Decizia penală nr. 76/2013. Rejudecare după extrădare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ *
DECIZIA PENALĂ NR. 76/A/2013
Ședința publică din 18 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R., judecător |
JUDECĂTOR | : M. | B. |
G.: L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și de condamnatul M. A. împotriva sentinței penale nr. 635 din data de 14 decembrie 2012 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._ *, având ca obiect cerere de rejudecare după extrădare.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea apelurilor declarate, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru depunere de concluzii scrise la acest termen de judecată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.635 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ * în baza art.5221C.pr.pen. rap.la art. 406 C.pr.pen., a fost admisă cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul M. A. L., deținut în prezent la Penitenciarul Mărgineni, a fost anulată sentința penală nr. 107 din 7 aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul Maramureș și în consecință a fost respinsă cererea inculpatului
M. A. L. de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.2,3,5 C.pen. în cea prev.de art. 215 alin.2,3 C.pen. cu aplic.art. 13 C.pen., precum și cererea acestuia de a i se aplica prev.art. 3201C.pr.pen.
A fost condamnat inculpatul M. A. L., la 8 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,c C.pen. (pentru lit.c i se interzice dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială) pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.2,3,5 C.penal cu aplic.art. 74 lit.a,c C.pen. și a art. 76 lit.a C.penal.
Cu consecințele prev.de art. 71, 64 lit.a,b,c C.pen. (pentru lit.c i se interzice dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială).
S-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 27 iunie 2010 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.C. "C. "; S.R.L. cu sediul în B. M., B-dul București, nr.42 A, jud.Maramureș suma de 43.998 lei - despăgubiri civile. Respinge restul desp.civile solicitate.
A fost respinsă cererea părții civile S.C. "C. "; S.R.L. de obligare la despăgubiri civile a părții civilmente responsabile B. C., deținut la Penit.București-Rahova.
S-a dispus anularea mandatului de executare a ped.nr.131/2000 a Trib.Maram. și emiterea unui nou mandat conf.prezentei sent.după rămânerea ei definitivă.
În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 175 lei - chelt.judiciare.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen., restul chelt.judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că între partea civilă S.C. "C. "; S.R.L. B.
M. și S.C.";Pirco"; S.R.L. reprezentată de inculpatul M. A. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 160 din 26 septembrie 1998 prin care cea dintâi societate comercială i-a vândut celei de-a doua societăți comerciale anvelope, camere și benzi jeantă, plata lor urmând a se efectua în cel mult 25 de zile de la data livrării, stipulându-se ca și instrument de plată cecul, biletul la ordin, avalizare la bancă, ordin de plată vizate de bancă sau numerar (f.9-11 dosar urmărire penală).
Pentru plata bunurilor - obiect al acestui contract inculpatul a emis o filă cec și un bilet la ordin pentru suma de 920.829.240 lei refuzat la plată pentru suma de 919.876.378 lei din lipsa parțială de disponibil, S.C.";Pirco";
S.R.L. fiind în interdicție bancară de a emite cec-uri în perioada 30 ianuarie 1998-15 decembrie 1999.
Fapta inculpatului M. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 alin.2,3,5 C.pen. A fost respinsă cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.2,3,5 C.pen. în cea prev.de art. 215 alin.2,3 C.pen. cu aplic.art. 13 C.pen. întrucât raportat la valoarea prejudiciului produs (în sumă de 43.998 lei - o parte din paguba mai sus menționată a fost ulterior recuperată) acesta a depășit limita de 50.000.000 lei vechi (ROL)
de la care fapta avea la acea dată consecințe deosebit de grave (limia instituită în anul 1997, fapta fiind comisă în anul 1998). Chiar dacă din anul 2001 această limită a fost majorată la nivelul sumei de 2.000.000.000 lei vechi (ROL), nu se poate da eficiență prev.art. 13 C.pen. în condițiile în care modificarea acesteia s-a impus urmare a inflației existente în acea perioadă și a necesității, în consecință, a reactualizării acestei limite, intenția legiuitorului nefiind aceea de a crea o lege mai favorabilă, ci de a o adopta situației economice existente.
