Decizia penală nr. 1264/2013. Ucidere din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 1264/R/2013

Ședința publică din 03 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L., judecător JUDECĂTORI: I. C. M.

: M. B.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, de către inculpatul M. G. Ș. și de către părțile civile H. M. , C. M. , H. F. , H. L. , M. ANA și H. C. împotriva sentinței penale nr. 690 din data de 29 mai 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind pe inculpatul

M. G. Ș., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, dat în dosar nr. 8173/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul M.

G. Ș. asistat de apărător ales, avocat Pintea O. - R., din cadrul Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 45 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat P. a

B., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 43 ), părțile civile H. M.

, C. M., H. F., M. Ana, H. C. și H. L., asistate de avocat A. Călin - M., din cadrul S.C.P.A. "A. & A. "; - Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 5 ), lipsă fiind asigurătorul S.C. Euroins România asigurare Reasigurare

S.A. și reprezentantul acesteia, avocat A. M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 51 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatului M. G. Ș. solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezența apărătorului ales al inculpatului și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

De asemenea, se constată că s-a depus la o dosar o întâmpinare și delegație de reprezentare a asigurătorului, motiv pentru care se va striga din nou această cauză.

La cea de-a două strigare a cauzei se prezintă inculpatul M. G. Ș. asistat de apărător ales, avocat Pintea O. - R., din cadrul Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 45 ), părțile civile H. M., C. M., H. F., M. Ana, H. C. și H. L., asistate de avocat A. Călin - M., din cadrul

S.C.P.A. "A. & A. "; - Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 5 ), lipsă fiind

asigurătorul S.C. Euroins România Asigurare Reasigurare S.A. și reprezentantul acesteia, avocat A. M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 51

Apărătorul ales al inculpatului M. G. Ș. susține că a procedat la contactarea telefonică a colegului său, avocat A. M., care i-a comunicat faptul că nu se află în localitate și că prin întâmpinarea depusă a solicitat judecarea în lipsă.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 690 din data de 29 mai 2013 a Judecătoriei C. -N., privind pe inculpatul M. G. Ș. . În acest sens, efectuează o îndreptare a erorii cu privire la prima pagină a motivelor de recurs în care se menționează dispozițiile art. 320¹din Codul de procedură penală, pentru că nu s-au aplicat aceste dispoziții privind procedura simplificată în cauză, iar inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, astfel că acest text de lege a fost indicat greșit.

Precizează că inculpatul M. G. Ș. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 din Codul penal, fiind vorba de un accident de circulație care s-a comis în data de 16 august 2009. S-a reținut în actul de sesizare a instanței, respectiv în rechizitoriu, că inculpatul conducea autoturismul proprietate personală și se deplasa din localitatea Reghin spre C. -N. . Accidentul de circulație s-a comis în localitatea Corpadea, în ziua respectivă, aproximativ la orele 21:30, când inculpatul, la un moment dat, a intrat în depășirea a două autovehicule, care erau oprite pe partea dreaptă a drumului, moment în care, evident din neatenție, a accidentat mortal pe H. F. . În acest sens, arată că inculpatul a contestat vinovăția sa în producerea accidentului de circulație, susținând că există o culpă exclusivă a părții vătămate, respectiv a victimei, în producerea acestuia. Astfel, inclusiv în instanța de judecată inculpatul a arătat în declarația sa de la fila 175 că într- adevăr a intrat în depășirea a două autoturisme și atunci când a încercat să se încadreze pe banda sa, brusc, i-a apărut o persoană pe care nu a putut-o evita, fiind vorba de H. F. . Tot în declarația sa inculpatul a mai arătat, inclusiv în fața instanței, că cele două autoturisme care erau oprite ocupau aproximativ 30 sau 40 de cm din partea carosabilă și mai ales că iluminatul public nu funcționa, aspect nereal raportat la martorii audiați în cauză, care au arătat că, pe de o parte autoturismele aveau farurile de avarii aprinse și, pe de altă parte, că iluminatul public funcționa. În acest context, menționează declarațiile martorilor

H. C., Herț A. și C. Ionuț.

De asemenea, la fața locului nu au rămas urme de frânare, aspect care rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și confirmă că o parte din cele două autoturisme oprite pe partea dreaptă a drumului era pe carosabil, iar o parte pe acostament, aspect menționat în același proces-verbal. De altfel și autoturismul inculpatului a fost găsit de către organele de poliție în aceeași situație, respectiv parțial pe carosabil și parțial pe acostament.

Astfel, în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii și a arătat că există o culpă exclusivă a victimei, s-a efectuat în cauză și o expertiză criminalistică, aflată la fila nr. 22 din dosarul de urmărire penală și în care se menționează, contrar susținerilor inculpatului, că accidentul putea fi evitat de către acesta. În primul rând este vorba de culpa constând în viteza nelegală pe segmentul respectiv de drum și anume, raportat la urmele materiale de la fața locului și avariile care au fost la autoturism, nefiind urme de frânare, aceasta a fost calculată de către expertul judiciar la 68 de km/h. În consecință,

apreciază că este vorba de o viteză nelegală, mai ales în condițiile în care s-a efectuat și depășirea, aspect care nu este contestat de către inculpat. Ori, cu certitudine, conform regulamentului de circulație pe drumurile publice, în momentul în care a efectuat depășirea, inculpatul avea și obligația să reducă viteza, care a fost cea de impact, inclusiv viteza din momentul efectuării depășirii, aceasta fiind cel de-al doilea aspect de culpă, care trebuie reținut în producerea accidentului de circulație și, în fine, faptul că inculpatul nici nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismele pe care le-a depășit.

Totodată, confirmă că expertiza extrajudiciară nu poate fi acceptată, pentru că nu este un mijloc legal de probă, sens în care a observat faptul că aceasta a fost depusă în apărarea inculpatului, iar viteza este calculată la un cuantum mai mic decât cel al expertului judiciar și apreciază că nu sunt elemente legale, procedurale pentru a se reține expertiza extrajudiciară.

Raportat la împrejurările descrise, susține că instanța de judecată, în mod greșit, a reținut o culpă a victimei mai mare decât a inculpatului în producerea accidentului de circulație, respectiv de 60 %, conform motivării hotărârii. Astfel, apreciază că proporția redată este greșit reținută de instanță, pentru că solicită a se observa datele obiective, în sensul că în partea dreaptă era un șanț cu apă, ceea ce semnifică o imposibilitate a victimei de a se deplasa prin partea dreaptă, fiind nevoie ca aceasta să intre pe partea carosabilă a drumului, aproape de ax, conform mențiunilor din expertiza extrajudiciară și, mai ales, situația obiectivă în sensul că era o defecțiune tehnică a autoturismului care a oprit. În consecință, consideră că sunt cel puțin două împrejurări obiective care au determinat victima să acționeze în acest mod, motiv pentru care apreciază că, în mod greșit, s-a reținut o culpă preponderentă a victimei în producerea accidentului de circulație. Susține că indiscutabil există și o culpă a victimei, care nu poate fi negată, reținută și de către expertiza criminalistică efectuată în cauză, aceasta fiind cel puțin o culpă egală, respectiv în proporție de 50 % a inculpatului și a victimei în producerea accidentului. Mai arată că erau toate motivele pentru ca să se evite accidentul, în sensul că înainte de toate, oboseala inculpatului la volan și-a spus cuvântul, pentru că acesta a parcurs o distanță mare de timp, conducând o perioadă îndelungată, era noapte, condiții în care trebuia să își ia măsuri suplimentare de prevedere, mai ales în situația în care a văzut două autoturisme care sunt oprite regulamentar, pe partea dreaptă a drumului.

