Decizia penală nr. 915/2013. Vătămare corporală gravă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ *
DECIZIA PENALĂ NR.915/R/2013
Ședința nepublică din 20 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul B. P.
, părțile responsabile civilmente B. ANA și B. D. precum și partea civilă S.
A. împotriva sentinței penale nr.125 din 1 aprilie 2013 a J. ecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr._ *, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.182 al.1 C.pen., cu aplic.art.73 lit.b și art.99 și urm.C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A:
Prin sentința penală nr. 125 din 1 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ * a J. ecătoriei Vișeu de Sus, a fost condamnat inculpatul B. P. , fiul lui D. și Ana, născut la_ în V. de Sus, județul Maramureș, CNP 1.
, cetățean român, studii generale, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în R., nr. 490, județul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 73 lit. b, art. 99 alin. 3, art. 100 alin. 2, art. 109 alin. 1 C.pen., la 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 81, 82 și 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an și 4 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen.
În temeiul art. 14 și art. 346 C. pr. pen. raportat la art. 998 C. civil vechi, art. 6 C. civil nou, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente B. D. și B. Ana, ambii domiciliați în R., nr. 490, jud. Maramureș, să plătească părții civile SA domiciliat în R., nr. 635, jud. Maramureș suma de 5000 euro cu titlu de daune morale.
S-a respins petitul privind acordarea unei prestații periodice lunare cu titlu de rentă viageră și a despăgubirilor civile privind crearea unui prejudiciu estetic.
În temeiul art. 14 și art. 346 C. pr. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile S. M. S. M. cu sediul în S. M., str. Avram I., nr. 22, jud. Maramureș suma de 3.694,74 lei, reprezentând cheltuielile de asistență medicală acordată părții vătămate SA .
În temeiul art. 193 al. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile SA suma de 3700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 al. 1 și 3 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rechizitoriul din data de_ dat în dosarul 649/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus, înregistrat sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul minor B.
P., cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art 182 alin 1 C.pen cu aplicarea art 73 lit ,,b"; și art. 99 și următoarele C.pen, comisă prin aceea că, la data de_, aflându-se într-un bar din comuna R. împreună cu mai mulți tineri și fiind provocat de partea vătămată SA, a prins-o de umeri și a îmbrâncit-o, după care a căzut peste ea, presându-i piciorul stâng.
Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumelor de
34.000 EURO sau echivalentul în lei cu dobândă legală, reprezentând venitul nerealizat, 540 EURO contravaloarea transportului pe ruta România - Spania și
35.000 EURO cu titlu de daune morale.
În cauză s-a constituit parte civilă și S. M. S. -M., solicitând suma de 3.694,74 lei cu dobânzi legale, reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordate părții vătămate SA .
Prezent fiind, inculpatul minor, în prezența părților responsabile civilmente și a apărătorului ales, a solicitat instanței judecata accelerată a cauzei, prevalându-se de dispozițiile art 3201C.pr.pen.
Cererea a fost admisă de instanță, s-a soluționat latura penală a cauzei prin Sentința penală nr. 203/_ și s-a disjuns latura civilă a cauzei. În urma recursului declarat de către partea civilă SA împotriva hotărârii menționate, prin decizia penală nr. 1740/R/_ a Curții de Apel C. s-a casat în întregime sentința penală nr. 203/_ și s-a trimis cauza primei instanței spre rejudecare, întrucât în dosarul disjuns nr._ s-a efectuat un raport de expertiză prin care s-a majorat numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate SA .
În rejudecare, dosarul a fost reînregistrat sub nr._ *.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumelor de
50.000 EURO sau echivalentul în lei cu dobândă legală, reprezentând venitul nerealizat din luna ianuarie 2010 și până în prezent, 25.000 euro cu titlu de prejudiciu estetic, 60.000 euro cu titlu de daune morale, 540 EURO contravaloarea transportului pe ruta România - Spania și rentă viageră solicitată până la încetarea stării de nevoie raportată la media veniturilor realizate în Spania
Prezent fiind, inculpatul minor, în prezența părților responsabile civilmente și a apărătorului ales, nu a mai recunoscut comiterea faptei.
Din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:
În data de_, în jurul orei 18:00, inculpatul minor B. P. se afla într-un bar din comuna R., împreună cu mai mulți tineri.
