Decizia penală nr. 776/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALA NR. 776/R/2013
Ședința publică din data de 31 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: I. C. M. JUDECĂTORI: C. I.
V. G.
: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin
PROCUROR - V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul H. F. împotriva încheierii penale nr. 358 din 24 mai 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, față de inculpatul recurent, acesta fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. F., în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu - avocat I. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
La întrebarea instanței, inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul H. F. arată că își menține declarațiile date anterior însă mai dorește să facă unele precizări și dorește să i se ia un supliment de declarație.
Instanța procedează la ascultarea inculpatului H. F., cele declarate fiind consemnate în procesul verbal depus la dosarul cauzei, fila 9.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită instanței admiterea recursului formulat împotriva încheierii penale nr. 358 din 24 mai 2013 a T. ui Maramureș, iar rejudecând cauza să respingă propunerea de arestare formulată de către parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și pe cale de consecință să dispună ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.
Consideră că, temeiurile care stau la baza propunerii de arestare preventivă nu subzistă, respectiv nu sunt îndeplinite condițiile prev. art. 148 lit. f C.p.p., deoarece, deși infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă un anumit grad de pericol social la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatul ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât arestarea preventivă este o măsura care se ia în cazuri excepționale, regula fiind cercetarea în stare de libertate. Chiar dacă pedeapsa pentru infracțiunea
pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, în cauză nu există probe că odată lăsat și cercetat în libertate, inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, sau că acesta ar săvârși noi fapte penale .
Raportat la aspectele invocate, apreciază că măsura arestului preventiv este mult prea severă și solicită înlocuirea acesteia cu o altă măsura preventivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Solicită acordarea onorariului din FMJ.
Reprezentantul M. ui P., solicita respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli față de stat ocazionate de procedura recursului.
Apreciază încheierea pronunțată de Tribunalul Maramureș temeinică și legală. Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive pe o durata de 20 de zile pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, aceea de loviri cauzatoare de moarte, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani. Așa cum a reținut prima instanță există în dosar probe care demonstrează concludența acuzației care a fost adusă inculpatului. De altfel, inculpatul recunoaște că a avut un incident cu fratele său, susține doar că la împins deși, conform certificatului medico-legal victima avea o leziune la ochi, ceea ce confirmă susținerea din referatul cu propunerea de arestate preventivă și susținerea primei instanțe, în sensul că inculpatul a aplicat o lovitură cu pumnul în ochiul părții vătămate. Lovitură ce a determinat dezechilibrarea victimei și lovirea acesteia de un pat, fiind posibilă și o deplasare a victimei de 500-600 m după ce a primit acea lovitură.
Apreciază că în speță ambele teze ale art. 148 lit.f C.p.p. care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv sunt îndeplinite, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat de către inculpat.
Inculpatul H. F., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului întrucât este nevinovat.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin încheierea penală nr. 358 din 24 mai 2013, Tribunalul Maramureș a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință:
În temeiul art. 1491Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. F. - CNP
1., fiul lui V. și M., născut la_ în Aleșd județul Bihor, domiciliat în S. M. str. G. C. nr. 1/21 județul Maramureș - pe o durată de 20 zile începând din data de 24 mai 2013 până la data de 12 iunie 2013 inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
S-a dispus plata din fondurile M. ui Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, către doamna avocat Libotean I. a.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr. 189/P/2013 din_, s-a solicitat arestarea preventivă pentru 29 de zile a
inculpatului H. F., cercetat pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență că, la data de 27/_, pe fondul unui conflict spontan cu fratele său, victima H. I., i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona ochiului drept, ceea ce a determinat dezechilibrarea și căderea victimei, care s-a lovit puternic cu capul de spătarul unui pat și a suferit o hemoragie subarahnoidiană extinsă, fractură de bază a craniului, masiv hematom subdural baual, edem cerebral, care i-au determinat decesul.
În cauză, urmărirea penală a fost începută prin rezoluția nr. 189/P/2013 din_, iar prin ordonanța din_ a fost pusă în mișcare acțiunea penală
împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
De asemenea, începând cu data de_, ora 19.35, față de inculpat a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, prin ordonanța nr. 189/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Potrivit art.1491 C.pr.penală dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.
