Decizia penală nr. 86/2013. Vătămare corporală
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.86/R
Ședința publică din 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -F. A. - judecător
JUDECĂTORI: B. C.
RUS A. C. - Vicepreședintele
GREFIER: I. L. M.
T. ui M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: B. I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursului declarat de inculpatul
G. G. (CNP 1., fiul lui V. și Ana, născut la data de 11 septembrie 1940 în comuna Budești, sat S., județul M., domiciliat în comuna Budești, sat S. nr.63, județul M. și comuna Budești, sat S. nr.62, județul M. ) împotriva sentinței penale nr.53 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală prev. 181 Cod penal.
Se constată faptul că toate susținerile și concluziile apărătorilor părților și ale reprezentantului parchetului au fost consemnate în încheierea de ședință din 09 aprilie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru data de 17 aprilie 2013 când, în urma deliberării, s-a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Prin sentința penală nr.53 din 24 ianuarie 2013 a J. ecătoriei S. M. s-a dispus condamnarea inculpatului G. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.71 Cod penal, i s-au interzis drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a sentinței și
până la terminarea executării pedepsei, grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani 6 luni.
În temeiul art.71 alin.5 Cod procedură penală, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, 84 Cod penal.
În temeiul art.346 alin.1, a art.14, 15 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă
G. M. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 2.500 lei despăgubiri pentru daune morale.
În baza acelorași temeiuri legale inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă S. M. S. M. a sumei de 1103,44 lei cu dobândă legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății integrale.
În temeiul art.193 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă G. M. a sumei de 1.000 lei - cheltuieli judiciare.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 380 lei - cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei- onorariul avocatului numit din oficiu (av. Cioban R. ) s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că în data de_ în jurul orelor 17.30, partea vătămată G. M. s-a dus la fântâna publică din satul Sârbi pentru a-și aduce apă. Accesul se realizează pe o punte peste râu, iar după ce a traversat puntea, partea vătămată a observat că la fântână se află și inculpatul G. G. care îi este cumnat și cu care se află în dușmănie. Când partea vătămată s-a apropiat de fântână inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului și peste mâna dreaptă cu un cârlig de lemn cu capăt metalic până ce acesta s-a rupt. Deoarece țipetele părții vătămate au alarmat oameni din zonă inculpatul a plecat în fugă de la fața locului. În urma acestei agresiuni partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico legal nr. 184/_ .
Prima instanță a constatat că starea de fapt reținută rezultă din întregul probatoriu administrat în dosar, respectiv din declarația părții civile ce se coroborează cu declarațiile martorelor Borodi I. și Roman Suzana care au declarat că l-au văzut personal pe inculpat cum o lovea pe partea civilă. Ambele martore au învederat faptul că relațiile dintre partea civilă și inculpat sunt conflictuale, inculpatul adresându-i adeseori cuvinte jignitoare.
Leziunile descrise și dinamica de producere a acestora concordă cu mențiunile din certificatul medico-legal ce i s-a eliberat părții civile.
În acest context săvârșirea faptei de către inculpat în modalitatea descrisă rezultă din probele din dosar chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea ei, acuzând că el ar fi fost lovit de către partea civilă, susținere ce nu s-a confirmat.
În drept fapta inculpatului G. G. care în data de 17 martie 2012 a lovit-o cu un obiect contondent pe partea civilă G. M., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 C.pen. Fapta a fost comisă din punct de vedere subiectiv cu intenție directă. Din punct de vedere subiectiv fapta a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăție în forma intenției directe, respectiv acesta a prevăzut urmarea faptei sale și a dorit producerea acesteia.
În consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală în sensul că fapta cu care a fost sesizată există, a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea și dozarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv prevederile părții generale ale Codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social al faptei în modalitatea concretă de săvârșire, antecedentele personale ale inculpatului.
În acest sens s-a reținut faptul că inculpatul are 72 de ani, este căsătorit, neavând antecedente penale. Potrivit caracterizării din referatul de terminare a urmăririi penale inculpatul este cunoscut ca fiind în relații vechi de dușmănie cu partea civilă împotriva căreia a săvârșit în repetate rânduri acte antisociale. Acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a colaborat cu organele judiciare, neprezentându-se nici în fața instanței.