În același bar era și partea vătămată, SA, care se afla în stare de ebrietate, sub influența căreia a avut un comportament agresiv, certându-se cu persoane din bar, amenințând martorul Ostaș Cristian, spunându-i că ,,îl lovește și-l trece prin geam";, fiind imobilizat de o altă persoană, pentru ca ulterior să se îndrepte către inculpat și să înceapă să îl lovească, cu palmele peste față și cu piciorul în burtă. Încercând să se ferească de loviturile părții vătămate, inculpatul l-a prins pe acesta de haine și l-a împins, partea vătămată căzând, inculpatul căzând peste el, în cădere presându-i piciorul stâng între piciorul său și gresia pardoselei barului, provocând fracturarea piciorului. D. d să-i despartă, în altercație au intervenit și alte persoane. După ce a fost ridicat de jos, s-a observat că partea vătămată avea piciorul fracturat, fiind transportat la S. Vișeu de Sus, de unde a fost transferat la Secția Ortopedie a S. ui M. S.
M. .
Toate aceste aspecte reies din declarațiile inițiale ale martorilor Ostaș Cristian, Drozd M., Dumitran I., B. M. ( f.17-24 d.u.p.), dar și din declarațiile părții vătămate și ale inculpatului ( f.6-8,13,14,16 d.u.p.).
S-a reținut că, în primul ciclu procesual, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și a descris împrejurările comiterii ei, atât în declarațiile date în faza de urmărire penală cât și ulterior, în fața instanței.
Declarația inculpatului dată în fața instanței, în rejudecare, în sensul că nu a împins partea vătămată și nu a căzut peste ea, nu a putut fi primită de instanță. Chiar dacă această declarație, modificată față de declarațiile date în faza de urmărire penală și în primul ciclu procesual, se coroborează, sub acest aspect, cu declarațiile martorilor Drozd M., B. M., Ostaș Cristian Augustin, Dumitrean I., audiați de instanță și în al doilea ciclu procesual, ea este lipsită de suport probator, inculpatul făcând-o cu scopul de a înlătura răspunderea penală, instanța considerând că declarațiile date de inculpat, anterioare acesteia, sunt sincere și reflectă realitatea situației de fapt, acestea coroborându-se cu întreg materialul probator administrat, inclusiv cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală, aspecte față de care această declarație a fost înlăturată.
Pentru aceleași considerente, vor fi înlăturate în parte și declarațiile martorilor Drozd M., B. M., Ostaș Cristian Augustin, Dumitrean I., date în fața instanței în rejudecare, aceste declarații fiind subiective, martorii fiind fratele și prietenii inculpatului, aceștia având interes să susțină declarația modificată a acestuia, inclusiv prin modificarea corespunzătoare a propriilor declarații date anterior.
Potrivit Certificatului medico-legal nr.136 din 24 februarie 2010, emis de Serviciul Medico -Legal J. ețean Maramureș, Cabinet Medico-Legal S. M., partea vătămată a prezentat un traumatism forte al gambei stg. cu fractură cominutivă în 1/3 distală a oaselor gambei str. redusă ulterior, sângerând și fixată cu placă cu șuruburi, leziuni care au putut fi produse prin lovire activă cu un corp dur (posibil pumn), proiectare ulterioară la sol și compresiune între planuri dure (posibil piciorul altei persoane și sol), care necesită pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale (f.10 d.u.p).
Prin Raportul de expertiză medico-legală nr.655 din 10 august 2011, întocmit de Serviciul Medico-Legal J. ețean Baia Mare, jud.Maramureș, se concluzionează că leziunile părții vătămate au necesitat 180-190 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, acesta are capacitatea de muncă pierdută în proporție de 70%, ceea ce echivalează cu gradul II de invaliditate, menționându-se că nu se
au date medicale din care să rezulte vreo afecțiune anterioară agresiunii suferite de partea vătămată în data de_ și care să fi putut influența evoluția afecțiunii actuale ( f.14-16 dos.rec.)
Având în vedere concluziile acestei expertize, în conformitate și cu îndrumarul deciziei de casare, s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico- legale.
