Decizia penală nr. 300/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 300/R/2013
Ședința publică din 5 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M., judecător |
JUDECĂTORI GREFIER | : V. : L. : L. | V. A. H. C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de contestatorii D. N. și D. V.
, împotriva deciziei penale nr.1790/_, pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Cluj, având ca obiect contestație în anulare.
Cauza s-a luat fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța acordă cuvântul părților cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că cererea formulată nu este admisibilă în principiu întrucât nu subzistă nici unul din cazurile prevăzute la contestația în anulare.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 598/_ a Judecătoriei Dej, pronunțată în dosar nr. _
, s-a respins ca nefondata cererea RMP de extindere a procesului penal sub aspectul săvârșirii de către SC TICO NIC CLEANING SRL, cu sediul în P., str. Zefirului nr.6, jud. Prahova, a infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit. b Cpp a fost achitat inculpatul
V. C., fiul lui N. și E., născut la data de 24 martie 1979 în municipiul P.
, jud.Prahova, cu domiciliul în mun. P., str. D. nr.55A, bl.N10, sc. A, et.4, ap.16, jud. Prahova, cetățean roman, studii superioare, de ocupație inginer geolog, fără loc de muncă, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP 1., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 al 1, 209 al 1 lit. e,g,i Cp si inculpatul D. N., fiul lui Alecsandru și L., născut la data de 4 iulie 1941 în mun. P., jud. Prahova, cu domiciliul în P., str. D. nr.55A, bl.N 10, sc.A, et.4, ap.16, jud. Prahova, cetățean roman, studii superioare, de ocupație administrator, loc de muncă S.C. TICO NIC CLEANING SRL P., fără antecedente penale, CNP 1., sub aspectul săvârșirii infr. prev de art.25 Cp rap la art. 208 al 1, 209 al 1 lit. e,g,i Cp.
În baza art. 14,346 al 4 Cpp a lăsat nesolutionata acțiunea civila exercitata de partea civila Abrudan B. Dinu, cu domiciliul în Cluj-Napoca, str. București, nr.39, jud.Cluj și f.f.l. în Cluj-Napoca, str. Mehedinți, nr.47-48, ap.128, jud.Cluj.
În baza art. 193 Cpp s-a respins ca nefondata cererea părții civile Abrudan B. Dinu de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor de judecata efectuate de către acesta reprezentând onorariu avocațial.
În baza art. 192 al 3 C.p.p. cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest sens,din cuprinsul actului de sesizare al instanței, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_ din patrimoniul SC. Tico - Nic Cleaning SRL în patrimoniul părții vătămate Abrudan B. Dinu s-a transferat o posesie asemănătoare celei ce rezultă din dreptul de proprietate și de la această dată partea vătămată Abrudan B. Dinu a început să exercite acte de posesiune asupra autoturismului, astfel cum rezultă și din facturile fiscale aflate în forocopie la filele 19 - 23 ce atestă plata de către partea vătămată a unor sume de bani pentru recondiționarea autoturismului.
Împrejurarea că la data de_ între SC. Tico - Nic Cleaning SRL și Abrudan B. Dinu s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare și nu un simplu contract de închiriere, astfel cum în mod necorespunzător adevărului au arătat cei doi inculpați, rezultă, mai ales din declarațiile părții vătămate Abrudan B. Dinu, care se coroborează cu declarațiile martorului Dunaev Iulian ce a asistat la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, în sensul de negotium, dar și cu declarațiile martorului Moșneag A. Horea de la fila 27.
Martorul Moșneag A. Horea, în cursul lunii august 2009 s-a deplasat cu partea vătămată Abrudan B. Dinu din Cluj-Napoca până în București cu autoturismul în litigiu, marca Toyota Rav 4, cunoscând că bunul este proprietatea părții vătămate Abrudan B. Dinu. În drum spre București martorul Moșneag A. Horea și partea vătămată Abrudan B. Dinu s-au oprit în P. și s-au întâlnit cu inculpatul D. N. și martora Băceanu Tita, întrucât partea vătămată Abrudan B. Dinu trebuia să obțină actele de leasing, să întocmească ad probationem contractul de vânzare - cumpărare. Acest lucru nu s-a întâmplat datorită faptului că SC. Tico - Nic Cleaning SRL nu achitase taxa reziduală către SC Tiriac Leasing IFN SA.
Din discuțiile purtate de față cu martorul Moșneag A. Horea rezultă, fără putință de tăgadă, că partea vătămată Abrudan B. Dinu la data de_ a cumpărat autoturismul de la SC. Tico - Nic Cleaning SRL. Ulterior, până în data de_, partea vătămată Abrudan B. Dinu a mai trimis în contul SC Tiriac Leasing IFN SA suma de 4300 de lei, echivalentul a 1000 de euro, reprezentând o parte din restul sumei de 3600 de euro, după cum rezultă din declarațiile părții vătămate Abrudan B. Dinu ( fila 14 ), coroborate cu declarațiile inculpatului D. N. ( fila 115 - verso ) și cu înscrisul de la fila 18. În consecință partea vătămată Abrudan B. Dinu, până în data de_ achitase din suma totală de 9600 de euro, 7000 de euro, mai având de achitat suma de 2600 de euro.