De asemenea, s-a respins și cererea inculpatului de a i se aplica prev.art. 3201C.pr.pen. în condițiile în care nu a recunoscut integral faptele astfel cum sunt ele descrise în rechizitoriu, arătând că inițial discuțiile s-au purtat între partea civilmente responsabilă B. C. și martorul Sabău
I., apoi cauciucurile le-a cumpărat pe numele său și nu știe dacă în perioada în care a purtat negocieri cu martorul era sau nu în interdicție bancară.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei dat de
modalitatea în care a fost comisă și de urmarea produsă și al acestuia (nu are antecedente penale, și-a recunoscut în mare parte fapta), aceste ultime două elemente urmând a fi avute în vedere la aplicarea art. 74 lit.a,c C.pen.
Acestuia i s-au interzis pe o perioadă de 3 ani drepturile prev.de art. 64 lit.a,b,c C.pen. (pentru lit.c dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială) întrucât raportat la fapta comisă, acesta nu poate face aprecieri nici cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot, iar ocuparea funcțiilor la care se referă art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen. presupune existența unei conduite impecabile. Având în vedere faptul că inculpatul s-a folosit pentru a comite fapta - obiect al acestui dosar de calitatea de administrator la S.C.
"Pirco"; S., i s-a interzis pe aceeași perioadă dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială.
Pedeapsa se va executa în condițiile prev.de art. 71, 64 lit.a,b,c C.pen. (pentru lit.c i s-a interzis dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială). Aceste texte legale au fost aplicate pentru aceleași considerente pentru care i s-au aplicat și prev.art. 64 lit.a,b,c C.pen.
Întrucât inculpatul a fost arestat în vederea extrădării la 27 iunie 2010, acestuia i s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu această dată la zi (f.1 dosar de extrădare nr._ atașat).
Cu privire la latura civilă a cauzei tribunalul reține faptul că în dosarul de rejudecare după extrădare partea vătămată S.C. "C. "; S. s-a constituit parte civilă cu suma de 68.834 lei (19.986 lei - prejudiciu rămas nerecuperat, 24.836 lei - daune interese, în faza de urmărire penală precizând faptul că aceasta reprezintă diferența de curs valutar, pentru aprovizionarea mărfurilor livrate folosind un credit în valută (USD) acordat de "Bancorex"; B. M. și 24.012 lei - penalități de întârziere). T. apreciază că aceste sume sunt justificate cu excepția celei de 24.836 lei care nu este probată în cauză astfel că inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 43.998 lei - despăgubiri civile (19.986 lei+24.012 lei), restul despăgubirilor civile solicitate au fost respinse.
Întrucât B. C. chemat în judecată în calitate de parte civilmente responsabilă nu poate avea o atare calitate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se angaja răspunderea pentru fapta altei persoane, s-a respins cererea părții civile de obligare a acestuia la despăgubiri civile.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 131/2000 emis de Tribunalul Maramureș în baza sentinței penale nr. 107 din 7 aprilie 2000 și emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe după rămânerea ei definitivă.
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 175 lei - cheltuieli judiciare (inclusiv onorariul avocatului numit din oficiu în dosarul de fond), iar, în baza art. 192 alin.3 C.pr.pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat (cele ocazionate de soluționarea cererii de rejudecare după extrădare) au rămas în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pe de o parte, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, iar pe de altă parte, condamnatul
M. A. .
Prin propriul apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat admiterea apelului declarat în cauză și în consecință, admiterea cereri de aplicare a prevederilor art. 3201C.pr.pen., apreciind că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului aceste dispoziții legale.
Reprezentanta M. ui P. a susținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 635/2012 pronunțată în dosarul T. ui Maramureș privind pe condamnatul M. A. . Susține că hotărârea este criticată pentru trei motive, respectiv pentru neaplicarea art. 13 din Codul penal, neaplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală și neobligarea inculpatului la despăgubiri.
În acest context, susține numai unul dintre motivele de recurs și arată că instanța de fond a admis în baza art. 522/1 Cod procedură penală cererea de rejudecare după extrădare și, în rejudecare, a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în forma prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5 din Codul penal la pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu deducerea perioadei de arest, fiind obligat și la despăgubiri civile constând din diferența de prejudiciu nerecuperat. De asemenea, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, precum și de aplicare a art. 13 din Codul penal, precum și a art. 3201 din Codul de procedură penală.