Potrivit concluziilor Raportului de expertiză medico-legală nr.4724/VI/a/ 41 din_, întocmit de Institutul de Medicină Legală C. -Napoca, partea vătămată SA a prezentat la data de_ fractură cominutivă diafiza tibială stg.în 1/3 distală și fractură maleolă peronieră stg., rezolvată chirurgical prin osteosinteză cu placă și șuruburi, leziunile necesitând în totalitate 80-90 zile de îngrijiri medicale, timp în care s-a inclus extragerea materialului de osteosinteză și tratamentul de recuperare fizioterapică. S-a arătat în acest raport că ,,prelungirea peste această limită a timpului de îngrijiri medicale s-a datorat în exclusivitate indisciplinei bolnavului și nerespectării indicațiilor terapeutice";, leziunile putându-se produce prin torsiune articulară, fără a exclude compresiunea între două planuri dure. Ca urmare a leziunilor suferite la data de_, partea vătămată prezintă incapacitate adaptivă de 40%, ,,neîncadrabilă în grad de invaliditate";(f.68)
Acest Raport a fost avizat de către Comisia Superioară Medico Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală ,,Mina Minovici";, aspect ce reiese din adresa nr.E_ transmisă la dosarul cauzei (f.83).
Fapta săvârșită de inculpat, sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin acțiunea de împingere a părții vătămate, urmată de proiectarea acesteia la sol și compresiunea piciorului părții vătămate între piciorul sau corpul său și pardoseala din gresie a barului.
Această faptă a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice părții vătămate, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 80-90 zile îngrijiri medicale, existând o relație de cauzalitate între acțiunea inculpatului în condițiile anterior reținute și urmarea produsă.
Poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul produs se caracterizează prin praeterintenție.
Instanța a constatat așadar, că fapta există, a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăție, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.și ped.de art.182 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 73 lit. ,,b";, art. 99 alin. 3, art. 100 alin. 2, art. 109 alin. 1 C.pen, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare, o măsură educativă sau pedeapsa cu amenda nefiind suficientă pentru îndreptarea inculpatului, pentru următoarele considerente:
Pedeapsa trebuie să aibă o funcție de constrângere, de intimidare, dar și de reeducare, mijloace ce urmăresc aceleași scopuri de prevenție și de adaptare socială, astfel că, prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, instanța are convingerea că scopul sancționator al acesteia va fi atins, în același timp cu îndeplinirea scopului educativ al acesteia, astfel încât pe viitor inculpatul să respecte normele legale.
La individualizarea pedepsei și a cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere atingerea scopului aplicării ei, prev. de art. 52 C. pen. și criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., dispozițiile generale ale C.pen., limitele de pedeapă prev. de textul incriminator, urmările care s-au produs asupra stării de sănătate a părții vătămate, urmările care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și poziția acestuia cu privire la fapta săvârșită.
De asemenea, s-a făcut aplicarea art. 73 lit. ,,b";, art. 99 alin. 3, art. 100 alin. 2, art. 109 alin. 1 C.pen.
Instanța a avut în vedere că săvârșirea faptei de către inculpatul a fost determinată de provocarea părții vătămate, inculpatul avea 17 ani la data săvârșirii faptei, nu are antecedente penale, este cunoscut în colectivitate ca fiind un tânăr cu un comportament corespunzător, fiind apreciat de cunoscuți.
Apoi, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul, prin modificarea declarației sale în rejudecare, și poziția adoptată ulterior, de nerecunoaștere a faptei, care a determinat și modificarea corespunzătoare a declarațiilor martorilor, s-a arătat că nu a reușit să conștientizeze îndeajuns consecințele faptei sale și să analizeze modul în care putea evita săvârșirea acesteia ( spre ex.prin ignorarea părții vătămate, care era în stare de ebrietate, și părăsirea localului, pentru a nu
,,ascuți"; spiritele), astfel ca pe viitor să nu repete asemenea fapte.
Pentru toate aceste considerente, pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului, a fost de 4 luni închisoare.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de lege și apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate, condamnarea inculpatului fiind un avertisment la adresa acestuia și atrăgându-i atenția asupra gravității faptelor sale, instanța a dispus, în baza art. 81 și 82 și 110 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare stabilit la 1 an și 4 luni, și i-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83
C. pen.
Schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.2 C.pen., așa cum a solicitat partea vătămată prin concluziile scrise, nu este justificată.
