Decizia penală nr. 62/2013. Rejudecare după extrădare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.62/R/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE | : M. | Ș., judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. |
V. | G. | |
G. | : M. | B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. D. E. împotriva sentinței penale nr.2117 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i
C. pen. cu aplic.art.37 lit. b C. pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului
T. D. E., av. M. P. Mircea, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul T. D. E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar au fost formulate cereri de abțineri de către doamnele judecător L. M. și Ana C., cereri de abținere care în baza art.52 C. pr. pen., au fost admise, urmând ca din completul de judecată să facă parte doamna judecător L. H. și domnul judecător G. V., de pe lista de permanență aferentă acestei perioade.
Apărătorul ales al inculpatului T. D. E. , în justificarea lipsei inculpatului de la acest termen de judecată, arată că a depus la dosar o procedură judiciară din Spania, privind încredințarea spre creștere și educare a fiicei inculpatului, acesta fiind motivul principal care face imposibilă prezența inculpatului în instanță.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului T. D. E., solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza a se dispune în temeiul art.11 pct.2 lit. a C. pr. pen., rap. la art.10 al.1 lit. c C.pr.pen., achitarea inculpatului, fapta nefiind săvârșită de către acesta.
În susținerea recursului arată că probele aduse în acuzare nu sunt suficiente pentru a susține o hotărâre de condamnare, existând o îndoială ce trebuie să fie apreciată ca o probă pozitivă de nevinovăție și ca atare să atragă dispunerea achitării inculpatului.
Apreciază că acuzația întemeiată în principiu pe o declarație testimonială, respectiv declarația martorului B. C. V., trebuie înlăturată, date fiind văditele contradicții existente între cele afirmate de-a lungul procesului penal. În concret a indicat aceste contradicții în cererea de rejudecare după predare formulată la Judecătoria Baia Mare, fiind în măsură să ducă la aprecierea probei ca fiind inutilă soluționării cauzei. De altfel, trebuie avut în vedere că în faza de urmărire penală s-a formulat o acuzație cu privire la o altă persoană, martorul Tînc Teodor Augustin, o acuzație de tăinuire întemeiată tot pe aceeași probă în
acuzare. Totuși cu privire la acea acuzație Ministerul Public a dispus scoaterea de sub urmărire penală, apreciind că probele nu sunt suficiente pentru a întemeia o soluție de trimitere în judecată. Astfel, există o inegalitate de tratament care nu are un temei just și apreciază că și cu privire la inculpatul pe care-l reprezintă se impune o soluție de achitare.
De altfel, această declarație trebuie înlăturată și sub aspectul interesului direct al martorului, acesta fiind persoana care a recunoscut că a participat direct la săvârșirea faptei, însă a circumstanțiat această recunoaștere, inițial arătând că nu a cunoscut aspectul nelegal al luării în concret, cunoscând că acele bunuri aparțineau inculpatului, ca ulterior să arate că la solicitarea inculpatului, pentru a-și recupera banii ce nu erau achitați, a acceptat să îl ajute la luarea acelor bunuri. Sigur că aceste aspecte arătate în scris vin să susțină aprecierea apărării în sensul inutilității probei.
Pe de altă parte, lipsa temeiniciei probelor testimoniale în acuzare au fost dovedite cu probele solicitate și administrate la cererea inculpatului, probe prin care s-a făcut dovada faptului că în perioada în care se susține că s-a săvârșit fapta nu era în B. M. ci la locuința acestuia din Caraș Severin Oravița, loc de unde a părăsit țara după cum rezultă și din mențiunile de pe pașaportul inculpatului.
Pe cale de consecință, văzând ansamblul probelor administrate, apreciază că soluția ce se impune este aceea a achitării inculpatului, acest dubiu profitându-i inculpatului.
În subsidiar, solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei, în cauză fiind aplicabile disp.art.861C. pen.
Poziția inculpatului a fost constantă în sensul solicitării achitării, însă consideră că instanța poate avea în vedere aceste dispoziții, fiind aplicabile în speță.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că pe de o parte analiza materialului probator nu a evidențiat modificări ale premiselor de acuzare, de altfel verificate și inițial în urma căilor de atac exercitate de inculpat, iar elementele aduse în susținerea referitoare la alibi, au fost înlăturate de instanță motivat.
Consideră că ansamblul materialului probator justifică soluția dată sub aspectul condamnării și din perspectiva individualizării pentru considerentele arătate în hotărârea atacată.
In consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 2117 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei B. M.
, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.5221, rap. la art.406 al.4 C. pr. penală a fost respinsă ca nefondată cererea de rejudecare după extrădare, formulată de petentul T. D. E., CNP 1., fiul lui I. și V., n. la_ în Oravița, Caraș Severin, domiciliat în B. M. str. M., nr.22 A, Maramureș, cu domiciliul procesual ales în prezenta cauză la cabinetul de A. M. P. Mircea, str.22 D. e nr.28/1, Maramureș.
S-a menținut sentința penală nr.118/_ a acestei instanțe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 767/_ .2009 a Curții de Apel C. și s-a dispus punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei nr.119/09.XII.2009.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată, respectiv_ -_ .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la începutul lunii martie 2006, inculpatul T. D. E., împreună cu martorul B. V., s-au deplasat la hotelul Vila Minion unde realizau lucrări de renovare. Cu ajutorul unei chei potrivite, inculpatul T. D. E. a pătruns în incinta hotelului de unde, ajutat de martor, a sustras o betonieră, o macara de ridicat mortar, un rotopercutor, un flex, precum și 3 uși din lemn pe care le-au încărcat într-un camion închiriat. Ulterior bunurile au fost înstrăinate de către inculpat, care în data de_ a părăsit țara.
Starea de fapt reținută de instanță s-a probat cu declarațiile reprezentantului părții civile, administrator Hârbu I. și declarațiile martorilor Tînc Teodor Augustin ( fila 76 din dosarul instanței) și B. V. C. ( fila 88 dosarul instanței).
Deși s-a susținut teza că în perioada 07-_ inculpatul nu se afla în municipiul B. M., în acest sens fiind audiat martorul Bonescu D. (fila 94 dosar ), care a susținut că în data de_ inculpatul se afla în Oravița, unde cei doi s-au întâlnit și că de acolo inculpatul a plecat la București de unde a plecat cu avionul din țară, instanța a apreciat că data certă la care inculpatul T.
D. E. a părăsit România este data de_, aceasta fiind cea menționată pe fila de pașaport ca fiind data ieșirii din țară. Martorul Bonescu a declarat că l-a transportat pe inculpat de la gară la venirea acestuia în Timișoara și că ulterior l- a condus în București de unde acesta urma să plece în Spania, însă declarația acestuia nu stabilește cu valoare de certitudine că la data comiterii faptei inculpatul se afla într-o anumită locație decât aceea a locului comiterii faptei, cert fiind faptul că se afla în țară.
Relevantă în cauză este declarația martorului B. V., pe care acesta a menținut-o și în această fază procesuală, declarația coroborându-se cu cea a reprezentantului părții civile potrivit căreia inculpatul efectua lucrări de renovare la hotelul Vila Minion deținând și cheia de acces. Martorul a declarat (f.88, dosar rejudecare) că l-a însoțit pe inculpat la locul unde se aflau bunurile, de unde le- au încărcat și le-au transportat la locul unde inculpatul le-a valorificat. Această declarație se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în toate fazele procesuale, inclusiv cele ale martorilor asistenți la reconstituire M. Dan și Florea Dorel, cu procesul verbal de cercetare la fața locului - cu mențiunile corespunzătoare pentru fiecare din aceste probe.
Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că sentința dată în primă instanță a fost legală și temeinică, așa cum au reținut și instanțele în căile de atac, pe fondul cauzei cererea de rejudecare după extrădare formulată de petent fiind nefondată, motiv pentru care a fost respinsă conform dispozitivului.
S-a dispus punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei nr.119/09.XII.2009.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată, respectiv_ -_ .
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul T. D. E., solicitând prin apărător, a se dispune în principal achitarea sa, deoarece nu s-a dovedit fără putință de tăgadă că ar fi autorul infracțiunii reținute în sarcina sa, existând o îndoială ce trebuie să fie apreciată ca o probă pozitivă de nevinovăție și ca atare să atragă aplicarea principiului in dubio pro reo.
