Decizia penală nr. 746/2013. Sfidarea organelor judiciare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.746/R/2013
Ședința publică din 29 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător
JUDECĂTORI: V. G.
SS
G.: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul I. R. împotriva sentinței penale nr.716 din 21 martie 2013 a Judecătoriei B. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de sfidarea organelor judiciare, faptă prevăzută de art. 2721Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul promovat împotriva hotărârii instanței de fond.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece a fost în imposibilitate de a se prezenta la Judecătoria Baia Mare când s-a dezbătut cauza pe fond, fiind arestat în Franța și astfel, nu s-a putut apăra. Susține că în perioada 12 septembrie 2012 și până la 25 februarie 2013 a fost arestat în Penitenciarul Fresnes - Paris, Franța, după care s-a aflat timp de 3 săptămâni în Centrul de Expulzare, astfel că a ajuns în România după dezbaterea cauzei pe fond. Depune la dosar acte în limba franceză, în susținerea celor învederate instanței.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, dacă din actele depuse la dosar rezultă într-adevăr că inculpatul a fost încarcerat în Franța. În situația în care susținerile acestuia nu se confirmă, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece a fost în imposibilitate de a se prezenta și a-și formula apărarea, fiind încarcerat în Franța.
C U R T E A
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 716 din 21 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei B. -M., în baza art. 272 ind. 1 teza a II-a Cod penal, a condamnat pe inculpatul I. R. , fiul lui I. și G. M. Z., născut la_ în B. S., jud. Maramureș, cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în B. S., str. Ș.
an cel M., nr. 43, jud. Maramureș, citat prin afișare la ușa consiliului Local B.
S., CNP 1., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare.
În baza art. 85 Cod penal, s-a anulat beneficiul suspendării condiționare a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1144/_ a Judecătoriei B. M., definitivă prin nerecurare la data de_ 2, pedeapsă pe care, în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b a fost contopită cu aceea aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei B. M. sub nr. de dosar 10873182/2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. R. pentru săvârșirea
infracțiunii de sfidarea organelor judiciare, faptă prevăzută de art. 2721Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că în noaptea de 24/_, inculpatul a întrebuințat cuvinte insultătoare și gesturi amenințătoare la adresa integrității fizice a părților vătămate G. M. N. și
C. P. I., agenți de poliție, pentru fapte îndeplinite de aceștia în exercițiul funcției.
Părțile vătămate au solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru fapta comisă, dar nu au formulat pretenții civile față de acesta.
Numita Bertoti Alice M. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului pentru infracțiunea de distrugere însă la data de_ și-a retras plângerea formulată, arătând că nu mai are nicio pretenție față de acesta.
Inculpatul nu a fost audiat în cursul procesului penal, din cuprinsul procesului-verbal de executare a mandatului de aducere rezultând că acesta este plecat în Franța, motiv pentru care s-a dispus citarea inculpatului și prin afișare la ușa C. ui Local B. S. .
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 24/_ în jurul orelor 01:36, fiind de serviciu pe schimbul III, părțile vătămate vătămate G. M. N. și C. P. I., agenți principali de poliție, angajați ai Inspectoratului de Poliție al J. ețului Maramureș au fost sesizate prin SNAU 112, cu privire laf aptul că în localul "Disco Bar Venezia";, situat în B. S. pe str. Piața Libertății, nr.20, se află o persoană care face scandal, nu și-a achitat consumația și a spart un geam de la ușa de acces în bar.
Părțile vătămate G. M. Nicoale și C. P. I. s-au deplasat pe str. Libertății, în fața localului găsindu-l pe inculpatul I. R. dezbrăcat de la brâu în sus, și pe martorul Ș. an Roland Eugen, agent de intervenție la firma de pază Ukor Security.
Martora Bertoti Alice M., gestionara localului, l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana ce a refuzat să achite consumația și să părăsească barul în care nu se mai aflau alte persoane. Aceasta le-a mai relatat organelor de poliție că a apelat la firma de pază Ukro Security, iar martorul Ș. an Roland Eugen l-a scos pe inculpat din bar moment în care acesta a spart un geam de la ușa de intrare. Pentru acest motiv a solicitat prezența organelor de poliție.