Cu toate acestea, întrucât nu i-a fost achitată întreaga sumă de 9600 de euro, inculpatul D. N. la data de_ l-a determinat pe fiul său, inculpatul D. V. să se deplaseze din orașul P. în orașul Cluj-Napoca și prin folosirea fără drept a unor chei adevărate să ia din posesia părții vătămate Abrudan B. Dinu, în scopul însușirii pe nedrept, autoturismul marca Toyota Rav 4.
Pe de altă parte Abrudan B. Dinu începând cu data de_ și-a parcat autoturismul marca Toyota Rav 4 lângă locuința de domiciliu situată pe str. Mehedinți, nr. 47 - 49 din Cluj-Napoca.
Astfel, inculpatul D. V., fiind instigat de D. N., în noaptea dintre _
, ora 21.00 și_, ora 08.30 a ajuns pe strada Mehedinți, nr. 47 - 49 din Cluj-Napoca, a văzut autoturismul marca Toyota Rav 4, în timp ce era parcat într-un loc public și cu ajutorul unei chei adevărate, dar folosite fără drept, a sustras autoturismul din posesia părții vătămate Abrudan B. Dinu, s-a deplasat cu acesta în P. și l-a predat inculpatului D. N. .
Arată faptul că în momentul comiterii actului de sustragere de către inculpatul D.
V. în interiorul autoturismului marca Toyota Rav 4 partea vătămată Abrudan B. Dinu avea în interior multe bunuri personale, precum un scaun pentru copil, acte ale unei societăți comerciale, etc, bunuri care sunt enumerate în dovada de la fila 13 și care au fost restituite părții vătămate Abrudan B. Dinu.
După ce partea vătămată Abrudan B. Dinu a sesizat, la data de_, comiterea actului de sustragere organele de poliție l-au contactat telefonic pe inculpatul D.
N., ocazie cu care acesta a recunoscut că autoturismul marca Toyota Rav 4 se afla, la momentul respectiv, în posesia sa ilicită și că autoturismul a fost sustras de fiul său, inculpatul D. V., din posesia părții vătămate Abrudan B. Dinu întrucât aceasta din urmă nu a respectat înțelegerea contractuală anterioară ce avea ca obiect plata restului sumei de 2600 de euro pentru achiziționarea autoturismului ( fila 24 ).
În cauză au fost audiați cei doi nculpați, respectiv D. V. care s-a prevalat de dreptul la tăcere ( fila 123 ) iar D. N. a dat declarații ce nu corespund adevărului, în sensul că autoturismul nu ar fi făcut obiectul unui contract de vânzare - cumpărare ci a unui contract de închiriere si că neplata chiriei de către partea vătămată Abrudan B. Dinu l-ar fi îndreptățit să reintre în posesia autoturismului, prin luarea ilegală a bunului, parcat în loc public, pe timp de noapte și prin folosirea, fără drept a unor chei adevărate, din patrimoniul părții vătămate Abrudan B. Dinu ( filele 114, 119 ).
Totodată, în cauză a fost audiată martora Băceanu Tita care a susținut varianta necorespunzătoare adevărului prezentată de D. N., în sensul că, la data de_ între părți a fost încheiat un contract de închiriere și nu de vânzare - cumpărare, deși această martoră a arătat că D. V. a fost persoana care a postat anunțul de vânzare a autovehiculului marca Toyota Rav 4 pe internet ( fila 35 ). Pe de altă parte împrejurarea că învinuitul D. V. a postat pe internet anunțul de vânzare a autovehiculului Toyota Rav 4 în luna iulie 2009 rezultă și din declarația lui D. N. de la fila 114.
Totodată, faptul că inculpatul D. N. a încercat să ascundă adevărul în cauza de față rezultă și din declarația olografă de la fila 114 prin care a susținut că martora Băceanu Tita la data de_ nu ar fi fost de față la negocierile contractuale, deși în realitate aceasta a participat astfel cum rezultă din declarațiile martorei, coroborate cu părții vătămate Abrudan B. Dinu, cu cele ale martorului Dunaev Iulian, dar și cu înscrisul denumit " împuternicire " de la fila 41, semnat de către martora.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea părții vătămate si a celor doi inculpați.
Analizând probatoriul instanța a reținut ca, referitor la autovehiculul in cauza, intre părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare (act secret) simulat sub forma contractului de împrumut fara dobânda (act public) existent in copie la f.52 dup.