Susține că în cauză a fost dovedită vinovăția inculpatului în comiterea unei infracțiuni de înșelăciune, stabilindu-se că în calitate de administrator al unei societăți comerciale a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu o societate comercială din B. M., respectiv cu S.C. C. S.R.L., iar pentru plata bunurilor respective s-au emis bilet la ordin și filă CEC cu termen de plată în 25 de zile de la încheierea contractului, care s-a încheiat la data de 26 septembrie 1998. Filele CEC au fost refuzate la plată, întrucât societatea comercială se afla în interdicție bancară, conform actelor depuse de bancă, aceasta operând în perioada_ -_ . Inculpatul a dat o declarație de recunoaștere parțială a comiterii faptei, motiv pentru care, apreciază că cererea de aplicare a art. 3201 din Codul de procedură penal a fost respinsă în mod corect. Teoretic, precizează că o astfel de dispoziție legală poate fi aplicată raportat la stadiul procesual al cauzei, respectiv în rejudecare, precum și la faptul că hotărârea anterioară a fost anulată. Astfel, având în vedere că din declarația inculpatului rezultă faptul că se neagă tocmai aspectul esențial, respectiv faptul că societatea era în interdicție bancară. Pentru acest considerent, apreciază că, fiind vorba de o recunoaștere parțială și de contestare tocmai a aspectului de vinovăție, nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală.
Referitor la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice arată că s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, care, raportat la momentului anului 1998, conform art. 146 din Codul penal, viza un prejudiciu de peste 50 000 000 lei vechi. Între timp, disp. art. 146 din Codul penal au fost schimbate, în prezent vizând un prejudiciu de peste 200 000 de lei noi. În acest context, arată că instanța de judecată a respins cererea de aplicare a art. 13 din Codul penal în sensul că art. 146 din Codul penal a fost modificat, dar ca urmare a unor motive de natură economică, respectiv ca urmare a inflației, aspect pe care îl confirmă. Susține că art. 13 din Codul penal prevede că, dacă de la comiterea unei infracțiuni până la rămânerea definitivă au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. Ori, în condițiile în care hotărârea anterioară a fost anulată, apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art. 13 din Codul penal. Astfel, solicită ca rejudecând, în temeiul disp. art. 334 din Codul de procedură penală și a art. 13 din Codul penal, să se dispună condamnarea inculpatului pentru încălcarea art. 215 alin. 2 și 3 din Codul penal, cu reținerea în
continuare a circumstanțelor atenuante, reținute și de către instanța de fond.
Cu privire la calitatea de parte responsabilă civilmente consideră că instanța a stabilit în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile de răspundere pentru fapta altuia, apreciind că numitul B. C. era reprezentantul societății Muntenia S.R.L. din Târgu Jiu, aflată tot în interdicție bancară, intervenind astfel o răspundere penală și nicidecum o răspundere civilă delictuală.
Pentru motivele anterior expuse apreciază că se impune și admiterea apelului inculpatului.
În susținerea apelului său, inculpatul a precizat că în cauză se impune reținerea prevederilor art. 320/1 C.pr.pen., precum și schimbarea încadrării
juridice, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 C.pen., iar în ceea ce privește răspunderea civilă în solidar cu B. C. a precizat că lasă soluția la aprecierea instanței raportat la faptul că inculpatul și-a manifestat dorința de a achita integral prejudiciul.
În susținerea motivelor de apel inculpatul, prin apărător a precizat că în pofida faptului că în anul 1999, prin declarația din 29 martie, de la fila nr.