Părțile vătămate G. M. N. și C. P. I. s-au apropiat de inculpat, s-au prezentat și i-au cerut să se legitimeze. Inculpatul a refuzat și a devenit
agresiv, încercând să o lovească pe partea vătămată G. M. N. . Totodată, le-a adresat injurii, cuvinte insultătoare și amenințări cu acte de violență. Inculpatul a vrut să intre din nou în bar, părțile vătămate l-au împiedecat și au încercat să-l imobilizeze însă nu au reușit, iar inculpatul a părăsit în fugă locul
faptei, continuând să le adrese cuvinte insultătoare și amenințări.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță se probează cu următoarele mijloace de probă: plângerea formulată de numita Bertoti Alice M. (fila 5 din dosarul de urmărire penală), rapoartele întocmite de părțile vătămate (filele 9, 12 din dosarul de urmărire penală), declarațiile părților vătămate (filele 7, 10 din dosarul de urmărire penală, filele 28, 37 din dosarul instanței), fișa postului (filele 26-31 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor Ș. an Roland Eugen, Golban Mircea I., Bertoti Alice M. (filele 18, 20 și 22 din dosarul de urmărire penală, filele 29, 30, 38 din dosarul instanței), declarațiile inculpatului (filele 14-16 din dosarul de urmărire penală).
În drept, fapta inculpatului I. R. care în noaptea de 24/_ a întrebuințat cuvinte insultătoare și gesturi amenințătoare la adresa integrității fizice a părților vătămate G. M. N. și C. P. I., agenți principali de poliție, pentru fapte îndeplinite de aceștia în exercițiul funcției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272 ind.1 teza a II-a Cod penal.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat prin întrebuințarea de cuvinte insultătoare și gesturi amenințătoare la adresa integrității fizice a agenților de poliție (martorii au declarat că inculpatul a încercat să-l lovească pe agentul G. cu o bucată din gard, i-a amenințat pe ambii agenți că îi va lovi când se vot întâlni). Inculpatul a cunoscut în momentul în care a săvârșit aceste fapte că părțile vătămate au calitatea de agenți de poliție, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea fiind săvârșită cu intenție indirectă.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, împrejurările săvârșirii faptei (inculpatul i-a amenințat, înjurat și scuipat pe agenții de poliție a căror intervenție fusese solicitată datorită comportamentului acestuia care refuza să achite nota de plată și a spart ușa localului cu piciorul), dar și persoana
inculpatului care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1144/_ a Judecătoriei B. M., definitivă prin nerecurare la data de_ pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, fiindu-i aplicată de două ori amenda administrativă pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Totodată, potrivit declarațiilor persoanelor audiate, inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană care a mai fost implicată în scandaluri în B. S., apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fin atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 272 ind. 1 teza a II-a Cod penal, a condamnat pe inculpatul I. R. , la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I. R. solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât judecata a avut loc în absența sa, el aflându-se încarcerat în Penitenciarul Fresnes-Paris, Franța. Menționează că după aceea timp de trei săptămâni s-a aflat în centrul de expulzare, după data de
25 februarie 2013, astfel că a ajuns în România după data de 21 martie 2013, când s-a pronunțat sentința penală nr. 716 a Judecătoriei B. -M. .
În acest scop depune la dosar mai multe scripte, în dovedirea susținerilor
sale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel C.
constată că acesta este nefondat pentru următoarele:
Recurentul a depus în fața instanței de recurs un număr de 6 scripte din care rezultă doar că acesta la data de 18 februarie 2013 la Centrul Spitalicesc Universitar Bicetre Paris, în regim de urgență a fost consultat, efectuându-se o baterie de analize, pentru a se depista virusul hepatitei C. Corespunde realității că și la 17 septembrie 2012 la același Spital Bicetre din Franța-Paris, recurentului i s-au prelevat probe de sânge, pentru a se verifica dacă este purtător al virusului hepatitei C.
Niciun moment, acesta, potrivit actelor depuse nu rezultă să fi fost încarcerat în vreun penitenciar din Franța, din contră, la data de 18 februarie 2013, adresa indicată de recurent este aceea de Allee Des Thuyas 94260 Fresnes. Pe de altă parte, dacă în această perioadă era încarcerat în vreun penitenciar, această împrejurare trebuia atestată printr-un bilet de liberare din locul de detenție, act pe care recurentul nu l-a putut prezenta Curții.