Lămurirea termenilor convenției reale încheiate de părți nu se poate face decât prin referire la declarațiile acestora, câta vreme nu exista un act scris de vânzare-cumpărare (existenta unui astfel de act a fost susținuta de către partea vătămata, insa negata de ambii inculpați).
Atât din declarațiile părții vătămate cat si din declarațiile inculpaților rezulta ca intenția reala acestora a fost aceea de a cumpăra respectiv de a vinde autovehiculul in cauza, insa in vreme ce partea vătămata susține ca ar fi plătit o parte a prețului adică suma de 5800 Euro si apoi încă 1000 Euro- echivalent in lei (din totalul prețului de 9400 Euro), inculpații susțin ca s-ar fi plătit doar echivalentul in lei al sumei de 1000 Euro.
Nu exista nici un mijloc de proba care sa ateste susținerea parții vătămate referitoare la plata sumei de 5800 Euro, astfel ca instanța retine ca dovedita susținerea inculpaților (si a victimei) referitoare la plata echivalentului in lei al sumei de 1000 Euro, ca parte a prețului total.
De asemenea, declarațiile părții vătămate diferă de acelea ale inculpaților cu privire la consemnarea voinței reale a acestora intr-un înscris. In vreme ce partea vătămată susține ca s-ar fi întocmit un asemenea înscris, care a fost lăsat in bordul mașinii si a fost sustras de către inculpatul D. V. C. odată cu autovehiculul, inculpații susțin ca nu s-a întocmit un astfel de înscris.
Nu exista nici un mijloc de proba care sa ateste susținerea părții vătămate, astfel ca instanța retine ca dovedita susținerea inculpaților.
Martorii Dunaev Iulian, Mosneag A. Horea si Baceanu Tita, audiați in cursul urmăririi penale, au dat declarații neconcludente referitoare la cele 2 aspecte esențiale ale cauzei respectiv la suma plătita de cumpărător si la existenta unui contract scris de vânzare-cumpărare.
Așa fiind, data de_ menționata în contractul de împrumut ca data de restituire a împrumutului a reprezentat de fapt data pana la care partea vătămata trebuia sa achite inculpaților suma de 3600 Euro reprezentând o parte a prețului autovehiculului. Plata acestei sume pana la data respectiva a funcționat ca o condiție rezolutorie a contractului de vânzare cumpărare, așa cum rezulta din declarațiile ambilor inculpați care se coroborează si cu mențiunile actului public notarial.
Prin urmare, după data de_, autovehiculul in cauza nu se mai găsea in posesia sau detenția legitima a părții vătămate, iar scopul luării bunului de către inculpatul
V. C. nu a fost acela al însușirii pe nedrept sens in care nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective respectiv subiective, nici elementele constitutive ale infr. prev de art.208 al 3 Cp si nici cele ale infr prev. de art. 208 al 1- 209 al 1 lit. e,g,i Cp (implicit nici cele ale instigării la furt).
Mai mult, problema esențiala care se pune in cauza este, așa cum am arătat in precedent, aceea a stabilirii clauzelor convenției de vânzare-cumpărare încheiate de părți si simulate sub forma unui contract de împrumut fără dobânda, ceea ce conduce instanța la concluzia ca fapta in speța astfel cum aceasta rezulta din dovezi, nu este prevăzuta de legea penala.
Pe de alta parte, conduita părții vătămate care a acceptat sau, potrivit declarației unuia dintre inculpați, chiar a avut inițiativa întocmirii actului public notarial - care reprezintă un fals in declarații in accepțiunea art. 292 Cp (având ca urmare cel puțin o evaziune fiscala) si care a reparat mașina in nume propriu insa prețul reparației a fost facturat către SC Cifcom SA- societate de comisionariat vamal aflata in lichidare si aparținând surorii părții vătămate (f.27,28 dos.inst.) cuprinde suficiente elemente de ilicit pentru a conduce la concluzia ca litigiul de fata reprezintă o încercare de rezolvare in plan penal a unei situații confuze create, cu concursul esențial al victimei, in plan civil.
De aceea, potrivit art. 14/346 Cpp, instanța a lăsat nesoluționata acțiunea civila exercitata da partea civila Abrudan B. Dinu.
Având in vedere modul de soluționare a laturii penale a fost respinsa ca nefondata cererea parții civile Abrudan B. Dinu de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către acesta reprezentând onorariu avocațial. Insa chiar in ipoteza in care o astfel de cerere ar fi fost întemeiata nu i s-ar fi putut da curs din cauza caracterului absolut ilizibil al chitanțelor depuse la dosar.