În subsidiar, în ipoteza în care instanța de control judiciar va aprecia că probele administrate cu ocazia cercetării judecătorești dovedesc vinovăția inculpatului, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, în sensul reducerii
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856alin.3 C.pr. pen., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, prin încheierea penală din data de_, constatând că întreaga procedură judiciară s-a desfășurat în lipsa inculpatului T. D. E., fiind astfel lipsit de posibilitatea de a se apăra, în condițiile în care la fondul cauzei, prin avocat, a invocat existența unor contradicții între probele administrate în cauză, precum și faptul că la data comiterii infracțiunii nu se afla în țară, în baza art.5221C. pr. pen. a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de petentul condamnat și a dispus suspendarea executării hotărârii penale nr.118/_ a Judecătoriei B. M. rămasă definitivă prin decizia penală nr.767/R/_ a Curții de Apel C. .
Această încheiere este conformă cu dispozițiile legale în vigoare fiind îndeplinite în speța dedusă judecății condițiile cumulative prevăzute de art.5221
C. pr. pen. deoarece, așa cum corect a reținut și instanța ierarhic inferioară T.
D. E. a fost condamnat în lipsă la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a și i
C. pen. cu aplicarea art.37 lit. a C. pen., iar în cursul lunii mai 2011 a fost reținut pe teritoriul Franței și predat în baza mandatului european de arestare emis pe numele său autorităților române.
Admițând în principiu cererea de rejudecare, instanța fondului a procedat mai apoi la audierea inculpatului care a negat comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa afirmând că la acea dată nu se afla pe raza municipiului B. M., la audierea martorilor Hârbu I., Tînc Teodor Augustin, B. V. C., Micle Costel
V. și Bonescu D. .
Contrar celor susținute de inculpat coroborarea judicioasă a întreg materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești conduc la certitudinea că inculpatul T. D. E. în perioada 07-_ împreună cu martorul B. V., a pătruns prin folosirea fără drept a unei chei adevărate într-o încăpere din incinta hotelului Vila Minion și a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, bunuri aparținând părții civile SC E.
SS B. M. pentru care presta anumite servicii-o betonieră, un rotopercutor, un flex, o macara de ridicat mortar și trei uși din lemn cauzând un prejudiciu de
4.500 lei.
Așa cum corect a constatat și instanța fondului declarațiile martorului Bonescu D. au fost înlăturate ca neconcludente deoarece, chiar dacă inculpatul s-ar fi aflat la Oravița în data de_, nimic nu l-a împiedicat să se- ntoarcă în B. M. în perioada 07-_, să comită furtul reținut în sarcina sa și apoi să revină în Oravița de unde a fost transportat de martor la București pentru a lua avionul către Spania. Martorul nu a putut da detalii cu privire la activitatea desfășurată de inculpat între 07.03-_ ci doar a arătat că la data de_ acesta s-ar fi aflat în Oravița și că la data de_ ar fi părăsit țara, conform înscrierilor din pașaport.
Declarația martorului B. V. este, pe de altă parte extrem de relevantă pentru justa soluționare a prezentei cauze. Acest martor a avut o poziție constantă pe tot parcursul procesului penal și a indicat în mod detaliat maniera în care s-a desfășurat activitatea ilicită a inculpatului, care folosind cheile pe care le avea asupra sa a pătruns în incinta hotelului la care efectua lucrări de renovare, a încărcat bunurile anterior menționate și apoi le-a transportat în vederea valorificării. Declarația acestui martor se coroborează cu declarațiile martorilor asistenți la reconstituire,cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu declarația martorului Hârbu I., reprezentantul părții civile, care a
constatat că cheia folosită la deschiderea ușii unde se aflau bunurile ce ulterior au fost sustrase era cheia pe care i-io încredințase inculpatului. A putut preciza acest lucru cu certitudine deoarece a recunoscut cheia ruptă în butuc.
Toate aceste probe conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, instanțele investite inițial cu soluționarea fondului prezentei cauze și a căilor de atac promovate de inculpat pronunțând hotărâri legale și temeinice.
Drept consecință, în mod justificat s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de rejudecare după extrădare.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului
Văzând și prev. art.192 alin.2 C. pr. pen.
PENRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către condamnatul T. D. E.
, cu domiciliul procesual ales în B. M., str. 22 D. e 28/1 împotriva sentinței penale nr. 2117 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei B. M. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat F. Oltița.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | , | ||||
M. | Ș. L. | H. | V. | G. M. | B. |
Red.M.Ș./ dact. V.R.
2ex./_
J. . Fond.E. G.
| ← Decizia penală nr. 711/2013. Rejudecare după extrădare | Decizia penală nr. 1450/2013. Rejudecare după extrădare → |
|---|