În primul rând, în condițiile în care întreg probatoriul a fost administrat- fiind la dispoziția tuturor părților toate actele dosarului- până la data de 21 martie 2013, când a avut loc dezbaterea pe fond a cauzei, partea vătămată, reprezentată de apărător calificat, trebuia să formuleze o atare cerere procedural, pentru a fi pusă în discuția părților. Apoi, față de concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală C. -Napoca, avizat, la cererea părții vătămate însăși, de Comisia Superioară Medico Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală ,,Mina Minovici";, instanța nu a considerat necesară repunerea cauzei pe rol, concluziile expertizei medico-legale în acest sens fiind că ,,prelungirea peste această limită a timpului de îngrijiri medicale s-a datorat în exclusivitate indisciplinei bolnavului și nerespectării indicațiilor terapeutice";, nefiind așadar în prezența unei legături de cauzalitate între urmarea mai gravă produsă și fapta reținută în sarcina inculpatului.
Nici solicitarea de înlăturare a aplicabilității art.73 lit ,,b"; C.pen., formulată de partea vătămată prin concluziile scrise, nu a putut fi primită, în condițiile în care toți martorii audiați, în faza de urmărire penală dar și în ambele cicluri procesuale, au arătat că partea vătămată a fost cel care a lovit inițial inculpatul, peste față și cu piciorul în burtă, deranjat de comentarii la adresa ,,fetelor din localitate";, făcute de persoane din bar . Însăși partea vătămată arată aceste aspecte. Astfel în declarația sa, dată la data de 18 mai 2010 ( f.6 d.u.p.), acesta arată că :,, la un moment dat, unul dintre tineri ar fi afirmat…"; și nu că inculpatul ,,ar fi afirmat";. Apoi, comentariile nu au fost la adresa fetelor părții vătămate, ci au fost la adresa ,,fetelor din localitate";- cum în aceeași declarație chiar partea vătămată arată, aspecte față de care reacția părții vătămate față de
inculpat se consideră a fi o provocare a acestuia, provocare nejustificată, de altfel, fiind făcută de partea vătămată pe fondul stării de ebrietate, confirmată ca atare de toți martorii audiați, dar și de acesta, în declarația sa din_ :,, fiind băut,
m-am enervat și de la masa mea am pornit la B. P. și este adevărat că i-am aplicat o palmă peste față și l-am lovit cu piciorul în burtă pe acesta …";(f.6-8 d.u.p.)
Nu s-a impus nici restituirea cauzei la parchet, așa cum a solicitat partea vătămată. Pe lângă faptul că această cerere a fost făcută prin concluziile scrise, cu nesocotirea disp.art.320 C.pr.c., nu sunt incidente disp.art.337 C.pr.pen. raportat la situația de fapt și probatoriul administrat și reținut de instanță.
De asemenea, concluziile inculpatului, de achitare în baza art.11 pct.2 lit
,,a"; rap.la art 10 lit ,,d"; sau ,,c"; nu au putut fi primite, prin întreg materialul probator, pentru aspectele la care deja s-a făcut referire în prezentele considerente, fiind dovedit că fapta reținută în sarcina inculpatului există și este săvârșită de acesta cu vinovăție, așa cum a recunoscut, de altfel, în cursul urmăririi penale și în primul ciclu procesual.
Chiar dacă nu a făcut comentariile care au determinat partea vătămată să riposteze în maniera anterior descrisă, și inculpatul a adresat părții vătămate cuvinte care au sporit starea de enervare a acesteia. Astfel, în declarația de făptuitor dată la data de_, inculpatul arată că ,, la un moment dat a intrat în bar numitul SA din R., care se afla sub influența băuturilor
alcoolice și a început să strige că …nu au ce căuta în bar…eu personal i-am spus lui SA că nici persoanele sub influența alcoolului nu au ce căuta în bar"; (
f.13 d.u.p.). Apoi, putea evita conflictul, plecând din bar în momentul în care partea vătămată s-a îndreptat către el. Conștientizând că partea vătămată este sub influența băuturilor alcoolice, putea și trebuia să conștientizeze și urmările faptei sale, respectiv faptul că, tocmai din cauza stării de ebrietate a părții vătămate, dar și raportat la diferența între constituția, vârsta și, implicit, raportul de forță dintre cei doi, rezultatul acțiunii de îmbrâncire urmată de cădere putea avea consecințe mult mai grave.
Pe de altă parte, fracturarea piciorului părții vătămate doar prin lovirea acestuia de o masă, este înlăturată de însăși concluziile expertizelor medico- legale, care, referindu-se la modalitatea apariției leziunilor în cauză arată că puteau fi produse ,,prin lovire activă, proiectare ulterioară la sol și compresiune între planuri dure -posibil între piciorul altei persoane și sol"; ( f.10 d.u.p.), respectiv ,,torsiune articulară, fără a putea exclude compresiunea între două planuri dure";(f.68).
