prev. de art. 160/2 alin.2 C.pr.pen., în sensul că nu există date la dosar din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Cu toate acestea, deoarece în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, simpla îndeplinire formală a condițiilor prev. de art.160/2 alin.1,2 C.pr.pen. nu determină admiterea automată a cererii de liberare provizorie, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Se știe că, prin ipoteză, liberarea provizorie presupune menținerea temeiurilor arestării, astfel că în cadrul soluționării unei astfel de cereri nu se impune a se analiza subzistența acestor temeiuri, ci doar împrejurarea dacă acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză, arestarea inculpatului s-a dispus în temeiul art.148 lit.f C.pr.pen. și, pentru că, în mod corect s-a apreciat că lăsat în libertate, inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordina publică, Curtea constată că, întemeiat, cererea de liberare provizorie a acestuia a fost respinsă.
Așa cum s-a arătat la momentul arestării, acest pericol rezultă atât din natura și gravitatea faptelor presupus comise, cât și din modalitatea concretă de săvârșire a acestora și persoana inculpatului - în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin comercializarea într-un timp relativ scurt, de droguri de risc. Activitatea infracțională a început a se desfășura după un plan bine stabilit de inculpații Ș. și Istrate - mai întâi, aducerea drogurilor din Portugalia, apoi depozitarea acestora într-un loc sigur și, în fine, luarea asupra lor, doar a cantității strict necesară tranzacțiilor, pentru a nu fi prinși cu cantități mari asupra lor. De asemenea, s-a avut în vedere, la aprecierea acestui pericol și amploarea fenomenului infracțional din ultima vreme, precum și reacția opiniei publice la măsurile și modul de abordare a fenomenului de către organele în drept.
Este adevărat că, potrivit și practicii CEDO, la menținerea detenției unei persoane trebuie avute în vedere nu numai gravitatea faptelor, ci și elemente legate de persoana acuzatului, însă, prevalența unuia sau altuia dintre acești factori, va fi apreciată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
În cauză, legat de persoana inculpatului sunt date, într-adevăr, că aceasta nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând comiterea faptelor de care este acuzat, însă, așa cum a arătat și judecătorul fondului, acestea sunt împrejurări care, chiar reale fiind, sunt esențiale pentru momentul în care se va pune problema individualizării pedepselor, dacă inculpatul va fi găsit vinovat și, deși la acest moment nu se poate face abstracție de ele, nu au un rol determinant, nu pot prevala față de ceilalți factori ce caracterizează evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertatea inculpatului, mai sus arătați, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 7 iunie 2013 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Față de natura și gravitatea activității infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de
neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma pericolului pentru ordinea publică, a naturii și gravității faptelor, astfel că soluția acesteia apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu - pt. av. C. Manuela, sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ș. C. Ș., deținut în Arestul IPJ Sălaj, împotriva încheierii penale nr.64 din 03 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. C. Manuela.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. | V. A. | ANA C. | DP |
GREFIER
L. A. S.
Red./Tehnred.A.C. 3 ex./_
Jud. fond: C.T.
| ← Decizia penală nr. 98/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 270/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