Raportat la aceste considerente instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, dar având în vedere faptul că este la primul contact cu legea penală i-a aplicat minimul legal al pedepsei prevăzute pentru fapta săvârșită, respectiv 6 luni închisoare.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei instanța a apreciat că reeducarea inculpatului poate avea loc fără executarea ei, astfel încât, în baza art. 81 alin.1 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit potrivit dispozițiilor art.82 alin.1 Cod penal, dispunând și suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În privința laturii civile a procesului penal instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin adresa nr. 4306/24 din_ S. M. S. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1103,44 lei reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordate părții civile G. M. cu dobândă legală în temeiul OG nr. 13/2011. În probațiune s-au depus acte medicale.
Partea vătămată G. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Potrivit art. 14 Cod procedură penală, acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea părții vătămate ca parte civilă, iar repararea pagubei se face potrivit legii civile prin plata de despăgubiri bănești.
Temeiul de drept al obligației de reparare este dat de răspunderea civilă delictuală, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1357 cod civil privind răspunderea pentru fapta proprie.
În cadrul procesului penal infracțiunea are întotdeauna valențele unei fapte ilicite dacă a produs un rezultat păgubitor pentru partea vătămată și odată dovedită prin condamnarea inculpatului sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale: existența faptei, a prejudiciului și raportul de cauzalitate.
Așa fiind, instanța penală va trebui să aprecieze doar întinderea prejudiciului, fiind în principiu irelevantă forma de vinovăție a inculpatului, deoarece răspunderea civilă delictuală intervine și în cazul celei mai ușoare culpe (culpa levissima).
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral prejudiciul care a rezultat din comiterea ei fără a distinge în raport de caracterul moral sau material al acestuia.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă G. M. sistemul de drept românesc nu reglementează criteriile pentru determinarea cuantumului acestor prejudicii, judecătorul fiind chemat să stabilească o sumă globală care să compenseze prejudiciul suferit.
În acest sens instanța de fond a apreciat că prin leziunile corporale suferite părții civile pe lângă un prejudiciu material i s-a produs și un prejudiciu moral constând în suferința fizică și psihică resimțită. În determinarea daunelor morale instanța a avut în vedere numărul de zile necesare pentru vindecarea leziunilor produse (25-30 zile), tratamentul la care a trebuit să se supună, viața activă a victimei raportat la vârsta acesteia și restricționarea vieții sociale și profesionale urmare a traumatismului suferit.
Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu
constituie venituri nejustificate. Raportat la aceste considerente instanța a apreciat că pretențiile părților civile depășesc cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite.
Pentru aceste motive instanța de fond a considerat că suma de 2500 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile, sens în care a admis în parte acțiunea civilă a acesteia.
Cu privire la acțiunea civilă a S. ui M. S. instanța a admis-o și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1103,44 lei actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive hotărârii .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de partea civilă constând în onorariul de avocat în cuantum de 2000 lei (justificat cu chitanțele nr. 00563/_ și 00579/_ ) având în vedere că acțiunea civilă a fost admisă doar în parte, în temeiul art. 193 alin. 2 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la 1000 lei cheltuieli către partea civilă.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare în favoarea statului, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul care a solicitat a fi repus în termenul de recurs cu motivarea că la data judecării cauzei a fost internat în spital, iar după comunicarea hotărârii a declarat recurs. Recurentul - inculpat este nevinovat, acesta a fost agresat de partea vătămată
G. M., solicită a fi achitat, a fi rejudecat de prima instanță pentru a-și putea face apărarea și solicită fi audiați martorii oculari Borodi Ion, Demian
M., Toporan M., G. Lucreția, Borodi G. A., G. I., Berinde
M., D. Păunița.
T. constată că întrucât recurentul-inculpat a lipsit la ultimul termen de judecată, termenul de recurs de 10 zile a curs pentru acesta de la data comunicării copiei de pe dispozitivul sentinței (21 februarie 2013). Având în vedere faptul că acesta a declarat recurs la data de 1 martie 2013, recursul acestuia este în termen, nefiind necesar a se verifica dacă cererea sa de repunere în termenul de recurs este justificată.
Examinând sentința penală recurată, tribunalul reține următoarele:
Pentru primul termen de judecată la prima instanță (din data de 25 octombrie 2012) recurentul-inculpat a arătat prin notele de ședință depuse de fiica acestuia că este bolnav, fiind internat cu două zile înaintea termenului de judecată motiv pentru care a solicitat a se amâna judecarea cauzei. Pentru cel de-al doilea termen de judecată (din data de 22 noiembrie 2012) s-a solicitat din nou de către fiica recurentului-inculpat amânarea soluționării cauzei cu motivarea că acesta a fost internat de urgență la spital - cerere respinsă de prima instanță cu motivarea că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost semnată personal de către acesta, s-a dat citire rechizitoriului și s-a audiat
partea civilă, dispunându-se citarea martorilor indicați în actul de sesizare a instanței. La următorul termen de judecată (cel din data de 24 ianuarie 2013) recurentul-inculpat a lipsit, s-au audiat cei doi martori propuși în rechizitoriu și s-a soluționat cauza pe fond.