În împrejurările redate și în condițiile în care nu există o culpă mai mare a victimei în producerea accidentului, se arată în motivele formulate în scris de Parchet că în mod greșit s-au reținut circumstanțele atenuante, respectiv art. 74 lit. a din Codul penal, iar ca urmare a reținerii acesteia pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, aplicându-se în concret o pedeapsă de 6 luni închisoare, suspendată condiționat, conform art. 81 din Codul penal. Astfel, chiar și în ipoteza în care instanța de recurs va reține, în continuare, circumstanțele atenuante, apreciază că pedeapsa de numai 6 luni închisoare nu poate fi acceptată în condițiile în care o persoană și-a pierdut viața, în împrejurările anterior descrise.

În consecință, raportat la împrejurările evidențiate, solicită admiterea recursului Parchetului și modificarea hotărârii în sensul de a se dispune majorarea pedepsei aplicate inculpatului și, în condițiile în care se va aprecia existența unei culpe comune, să se dispună recalcularea tuturor despăgubirilor civile, în sensul de a se majora cuantumul daunelor, care au fost acordate în cauză.

De asemenea, precizează că în continuare solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 din Codul penal.

Apărătorul ales al părților civile H. M., C. M., H. F., M. Ana, H. C. și H. L., în baza prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, solicită examinarea speței sub toate aspectele ei, respectiv atât cu privire la latura penală, cât și la latura civilă și opinează că soluția instanței este parțial netemeinică prin aplicarea în mod greșit a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal, având în vedere că aceasta nu a reținut în mod exact situația de fapt, fiind doar rețineri parțiale.

Astfel, susține că nu va relua aspectele anterior evidențiate de către procuror, dar arată că s-a reținut că inculpatul a încălcat prevederile cu privire la regimul de viteză în localitate, precum și cele cu privire la efectuarea corectă a manevrei de depășire, iar prin expertiza efectuată nu s-a ținut cont și de situația reală, care rezultă prin celelalte probe depuse la dosar, respectiv din declarațiile martorilor prin care se arată că ulterior opririi autoturismului, după impact, inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi, astfel că rezultatele cu privire la viteza calculată de către expert sunt viciate, aceasta fiind cu mult peste cea stabilită de către expertul criminalist în efectuarea ei.

De asemenea, prin faptul că mașinile care se aflau imobilizate din cauze obiective, în condiții tehnice, având luminile de avarii puse în funcțiune, apreciază că starea de pericol putea fi sesizată raportat la faptul că luminile de varie se pot vizualiza cu 150 - 200 de metri înainte, inculpatul fiind astfel avertizat cu privire la existența unei posibilități, respectiv a unei situații care impune limitarea și reducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol, mai ales că acesta rula cu viteză prin localitate.

Astfel, din raportul de expertiză și din procesul-verbal de cercetare la fața locului s-a determinat poziția victimei în momentul impactului, care se deplasa pe carosabil la o distanță de un metru față de marginea carosabilului, pe partea dreaptă, în condițiile în care pe partea dreaptă erau parcate mașinile, parțial pe acostament și parțial pe carosabil, respectiv cu roțile pe o porțiune de 15 cm de la marginea carosabilului. În consecință, precizează că distanța de un metru și 20 de cm față de marginea carosabilului, respectiv un metru față de mașină, reprezintă o distanță pe care un om se deplasează în condiții de siguranță, dar inculpatul, care a parcurs o distanță mare de drum și datorită oboselii, în mod cert, nu a observat-o pe partea vătămată, astfel încât consideră că rezultatul s-a datorat culpei exclusive a acestuia.

În situația în care s-ar reține totuși o culpă comună, precizează că aceasta nu poate fi cea reținută de către instanța de fond, respectiv de 60 % a victimei, ținând cont că, în tot conținutul sentinței, nu se motivează în niciun fel modul prin care a fost încălcată vreo prevedere de către partea vătămată.

În condițiile expuse, deși în sentință se arată că părțile civile, care au fost prezente la fața locului și au văzut momentul accidentului, respectiv al impactului și au suferit traume puternice, apreciază că sumele care ar trebuie să fie acordate ar trebui să fie mărite și față de celelalte părți civile. Totodată, solicită și mărirea proporțional cu culpele reținute, cu precizarea că părțile civile apreciază că victima nu a avut o culpă mai mare, datorită mașinilor care se aflau imobilizate și cu luminile de avarie puse în funcțiune și faptul că aceasta a fost oarecum obligată să intre pe carosabil, deoarece în partea dreaptă era un șanț plin cu apă și nu avea pe unde să treacă. În consecință, apreciază proporția ca fiind cel mult inversă.

Părțile civile prezente, respectiv mama și copii victimei, H. M., C. M.

, H. F., M. Ana, H. C. și H. L., se declară de acord cu susținerile expuse de apărătorul lor ales.

Apărătorul ales al inculpatului M. G. Ș., solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 3859 pct. 17¹Cod

procedură penală, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii pronunțată în fond de Judecătoria Cluj-Napoca și, rejudecând cauza, sub aspectul laturii penale, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului, având în vedere că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, lipsind, din perspectiva sa, atât latura obiectivă, raportat la faptul că inculpatul nu a încălcat niciuna dintre obligațiile ce-i reveneau în calitate de conducător auto, cât și latura subiectivă, raportat la faptul că acesta nu a prevăzut rezultatul faptei sale și nici nu putea să îl prevadă, în condițiile concrete în care fapta a fost săvârșită.

Sub aspectul laturii civile, apreciind că în sarcina inculpatului nu se poate reține nicio culpă, consideră că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, conform dispozițiilor art. 998, 999 din vechiul Cod civil, în vigoare la acea dată, astfel încât, solicită, în principal, să se dispună respingerea în totalitate a acțiunii civile ca neîntemeiată, iar în subsidiar, văzând dispozițiile art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit căruia dacă instanța dispune achitarea inculpatului motivat de faptul că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii are totuși posibilitatea de a obliga la repararea pagubei, atât materiale cât și morale, solicită admiterea în parte a acțiunii civile formulate, respectiv, sub aspectul daunelor morale să se constate că există o sumă de 1021,96 lei, care reprezintă cheltuieli efectuate de alte persoane și nu de părțile civile implicate în dosar, urmând a se admite acțiune civilă pentru diferență. Sub aspectul daunelor morale solicită a se avea în vedere criteriile și practica judiciară indicată pe larg de către asigurător.