63 din dosarul de urmărire penală, inculpatul ar fi recunoscut parțial vinovăția pentru infracțiunea pentru care a fost cercetat, arată că, în fața instanței de judecată, în momentul de începere al rejudecării după extrădare, acesta a solicitat instanței să facă aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală chiar la primul termen de judecată, sens în care invocă declarația inculpatului de la fila nr. 59 din dosar, care susține în mod explicit "arăt că recunosc integral fapta care se reține în sarcina mea";. Ori, art. 320/1 Cod procedură penală presupune faptul că în fața instanței de
judecată, la primul termen de judecată, inculpatul poate să solicite judecarea cauzei conform acestui articol prevăzut de Codul de procedură penală. Astfel, chiar dacă în cursul urmăririi penale ar fi existat o sincopă sau o neconcordanță în totalitate cu starea de fapt, în fața instanței de
judecată, la primul termen, inculpatul a efectuat referirea evocată. Susține că și pronunțările Înaltei Curți de C. și Justiție și practica Curții de Apel
C. sunt în același sens, fiind situații când inculpatul nu a recunoscut deloc fapta în faza de urmărire penală, iar în fața instanței, la primul termen de judecată, a recunoscut în integralitate și a solicitat aplicarea articolului, instanța de judecată ținând cont de acest aspect. Astfel, consideră că inculpatul este pe deplin îndreptățit pentru aplicarea art. 3201 Cod procedură penală și, respectiv pentru a uza de acest beneficiu al legii.
Cu privire la cel de-al doilea aspect ce vizează schimbarea încadrării juridice solicită admiterea acestei cereri și acordarea eficienței disp. art. 13 din Codul penal, inculpatul având dreptul de a beneficia de acest articol atât timp cât, până la soluționarea definitivă a acestui dosar, a intervenit această modificare, considerând că se impune, conform codului și a legislației în vigoare, să se facă aplicarea acestuia, indiferent de motivele pentru care legislația a fost schimbată între timp.
Raportat la cel de-al treilea aspect, respectiv la răspunderea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente arată că declarația martorului Sabău I., aflată la fila nr. 61 în dosar, precum și declarația domnului B. C., aflată la fila nr. 60, explică foarte clar modalitatea de desfășurare a lucrurilor și motivul pentru care inculpatul a solicitat încheierea acelei convenții prin care a cumpărat cauciucurile respective. Mai arată că pe parcursul timpului inculpatul a încercat să recupereze prejudiciul, reușind doar parțial, cu precizarea că a mai rămas nerecuperată
suma de circa 19 000 de lei. Cu privire la această sumă prima instanță a stabilit că se impune achitarea și a unor penalități de întârziere. În concluzie, în situația în care se va aprecia că se impune răspunderea în solidar, solicită să se dispună în consecință. Reiterează faptul că în ambele declarații anterior evocate se regăsește modalitatea de desfășurare, respectiv întâlnirea dintre cei trei parteneri de afaceri, iar domnul Sabău I. a arătat explicit că toate discuțiile le-a purtat cu domnul B. C., acesta fiind șeful, iar achiziționarea cauciucurilor s-a efectuat pentru el, cu precizarea că inculpatul M. A. nu a intervenit în discuțiile lor. Astfel, raportat la reținerea în sarcina inculpatului a faptei de natură penală, apreciază că se impune răspunderea cu privire la aceasta.
De asemenea, revine cu privire la declarația inculpatului de la fila nr. 59, prin care acesta a solicitat aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală și susținerea că "recunoaște integral fapta";. Consideră că dincolo de această frază nu mai există niciun temei de discuție, doar că se impune ca instanța să facă aplicarea acestuia articol și să rețină în sarcina inculpatului acest aspect.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 C.pr.pen., instanța apreciază că apelurile declarate în cauză sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. A., pentru comiterea infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2, 3, 5 C.pen.
Prin sentința penală nr. 107/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 10 ani și 4 ani interzicerea unor drepturi pentru comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, inculpatul fiind obligat și la plata unor despăgubiri către partea civilă S.C. C. S.R.L. Sentința pronunțată a rămas definitivă prin neapelare, astfel că în cauză a fost emis un mandat de executare, care însă nu a fost pus în executare întrucât inculpatul era plecat din țară.
La data de_ condamnatul M. A. a fost arestat în Italia în vederea extrădării, împrejurări în care a înțeles să formuleze o cerere de rejudecare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 5221C.pr.pen.