Este de reținut că inculpatul nu a contestat în nici un fel concluziile expertizei medico-legale evidențiată în Certificatul medico-legal nr.136/_ și nici rapoartele de expertiză ulterioare.
În ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă față de inculpat solicitând obligarea acestuia, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumelor de 50.000 euro sau echivalentul în lei cu dobândă legală, reprezentând venitul nerealizat din luna ianuarie 2010 și până în prezent, 25.000 euro cu titlu de prejudiciu estetic,
60.000 euro cu titlu de daune morale, 540 EURO contravaloarea transportului pe ruta România - Spania și rentă viageră solicitată până la încetarea stării de nevoie, raportată la media veniturilor realizate în Spania.
Prin concluziile scrise, aceste sume au fost precizate astfel: 34.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobândă legală, reprezentând câștig nerealizat, 25.000 euro sau echivalentul în lei daune morale, plata rentei viagere solicitată până la încetarea stării de nevoie, 10.000 euro cu titlu de prejudiciu estetic, precum și cheltuieli judiciare, respectiv 1640 euro reprezentând bilete avion, 162 euro cheltuieli medicamente, 682 lei cheltuieli medicale și 3000 lei onorarii avocațiale.
Instanța a respins solicitarea privind acordarea sumelor privind venitul nerealizat și renta viageră, având în vedere că partea civilă nu a justificat aceste pretenții. Astfel, partea civilă nu a depus înscrisuri din care să reiasă că a realizat venituri de natură salarială, nedepunând un contract de muncă din care să rezulte calitatea sa de salariat, felul muncii, remunerația acordată de angajator. Martorul Drozd M., arată că are cunoștință că partea civilă a lucrat în Spania, dar ,,atunci când a avut loc scandalul era acasă, nu avea de lucru";, declarație care se coroborează și cu declarația martorei Drozd Ana (f.37,38 dos._ conexat).
De asemenea, au fost respinse și pretențiile privind prejudiciul estetic, concluzia avansată prin raportul de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală C. -Napoca fiind aceea că partea civilă prezintă, ca urmare a leziunilor suferite la data de_, o incapacitate adaptivă de 40%, neîncadrată în grad de invaliditate. Scurtarea piciorului cu 3 cm a survenit ca urmare a intervențiilor chirurgicale făcute de partea vătămată în Spania ,complicațiile fiind generate de indisciplina acestuia privind recuperarea ,neexistând o legătură de cauzalitate între aceste agravări a stării de sănătate și fapta inculpatului.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că solicitarea părții civile SA de acordare a unor despăgubiri morale este justificată prin prisma suferințelor fizice la care a fost supus ca urmare a infracțiunii săvârșită de inculpat . Acestea însă trebuie acordate având ca și criteriu de bază în cuantificarea lor pe acela al echității, care presupune ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și în același timp să nu constituie venituri nejustificate, aspecte față de care instanța consideră că suma de 5.000 euro este îndestulătoare raportat la numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate și implicit, durerea suferită. La stabilirea acestei sume s-a avut în vedere și partea de culpă proprie a părții vătămate în derularea evenimentelor din_ .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 14 și art. 346 C. pr. pen. raportat la art. 998 C. civil vechi, art. 6 C. civil nou, inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente B. D. și B. Ana, să plătească părții civile SA suma de 5000 euro cu titlu de daune morale.
În baza art. 14, art.346 din C. pr. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 instanța l-a obligat inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească părții civile S. M. S. M. suma de 3.694,74 lei, reprezentând cheltuielile de asistență medicală acordată părții vătămate SA
.
În temeiul art. 193 al. 1 C. pr. pen. inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, a fost obligat să plătească părții civile SA suma de 3700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 3000 lei reprezentând onorariu avocațial și 700 de lei cheltuieli efectuate cu expertizele medico-legale și consultațiile medicale efectuate în țară și în perioada celor 90 de zile de la data săvârșirii faptei, justificate cu chitanțele depuse la dosarul cauzei.
A fost respinsă solicitarea părții civile SA de acordare a cheltuielilor judiciare reprezentând contravaloarea biletelor de transport pe ruta România- Spania, câtă vreme nu s-a justificat efectuarea acestora în directă legătură cu prezenta cauză. Astfel, partea civilă este cetățean român, nu a demonstrat că și-a stabilit domiciliul în Spania, respectiv că are rezidența în această țară, și nici
faptul că deplasarea în Spania a fost necesară pentru intervenții medicale care nu puteau fi efectuate în România.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul B. P., părțile responsabile civilmente B. D. și B. ANA și partea civilă SA
.