La termenul din data de_ RMP a solicitat instanței extinderea procesului penal sub aspectul săvârșirii de către SC TICO NIC CLEANING SRL a infracțiunii de furt calificat, solicitare care a fost respinsa ca nefondata întrucât eventualele date cu privire la comiterea acestei infracțiuni nu au fost descoperite in cursul judecații ci erau cunoscute inga din cursul urmăririi penale, fara sa fie valorizate de către procuror.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și partea civilă Abrudan B. Dinu.
Prin recursul formulat, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților, la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greșit instanța de fond a considerat că fapta pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este un litigiu civil în condițiile în care, din întreg materialul probator rezultă că, fapta pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, respectiv a infracțiunii de instigare la furt calificat. Instanța de fond nu a analizat
deloc aspectele esențiale ale cauzei cu care a fost investită, respectiv latura obiectivă, luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia în scopul însușirii pe nedrept și nici latura subiectivă a celor doi inculpați, participanți la comiterea faptei care au recunoscut în fața judecătorului de fond că, anterior sustragerii bunului nu au apelat la serviciile vreunei persoane avizate pentru a verifica dacă demersul lor intră sau nu sub incidența aplicării legii penale.
Partea vătămată Abrudan B. Dinu până la data de 26 octombrie 2009 achitase din suma totală de 9600 euro, 7000 euro, mai având de achitat suma de 2600 euro. Cu toate acestea, întrucât nu i-a fost achitată întreaga sumă de 9600 euro, învinuitul D. N. la data de 26 octombrie 2009 l-a determinat pe fiul său, învinuitul D. V. să se deplaseze din orașul P. în orașul Cluj-Napoca și prin folosirea fără drept a unor chei adevărate să ia din posesia părții vătămate Abrudan, în scopul însușirii pe nedrept, autoturismul marca Toyota Rav 4. În momentul comiterii actului de sustragere de către învinuitul Dînescu V. în interiorul autoturismului marca Toyota Rav4 partea vătămată avea în interior multe bunuri personale, precum un scaun pentru copil, acte ale unei societăți comerciale, etc, bunuri care sunt enumerate în dovada de la fila 13 și care au fost restituite părții vătămate Abrudan.
După cum stipulează dispozițiile neechivoce ale art 208 alin 3 din Codul penal fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar la momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane. După cum s-a statuat în jurisprudență și în doctrina de drept penal legiuitorul, la momentul redactării textelor art 208 alin 1 și art 208 alin 3 din Codul penal a avut în vedere protecția penală a simplei stăpâniri de fapt asupra unui bun mobil împotriva deposedărilor abuzive din partea altor persoane. Din punctul de vedere al constatării întrunirii elementele constitutive ale infracțiunii de furt nu are nici o importanță dacă cel care are stăpânirea de fapt a bunului este sau nu proprietar sau titular al vreunui drept de a poseda sau a deține.
Sub aspectul laturii obiective sau a laturii subiective nu au sustenabilitate nici susținerile celor doi inculpați conform cărora anterior comiterii actului de sustragere le-ar fi fost frică că, partea vătămată nu le-ar mai fi plătit restul de preț de 2600 euro, în condițiile în care partea vătămată anterior le plătise deja suma de 7000 euro, dar nici caracterul sau nu simulat al actelor încheiate de părți pentru a justifica posesia părții vătămate asupra autoturismului sau existența creanței în contul datoriilor părții vătămate către inculpați.
Se apreciază că cel puțin dispozițiile art. 208 alin 3 din Codul penal erau incidente în cauză în condițiile în care neplata prețului bunului achiziționat nu are capacitatea de a transforma o posesie legitimă într-o posesie nelegitimă.
În domeniul justiției penale nu se poate vorbi de condiții rezolutorii, specifice dreptului civil, care să legitimeze un comportament care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
Prin propriul recurs, partea civilă Abrudan B. Dinu a solicitat admiterea recursului declarat de parchet așa cum a fost formulat în scris la dosarul cauzei.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora. În dezvoltarea motivelor de recurs se solicită a se avea în vedere, declarațiile contradictorii față de cea dată în fața instanței, date de inculpatul D. N. în cursul urmăririi penale. Având în vedere că, în fața instanței cei doi inculpați au recunoscut existența contractului de vânzare-cumpărare, solicită înlăturarea mărturiei vădit nesinceră a martorei Băceanu Tita care arată că, de fapt intenția părții vătămate era să folosească o lună de zile autoturismul și apoi să se decidă dacă îl cumpără.
De asemenea, se mai învederează instanței faptul că, inculpații nu au putut da nici o explicație a încheierii contractului de împrumut drept garanție pentru plata doar a sumei de 3600 euro în condițiile în care prețul total se afirmă că era în jur de 8600-9600 euro.
Afirmația inculpatului D. V. că s-a încheiat contractul notarial pentru 3600 euro drept garanție iar pentru plata restului de 6000 euro a avut încredere în partea civilă, este neverosimilă.
