Decizia penală nr. 736/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.736/R/2013
Ședința publică din 28 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. H.
JUDECĂTORI: I. M.
GREFIER: L. C.
: V. V. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. D., împotriva sentinței penale nr.339/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. D. personal, asistat de apărător ales, av.P. C. Iustin, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Borz B., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen., cu art.18/1 C.pen., cu consecința aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art.91 C.pen., apreciind că fapta săvârșită este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, solicită a se ține seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și nu a conștientizat consecințele faptei sale, iar prejudiciul este neînsemnat, respectiv de 300 lei care a și fost recuperat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Instanța de fond a aplicat o pedeapsă sub minimul special și a reținut și circumstanțe atenuante. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul R. D., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 339 din data de 19 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., art. 74 al. 1 lit. b și 76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul R. D., fiul lui Lazăr si M., născut la data de 25 februarie 1990 în
municipiul C. -N., jud. C., CNP 1., cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, studii 8 clase, fără ocupație, domiciliat în sat M., comuna Iara, nr. 71, jud. C. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului R. D. și s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate S. ROMPETRIL DSR.L. cu sediul în B. ești, P-ța Presei Libere, nr. 3-5, City Northen Tower Building, et. 2, sector 1 a fost reparat de către inculpat.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, d- nul BRATILOVEANU IONEL de 100 lei a fost avansat din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7568/P/2009 din_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, jud. C. a fost trimis în judecată inculpatul R. D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen.
În actul de sesizare al instanței s-au reținut faptele inculpatului R. D., care la datele de 19 iulie 2009 și 20 iulie 2009 a alimentat cu combustibil la stația R. de pe str. C. C., nr. 10-12 din C. -N. în valoare de 334 de lei fără a achita contravaloarea acestuia la casierie.
Instanța a audiat inculpatul și reprezentanta părții vătămate și a administrat proba testimonială și analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Reprezentanta părții vătămate, respectiv d-na Ș. M. S. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că la datele de 19 și 20 iulie 2009 persoane necunoscute au alimentat cu carburant două autovehicule, respectiv un autovehicul marca Dacia 1310 de culoarea albă și un autovehicul marca Renault Laguna de culoarea verde și nu au achitat contravaloarea combustibilului. Totodată au fost puse la dispoziția organelor de poliție înregistrările camerelor de supraveghere.
Audiată la data de 22 ianuarie 2013 reprezentanta părții vătămate Ș. M. -S. a declarat că a sesizat organele de poliție cu privire la împrejurările că la datele de 19 și 20 iulie 2009 persoane necunoscute au alimentat cu carburant de la stația R. situată pe str. C. C., nr. 10-12 din C. -N. în valoare de 334 de lei și apoi au plecat fără să achite contravaloarea carburantului. Totodată a precizat că plata carburantului, la stațiile
R. se poate face în numerar sau cu un card emis de R., respectiv un card fill and go. Pentru plata cu cardul emis de R. este necesară introducerea cardului în fanta specială de la pompă, tastarea codului pin, iar dacă tranzacția este acceptată se poate ridicat pistolul de alimentare. Dacă clientul optează pentru plata carburantului în numerar atunci se apasă tasta Del, după care se ridică pistolul de alimentare, se alimentează, iar clientul va achita contravaloarea carburantului la casierie.
La termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2012 instanța a dispus vizionarea înregistrărilor camerelor de supraveghere din datele de 19 și 20 iulie 2012 de la stația R. situată pe str. C. C., nr. 10-12 din C. -N. . Din vizionarea înregistrărilor se poate observa că persoana care a alimentat cu carburant autovehiculul marca Dacia, cât și cea care a alimentat cu carburant autovehiculul marca Renault Laguna, s-au apropiat de
pompa de alimentare au apăsat o singură tastă, au ridicat pistolul de alimentare, au alimentat, după care au urcat în autovehicule și au părăsit stația de alimentare.
La data de 24 iulie 2009 inculpatul declară că nu deținea permis de conducere, dar a alimentat cu carburant de la stația R. situată pe str. C. C., nr. 10-12 din C. -N.
, iar plata a efectuat-o cu un card VISA de culoarea albastră primit de numitul D. i. Totodată declară că nu își explică de ce camerele de supraveghere l-au surprins ieșind din autovehicule pe portiera din dreptul scaunului șoferului și se angajează să achite contravaloarea combustibilului. Totodată declară că o dată a fost însoțit de către martorul Tehei V. .
În fața instanței inculpatul declară că alimentat cu benzină în felul următor: înainte de a lua pompa din stativ am apăsat tasta DEL după care am alimentat cu benzină, am pus pompa înapoi, am introdus cardul VISA, am tastat pinul după care am constatat că ecranul afișa cifra zero, după care am plecat. Desigur, declarația inculpatului nu are nicio legătură cu realitatea. Astfel, la stațiile R. nu pot fi folosite pentru plata la pompa carduri emise de instituții bancare, ci doar cardurile emise de R. . Apoi, așa cum este de notorietate, dar cum rezultă și din declarația reprezentantei părții vătămate prin apăsarea tastei DEL înainte de ridicarea pistolului de alimentare, clientul optează pentru plata în numerar, altfel, ar fi trebuit să introducă mai întâi cardul și să aștepte acceptarea tranzacției în limita creditului de pe card. Or, în varianta susținută de către inculpat, diametral opusă față de dinamica evenimentelor rezultate din înregistrări, nici nu se putea alimenta cu carburant.