Astfel, sub aspectul laturii civile, consideră că hotărârea este nelegală, respectiv cu privire la faptul că instanța de fond a dispus obligarea în mod direct a inculpatului la plata despăgubirilor civile, constatând doar calitatea de asigurător a societății Euroins. În consecință, solicită, în temeiul art. 50 și art. 54 din Legea nr. 136/1995, să se dispună obligarea în mod direct a asiguratorului la plata daunelor materiale, morale și a cheltuielilor de judecată efectuate de către părțile civile, raportat la faptul că niciunde Legea nr. 136/1995 și nici Decizia nr. 1/2005 în interesul legii dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu prevăd solidaritatea în acoperirea pagubei între societatea de asigurare și inculpat. Mai mult, susține că art. 57 din lege, la care se face referire și în decizia în interesul legii pronunțară de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prevede posibilitatea pentru victimă de a alege între cele două reparații, respectiv de a se îndrepta fie împotriva asigurătorului, fie împotriva asiguratului, a fost abrogat în anul 2005, prin ordonanța de urgență nr. 61. Prin urmare, arată că nu există niciun temei legal pentru care inculpatul să fie el obligat în mod direct la plata despăgubirilor, ci conform dispozițiilor anterior enunțate și prezentate pe larg în motivele depuse, consideră că trebuie obligat în mod direct asiguratorul la plata despăgubirilor civile și nu inculpatul, neexistând prevăzută solidaritatea între făptuitor și asigurător.

De altfel, cu privire la părțile civile, arată că izvorul pretențiilor lor îl constituie răspunderea civilă delictuală și Legea nr. 136/1995, iar raporturi contractuale există doar între asigurat și societatea de asigurare, între ei având relevanță doar existența și valabilitatea contractului de asigurare, aspecte care până la urmă au fost lămurite în sensul că asiguratorul nu și-a contestat calitatea în care răspunde în dosar.

Din perspectiva sa dinamica producerii accidentului a fost stabilită în mod corect prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosarul cauzei. Astfel, vizualizând fișierul de construcție realizat de expertul extrajudiciar, se poate observa că la viteza de 68 de km/h, pietonul lovit la distanță de circa 7,6 metri

față de borna hectometrică nr. 3 de pe acel sector de drum, se oprește pe acostament, la o distanță de circa 38 de metri, iar nu la o distanță de 17 metri, care este de fapt distanța identificată prin măsurători și menționată în procesul- verbal de constatare la fața locului. În consecință, prin rezultatele simulării, viteza identificată prin expertiza extrajudiciară a fost cea de 49 de km/h.

De asemenea, tot în cuprinsul raportului întocmit de expertul extrajudiciar, se face o calculație prin care se stabilește că, pentru a evita accidentul,

inculpatul trebuia să circule cu o viteză de 28 km/h, care, pe acel sector de drum, nu se impunea nici într-un caz.

Mai solicită a se observa, tot referitor la viteză, că în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică oficial, întocmit de către Laboratorul Interjudețean C.

, la pagina nr. 5, figura nr. 4, se evidențiază autoturismul condus de către inculpat, care prezintă avarii în partea dreaptă a parbrizului, acesta fiind doar fisurat și nu spart complet și mai prezintă de asemenea avarii la farul din partea dreaptă, în sensul că este căzută sticla farului. Astfel, expertul oficial explică, printr-un raționament logic, motivul pentru a concluzionat viteza de 68 de km/h și prin metoda comparației a încercat să convingă că de fapt viteza corectă cu care a condus inculpatul este de 68 de km/h, însă văzând chiar modelele de comparație expuse la pagina nr. 7 din raport, arată că, prin metoda comparativă, se poate vizualiza că de fapt avariile care au fost identificate la autoturismul inculpatului, sunt similare cu cele expuse de către expert în figura nr. 5, la litera e, respectiv consecințe produse în urma conducerii cu viteza de 45-47 km/h, prin preluarea victimei pe capotă. Dimpotrivă, la o viteză de 68 de km/h, autoturismul condus de inculpatul din speța respectivă are capota complet distrusă, bara din fața dislocată de la loc și parbrizul complet spart. În contextul redat, chiar și expertiza întocmită de către expertul oficial este până la urmă în favoarea inculpatului, doar prin simpla analiză a materialelor de comparație, respectiv prin fotografiile înfățișate la pagina nr. 4, figura nr. 4, respectiv la pagina 7,

figura 5. Astfel, consideră că și dacă, prin metoda comparativă, se vizualizează fotografiile evocate, se poate identifica că de fapt viteza cu care a condus inculpatul a fost situată undeva între 45 și 47 km/h, iar calculația expertului extrajudiciar a fost la 49 de km/h.

În concluzie, apreciază că prin conduita rutieră pe care a avut-o victima, aceasta deține o culpă exclusivă în producerea accidentului și nu doar de 60 %, așa cum se reține în mod greșit de către instanță, aceasta aflându-se pe partea carosabilă, într-un loc nepermis, reflexele sale fiind mult diminuate de gradul de îmbibație alcoolică de 1,75 gr. ‰, toate aceste cauze intervenind, așa cum rezultă din dosar, pe fondul unor condiții de timp și de loc favorizante în producerea unui eveniment rutier. Astfel, arată că era întuneric, accidentul producându-se la ora 21:45, iar iluminatul public nu funcționa. În acest sens, arată că funcționarea iluminatului public la ora respectivă, pe timp de vară, este o chestiune de notorietate, care nu trebuie dovedită, acesta funcționând începând cu ora 22:00, respectiv ulterior producerii accidentului. De asemenea, apreciază că martorii sau părțile civile, fiind în legătură de rudenie cu victima, au dat declarații părtinitoare și în același sens, respectiv în interesul de a obține sume cât mai mari de bani.

Totodată, solicită a se observa că, atât victima, cât și părțile civile au efectuat deplasarea cu autoturismul marca Renault, cunoscând că prezintă defecțiuni grave la motor și necesită intervenții frecvente și continue de completare a lichidului de răcire. Astfel, rezultă din dosar și chiar din declarațiile lor, că aveau cunoștință despre această defecțiune și cu toate acestea au pornit la drum. În acest context, apreciază că într-un fel și-au asumat riscurile pornirii la drum cu acest gen de defecțiuni.

Mai arată că, în faza de urmărire penală, inculpatul nu a fost asistat de un apărător, nici din oficiu și nici ales, iar când i s-a comunicat raportul, sens în care există la dosar un proces-verbal prin care dl. agent Borangic, de la S. Poliției Rutiere i-a comunicat raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, nu i s-a adus la cunoștință vreo clipă că are dreptul de a formula obiecțiuni împotriva acestuia. Totodată, susține că în instanță a solicitat prezența expertului parte, în calitate de martor, pentru a prezenta dinamic producerea accidentului, solicitare care a fost respinsă. De asemenea, precizează că nu a solicitat efectuarea unei noi expertize datorită costurilor foarte mari, cu mențiunea că această cerere a fost formulată procurorului, care a respins-o, dar ulterior în instanță a solicitat doar audierea expertului, având deja realizată o expertiză extrajudiciară, care a fost suportată de către inculpat, iar dacă solicita o nouă expertiză, practic, costurile urmau să fie suportate tot de către inculpat și, din perspectiva sa, concluziile ar fi fost aceleași. Astfel, susține că personal a considerat că există posibilitatea ca experții să dea lămuriri asupra raportului întocmit, mai ales prin prezentarea acelor fișiere de construcție care, introducând parametrii corecți, identificați prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluzia nu ar fi fost aceeași. Apreciază că, în mod clar, la distanța de 17 metri este imposibil ca inculpatul să fi condus cu 68 de km/h, cu precizarea că este un calcul care ține de matematică și fizică, respectiv parametrul introdus în acel program de simulare. În plus, dincolo de calculele pe care personal nu le înțelege, apreciază ca fiind evident chiar și din expertiza oficială, doar vizualizând acele fotografii, situarea din punctul de vedere al vitezei.