Apărătorul inculpatului și al părților responsabile civilmente a solicitat, în principal, admiterea căii de atac promovate, casarea în întregime a hotărârii recurate și rejudecând cauza a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c sau 10 lit.e Cpp invocând și legitima apărare.
S-a susținut că în cauză au fost administrate probe din care rezultă nevinovăția inculpatului, în acest sens fiind numeroase declarații de martorii care au arătat că inculpatul nu a lovit partea vătămată.
Apărătorul ales al părții civile SA a cerut casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar Parchetului, în vederea refacerii urmăririi penale.
s-a susținut că în mod eronat a fost condamnat inculpatul B. P. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.183 alin.1 Cp în condițiile în care actele medico-legale au stabilit că e vorba de o infirmitate permanentă și o sluțire fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În opinia părții civile, în mod eronat a fost reținută în favoarea inculpatului scuza provocării, deoarece probele administrate în dosar nu dovedesc astfel de împrejurări.
Sub aspectul laturii civile a solicitat admiterea acesteia așa cum a fost ea formulată.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 203/_ a fost admisă cererea de judecare a inculpatului în baza dispozițiilor art. 3201Cop, s-a dispus condamnarea inculpatului B. P. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.182 alin.1 Cp cu aplicarea art.73 lit.b, art.99 alin.3, art.100 alin.2 și art.109 alin.1 la o pedeapsă de 4 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 1 an și 4 luni și s-a disjuns latura civilă a cauzei.
În urma recursului declarat de către partea civilă SA împotriva hotărârii menționate, prin decizia penală nr. 1740/R/_ a Curții de Apel C. s-a casat în întregime sentința și s-a trimis cauza primei instanței spre rejudecare, întrucât în dosarul disjuns nr._ s-a efectuat un raport de expertiză prin care s-a majorat numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate SA, instanța fondului nepunând în discuția părților schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune cu un regim sancționator mai sever și având în vedere concluziile contrare ale expertizelor efectuate în cauză a dispune efectuarea unei noi lucrări de specialitate.
În rejudecare, dosarul a fost reînregistrat sub nr._ *.
Instanța fondului, astfel investită cu soluționarea cauzei și respectând îndrumarul deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare a reluat cursul procesului de la momentul citirii actului de sesizare.
Audiat cu acest prilej inculpatul a revenit asupra poziției procesuale avute în primul ciclu procesual și a declarat că nu recunoaște comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, arătând că a fost lovit de partea vătămată cu pumnul în cap dar nu a reacționat violent, iar leziunile suferite de către partea vătămată se datorează unei autoaccidentări.
Martorii audiați în cel de al doilea ciclu procesual, au dat declarații care să susțină noua versiune a inculpatului în legătură cu fapta dedusă judecății,
declarații ce, în mod legal și temeinic, au fost înlăturate de către instanța ierarhic inferioară ca subiective.
Dispozițiile procedural penale prevăd că probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea lor se face de către instanța de judecată în urma examinării lor în ansamblu, în scopul aflării adevărului.
Coroborând astfel declarațiile părții vătămate cu concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr.4724/VI/a/41 din_ a IML C. Napoca avizat de Comisia Superioară Medico Legala din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici, care arată că numitul SA a prezentat la data de_ fractură cominutivă diafiză tibială stg. De 1/3 distală și fractură maleolă peronieră stângă ce a fost rezolvată chirurgical prin osteosinteză cu placă și șuruburi, au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale, prelungirea peste această limită a timpului de îngrijiri medicale datorându-se în exclusivitate indisciplinei bolnavului și nerespectării indicațiilor terapeutice, că leziunile traumatice s-au putut produce mai probabil prin torsiune articulară, fără a se putea exclude compresiunea între 2 planuri dure și ca urmare a acestor leziuni suferite partea vătămată prezintă incapacitate adaptativă de 40% neîncadrabilă în grad de invaliditate rezultă, fără urmă de dubiu, așa cum a reținut și instanța fondului că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.183 Cp cu aplicarea art.73 lit. b Cp
Nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a fi achita în baza art.10 lit.c Cop deoarece este dovedit că inculpatul, urmare a cuvintelor jignitoare și a loviturilor primite de la partea vătămată, a reacționat impulsiv împingând-o pe aceasta care, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a dezechilibrat și l-a tras
pe inculpat cu ea, acesta fiind momentul în care s-au produs fracturile descrise în raportul de expertiză medico-legală.