143 din C.pr.penală și există vreunul din cazurile prev. de art. 148 C.pr.penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 681C.pr.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Instanța a apreciat că în cauză există probe suficiente din care să rezulte presupunerea că persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală ar fi săvârșit fapta menționată.
Astfel, tribunalul a constatat că din probele existente la dosar se poate aprecia caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatului în sensul că în noaptea de 27/28 aprilie 2013 inculpatul H. F., pe fondul unui conflict spontan cu fratele său,
I., in cauza unui radio, i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în zona ochiului drept, lovitură care a determinat dezechilibrarea și căderea victimei. În cădere, acesta s-a lovit puternic cu capul de marginea patului, împrejurare ce ar fi cauzat o hemoragie subrahnoidiană extinsă, fractură de bază a craniului, masiv hematom subdural bazal și edem cerebral, care au deteminat decesul acestuia.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei așa cum se reține aceasta în sarcina lui, arătând că a avut un conflict cu fratele său, l-a și lovit, însă cum acesta era în stare de ebrietate și nu l-a mai găsit în casă când s-a trezit, nu are nici o explicație pentru moartea acestuia. Această susținere, chiar și în acest moment procesual, poate fi înlăturată și asta dacă avem în vedere probele administrate până în present. În acest sens, sunt concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză care descriu leziunea, care a avut caracter tanatogenerator dar și faptul că alcoolemia victimei a fost de 0 grame la mie. De asemenea, martorii audiați în cauză au confirmat că victima a ieșit noaptea în jurul orelor 2.00 din casa în care locuia cu inculpatul, fiind îmbrăcat doar în cămașă, într-o stare de aparentă ebrietate și a fost văzută la o distanță relative mare de casă, chiar căzută într-un șanț. Concluziile medico-legale confirmă că deplasarea victimei era posibilă raportat la leziunea suferită, pe o distanță de 500-600 metri.
Este adevărat că fapta pentru care se efectuează cercetări în cauză prezintă un pericol social concret, pedeapsa prevăzută de lege fiind cuprinsă între 5 și 15 ani
închisoare, iar din modalitatea de comitere, rezonanța socială puternic negativă a faptei, violența manifestată de inculpate față de fratele său, rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Întrucât până în această etapă procesuală nu au fost lămurite toate
împrejurările și contextual în care s-a produs decesul victimei, tribunalul a admis în parte propunerea formulată și în temeiul art. 1491C.pr.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 20 de zile, de la data de 24 mai 2013 până la data de 12 iunie 2013 inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul H. F. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se respingă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș cu consecința punerii de îndată în libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., deoarece nu există probe la dosar din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului H. F., a apreciat în mod corect că în cauză există indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost cercetat de către organele de urmărire penală și anume, infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 C.pen., faptă constând în aceea că la 27-28 aprilie 2013 pe fondul unui conflict spontan cu fratele său, victima H. I., inculpatul i-ar fi aplicat o lovitură cu pumnul în zona ochiului drept, ceea ce a determinat dezechilibrarea și căderea victimei, care s-a lovit puternic cu capul de spătarul unui pat, suferind leziuni care au condus la deces.
Inculpatul a recunoscut existența acestui incident, însă a susținut că doar l-a împins pe pat, pe fratele său, după ce s-au certat de la un aparat de radio, dar această declarație coroborată cu celelalte probe administrate până în acest moment în cursul urmăririi penale, concluziile raportului medico-legal sunt suficiente pentru a oferi indiciile în sensul dispozițiilor art.143 C.pr.pen., și anume, că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art.148 lit.f C.pr.pen., pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și aceasta rezultă din probele administrate până în acest moment, împrejurarea că s-a comis o infracțiune care a avut ca rezultat decesul unei persoane, fapta are o puternică rezonanță negativă în rândul comunității, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea măsurii arestării preventive.
În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen., apreciindu-se că raportat la gravitatea faptei și persoana făptuitorului, luarea unei alte măsuri preventive nu este suficientă în acest moment procesual.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. F., aflat in Arestul IPJ Maramureș, împotriva încheierii penale nr. 358 din 24 mai 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 mai 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | |||||
I. | C. | M. | C. | I. | V. | G. G. I. -B. |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.G. O.
| ← Încheierea penală nr. 1/2013. Propunere de arestare preventiva... | Încheierea penală nr. 31/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