Astfel, tot sub aspectul laturii penale și susținerea reprezentantului părților civile că a existat și o încălcare în ceea ce privește regulile de circulație privind depășirea, arată că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru încălcarea regulilor privind depășirea, ci doar pentru încălcarea regimului la viteza de circulație pe drumurile publice.

Față de celelalte două recursuri, solicită, în mod evident, respingerea lor ca neîntemeiate pentru toate motivele pe care le-a prezentat, cu precizarea că apărătorul părților civile a susținut că nu se motivează sau că judecătorul de la fond nu a motivat nici într-un fel motivul pentru care a reținut culpa de 60 %, sens în care confirmă că motivarea este una foarte succintă. Astfel, la pagina nr.4 din hotărâre se menționează că "având în vedere că victima se afla pe carosabil la o distanță de 1,2 metri de marginea din dreapta, instanța va reține o culpă concurentă a acesteia în proporție de 60 %";. În acest sens, consideră că culpa victimei exclusivă este determinată atât de prezența pe partea carosabilă, aceasta aflându-se într-un loc absolut nepermis, indiferent de viteza cu care circula inculpatul, pentru că nu s-ar fi produs decesul doar dacă ar fi circulat cu 68 de km/h, ci și dacă ar fi circulat cu 49 de km/h sau cu 45, 47, conform mențiunilor din fotografii, tot ar fi intervenit moartea victimei, precum și de starea avansată de ebrietate raportat la alcoolemia de 1,75 gr. ‰, care nu este menționată deloc în cuprinsul hotărârii.

În concluzie, confirmă că instanța a reținut totuși succint culpa victimei în proporție de 60 %, dar apreciază că împrejurările anterior redate determină reținerea unei culpe în proporție de 100 % în sarcina victimei.

Totodată, solicită a se avea în vedere și practica judiciară depusă, chiar o decizie dată de Curtea de Apel C., într-o speță similară, respectiv pieton aflat pe partea carosabilă, iar în ceea ce privește susținerile pe latură civilă în sensul de a dispune obligarea în mod direct a asigurătorului, a depus practică la nivelul anului 2011, 2012 și 2013 la mai multe instanțe din țară, în care, pentru motivele de fapt și de drept pe care le-a susținut în cauză, instanțele dispun obligarea în mod direct a asiguratorului și nu a inculpatului, tocmai motivat de

faptul că nu există prevăzută nicăieri solidaritatea legală între inculpat și asigurător sau între asigurat și asigurător.

Apărătorul ales al părților civile H. M., C. M., H. F., M. Ana, H. C. și H. L. ,, solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de către inculpat și admiterea recursului formulat de către Parchet.

Astfel, susține că din datele anterior prezentate s-a omis menționarea unor calcule simple care se arată în procesul-verbal întocmit la fața locului, respectiv că față de punctul de reper luat în schița efectuată, cadavrul a fost găsit la o distanță de 33 de metri, luat ca și distanță până la roata din față stânga, care este la 9 metri 70 cm, rezultând un parcurs prin aer a victimei de 23 de metri, în condițiile în care calculele efectuate de către expert au la bază constatări științifice, iar poziționarea corpului victimei a fost stabilită de asemenea printr-o metodă indirectă și anume urmărind parcursul/traiectoria bucăților de plastic desprinse din autovehiculul inculpatul, s-a determinat atât poziția relativ pe plan orizontal cât și poziție pe plan vertical, față de punctul de reper. În acest context, apreciază ca fiind clar faptul că tocmai prin nerespectarea regimului legal de viteză au fost produse cauzele și consecințele, respectiv în condițiile în care inculpatul circula cu o viteză care depășea limita legală în localitate.

În ceea ce privește calitatea de asigurător, susține că aceasta este constatată în mod clar prin sentință, astfel că, în baza recursului în interesul legii și a legii speciale privind asigurările, apreciază că acesta va răspunde contractual

față de evenimentul produs, iar inculpatul va răspunde delictual.

Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea recursului inculpatului și opinează că întreaga probațiune în cauză este în sensul că acesta putea să prevină producerea accidentului de circulație, fiind o culpă comună în producerea accidentului.

În ceea ce privește recursul părților civile solicită admiterea acestuia și majorarea despăgubirilor în condițiile în care se va considera că nu este o culpă preponderentă a victimei în accident.

Inculpatul M. G. Ș., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile expuse de către apărătorul său și că se află în fața instanței nu pentru a învinovăți pe cineva, ci pentru a-și apăra nevinovăția, întrucât într-o societate civilizată carosabilul este efectuat și pentru automobile și pentru pietoni, fiecare având responsabilitatea sa în a o folosi.

Susține că nu a încălcat nicio regulă de circulație, ci a respectat întrutotul Codul rutier, dar confirmă evenimentul neplăcut și dureros produs, cu precizarea că l-a marcat profund și pentru viitor, atât pe sine personal cât și pe familia sa și familia victimei.

Mai arată că nu a avut nicio intenție și că a încercat să preîntâmpine evenimentul, dar nereușita nu-i poate fi imputată. Astfel, în declarația dată în seara acelei zile, la secția de poliție, a arătat că, în momentul reîncadrării pe banda sa, a văzut o persoană care i-a apărut în față și pe care a încercat să o evite virând ușor la stânga, moment în care persoana s-a dezechilibrat și l-a lovit.

În ceea ce privește oboseala evocată anterior, susține că în drumul parcurs de la Bacău la C. a efectuat numeroase pauze, tocmai pentru a evita oboseala, iar dacă ar fi fost obosit apreciază că declarațiile luate și aspectele ulterioare ar fi arătat că este sub influența oboselii.

Precizează că cele întâmplate sunt neplăcute și regretabile, dar totodată iremediabile. De asemenea, mai arată că organele legii i-au comunicat ca după încheierea procesului să ia legătura cu familia pentru a-i ajuta și pentru a se înțelege cu aceștia. Consideră că dacă ar fi efectuat acestea anterior soluționării cauzei probabil s-ar fi îngreunat derularea procesului, respectiv dacă ar fi acordat anumite sume de bani s-ar fi putut interpreta ca o mituire pentru a părea

nevinovat. Astfel, confirmă că poliția l-a sfătuit în sensul redat și susține că nu a dorit îngreunarea derulării procesului.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 690 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ în baza art. 178 al. 1 și 2 din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul M. G. Ș., fiul lui Ș. și Aurelia, născut la data de 3 februarie 1972 în localitatea Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, studii superioare, preot, CNP 1., domiciliat în B., str. B., nr. 11, jud. Bacău, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării și s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că pentru autovehiculul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul M. G. Ș. la data de 16 august 2009 a fost încheiată polița de asigurare seria DV nr. 0001218627 la data de 4 aprilie 2009 și valabilă începând cu data de 7 aprilie 2009 până la data de 6 aprilie 2010 emisă de către asiguratorul S.C. EUROINS R. IA ASIGURARE REASIGURARE S.A. cu sediul în comuna Voluntari, Șos. B. ești Nord, nr. 10, Global City Business Park, Clădirea 023, et. 4, jud. Ilfov care va răspunde în calitate de asigurator în condițiile legii și în limita plafonului legal.