Există dovada achitării sumei de 1000 euro la data de 26 octombrie 2009 în contul SC TICO NIC CLEANING SRL, plată recunoscută și de inculpați. De asemenea, există la dosar dovada achitării reparațiilor la autoturismul Toyota Rav 4 în cuantum de 5.596,25 lei. Suma de 27.000 lei reprezintă beneficiul nerealizat de partea civilă de la momentul sustragerii bunului până la data constituirii de parte civilă, calculând câte 1000 lei pentru fiecare lună de nefolosință a bunului.
Cu privire la recursul părții civile reprezentantul parchetului solicită admiterea acestuia așa cum a fost susținut oral în fața instanței de recurs.
Prin decizia penală nr. 1790 din 13 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și al părții vătămate ABRUDAN B. DINU împotriva sentinței penale nr. 598 din 10 mai 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost casată în latura penală și civilă și rejudecând în această limită:
Au fost condamnați inculpații:
D. V. C., fiul lui N. și E., născut 24 martie 1979 în P., domiciliat în. P., str. D. nr.55A, bl.N10, sc. A, et.4, ap.16, CNP 1.
În baza art. 208 al ,1 209 al 1 lit. e,g,i Cod penal, pentru infracțiunea de furt calificat, la o pedeapsă de: - 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, acela de 5 ani.
Conform art. 359 Cod proc.penală s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71,64 lit.a teza a-II-a Cod penal. S-a făcut aplicarea art. 71 al.5 Cod penal.
II: D. N., fiul lui Alecsandru și L., născut la data de 4 iulie 1941 în P., cu același domiciliu, CNP 1.
În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 208 al.1, 209 al.1 lit.e,g.i Cod penal pentru instigare la furt calificat la o pedeapsa de: -3 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, acela de 5 ani.
Conform art. 359 Cod proc.penala s-a atras atenția asupra nerespectării art. 83 Cod
penal.
S-a făcut aplicarea art. 71,64 lit.a teza a-II-a Cod penal. S-a făcut aplicarea art. 71 al.5 Cod penal.
Au fost obligați inculpații în solidar să achite părții civile Abrudan B. Dinu suma de
6800 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plătii si suma de 32.596,25 lei despăgubiri civile.
În baza art. 189 Cod proc.penala s-a stabilit câte 75 lei onorarii partiale pentru av.
M. si C. S., din Baroul Cluj, din FMJ.
A fost obligat fiecare inculpat să achite statului câte 1000 lei cheltuieli judiciare din care câte 75 lei onorarii apărători oficiu.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Recursurile declarate în cauză au fost fondate pentru următoarele considerente.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că fapta pentru care au fost trimiși în judecată inculpații D. V. C. și D. N. este un litigiu civil în condițiile în care din întreg materialul probator administrat rezultă că fapta pentru care inculpații au fost trimiși în judecată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat respectiv instigare la furt calificat.
Astfel, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de_ s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului D. V. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. e, g, i din
C.p. si a inculpatului D. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la furt calificat prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. e, g, i din C.p., în fapt reținându-se, in sarcina celui dintâi, ca în noaptea de 26/27 octombrie 2009, prin folosirea de chei potrivite, a sustras autoturismul marca Toyota Rav4 având nr. de înmatriculare B- 62016, cu nr. de identificare JTEHG20V306082773, culoare neagră, an fabricație 2005, din posesia părții vătămate Abrudan B. Dinu, ce se afla parcat lângă imobilul cu nr. 47- 49 de pe str. Mehedinți din mun. Cluj Napoca, iar, in sarcina celui de-al doilea, anterior datei de 26/27 octombrie 2009, l-a determinat pe fiul său, inculpatul D. V. C., să sustragă autoturismul marca Toyota Rav4 având nr. de înmatriculare B-62016, cu nr. de identificare JTEHG20V306082773, culoare neagră, an fabricație 2005, pe timp de noapte și prin folosirea de chei potrivite din posesia părții vătămate Abrudan B. Dinu din mun. Cluj-Napoca.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că in cursul lunii iulie 2009 partea vătămată Abrudan B. Dinu din Cluj-Napoca, fiind interesată de achiziționarea unui autoturism, a găsit pe un site pe internet un anunț de vânzare a unui autoturism marca Toyota Rav 4, de culoare neagră, an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare B-62016, cu număr de identificare JTEHG20V306082773, serie motor 0495607. Prețul de vânzare al autoturismului în cuantum de 9600 de euro l-a determinat partea vătămată Abrudan B. Dinu să contacteze vânzătorul autoturismului. Astfel, partea vătămată a luat legătura telefonic cu inculpatul D. V. din P. căruia i-a comunicat dorința de a cumpăra autoturismului si au stabilit de comun acord o întâlnire în P. pentru a-l vizualiza. La momentul conversației telefonice învinuitul D. V. si partea vătămată Abrudan B. Dinu au convenit de comun acord ca aceasta din urmă să îi plătească învinuitului D. V. suma de 6000 de euro la vizualizarea autoturismului si suma de 3600 de euro la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare.
