Încheierea penală nr. 980/2013. Propunere de arestare preventiva a invinuitului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.980/R/2013
Ședința publică din data de 17 iulie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: DP JUDECĂTORI: SS
: V. G. GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin PROCUROR - DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarate de către inculpatul C. M. împotriva încheierii penale nr. 24/C/ din data de 10 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj, prin care s-a dispus propunerea arestării preventive formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj în dosarul penal nr. 257/P/2013.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. M. în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu - avocat I. M. din cadrul Baroului C. cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care
Inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicită instanței admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale nr. 24/C/ din data de 10 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj și rejudecând să respingă propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Apreciază că se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate întrucât nu subzistă temeiurile care au stat la baza propunerii de arestare preventivă. În opinia sa, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., deși infracțiunea prezintă un anumit grad de pericol social, nu există probe și indicii temeinice că inculpatul dacă ar fi cercetat în stare de
libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive este o măsura de excepție care se ia în cazuri excepționale, regula fiind cercetarea inculpatului în stare de libertate. Inculpatul nu a încercat nici un moment să influențeze aflarea adevărului, nu se va sustrage și nu va împiedica în nici un mod buna desfășurare a procesului penale. Chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare, din probele administrate la dosarul cauzei nu rezultă că acesta au prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în cazul în care ar fi cercetat în stare de libertate.
Apreciază că, în acest stadiu procesual, luarea unei astfel de măsuri preventive față de inculpat este mult prea drastică, motiv pentru care, în subsidiar, solicită înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu .
Reprezentantul M. ui P., arată că, inculpatul este cercetat pentru comiterea a două infracțiuni grave, respectiv, viol și incest, ambele în formă continuată, pentru aceea că, în perioada 2011-07 iulie 2013, inculpatul a întreținut relații sexuale, prin constrângere și amenințare cu fiicele sale minore.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se află în situația prev. de art.148 lit. f C.pr.pen, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază încheierea penală recurată, ca fiind legală și temeinică, sens în care solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat.
Inculpatul C. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Sălaj prin încheierea penală 24 din 10 iulie 2013 a admis propunerea formulata Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus arestarea preventiva a inculpatului C. M., pe o perioada de 29 de zile.
In motivarea propunerii s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii incest și viol, fapte care prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere natura relațiilor sociale încălcate.
Prin ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul C. M., acesta fiind cercetat pentru comiterea a două infracțiuni de viol în formă continuată , fapte prev. de art.197 alin. 1, alin.2 lit.b1și alin.3 teza I din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si două infracțiuni de incest în formă continuată, fapte prev.de art.203 din Codul penale, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a și b Cod penal pedepsite cu închisoare de la 15 la 25 ani si respectiv de la 2 ani la 7 ani. In fapt se reține că inculpatul
C. M. locuiește în loc. P. eni împreună cu fiicele sale C. Mădălina în vârstă de 14 ani și C. Mirabela în vârstă de 12 ani. Mama fetelor le-a părăsit când C. Mirabela avea un an și o lună. De atunci fetele au rămas în grija tatălui și a bunicii din partea tatălui, aceasta din urmă decedând acum 5 ani.
Singurele venituri ale familiei sunt alocația fetelor și banii proveniți din ajutorul social de la Primărie.
Conform declarațiilor celor două părți vătămate, tatăl lor era violent cu ele, atât fizic cât și verbal.
Prima agresiune sexuală a avut loc în cursul anului 2011, atunci când inculpatul C. M. a întreținut prin constrângere un raport sexual cu fiica sa
C. Mădalina, atunci în vârstă de 12 ani. Actele de agresiune sexuală asupra minorei au continuat, fiind în număr de aproximativ 2-3 ori pe săptămână.
În vara anului 2012, inculpatul a agresat-o sexual și pe fiica să C. Mirabela, în vârstă la aceea data de 11 ani. De asemenea și în cazul minorei C. Mirabela, actele de agresiune sexuală au continuat cu o frecvență de câteva ori pe lună.
Mai mult, au existat situații în care una dintre minore a asistat la agresiunile sexuale comise de către inculpat asupra celeilalte, precum și situații în care una dintre minore era trimisă de către inculpat în afara locuinței pentru a supraveghea dacă vine cineva sau nu. C. Mirabelă și C. Madalina și-au povestit reciproc abuzurile la care au fost supuse, însă nu au discutat aceste aspecte și cu alte persoane de frica inculpatului care le amenința că în cazul în
care vor spune cuiva cele întâmplate, le va da la casa de copii și vor primii apă cu sare și tărâțe de mâncare.
Ultimul abuz sexual a fost exercitat de inculpat la data de_, în jurul orei 2200, asupra minorei C. Mădălina, de față fiind și minoră C. Mirabela.
În data de_, în timpul actului sexual exercitat de tată asupra sorei sale, C. Mirabela i-a trimis un SMS prietenului ei Lingurar B. din loc.Lupoaia, căruia i-a cerut să vină după ea, pentru că nu mai vrea să stea acasă. Apoi, în data de_, în jurul orei 1600, C. Mirabela 1-a sunat pe prietenul ei, căruia i-a spus că dacă nu vine după ea să o ducă la el acasă, ea se va spânzura, deoarece acasă împreună cu tatăl ei nu mai poate sta.