În temeiul art. 14 și la art. 346 al. 1 din C.p.p rap. art. 999 C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă H. M. domiciliată în P., nr. 151, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.392,07 de lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 25 septembrie 2009 și până la achitarea în întregime a creanței, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 15.000 de euro reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 și la art. 346 al. 1 din C.p.p rap. art. 999 C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată

de către partea civilă M. ANA domiciliată în P., nr. 119, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 de euro reprezentând daune morale.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul M. G. Ș. la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, d-nul CLOPOT. A. de 50 de lei va fi avansat din fondurile M. ui Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a fost trimis în judecată inculpatul M. G. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C.pen.

S-a reținut fapta inculpatului M. G. Ș. care la data de 16 august 2009, în timp ce conducea autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 68 km/h din direcția Reghin spre C. -N., pe DN 16 în localitatea Corpadea a acroșat pe victima H. F. care circula pe partea carosabilă, iar în urma coliziunii a rezultat decesul victimei.

Instanța a audiat inculpatul și părțile civile și a administrat proba testimonială și cea cu înscrisuri.

Analizând probele din dosar instanța a reținut următoarele:

Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 22 februarie 2010, confirmată de către procuror la data de 18 ianuarie 2013.

Urmare a sesizării unui accident de circulație petrecut la data de 6 august 2010, în jurul orei 21.45, s-a efectuat o cercetare la fața locului începută în jurul orei 22.00 în prezența martorului Rad I. n și s-au reținut următoarele:

Incidentul s-a petrecut în localitatea Corpadea, DN 16, la km 9+300 m, drum cu circulație în ambele sensuri, pe o singură bandă, fără delimitare prin marcaj, partea carosabilă având o lățime de 6 m și era prevăzut cu acostamente de lățime 1,50, cel din dreapta pe sensul Reghin - C. -N., respectiv 1,80 m acostamentul opus. Limitarea de viteză era de 50 km/h pe acel sector de drum.

La fața locului au fost identificate autovehiculele marca Citroen cu nr. de

înmatriculare_, oprit la limita părții carosabile cu fața spre C. -N., cu roțile din dreapta pe acostamentul consolidat, iar în spatele său, orientat în aceeași direcție cu roțile din stânga la o distanță de 5,90 m, față de limita asfaltului de pe sensul opus, adică cu 0,10 m pe covorul asfaltic, autovehiculul marca Dacia cu nr._ . Pe aceeași parte, pe acostamentul consolidat, la o distanță de 33 de m de punctul de reper, orientare spre C. -N., respectiv borna hectometrică nr. 3 a km 9 pe sensul de deplasare Reghin - C. -N., amplasată la o distanță de 18,8 m în fața autovehiculului marca Dacia, a fost identificată victima decedată Hețeg F., așezată pe jos, poziționată pe spate și orientată spre direcția C. -N.

. Autovehiculul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ a fost găsit la o distanță de 47,60 m de punctul de reper. La o distanță de 17 m de reper, pe acostament a fost descoperită pălăria victimei, iar la o distanță de 23,40 m un pantof al victimei.

Totodată a fost identificat inculpatul M. G. Ș. care a condus autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_, părțile civile și martorii

H. L., Hețeg M., C. M., H. Francis, M. Ana, H. C. .

Părțile civile și martorii au declarat toți următoarele împrejurări: se întorceau de la o sărbătoare câmpenească din localitatea Mociu, partea civilă H.

F., fiul victimei conducând autovehiculul marca Dacia cu nr._ în care se

mai aflau printre alții victima H. F., soția sa Hețeg M., iar partea civilă C. Ionuț conducând un autovehicul marca Renault în care se aflau Hețeg C., H. h Gheorghhe, Demeter C. și M. A. . Autovehiculul marca Renault avea o problemă tehnică care conducea la supraîncălzirea motorului așa încât au stabilit că pe drum se vor opri pentru a pune apă la radiator. În consecință, pe raza localității Corpadea, partea civilă H. Francics a oprit pe partea dreaptă, iar în fața sa la o distanță apreciată de către părțile civile și martori de 5-6 m (Hețeg C.

), 3-4 m (C. M. ), 5-6 m (H. F. și C. Ionuț), 10 m (Hețeg A. ), 5-7 m

(H. h G. ) a oprit martorul C. Ionuț, ambele mașini fiind orientate spre sensul de deplasare, adică spre C. -N. . Cu privire la aceste împrejurări, în fața instanței de judecată inculpatul a declarat că cele două autovehicule se aflau la 1

m. unul de celălalt, cel de al doilea, raportat la sensul de deplasare al inculpatului fiind orientat cu fața spre primul și cu farurile aprinse. Instanța a constatat că, pe de o parte cea din urmă împrejurare este amintită de către inculpat abia după 3 ani și jumătate de la producerea evenimentului și niciodată

în cursul urmăririi penale, iar pe de altă parte este contrazisă de toate declarațiile părților civile și ale martorilor. De altfel, nici nu este rezonabil ca una dintre mașini să fie orientată în direcția opusă celei de deplasare, numai pentru a pune apă la radiator.

În timp ce H. F., fiul victimei și C. Ionuț se aflau în fața autovehiculului marca Renault care avea capota deschisă, victima a ieșit din autovehiculul marca Dacia și s-a îndreptat spre autovehiculul din față cu scopul a da anumite indicații. S-a deplasat prin partea stângă a autovehiculului marca Dacia întrucât acesta a fost parcat aproape exclusiv pe acostamentul consolidat, foarte aproape de șanțul din partea dreaptă. Singura care a văzut incidentul a fost partea civilă H. M., soția victimei, care a rămas în autovehiculul marca Dacia pe bancheta din spate și a declarat că în timp ce se deplasa spre autovehiculul din față, când a ajuns în dreptul oglinzii din stânga a autovehiculului Renault, victima a fost acroșată din spate de un autovehicul care se deplasa în același sens. Această împrejurare declarată doar în fața instanței a fost cel mai probabil rodul discuțiilor purtate cu ceilalți martori decât ceea ce a văzut efectiv partea civilă, pentru că și celelalte persoane prezente, deși nu au văzut momentul impactului, constatând ulterior că a fost ruptă oglinda din partea stângă a autovehiculului marca Renault au tras concluzia că impactul a avut loc în dreptul oglinzii. Deși inculpatul a declarat inițial că acroșat victima la o distanță de aproximativ 25 de m. după ce a depășit cele două autovehicule (fila 63 dos. UP), apoi la o distanță de 3-4 m., în timp ce victima se deplasa spre axul drumului (fila 61 dos. UP), iar în fața instanței că imediat după ce a efectuat depășirea autovehiculelor, instanța a reținut că victima a fost acroșată înainte de a ajunge în fața autovehiculului Renault, în primul rând pentru că părțile civile și martorii prezenți nu au văzut victima trecând după autovehicul, iar în al doilea rând pentru că nu există nici un motiv pentru care victima să-și fi continuat deplasarea după ce ar ajuns în fața autovehiculului marca Renault unde se aflau

H. F., fiul victimei, C. Ionuț și H. C. .

După locul unde a căzut pălăria victimei s-a stabilit că aceasta a fost acroșată cu colțul din partea dreaptă față a autovehiculului condus de către inculpat, apoi proiectată pe partea dreaptă a parbrizului, la o distanță de 1,2 m. de marginea carosabilă din partea dreaptă în sensul de deplasare a autovehiculului condus de către inculpat. La fața locului a rămas în același loc doar autovehiculul marca Dacia, care se afla pe carosabil doar 0,10 m., însă celălalt autovehicul, respectiv marca Renault a fost mutat, împrejurare rezultată din fotografiile anexate procesului verbal de cercetare la fața locului și din declarațiile persoanelor prezente. La fel și victima a fost ridicată din șanțul din

dreapta unde a fost proiectată, însă cel mai probabil a fost pusă paralel cu acel loc, pe acostament.