De asemenea, nu sunt îndeplinite condițiile legitimei apărări ci doar ale stării de provocare așa cum corect a reținut și instanța fondului.
Pentru a fi în prezența legitimei apărări este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:
să existe un atac material, direct, imediat și injust
atacul să fie îndreptat contra unei persoane sau contra drepturilor acestuia, ori împotriva unui interes obștesc;
atacul să creeze un pericol grav pentru persoana celui atacat contra sau drepturilor acestuia, ori pentru un interes obștesc;
săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru înlăturarea atacului
apărarea să fie proporțională cu gravitatea pericolului și împrejurările în care s-a produs atacul.
Este lesne de observat că ultima cerință a dispozițiilor art.44 Cp nu este îndeplinită în cauza dedusă judecății, existând o vădită disproporționalitate între atacul exercita de către partea vătămată și apărarea inculpatului.
Pe de altă parte, având în vedere vârsta părții vătămate, constituția fizică și avansata stare de ebrietate în care se afla,apreciem că atacul declanșat împotriva inculpatului nun a fost de natură să creeze un pericol grav care să nu poată fi altfel înlăturat decât prin comiterea unei infracțiuni.
Instanța de control judiciar își însușește pe deplin aserțiunile instanței fondului referitoare la încadrarea în drept a faptei deduse judecății, la reținerea circumstanței atenuante prev. de art.73 lit. b Cp și a inexistenței vreunui motiv care să impună trimiterea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată având în vedre gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmărire produse, persoana inculpatului-minor la data faptei,
atitudinea nesinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, comiterea faptei în stare de provocare.
Aprecierea instanței fondului că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei este corectă, fiind întrunite condițiile art.81 Cp .
Singura critică ce poate fi adusă hotărârii recurate vizează modul de soluționare a acțiunii civile având în vedere reținerea stării de provocare .
Apreciem că partea vătămată are o contribuție de 30% la comiterea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, motiv pentru care vor fi diminuate despăgubirile morale acordate de la 5.000 euro la 3.500 euro sau echivalentul în lei la data plății precum și cheltuielile judiciare până la suma de 2590 lei.
Pentru aceleași considerente au fost reduse și despăgubirile acordate S. ui M. S. M. până la suma de 2586,32 lei conform dispozitivului.
În mod legal și temeinic au fost respinse de către instanța fondului restul pretențiilor civile formulate de către partea civilă ca nedovedite- veniturile realizate în străinătate - și ca nejustificate- rentă lunară- deoarece partea civilă, în urma leziunilor suferite prezintă o incapacitate adaptativă de 40% ce nu constituie invaliditate. De asemenea nejustificată apare și solicitare de acoperire a prejudiciului estetic, leziunile părții vătămate aflându-se la nivelul tibiei și datorându-se nu doar acțiunii ilicite a inculpatului ci și nerespectării indicațiilor terapeutice.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate vor fi admise recursurile declarate de către inculpatul B. P. și părțile responsabile civilmente B. D. și B. ANA și va fi respins ca nefundat recursul părții civile SA conform dispozitivului.
Văzând și prev,. art.192 alin.2 și 3 și art.193 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursurile declarate de către inculpatul B. P. și părțile responsabile civilmente B. D. și B. ANA împotriva sentinței penale nr. 125 din 1 aprilie 2013 a J. ecătoriei Vișeu de Sus, pe care o casează în parte, în latura civilă și cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părții civile SA, și rejudecând, în aceste limite,
Reduce cuantumul daunelor morale la suma de 3500 euro sau echivalentul în lei la data plății, la cursul BNR, reduce cheltuielile judiciare la suma de 2590 lei, pentru partea civilă SA și reduce despăgubirile acordate S. ui M.
S. M. la suma de 2586,32 lei, prin reținerea unei culpe de 30% în sarcina părții vătămate SA .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă SA împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.193 Cod procedură penală respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă partea civilă SA să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. M. Ș., ANA C.
G.
B.
plecat în C.O. semnează Prim grefier M. T.
Red.M.Ș./M.N.
2 ex./_
J. .fond.-V. F. F.
| ← Decizia penală nr. 257/2013. Vătămare corporală gravă | Sentința penală nr. 5/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare... → |
|---|