La data de_ partea vătămată Abrudan B. Dinu s-a deplasat din Cluj- Napoca spre P. pentru a se întâlni cu învinuitul D. V. în vederea încheierii tranzacției. Împreună cu partea vătămată Abrudan B. Dinu s-a deplasat si martorul Dunaev Iulian, coleg de serviciu al părții vătămate în cadrul SC Piscicola Cluj SA pentru a asista la perfectarea tranzacției.
Odată ajunși în P., partea vătămată Abrudan B. Dinu si martorul Dunaev Iulian s-au întâlnit cu învinuitul D. V., care era însotit de tatăl acestuia din urmă, învinuitul D. N. si martora Băceanu Tita. Cu ocazia întâlnirii din data de_ partea vătămată Abrudan B. Dinu si martorul Dunaev Iulian au aflat de la cei doi inculpați si de la martora Băceanu Tita că autoturismul în realitate face obiectului unui contract de leasing încheiat cu SC Tiriac Leasing IFN SA, în calitate de proprietar si SC. Tico - Nic Cleaning SRL, cu sediul în P., în calitate de utilizator. Tot cu aceeasi ocazie partea vătămată a aflat că învinuitul D. N. si martora Băceanu Tita sunt administratorii SC. Tico - Nic Cleaning SRL si că reprezentanții societății mai trebuie să achite două rate de leasing pentru a se putea transfera dreptul de proprietate.
Cu toate acestea partea vătămată Abrudan B. Dinu a fost de acord să probeze autovehiculul, iar după efectuarea test-drive-ului partea vătămată s-a decis să achiziționeze autoturismul contra sumei de 9600 de euro. Inițial părțile s-au înteles să realizeze o cesiune a contractului de leasing de pe numele SC. Tico - Nic Cleaning SRL pe numele părții vătămate Abrudan B. Dinu pentru ca aceasta din urmă să achite cele două rate de leasing către SC Tiriac Leasing IFN SA ( fila 12 Abrudan B. Dinu si fila 25 martorul Dunaev Iulian ) . Având în vedere aceste împrejurări partea vătămată Abrudan B. Dinu i-a plătit inculpatului D. N. suma de 6000 de euro urmând ca restul de 3600 de euro să îi plătească ulterior până în luna septembrie a anului 2009. În schimbul sumei de
6000 de euro partea vătămată Abrudan B. Dinu a primit de la cei doi inculpați certificatul de înmatriculare a autovehiculului, în original, polița de asigurare, în original, precum si cele două chei ale autovehiculului ( fila 15 - Abrudan B. Dinu, fila 26 - martorul Dunaev Iulian ). Având în vedere că părtile contractante erau nevoite să se deplaseze din P. în Bucuresti la sediul SC Tiriac Leasing IFN SA pentru transferul contractului de leasing au convenit să încheie contractul de vânzare - cumpărare la un notar din P. . Prin urmare toate cele cinci persoane implicate s-au deplasat la sediul unui notar public din P. pentru a perfecta actele vânzării. La sediul notarului public o angajată a biroului le-a comunicat partii vătămate Abrudan B. Dinu, inculpaților D. N.
, D. V. si martorei Băceanu Tita că nu are posibilitatea legală să întocmească contractul de vânzare - cumpărare a autovehiculului, întrucât SC. Tico - Nic Cleaning SRL si administratorii săi, au calitatea de utilizator al autovehiculului si nu de proprietar. Cu toate acestea, angajata biroului notarial, rămasă încă neidentificată, le-a sugerat părților să încheie nu un contract de vânzare - cumpărare a autovehiculului ci un contract de împrumut ce are ca obiect împrumutul sumei de 3600 de euro de către D. V. către partea vătămată Abrudan B. Dinu. Această sumă de bani de 3600 de euro reprezintă în realitate restul de plată din suma de 9600 de euro, întrucât suma de 6000 de euro fusese deja predată, la momentul respectiv lui D. N. de către partea vătămată Abrudan B. Dinu. Întocmirea unui înscris ce ar fi atestat în mod fictiv că D. V. i-a împrumutat părtii vătămate Abrudan B. Dinu suma de 3600 de euro a fost necesară pentru ca D. V. să aibă asupra sa un înscris ad probationem care să justifice plata viitoare a creanței de către partea vătămată Abrudan B. Dinu (înscrisul se află în fotocopie la fila 52 ).
