Decizia penală nr. 713/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 713/R/2013
Ședința publică din 23 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : A. | D. L., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | R. |
: M. | B. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul V. G. împotriva sentinței penale nr. 408 din 13 martie 2013 a Judecătoriei G., privind pe inculpatul V. G., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, dat în dosar nr. 1108/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul V. G., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Sârb A.
S., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f. 9). Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul V. G. arată că își menține recursul formulat împotriva hotărârii Judecătoriei G. prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare, pe care și-l însușește și solicită reducerea pedepsei sau aplicarea unei amenzi. De asemenea, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și că a recunoscut comiterea faptei având în vedere că soția sa a avut o stare de boală, că are doi copii minori în întreținere și că a fost forțat de împrejurări și de starea de necesitate, cu precizarea că fapta este una singulară în existența sa.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului V. G., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței penale nr. 408/2013 a Judecătoriei G. și, rejudecând, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1din Codul de procedură penală, întrucât fapta, prin conținutul ei concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale, nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, să se dispună aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Susține că din piesele dosarului rezultă că inculpatul a sustras suma de 30 de lei și 20 de bani, valoarea prejudiciului cauzat fiind derizorie și integral recuperată, inculpatul săvârșind această faptă pe fondul neajunsurilor
financiare, în condițiile unei stări de boală a soției sale, care avea nevoie de medicamentație, precum și doi copii minori în întreținere.
Mai arată că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea faptei, manifestându-și regretul, aspecte care denotă un pericol social redus.
În subsidiar, în situația în care nu se vor reține concluziile de achitare, solicită să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, dându-se eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 raportat la art. 76 din Codul penal.
Susține că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare a condiționată a executării ei și apreciază că aceasta este una disproporționată în raport de fapta săvârșită și de urmarea produsă, nefiind just individualizată în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal, având în vedere și faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperantă, recunoscând săvârșirea faptei, pe care o regretă și solicitând judecarea în procedura simplificată, conform prevederilor art. 3201din Codul de procedură penală. Precizează că valoarea prejudiciului cauzat este derizorie, fiind
integral recuperată, iar inculpatul nu a mai fost condamnat penal.
În consecință, solicită a se da eficiență circumstanțelor atenuante și să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că scopul preventiv și sancționator al acesteia poate fi atins și cu aplicarea unei pedepse mai ușoare, Astfel, în aplicarea art. 76 lit. d din Codul penal, arată că instanța putea să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, respectiv acela de 2 ani, ca urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, până la minimul general.
În concluzie, solicită admiterea recursului inculpatului și să se dispună, în principal achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Cu onorariu FMJ.
Reprezentanta M. ui P. arată că în cazierul judiciar al inculpatului de la fila nr. 22 din dosar este consemnat faptul că s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta într-un alt dosar întocmit pentru două infracțiuni de același gen, respectiv de furt calificat, fapte pentru care inculpatul a fost inițial arestat și, ulterior, pus în libertate la data de 10 octombrie 2012. În acest sens, strict juridic, arată că inculpatul nu are antecedente penale, beneficiind de prezumția de nevinovăție întrucât nu se cunoaște soluția celuilalt dosar în care sunt reținute fapte de același gen, dar și că a efectuat această precizarea, pentru că la individualizarea pedepsei se ține cont, alături de gradul de pericol social al faptei, și de persoana inculpatului. Astfel, susține că se află în prezența unei persoane care a mai comis fapte de același gen și consideră că acest aspect nu poate fi trecut ușor cu vederea. De asemenea, apreciază că se impune a se avea în vedere și cuantumul foarte mic al prejudiciului, respectiv cutia sustrasă din biserică, în care se afla suma de 30 de lei, dar că acesta nu este singurul element, aceasta putând fi goală sau conținând o sumă mai mare.
În concluzie, solicită admiterea recursului în sensul modificării cuantumul pedepsei și menținerea suspendării condiționate stabilite și de către prima instanță în baza art. 81 din Codul penal.
Inculpatul V. G., având ultimul cuvânt, confirmă faptul că a fost arestat pentru însușirea unei genți din municipiul Dej, în care se afla aur și că a fost trimis în judecată, fiind pronunțată o hotărâre, dar pe care nu o deține și nici nu u poate indica data pronunțării sau numărul de dosar. De asemenea, solicită admiterea recursului și aplicarea unei amenzi, cu precizarea că se va angaja în cadrul unei fabrici de cărămizi și va deține resursele pecuniare pentru achitarea contravalorii acesteia.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 408/_ a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr._ , a fost condamnat inculpatul V. G., fiul lui Petru și Ana, născut la data de 7 martie 1977 în G., jud. Cluj, cetățenia română, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în G.
, str. L., nr. 13B, jud. Cluj, posesor Carte identitate provizorie seria PC nr. 6.
, eliberat de SPCELP G., CNP 1. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat";, prevăzută de articolul art. 208, alin. 1, 209, alin. 1, lit. e, din Codul penal, cu aplicarea articolului 3201 din Codul de procedură penală.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71 alineatul 2 C.pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64 literele a, teza a II-a, și b C.pen.
S-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate.
În temeiul art. 189 C.p.p. s-a dispus virarea din fondul M. ui Justiției în contul Baroului de Avocați Cluj a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Bota Fabiola-Elvira.