Cât privește pericolul concret al faptei inculpatului instanța a reținut că s-a produs un prejudiciu relativ redus, însă inculpatul a repetat fapta după data de 19 iulie 2009. Totodată, conform declarației martorului Tehei V. de la fila 17 dos. UP, ulterior zilei de 20 iulie 2009 când l-a însoțit pe inculpat la stația R. unde a alimentat cu benzină, am auzit prin sat că acesta vinde benzină, scoțând-o din rezervorul autoturismelor sale. Așadar, inculpatul a săvârșit faptele în scopul obținerii unui profit în bani. Totodată s-a avut în vedere persoana inculpatului, respectiv faptul că a fost sancționat administrativ în baza art. 18^1 din C.pen. pentru săvârșirea unor fapte tipice de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere. Nu mai mult conduita procesuală a inculpatului, care, în mod constant s-a folosit de argumente și apărări sfidând cu nonșalanță rațiunea, probele certe și elementele de notorietate.
În aceste condiții instanța a reținut că fapta inculpatului R. D., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 19 iulie 2009 și 20 iulie 2009 a alimentat cu combustibil la stația R. de pe str. C. C., nr. 10-12 din C. -N. în valoare de 334 de lei fără a achita contravaloarea acestuia la casierie, respectiv sumele de 134 lei și 200 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de luare a unui bun mobil, fără consimțământul părții vătămate din posesia acesteia.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată - care constă atingerea adusă patrimoniului și în producerea unei pagube părților vătămate - rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșite cu intenție directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., inculpatul a prevăzut rezultatele faptelor sale și a urmărit producerea lui, intenție care rezultă din modul de săvârșire al faptei și din propriile declarații ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea acesteia.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale prev. art. 72 din Codul pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșite de către inculpat, vârsta inculpatului de la acea dată, pericolul social relativ redus al faptelor, dar și împrejurarea că înainte de ultimul termen de judecată inculpatul a achitat prejudiciul provocat părții vătămate.
În baza art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., art. 74 al. 1 lit. b și 76 din C.pen. a fost condamnat pe inculpatul R. D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., luând în considerare împrejurările ce țin de persoana inculpatului și mai ales de participarea acestuia la procedurile penale desfășurate împotriva sa, împrejurări care îl pot face pe inculpat să conștientizeze impactul faptelor sale asupra sa și asupra familiei sale, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost reparat de către inculpat.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p., onorariile avocaților desemnați din oficiu au fost avansate din fondurile M. ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. D. , criticând sentinta instantei de fond ca nelegală si netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa potrivit art. art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. si aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art.91 C.pen., motivând, în esentă, că fapta săvârșită este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni fată de valoarea neînsemnată a prejudiciului care a fost recuperat. A mai invocat faptul că nu are antecedente penale si că nu a conștientizat consecințele faptei sale.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Din perspectiva art.62 Cod Procedură P. ă instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita (art.63 alin.2 Cod Procedură P. ă).
De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură P. ă, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Pe de altă parte, conform art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, fapta și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă parțial din propriile declarații ale inculpatului, precum si din declarațiile martorilor si din vizionarea înregistrărilor de pe camerele de supraveghere.
Astfel, s-a retinut în mod corect că în baza aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 19 iulie 2009 și 20 iulie 2009,inculpatul a alimentat un autoturism cu combustibil la stația R. de pe str. C. C., nr. 10-12 din C. -N. în valoare de 334 de lei fără a achita contravaloarea acestuia la casierie, respectiv sumele de 134 lei și 200 lei.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (de altfel, recunoscută în esentă de către inculpat), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente (infractiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen.).
Instanța de fond a reținut în mod corect că fapta inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de gradul de pericol social al unei infractiuni.
Potrivit art. 18/1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în mod concret a gradului de pericol social, instanța trebuie să țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Lipsa pericolului social concret este deci determinata atât de considerente obiective ce tin de fapta prevazuta de legea penala cât si de considerente de natura subiectiva, ce tin de persoana faptuitorului.
Referitor la fapta dedusă judecătii se observă că inculpatul a manifestat o conduită care a pus în evidenta o desconsiderare a unei obligatii elementare, aceea de a achita orice produs achizitonat. Desi s-a produs un prejudiciu relativ redus, se observă caracterul repetitiv al faptei, dar si scopul actiunilor sale, acela al dobândirii de venituri ilicite, aspect rezultând din declaratia martorului Tehei V. (f. 17 dos. up) care a arătat că a auzit prin sat că acesta vinde benzină, scoțând-o din rezervorul autoturismelor sale.
În ce priveste persoana inculpatului, acesta a fost mai fost sanctionat administrativ pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere demostrând astfel că o asemenea măsură s-a dovedit a fi insuficientă pentru atentionarea inculpatului asupra conduitei sale.
Pentru aceste motive nu se poate aprecia că fapta insculpatului este în mod vădit lpsită de importantă si că a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin textul de incriminare.
Asa fiind, Curtea retine că în mod corect instanta de fond a stabilit ca fapta inculpatului constituie infraciune si că numai prin aplicarea unei pedepse se poate realiza scopul prevăzut de legea penală.
Referitor la sanctiunea aplicată, prima instanta îa stabilit o pedepasă corect individualizată, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art.72 din Codul penal si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelor pedepse, potrivit art.52 din Codul penal, fiind o sanctiune proportională cu gravitatea faptei savârsite de inculpat si, în acelasi timp, justă în raport cu datele personale privind persoana inculpatului.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate ca atare astfel că recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen.
Inculpatului i s-a asigurat asistentă juridică din oficiu astfel că în baza art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ in favoarea BCAJ C. .
In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. D. împotriva sentinței penale nr. 339 din 19 martie 2013 a Judecătoriei C. -N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | H. I. | M. | V. | V. | A. |
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. L. M.
| ← Decizia penală nr. 427/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 392/2013. Furt calificat → |
|---|