Totodată, lipsa totală a urmelor de frânare anterioare impactului conduce spre concluzia rezonabilă că inculpatul nu a observat victima înainte de impact, deși, în mod cert odată intrată în câmpul de acțiune al luminilor de întâlnire (cca.

30 de m. - pag. 12 din raportul de expertiză criminalistică), victima putea fi observată, chiar dacă purta îmbrăcăminte de culoare închisă. Faptul că inculpatul nu a observat victima s-a datorat fie vitezei de deplasare, fie neatenției datorate orelor de condus din municipiul Bacău până la locul accidentului, adică peste 300 de km. Instanța a reținut că la o viteză de 68 km./h., distanța de 30 de

m. ar fi fost parcursă în 1,58 secunde și luând în considerare timpul întârzierilor involuntare de frânare, acceptată ca fiind 1,1 secunde, după variabilele de la pag.

12 din raportul de expertiză criminalistică, inculpatul ar fi frânat efectiv 0,46 secunde. Reluând argumentul de mai sus, deși inculpatul ar fi trebuit să aibă timp suficient de frânare și o la viteza de 68 de km./h., chiar dacă nu ar fi evitat impactul, în lipsa urmelor de frânare se poate trage concluzia fie a unei viteze inițiale superioare celei de 68 km./h., care nu i-ar fi permis nicio reacție (orice viteză superioară celei de 98 km./h.), fie, din cauza oboselii, viteza de reacție la frânare a inculpatului a fost inferioară celei general acceptate de 1,1 secunde. Având în vedere că inculpatul a condus aproximativ 300 de km. începând cu ora

16.00 (declarația din data de 17 august 2009, ora 2.00, adică în aceeași noapte), până la ora 21.30, ora evenimentului, cel mai probabil starea de oboseală a determinat observarea cu întârziere sau chiar deloc a victimei. Așa se explică declarațiile inculpatului în contradicție totală cu realitatea, cum că ar fi lovit victima la o distanță de 25 de m. după depășirea celor două autovehicule sau că victima se deplasa spre axul drumului. Iar această concluzie este întărită de declarațiile părților civile H. F. și H. C., care au surprins și relevat reacția inculpatului după ce s-a întors la fața locului eu nu l-am văzut, decât pe tine, indicând-o pe partea civilă H. F. care, la momentul impactului se afla

în partea dreapta față a autovehiculului marca Renault.

Cât privește viteza de deplasare a autovehiculului condus de către inculpat în momentul coliziunii instanța a reținut că aceasta a fost stabilită atât de către expertul judiciar, cât și în cadrul expertizei prezentate de către inculpat, pornindu-se la elementele materiale fixate ca urmare la fața locului. Chiar dacă raportul de expertiză prezentat de către inculpat nu întrunește condițiile necesare unui mijloc de probă, instanța a constatat că deși ambele expertize au identificat locul producerii coliziunii, cât privește viteza de deplasare a autovehiculului apar divergențe. Expertul judiciar a reținut că de la locul unde a fost găsit primul fragment de plastic rezultat de la autovehiculul condus de către inculpat până la locul unde a fost identificată victima a fost măsurată o distanță de 17 m., însă se stabilește și locul probabil al impactului în plan longitudinal, respectiv la o distanță de cca 9,4 m. anterior primului fragment de plastic, ceea ce înseamnă că victima a fost proiectată 26,4 m., de la locul de impact. Totodată, în expertiza prezentă de către inculpat, expertul a interpretat unilateral și fragmentat probele, căci în simularea pe care o propune, victima se deplasează spre autovehiculul

inculpatului și spre axul drumului (fila 40 dos. inst.). Or, o astfel dinamică nu se desprinde din probele analizate (fiind susținute numai de declarațiile inculpatului), partea civilă H. M. declarând că inculpatul se îndrepta spre mașina din față pentru a da anumite indicații, nicidecum că ar fi intenționat să traverseze, ori că ar fi venit dinspre autovehiculul marca Renault din față. Aceste variabile sunt de natură să influențeze acuratețea concluziilor expertului.

Inculpatul a întâlnit în cale un obstacol reprezentat de două autovehicule imobilizate voluntar pe marginea drumului și a văzut persoane pe lângă acele

autovehicule. În aceste condiții, rulând cu o viteză superioară celei legale (cca. 68 km./h.), nu a păstrat o distanță suficientă față de obstacol (depașirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial - art. 45 al. 1 din OUG 195/2002, R) și astfel a acroșat victima care se afla în deplasare pe lângă cele două autovehicule parcate pe marginea drumului.

Fapta inculpatului care a acroșat pe victima F. H. deși putea și trebuia să o evite, conducând la decesul acesteia în împrejurările arătate mai sus este o faptă tipică de ucidere din culpă și întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Având în vedere că victima se afla pe carosabil la o distanță de 1,2 m. de marginea din dreapta, instanța a reținut o culpă concurentă a acesteia în proporție de 60%.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 6087/III/440/10 februarie 2010 instanța a reținut că moartea victimei H. F. a survenit la data de 16 august 2009, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo- cerebrale cu fractura calotei și a bazei craniului consecutivă unui politraumatism care s-a putut produce prin mecanismul de lovire-proiectare-târâre în cadrul unui accident rutier din data de 16 august 2009. Așadar între fapta inculpatului și rezultat există raport de cauzalitate, după coliziune victima fiind proiectată pe parbriz cu o ușoară rotire în aer spre stânga.

Fapta inculpatului M. G. Ș. care la data de 16 august 2009, în timp ce conducea autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 68 km./h. din direcția Reghin spre C. -N., pe DN 16 în localitatea a acroșat pe victima H. F. care circula pe partea carosabilă, iar în urma coliziunii a rezultat decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C.pen.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii se realizează printr-o activitate de ucidere, care constă într-o acțiune, inculpatul realizând o acțiune interzisa de lege și anume depășirea vitezei legale, cu consecința imediată de a reduce timpul de reacție de frânare sau de evitare a unui obstacol și neefectuarea unei manevre de depășire în condițiile în care inculpatul a văzut pe partea dreaptă a drumului două autovehicule și persoane în jurul lor.

Urmarea imediată consta în moartea unei persoane, în cauză victima H.

F. .

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probator administrat în cauză. Chiar în raportul de expertiză medico-legală se arată că există o legătură de cauzalitate directă între leziunile traumatice cauzate de accidentul rutier și decesul victimei.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma culpei fără prevedere reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C. pen.