Anterior acestui moment, pentru ca partea vătămată Abrudan B. Dinu să aibă o justificare a posesiei autoturismului până la momentul finalizării contractului de leasing și întocmirea înscrisurilor ad probationem care să ateste vânzarea - cumpărarea, inculpații
N., D. V. și martora Băceanu Tita au redactat un înscris denumit " împuternicire "prin care partea vătămată ar fi avut dreptul să utilizeze autovehiculului în perioada_ -_ ( înscrisul se află în fotocopie la fila 41 ). Părțile au ales data de_ ca fiind, în mod fictiv, data ultimei zile de folosință a autoturismului de către partea vătămată Abrudan B. Dinu, data expirării termenului de plată a ultimelor două rate de leasing ce trebuiau plătite de către SC. Tico - Nic Cleaning SRL, precum și data întocmirii înscrisurilor ad probationem care să ateste vânzarea - cumpărarea, respectiv data scadenței obligației de plată a sumei de 3600 de euro de către partea vătămată Abrudan
Dinu. Data scadenței obligației de plată a acestei din urmă sume rezultă și din prevederile contractului, fictiv, de împrumut de la fila 52.
Ulterior încheierii tranzacției părțile s-au despărțit urmând a ține legătura pentru ca partea vătămată Abrudan B. Dinu să achite învinuiților suma de 3600 de euro și să încheie ad probationem contractul de vânzare - cumpărare.
Probele administrate în cauză au relevat faptul că la data de_ partea vătămată a dobândit o posesie legitimă asupra autoturismului Toyota Rav 4, de culoare neagră, an fabricație 2005, cu număr de înmatriculare B-62016, cu număr de identificare JTEHG20V306082773 până în noaptea de 26/_ când inculpatul D. V. C. i-a sustras în mod nelegitim autoturismul la instigarea inculpatului D. N. .
Infracțiunea de furt reglementată de art. 208 alin. 1 C.p. incriminează luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, cu scopul însușirii pe nedrept.
Alin. 3 al aceluiași text de lege stipulează fără echivoc că fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține, în întregime sau în parte făptuitorului, dar la momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane. S-a avut în vedere astfel protecția simplei stăpâniri de fapt asupra unui bun împotriva deposedărilor abuzive din partea altor persoane.
Din punct de vedere al constatării întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de furt nu are nici o importanță dacă cel care are stăpânirea de fapt a bunului este sau nu proprietar sau titular al vreunui drept de a poseda sau deține.
În prezenta cauză autoturismul sustras de inculpați, anterior comiterii actului de sustragere se afla în posesia legitimă a părții vătămate Abrudan B. Dinu, posesie dobândită de acesta în urma încheierii unui act civil prin care a avut loc transmiterea posesiei. Ori, cei doi inculpați au deposedat-o pe partea vătămată fără a apela la mijloacele legale pentru a rezolva un litigiu de natură civilă.
Nu au putut fi reținute nici susținerile potrivit cărora după data de_, neplata restului de preț opera ca și condiție rezolutorie astfel că, începând cu această dată autoturismul nu se mai găsea în posesia legitimă a părții vătămate. De asemenea, contrar celor reținute de instanța de fond, nu au putut fi reținute ca veridice susținerile inculpaților conform cărora predarea autoturismului (al cărui preț de vânzare cumpărare a fost stabilit la peste 9.000 euro) s-a făcut în schimbul unei sume de 1.000 euro, aceștia asumându-și riscul de a preda autoturismul, evaluat la un preț destul de ridicat, împreună cu cele două chei, deși conform susținerilor lor partea vătămată achitase doar 1000 euro. În momentul predării. Declarațiile părții vătămate se coroborează și cu cele ale martorului Moșneag A. Horea sub aspectul modalității de dobândire a autoturismului, al prețului vânzării cumpărării convenite de părți astfel încât Curtea va aprecia că declarațiile celor doi inculpați nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În cauză rezultă fără putință de tăgadă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută. de art. 208 alin. 1,209 alin. 1 lit. e,g,i C.p. atât sub aspectul laturii obiective, fapta inculpaților de a sustrage bunul aflat în posesia părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept fiind circumscrisă laturii obiective a infracțiunii. De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpatul D. N., sunt întrunite elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de furt calificat prevăzută. de art. 208 alin. 1,209 alin. 1 lit. e,g,i C.p. Contrar celor reținute de instanța de fond, scopul sustragerii autoturismului a fost tocmai acela al însușirii acestuia pe nedrept.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzută. de art. 72 C.p. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile speciale, gradul de pericol social al faptei comise, atitudinea inculpaților dar și lipsa antecedentelor penale ale acestora apreciind față de toate aceste criterii că o pedeapsă în cuantum de câte 3 ani închisoare va fi de natură să asigure reeducarea acestora.