Mai mult, din actele depuse rezultă că doar la 17 septembrie 2012 și la 18 februarie 2013 s-a aflat în Franța, de unde nu se poate deduce că, pe întreaga perioadă de derulare a procesului în fața instanței de fond, 1 noiembrie 2012-21 martie 2013, inculpatul s-ar fi aflat în străinătate, de altfel, nici nu a putut dovedi acest aspect.
Potrivit declarațiilor recurentului, neprobate însă cu acte scrise, rezultă că s- ar fi aflat în străinătate în perioada 12 septembrie 2012- 25 februarie 2013, încarcerat în Penitenciarul Fresnes-Paris, după care timp de 3 săptămâni a staționat în centrul de expulzare, astfel că a ajuns în țară, după dezbaterea cauzei pe fond.
Chiar și din punct de vedere abstract, deoarece recurentul nu a putut proba susținerile sale, de la data sosirii în România, după 25 februarie acesta se putea prezenta în fața instanței de fond, sentința pronunțându-se doar la 21 martie 2013. Recurentul știa că împotriva sa se derulează procedură judiciară întrucât la 5 martie 2012 a fost ascultat la P. Orașului B. -M., unde a indicat drept adresă de domiciliu, B. -M. str. Ș. an cel M. nr. 43. În momentul în care a părăsit țara, respectiv în luna septembrie 2012 trebuia să încunoștințeze organele de anchetă despre această împrejurare, pentru a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
Este evident că recurentul a părăsit țara în mod intenționat, tocmai pentru a se sustrage judecății și răspunderii penale. Pe de altă parte, prin niciun mijloc de probă acesta nu a putut dovedi că în perioada 12 septembrie 2012- 25 februarie 2013 a fost încarcerat în vreun loc de detenție din Franța, ba mai mult, la clinica unde și-a făcut analizele pentru depistarea hepatitei C, și-a indicat ca adresă de domiciliu, o locație privată, ceea ce probează încă o dată nesinceritatea acestuia.
Față de aceste considerente, se apreciază că recurentul cu intenție nu s-a prezentat la soluționarea cauzei, părăsind teritoriul țării, astfel că nu-și poate invoca propria culpă pentru a beneficia de rejudecarea cauzei.
Prima instanță la pronunțarea soluției de condamnare a recurentului a reținut că în noaptea de 24/25 martie 2012 a întrebuințat cuvinte insultătoare și gesturi amenințătoare la adresa integrității fizice a părților vătămate G. M. și
C. P., agenți de poliție, pentru fapte îndeplinite de aceștia în exercitarea funcției. În fața organelor de poliție la 3 mai 2012, inculpatul a recunoscut în
parte săvârșirea infracțiunii, după care a părăsit teritoriul țării nejustificat, sustrăgându-se judecății, cauza fiind soluționată în absența acestuia.
Curtea apreciază că J. ecătoria B. -M. față de declarația părților vătămate care se coroborează și cu declarația martorilor Bertoti Alice M., Ș. an Rolan Eugen, Golban Mircea I., a stabilit în mod judicios că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 2721teza 2 Cod penal, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și recurs au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.
J. ecătoria B. -M. a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului-recurent.
Curtea de Apel analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția recurentului sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată respectiv, aceea de sfidare a organelor judiciare.
Deși inculpatul recurent a încercat să nege parțial săvârșirea infracțiunii, plasând vina asupra organelor de poliție care l-ar fi agresat, fără să probeze această împrejurare, simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpatul I. R., respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului I. R., deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.
Astfel fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.c nu poate fi primită.
Întrucât condamnarea inculpatului I. R. s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5/2 C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul promovat de inculpatul I. R. în baza art 38515pct 1 lit b Cod procedură penală.
Va fi obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, în baza dispozițiilor art 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. R. , fiul lui I. | si | |
G. | M. Z., născ.la_ în B. S., jud. Maramureș, CNP 1. | , |
domiciliat în B. S., str. S. an cel M., nr. 43, jud. Maramureș împotriva sentintei penale nr. 716 din 21 martie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
DP | V. | G. , | SS |
G.
DS
Red.D.P./M.N.
2 ex./_
J. .fond.-C. R.
| ← Decizia penală nr. 1273/2013. Sfidarea organelor judiciare | Decizia penală nr. 402/2013. Distrugere şi semnalizare falsă → |
|---|