Așadar, instanța a constatat că fapta inculpatului este o fapta tipică, prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social și a fost săvârșită cu vinovăție, urmând a condamna inculpatul la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență, culpa concurentă a victimei, de conduita anterioară a inculpatului, precum și de vârsta acestuia. În mod constant inculpatul a declarat că nu simte vinovat pentru decesul victimei întrucât nu a văzut-o și este foarte probabil să fi fost așa de vreme ce nu a avut nicio reacție de frânare. Însă, împrejurarea că nu a văzut victima s-a datorat vitezei de deplasare, a stării de oboseală inerentă parcurgerii unei distanțe de 300 de km., exclusiv pe drumuri europene, naționale

sau județene, precum și de împrejurarea că atenția inculpatului a fost atrasă de prezența persoanelor din fața autovehiculului marca Renault, adică cele care stăteau direct în lumina farurilor. Dincolo de credința inculpatului în lipsa vreunei forme de vinovății juridice, instanța a constatat că acesta nu a încercat nicio formă de empatie cu suferința părților civile, în afara uneia declarative. Inculpatul a argumentat lipsa oricărui sprijin, material sau moral, prin aceea că organele de cercetare penală i-ar fi spus să nu ia legătura cu părțile civile. Această aserțiune care nu poate fi probată a fost, se pare, determinantă pentru inculpat, chiar dacă este într-o opoziție evidentă cu profesia sa, aceea de preot.

Instanța a reținut faptul că inculpatul este la prima abatere de la normele penale și în considerarea art. 52 al. 1 din C.pen. în baza art. 178 al. 1 și 2 din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 din C.pen. a condamnat inculpatul M. G. Ș. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei, așa cum a fost instituit potrivit art. 53 din C.pen., poate fi atins și fără executarea efectivă raportat la persoana inculpatului și la perspective reale de revizuire a conduitei pe viitor, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Despre latura civilă:

Dintru început instanța a constatat că pentru autovehiculul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul M. G. Ș. la data de 16 august 2009 a fost încheiată polița de asigurare seria DV nr. 0001218627 la data de 4 aprilie 2009 și valabilă începând cu data de 7 aprilie 2009 până la data de 6 aprilie 2010 emisă de către asiguratorul S.C. EUROINS R. IA ASIGURARE REASIGURARE S.A. cu sediul în comuna Voluntari, Șos. B. ești Nord, nr. 10, Global City Business Park, Clădirea 023, et. 4, jud. Ilfov care va răspunde în calitate de asigurator în condițiile legii și în limita plafonului legal.

Fără să privească acțiunea civilă ca o a doua sancțiune, instanța a reținut că fapta inculpatului săvârșită din culpă cu prevedere a produs un prejudiciu material părților civile, constând în cheltuielile făcute ca urmare a accidentului din data de 9 iunie 2012, precum și un prejudiciu moral, constând în pierderea soțului și a tatălui părților civile, majoritatea părților civile fiind prezente la momentul accidentului, împrejurare ce atrage un șoc puternic.

Cu privire la daunele materiale instanța a reținut că acestea constau în cheltuielile făcute de către părțile civile cu prilejul înmormântării și a obiceiurilor creștin-ortodoxe ulterioare. O parte a cheltuielilor au fost probate cu înscrisuri, respectiv facturi și chitanțe, din care rezultă că s-au plătit produse alimentare și articole necesare înmormântării. Deși din facturile eliberate de supermarket-ul Selgros rezultă că ar fi fost cumpărător Asociația Voluntară Castel Banffy, cardul a fost eliberat și folosit de către partea civilă C. M. . De altfel, cuantumul pretențiilor civile materiale este unul rezonabil, chiar și în lipsa parțială a

înscrisurilor, pe de o parte fiind excesiv să li se ceară părților civile ca în zilele imediat următoare decesului unui membru al familiei să fie preocupate de

obținerea unor înscrisuri doveditoare a cheltuielilor, iar pe de altă parte, părțile au declarat că au folosit și produsele sau animalele pe care le aveau în gospodărie. Având în vedere aceste argumente instanța a considerat întemeiată cererea cu privire la daunele materiale.

Dispariția violentă și intempestivă a tatălui și a soțului părților civile au provocat acestora traume psihice care se vor întinde dincolo de momentul aflării împrejurărilor cu privire la deces, având în vedere și legătura afectivă puternică, ce rezultă atât din declarațiile părților, cât și din împrejurarea că aproape toată familia a participat în acea zi la o sărbătoare sătească. Totodată, părțile civile prezente la locul evenimentului au încercat un încercat un șoc emoțional suplimentar și puternic.

În condițiile reținerii culpei concurente a victimei instanța a apreciat întemeiate în parte acțiunile civile și astfel:

În temeiul art. 14 și la art. 346 al. 1 din C.p.p rap. art. 999 C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă H. M. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.392,07 de lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 25 septembrie 2009 și până la achitarea în întregime a creanței, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 15.000 de euro reprezentând daune morale.

5.000 de euro reprezentând daune morale.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.

În temeiul art. 189 din C.p.p., onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu va fi suportat din fondurile M. ui Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul M. G. Ș., PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și părțile civile H. M.

, C. M., H. F., H. L., M. ANA și H. C. .

Prin recursul declarat de , PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ- NAPOCA s-a solicitat în esență stabilirea unui grad de culpă a inculpatului în producerea accidentului de minim 50%, având în vedere că acesta s-a angajat în efectuarea depășirii având o viteză peste limita legală, ceea ce nu i-a permis să observe victima în timp util și să evite coliziunea cu aceasta. A mai fost criticată hotărârea primei instanțe și sub aspectul netemeiniciei, în sensul că în mod greșit au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului raportat la

conduita sa ulterior producerii evenimentului rutier și că, chiar în condițiile reținerii acestora, pedeapsa aplicată este mult prea redusă.

În recursul declarat de inculpat s-a solicitat în principal casarea sentinței recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea acestuia în baza prev. art. 10 lit. d C.pr.pen., pe considerentul că accidentul s-a produs exclusiv din culpa victimei care se afla în mod nepermis pe partea carosabilă, având o alcoolemie în sânge de 1,75 gr %o, aspect care a potențat producerea decesului, întrucât reflexele sale erau în mod evident mult diminuate. S-a mai invocat raportul de expertiză extrajudiciară care a stabilit că la momentul producerii impactului inculpatul ar fi rulat nu cu 68 km/h, ci cu o viteză sub limita legală, de 47-48 km/h.

Apărătorul ales al părților civile H. M., C. M., H. F., M. Ana,

H. C. și H. L. , a solicitat admiterea recursului și, în esență, examinarea cauzei sub toate aspectele ei, respectiv atât cu privire la latura penală, cât și la latura civilă și a opinat că soluția instanței este parțial netemeinică prin aplicarea în mod greșit a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal. S-a susținut că vina în producerea accidentului rutier aparține în integralitate inculpatului, care avea obligația de a reduce viteza de deplasare în momentul depășirii, că victima nu se putea deplasa pe partea dreaptă a drumului, deoarece exista un șanț plin cu apă și s-a invocat împrejurarea că acesta s-a deplasat cu o viteză care depășea limita legală de 50 km/h în localitate.

Analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, interpretând coroborat toate mijloacele de probă administrate în cauză.

S-a dovedit așadar că la data de 16 august 2009, în timp ce conducea autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 68 km./h. din direcția Reghin spre C. -N., pe DN 16 în localitatea Corpadea a acroșat pe victima H. F. care circula pe partea carosabilă, iar în urma coliziunii a rezultat decesul victimei.

Sub aspectul procentului de culpă în producerea accidentului însă Curtea apreciază că victima a avut o culpă mult mai mare deoarece, fără să se asigure, s- a deplasat pe partea carosabilă la o oarecare distanță de autovehiculele staționate, fiind și într-o stare avansată de ebrietate care fără îndoială a contribuit la producerea decesului. Aceasta în condițiile în care inculpatul l-a acroșat cu oglinda din dreapta (deci nu l-a lovit frontal), partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut pe parbriz (f.16), leziunea care a condus la producerea decesului fiind una singură (lovitură la cap în momentul când a fost proiectat pe carosabil), respectiv moartea s-a datorat hemoragiei și contuziei meningo- cerebrale cu fractura calotei și a bazei craniului consecutivă unui politraumatism.

Nici nu îi poate fi, pe de altă parte, imputat inculpatului că pe partea dreaptă a drumului se afla un șanț cu apă, victima fiind cea care trebuia să se asigure că poate coborî din mașină pe carosabil în deplină siguranță.

Totuși, în mod corect instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului în sensul că nu ar fi avut nicio culpă în producerea accidentului, lipsa totală a urmelor de frânare anterioare impactului conducând spre concluzia rezonabilă că inculpatul chiar nu a observat victima înainte de impact, deși, în mod cert odată intrată în câmpul de acțiune al luminilor de întâlnire (cca. 30 de m. - pag. 12 din raportul de expertiză criminalistică), victima putea fi observată, chiar dacă purta îmbrăcăminte de culoare închisă. Prin urmare, prezența celor două autoturisme staționate pe partea carosabilă îl obliga pe inculpat să reducă viteza până la

limita evitării oricărui pericol, acesta putând și trebuind să prevadă că în zonă pot fi persoane, inclusiv pe partea carosabilă.

Instanța de fond a mai reținut în mod corect că la o viteză de 68 km./h., distanța de 30 de metri ar fi fost parcursă în 1,58 secunde și luând în considerare timpul întârzierilor involuntare de frânare, acceptată ca fiind 1,1 secunde, după variabilele de la pag. 12 din raportul de expertiză criminalistică, inculpatul ar fi frânat efectiv 0,46 secunde. Având în vedere și împrejurarea că inculpatul a condus aproximativ 300 de km. începând cu ora 16.00 (declarația din data de 17 august 2009, ora 2.00, adică în aceeași noapte), până la ora 21.30, ora evenimentului, cel mai probabil starea de oboseală a determinat observarea cu întârziere sau chiar deloc a victimei.

Inculpatul a întâlnit în cale un obstacol reprezentat de două autovehicule imobilizate voluntar pe marginea drumului și a văzut persoane pe lângă acele autovehicule. În aceste condiții, rulând cu o viteză superioară celei legale (cca. 68 km./h.), nu a păstrat o distanță suficientă față de obstacol (depașirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial - art. 45 al. 1 din OUG 195/2002, R) și astfel a acroșat victima care se afla în deplasare pe lângă cele două autovehicule parcate pe marginea drumului.

Curtea își însușește argumentația primei instanțe în sensul înlăturării raportului de expertiză tehnică extrajudiciară deoarece, așa cum s-a arătat în conținutul sentinței atacate, aceasta nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

În aceste condiții, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul M. G. Ș. împotriva sentinței penale nr.690/29 mai 2013 a Judecătoriei C. -N. pe care o va casa în parte sub aspectul gradului de culpă stabilită în sarcina inculpatului în producerea evenimentului rutier, a cuantumului pedepsei aplicate precum și a cuantumului daunelor morale acordate.

Rejudecând în aceste limite va stabili că în producerea accidentului inculpatul M. G. Ș. a avut o culpă de 20% iar victima H. F. o culpă de 80%.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei, în mod corect raportat la persoana inculpatului și la modalitățile concrete de comitere a faptei, prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, astfel încât critica parchetului și a părților civile în acest sens nu este întemeiată.

Menținând aceste circumstanțe și redozând gradul de culpă în producerea accidentului, Curtea va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. G. Ș. de la 6 luni închisoare la 4 luni închisoare și va dispune suspendarea condiționată a acesteia pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

Corelativ gradului de culpă, va reduce cuantumul daunelor morale de la suma de 15.000 de euro la suma de 12.000 de euro pentru partea civilă H. M. și de la suma de câte 5.000 euro la suma de câte 4.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile C. M., H. F., H. L., M. Ana și H. C., menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.

per a contrario, din considerentele anterior redate, în baza art. 385/15 pct.

1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și de părțile civile H. M., C.

M., H. F., H. L., M. Ana și H. C. .

În baza art. 189 C.pr.pen. va dispune avansarea din FMJ a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial în favoarea apărătorului din oficiu, av. P. a B. M. .

În baza art. 192 alin. 2 și 3 C.pr.pen. va obliga pe fiecare dintre părțile civile H. M., C. M., H. F., H. L., M. Ana și H. C. la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M. G. Ș. (fiul lui Ș. și Aurelia, născut la data de 3 februarie 1972 în localitatea Bistrița, jud. Bistrița- Năsăud, cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, studii superioare, preot, CNP 1., domiciliat în B., str. B., nr. 11, jud. Bacău) împotriva sentinței penale nr.690/29 mai 2013 a Judecătoriei C. -N. pe care o casează în parte sub aspectul gradului de culpă stabilită în sarcina inculpatului în producerea evenimentului rutier, a cuantumului pedepsei aplicate precum și a cuantumului daunelor morale acordate.

Rejudecând în aceste limite stabilește că în producerea accidentului inculpatul M. G. Ș. a avut o culpă de 20% iar victima H. F. o culpă de 80%.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. G. Ș. de la 6 luni închisoare la 4 luni închisoare și dispune suspendarea condiționată a acesteia pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

Reduce cuantumul daunelor morale de la suma de 15.000 de euro la suma de 12.000 de euro pentru partea civilă H. M. și de la suma de câte 5.000 euro la suma de câte 4.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile C. M., H.

F., H. L., M. Ana și H. C. .

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și de părțile civile H. M., C. M., H. F., H.

L., M. Ana și H. C. .

În baza art. 189 C.pr.pen. dispune avansarea din FMJ a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial în favoarea apărătorului din oficiu, av. P. a

B. M. .

În baza art. 192 alin. 2 și 3 C.pr.pen. obligă pe fiecare dintre părțile civile

M., C. M., H. F., H. L., M. Ana și H. C. la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
1. D. L. I. C. M. M. B.

C.O. -semnează Președintele completului

GREFIER,

L. A. S.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: L. M.

#Uciderea din Culpa. Jurisprudenta

← Decizia penală nr. 354/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 398/2013. Ucidere din culpă →

Decizia penală nr. 1264/2013. Ucidere din culpă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1264/2013. Ucidere din culpă