Având în vedere pedeapsa aplicată inculpaților, instanța a apreciat că reeducarea inculpaților se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 81,82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei se reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5800 Euro achitată la data de_, 1.000 euro achitată la_, 5.596,25 lei plata reparațiilor efectuate la autoturismul Toyota Rav 4, 27.000 lei beneficiu nerealizat de la momentul sustragerii bunului până la data constituirii de parte civilă. Curtea a apreciat ca fiind dovedite pretențiile civile solicitate de partea civilă Abrudan B. Dinu, pretenții reprezentate de plățile in cuantum de 5800 Euro respectiv 1000 Euro și în consecință, i-a obligat pe cei doi inculpați la plata în solidar a sumei de 6800 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plătii si suma de 32.596,25 lei despăgubiri civile apreciind că restul pretențiilor civile solicitate în cauză sunt nedovedite.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d C.p.p. recursurile declarate în cauză au fost admise în limitele expuse mai sus.
În temeiul art. 189 și 192 C.p. s-a stabilit onorariu avocațial și au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în anulare contestatorii D. N. și D. V. -C. , solicitând admiterea căii de atac extraordinare promovate, desființarea în totalitate a deciziei contestate și rejudecarea recursului ca urmare a incidenței cazului prevăzut de art. 386 lit. e C.proc.pen.
În motivarea contestației în anulare contestatorii condamnați au arătat că instanța de recurs ar fi examinat cauza în fapt și s-ar fi pronunțat cu privire la vinovăția lor, fără ca în prealabil să-i audieze personal, deși au fost prezenți la data când s-a judecat recursul, iar ascultarea acestora era obligatorie potrivit art. 385/14 al. 1/1 C.proc.pen. având în vedere că la instanța de fond s-a dispus achitarea lor.
Examinând contestația în anulare formulată de susnumiții contestatorii condamnați, în raport cu motivul invocat, ce a fost întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Legiuitorul român a prevăzut în conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestație în anulare, statuând că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. (11) ori art. 38516alin. (1).
În cauză, procedura în recurs a parcurs două termene de judecată, respectiv termenul din 8 noiembrie 2012 când cauza a fost amânată pentru că s-a constatat lipsa de procedură cu partea civilă și termenul din 13 decembrie 2012 când s-a procedat la audierea susnumiților contestatori și s-a soluționat recursul.
În timpul procedurii în recurs, contestatorii au fost asistați de avocatul lor ales.
Contestatorul D. V. Constantin a fost prezent la dezbateri la ambele termene de judecată a recursului, iar cel de-al doilea a fost prezent la termenul din _
.
Conform mențiunilor înscrise în încheierea de ședință de la termenul din_, contestatorii personal au arătat că își mențin declarațiile date la instanța de fond.
Este adevărat că în acest caz, ascultarea condamnatilor era obligatorie, având în vedere dispozițiile art. 38514alin. (11) teza a ll-a C. proc. pen. și soluția de achitare pronunțată de către instanța de fond.
Instanța de recurs însă a dat eficiență acestor dispoziții legale, solicitând expres condamnatilor prezenți la dezbateri să precizeze dacă doresc să fie audiați în cauză, informându-i cu privire la drepturile lor în proces și consecințele decurgând din formularea unei declarații.
Condamnații s-au prevalat însă de dreptul de a nu da declarații, arătând și faptul că își mențin în totalitate declarațiile date până în această fază procesuală, situație în care corelativ și obligația de ascultare prevăzută în sarcina instanței de recurs a încetat să mai existe.
Poziția exprimată de contestatorii condamnați a fost consemnată, în prezența avocatului ales, în procesele verbale din data de_ de la f. 32 și 33 dos.recurs, aceștia semnând personal declarațiile consemnate în procesele verbale menționate.
Se constată, așadar, că instanța de recurs a depus diligentele necesare în vederea respectării dreptului la apărare, informând condamnații că au dreptul de a fi audiati, dar și de a păstra tăcerea cu privire la faptele de care sunt acuzati, iar în exercitarea acestui drept, condamnații au decis să nu dea declarații, renunțând expres la dreptul de a fi audiați nemijlocit de către judecătorii instanței de recurs.
Opțiunea acuzatului de a fi sau nu ascultat constituie un drept strict personal, al cărui exercițiu nu poate fi condiționat ori cenzurat și, prin urmare, se constată că decizia instanței de recurs de a lua act de refuzul condamnaților de a fi audiați în timpul dezbaterilor nu a încălcat drepturile lor procesuale.
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondată, contestația în anulare introdusă pe temeiul prevederilor art. 386 lit. e) C. proc. pen. de către contestatorii D. N. și D. V. împotriva deciziei penale nr. 1790/2012 a Curtii de Apel Cluj.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se vor obliga contestatorii să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii D. N. și D. V. împotriva deciziei penale nr. 1790/2012 a Curtii de Apel Cluj.
Obligă pe contestatori să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.recurs: V.G. /D.P. /M.B.
| ← Decizia penală nr. 684/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 499/2013. Furt calificat → |
|---|