În temeiul articolului 191 alineatul 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
În data de 2 august 2012, în jurul orelor 10.00 a sustras din incinta Bisericii G. -Catolice din G., str. 1 decembrie 1918 un vas în care se aflau mai multe monede adunate din vânzarea lumânărilor, în valoare de 30,2 lei.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, procesul-verbal de sesizare din
oficiu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dovezile de ridicare- primire, depoziția martorului Mureșan Petru, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului de a sustrage dintr-o biserică, care reprezintă un loc public în sensul art. 152, alin. 1 lit. a, C. pen., un vas în care se afla suma de 30,2 lei, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de "furt calificat";, prevăzută de art. 208, alin.1, 209, alin. 1, lit. e, C. pen.
Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză, instanța constată că sunt întrunite aceste condiții, astfel că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208, alin. 1, 209, alin. 1, lit. e, din Codul penal.
În vederea individualizării judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C. pen., prevederile art. 320 indice 1 alineatul 7 C.pr.pen. privind reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat au un grad redus de pericol social, prejudiciul produs fiind de doar 30,2 lei.
Persoana inculpatului prezintă un pericol redus pentru ordinea publică. Din copia cazierului judiciar rezultă că inculpatul nu a mai fost condamnat penal. Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sincera, recunoscând săvârșirea faptei.
Având în vedere gradul redus de pericol social al faptei și al persoanei inculpatului, se impune aplicarea acestuia o pedeapsa minimă prevăzută de lege, astfel cum a fost redusă potrivit dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. În consecință, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat";, prevăzute de articolul art. 208, alin. 1, 209, alin. 1, lit. e, din Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 71, alin. 2, C. pen. "Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei";.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, precum și a dreptului prevăzut de art. 64, lit. b. Dispozițiile art. 64 lit. c nu sunt aplicabile întrucât inculpatul nu s-a folosit de nici o activitate, funcție sau profesie pentru a săvârși infracțiunea.
Instanța nu i-a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În consecință, în temeiul articolului 71 alineatul 2 din Codul penal instanța i-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 81, alin. 1 și 2, C. pen. "(1) Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. (2) Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c)";.
Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81, alin. 1, C. pen. Pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de
6 luni. De asemenea, având în vedere conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, instanța a apreciat că scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse și fără executarea pedepsei.
Din acest motiv, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 2 ani pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Având în vedere faptul că a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, în temeiul art. 71, alin. 5, C. pen. se impune suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul V. G., solicitând, prin apărătorul său, admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și, rejudecând, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat, întrucât fapta, prin conținutul ei concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale, nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, să se dispună aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În motivarea recursului s-a arătat că valoarea prejudiciului cauzat fiind derizorie și integral recuperată, inculpatul săvârșind această faptă pe fondul neajunsurilor financiare, în condițiile unei stări de boală a soției sale, care avea nevoie de medicamentație, precum și doi copii minori în întreținere.
Mai arată că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea faptei, manifestându-și regretul, aspecte care denotă un pericol social redus.
În subsidiar, în situația în care nu se vor reține concluziile de achitare, solicită să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, dându-se eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 raportat la art. 76 din Codul penal.
Susține că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei și apreciază că aceasta este una disproporționată în raport de fapta săvârșită și de urmarea produsă, nefiind just individualizată în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal, având în vedere și faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, cooperantă, recunoscând săvârșirea faptei, pe care o regretă și solicitând judecarea în procedura simplificată. Precizează că valoarea prejudiciului cauzat este derizorie, fiind integral recuperată, iar inculpatul nu a mai fost condamnat penal.
Recursul declarat în cauză de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla din_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. G. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.pen., reținându-se că în data de 2 august 2012, în loc public, respectiv în Biserica G. -C. din G. a luat în scopul însușirii pe nedrept, vasul în care se aflau banii adunați din vânzarea lumânărilor, cauzând un prejudiciu de 30,20 lei.
Ulterior sesizării instanței de judecată, în ședința publică din_, inculpatul a precizat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cauză.
Pe baza probelor administrate în cauză instanța de fond în mod corect a reținut vinovăția inculpatului, în cauză nefiind incidente prevederile art. 181C.pen., raportat la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptei, precum și la persoana inculpatului.
În ceea ce privește însă individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond, este prea mare raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art.
72 C.pen. Astfel, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei și scopul urmărit de acesta, cuantumul prejudiciului cauzat de inculpat, persoana
inculpatului care a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că nu a suferit alte condamnări, însă față de acesta a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o faptă similară, instanța apreciază că o pedeapsă de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ca efect al aplicării art. 3201C.pr.pen. și art. 74 lit. c C.pen., va fi în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 38515pct. 2 lit. d C.pr.pen. recursul declarat în cauză va fi admis în sensul celor expuse mai sus.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C.pr.pen. se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul V. G., fiul lui Petru si Ana, născ. la 7 martie 1977 împotriva sentintei penale nr. 408 din 13 martie 2013 a Judecătoriei G., pe care o casează sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului si rejudecând cauza:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 4 luni închisoare, pentru comiterea infractiunii prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod proc.penală si 74 lit.c Cod penal, 76 Cod penal.
În temeiul art. 81,82 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 4 luni si atrage atentia inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Mentine celelalte dispoziții ale sentintei penale atacate.
Stabilește onorariu avocațial in favoarea Baroului Cluj in suma de 200 lei, sumă ce se va avansa din FMJ.(av. Sîrb A. )
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțata in ședința publică din 23 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | D. L. | M. | R. | M. | B. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: M.I.Gîlcă
| ← Decizia penală nr. 1479/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1703/2013. Furt calificat → |
|---|