Prin sentința penală nr. 179/2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, cererea condamnatului de rejudecare a fost respinsă, apreciindu-se că acesta s-a sustras de la urmărire penală și judecată, însă prin decizia penală nr. 2987/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a admis recursul condamnatului, iar cauza a fost trimisă spre rejudecarea instanței de fond.
Rejudecând cauza, Tribunalul Maramureș a admis cererea de rejudecare după extrădare, a anulat sentința penală nr. 107/2000 a tribi Maramureș și a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice prin reținerea art. 13 C.pen., precum și cererea de aplicare a prevederilor art. 3201C.pr.pen. S-a respins, de asemenea, cererea părții civile de obligare la despăgubiri, în calitate de parte responsabilă civilmente a lui B. C. .
Hotărârea primei instanțe este nelegală în privința respingerii cererii de aplicare a prevederilor art. 3201C.pr.pen., precum și a respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 2, 3, 5 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 C.pen.
Astfel în procedura reglementată de art. 522 1C.pr.pen. sunt aplicabile prevederile art. 404-408 C.pr.pen., referitoare la soluționarea cererii de revizuire, astfel că în ipoteza admiterii cererii, instanța urmează să anuleze hotărârea pronunțată inițial și să rejudece cauza potrivit prevederilor art. 345-353 C.pr.pen.
În această situație, se aplică dispozițiile privind judecata în primă instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că sunt aplicabile și prevederile art. 320/1 C.pr.pen., având în vedere că aceste dispoziții conțin reguli de procedură privind judecata în primă instanță (Decizia nr. 3369/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție).
Întrucât inculpatul a solicitat aplicarea acestei proceduri încă din primul ciclu procesual în care s-a judecat cererea de rejudecare după extrădare la prima instanță, acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 320/1 C.pr.pen.
Apelul declarat este fondat și sub aspectul cererii de schimbare a încadrării juridice ca efect al reținerii art. 13 C.pen. Astfel, în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență prevederilor art. 13 C.pen., dispoziții legale care prevăd că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, inclusiv legea penală mai favorabilă prin care se modifică înțelesul noțiunii de "consecințe deosebit de grave"; prevăzute de art. 146 C.pen., în sensul majorării cuantumului pagubei materiale, în raport de care se stabilește existența unor asemenea consecințe.
În consecință, apelul declarat în cauză este fondat și sub aspectul încadrării juridice a faptei, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 C.pen.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond va avea în vedere atât prevederile art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., că și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 C.pen., și celelalte criterii de individualizare instituite de prevederile art. 72 C.pen., apreciind că o pedeapsă de 5 ani închisoarea cu executare în regim de detenție, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în cauză, și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.pen., va fi în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică în ceea ce privește respingerea cereri de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor în solidar cu partea responsabilă civilmente B. C. .
Pentru toate considerentele expuse mai sus, având în vedere și prevederile art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., apelurile declarate în cauză de Parchet și de inculpat sunt fondate în limitele expuse mai sus.
În temeiul art. 88 C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de_ la zi.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C.pr.pen. se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și de către inculpatul M. A. (cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr.635/_ a T. ui Maramureș, pe care o desființează cu privire la omisiunea reținerii art.320 ind.1 C.p.p., art.13 C.p. și art.334 C.p.p. privind schimbarea încadrării juridice, precum și a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a,c C.p. și a pedepselor complementare.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art.334 C.p.p. și art.13 C.p. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.2,3,5 C.p. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3 C.p.
În baza art. art.215 alin.2,3 C.p. cu aplicarea art.320 ind.1 C.p.p. condamnă pe inculpatul M. A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art.64 lit. a, b, c C.p. ( lit.c reprezentând dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate comercială), prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a,c C.p și 76 lit.a C.p..
Deduce din pedeapsa aplicată timpul executat începând cu data de _
la zi.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se
va avansa din FMJ în favoarea av.Szatmari F. C. Vladimir.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | |||
M. R. | M. | B. | L. A. | S. |
Red.MB/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: C.B.
| ← Decizia penală nr. 1338/2013. Rejudecare după extrădare | Sentința penală nr. 14/2013. Recunoaștere hotărâri penale → |
|---|