Lingurar B. a venit în loc. P. eni, unde s-a întâlnit cu C. Mirabela și împreună s-au deplasat spre loc. Lupoaia. După ce s-a întâlnit cu martorul Lingurar B., partea vătămata C. Mirabelă i-a relatat acestuia faptul că a fost supusă la abuzuri sexuale de către tatăl ei. Pe drum au fost ajunși de către organele de poliție, care la solicitarea tatălui, o căutau pe minoră C. Mirabela. Aceasta a declarat polițiștilor că preferă să fie internată într-un centru de copii decât să se reîntoarcă acasă.
Cele două minore au fost examinate de către medicul legist, care prin Rapoartele de constatare medico-legale nr.801/ÎI/e/9 și nr.801/ÎI/e/10 din_ a concluzionat că minorele C. Mădălina și C. Mirabela, prezintă urmele unor deflorări vechi, a căror dată de producere nu se poate preciza.
Săvârșirea infracțiunii de către inculpat rezultă din: proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile numiților C. Madalina, C. Mirabelă C.
M., Lingurar B., Bota I. Sabina și acte medico-legale.
Propunerea de arestare preventivă s-a întemeiat pe dispozițiile art.143,148 lit. f Cpp.
Referitor la existența unor probe sau indicii temeinice ca inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se reține că potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea constituie "indicii temeinice"; conform art. 68 ind. 1 C.p.p. atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoană față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (c. Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fără a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.
În cauza de față, din analiza probelor existente în dosarul de urmărire penală instanța a apreciat că există indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpatul a faptelor reținute de procuror. Sunt relevante în acest sens declarațiile martorilor oculari,concluziile raportului de constatare medico- legală,fișa de cazier a inculpatului.
Instanța a mai reținut că probele sau indiciile temeinice în baza cărora s-ar putea lua măsura arestării preventive în prezența cauză nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare (c. Murray c. Regatului Unit), dar acestea sunt suficiente pentru a crea o suspiciune întemeiată obiectiv privind existența faptelor și comiterea acestora de către inculpat. Din probele administrate până în acest moment în cauză instanța apreciază că există indicii suficiente care să
creeze o suspiciune întemeiată că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina să.
Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, art. 148 alin. 1 C.p.p. impune pentru luarea măsurii arestării preventive și existența unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens. Astfel se reține ca în referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău s-a invocat art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., instanța apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de textul legale invocat, pe considerentele ce urmează.
Faptele comise de către inculpat,cea de viol și incest sunt de o gravitate sporită, gravitate ce rezulta chiar din modul de sancționare prevăzut de legiuitor pentru acestea și natura relațiilor sociale încălcate.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu reprezintă altceva decât temerea că punerea în libertate a inculpatului ar declanșa puternice reacții și sentimente de insecuritate în rândul opiniei publice, fata de gravitatea faptei săvârșite și de starea de libertate a autorului acestei fapte. În această situație pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat la două elemente și anume gravitatea faptei comise, care nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiunii, și persoana autorului infracțiunii .
De altfel această interpretare a textului dispozițiilor art 148 lit f Cod pr pen este în deplină concordanță cu dispozițiile art 5 paragraf 1 lit c din textul Convenției Europene a Drepturilor Omului care prevăd faptul că o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia . La o simplă analiza a acestui text se constată faptul că cele două situații în care se poate dispune arestarea preventivă a unei persoane nu trebuie îndeplinite cumulativ, fiind suficient din punct de vedere al CEDO, existența unor motive verosimile de a bănui că o persoană a săvârșit o infracțiune pentru a se dispune arestarea
Pe de altă parte ,este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită ,care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice tulbura atât ordinea de drept cât și mediul social. Aceasta tulburare
,coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme ,de încălcare a legii ,creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și concomitent
,un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității. În plus, s-a reținut că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie ,conform jurisprudenței CEDO ,,factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie
,,măsura arestării preventive a inculpatului fiind conforma cu scopul instituit de art.5 al CEDO.
Împotriva încheierii Tribunalului a declarat recurs inculpatul C. M. solicitând casarea ei și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev. de art. 148 lit. f C. proc. pen., iar pe de altă parte nu există nici probe de vinovăție raportat la fapta ce i se impută.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit.f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de viol (2 fapte) și 2 infracțiuni de incest, toate în formă continuată, prev. de art.197 alin. 1, alin.2 lit.b1și alin.3 teza I din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.203 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.
La data de 10 iulie 2013 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.15 din data de 10 iulie 2013 de către Tribunalul Sălaj pe o durată de 29 de zile, măsura arestării preventive care este contestată potrivit art.149/1 alin.13 C.proc.pen.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 și 148 lit. f C. proc.pen., în sarcina inculpatului reținându-se o infracțiune pentru care pedepsea prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit.f C.proc.pen.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit.f C.proc.pen.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f C.proc.pen., este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile inculpatului date în fața instanței, declarațiile martorilor Lingurar B., Lingurar Roberta Nadia, Bota
I. Sabina, declarațiile părților vătămate C. Mădălina și C. Mirabela și constatările medico-legale emise de SML Sălaj.
În conformitate cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO" factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
Curtea apreciază că în baza art. 136 C.pr.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului.
Față de aceste considerente, curtea în baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen. va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Se va stabili în favoarea Baroului C., suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, în baza art. 189 C. proc. pen.
În baza art.192 alin.2 C.proc.pen va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. , fiul lui
D. și E., născut la 01 martie 1970, deținut în Arestul IPJ Sălaj împotriva încheierii penale nr.24 din 10 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 iulie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
DP | S. | S. | V. G. |
Red.D.P./dact V.R. 2 ex./ _
Jud. fond:T. C.
GREFIER,
G. I. -B.
| ← Încheierea penală nr. 24/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 3/2013. Propunere de arestare preventiva... → |
|---|