În recurs recurentul-inculpat a făcut dovada faptului că a fost internat în spital doar în perioada 21-26 noiembrie 2012 (deci la cel de-al doilea termen de
judecată ), iar la primul termen de judecată în recurs (din 9 aprilie 2013) după dezbateri fiica recurentului-inculpat a solicitat din nou amânarea cauzei cu motivarea că tatăl său are o stare de sănătate precară, făcând dovada faptului că a fost internat în perioada 29 martie 2013-5 aprilie 2013 la S. de Pneumofiziologie Baia Mare având afecțiuni pulmonare cronice și cardiace la externare având o stare ameliorată. Acesta nu a suferit deci vreo intervenție chirurgicală care să îl pună în imposibilitatea de a se prezenta la dezbateri după câteva zile de la externare.
De asemenea, din actele medicale aflate în dosarul de urmărire penală rezultă că recurentul-inculpat a suferit mai multe internări la S. de Pneumofiziologie Baia Mare (aproape lunar) în perioada ianuarie 2012-septembrie 2012 pentru aceleași afecțiuni.
Se constată așadar că recurentul-inculpat nu a făcut dovada lipsei justificate la toate termenele de judecată, a lipsit și la termenul la care nu a solicitat amânarea cauzei pentru considerente medicale deci lipsa sa la dezbateri este în mare parte nejustificată, dând dovadă de pasivitate astfel că nu se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a-și propune probe. Acesta a avut această posibilitate la prima instanță, însă a dat dovadă de pasivitate și aceeași atitudine a manifestat-o și în fața instanței de recurs.
Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 17 martie 2012 recurentul-inculpat G. G. i-a aplicat intimatei-parte civilă G. M. mai multe lovituri la nivelul mâinii drepte cu un cârlig de la o fântână astfel că acesta s-a rupt. Între cele două părți există o stare conflictuală mai veche.
Potrivit certificatului medico-legal nr.184 din 23 martie 2012 întocmit de Cabinetul medico-legal S. M., intimata-parte civilă a suferit un traumatism forte al antebrațului și a mâinii drepte cu disjuncție radiocubitală distală dreaptă și fractură de metacarp 3 la nivelul mâinii drepte. Acestea s-au putut produce prin loviri active repetate cu un corp dur (posibil cârlig metalic) și au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale (fila 18 dosar urmărire penală).
Fapta recurentului-inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal.
Pedeapsa aplicată acestuia a fost în mod judicios individualizată, ea corespunzând gradului de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea în
care a fost săvârșită - aplicarea de multiple lovituri cu un cârlig și de urmarea produsă - leziuni corporale vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale) și al acestuia (deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanță, nu are antecedente penale).
Raportat la fapta comisă în mod legal și temeinic i s-au interzis drepturile prev. de art.71, 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, ocuparea acestor funcții presupunând un comportament ireproșabil și nu i s-a interzis și dreptul a alege, acesta fiind în măsură să facă aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot. Întrucât recurentul-inculpat nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru a comite fapta - obiect al acestui dosar, în mod temeinic și legal nu i s-au interzis și drepturile prev. de art.71, 64 lit.c Cod penal.
Având în vedere fapta comisă și faptul că recurentul-inculpat nu are antecedente penale, tribunalul apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă și văzând și faptul că sunt îndeplinite și celelalte cerințe prev. de art.81 Cod penal, în mod corect s-a dat eficiență acestui text legal.
Dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei principale în mod legal s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Despăgubirile pentru daune morale la care a fost obligat recurentul-inculpat față de intimata-parte civilă G. M. sunt în măsură să acopere prejudiciul moral suferit de aceasta având în vedere leziunile corporale ce i-au fost produse (care au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale) și starea conflictuală existentă între părți.
S. M. S. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.103,44 lei cu dobânda legală prev. de O.G. nr.13/2011 astfel că latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect și față de acesta.
Pentru toate aceste considerente recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În baza art.193 Cod procedură penală, acesta va fi obligat la plata către intimata-parte civilă G. M. a sumei de 500 lei - cheltuieli judiciare în recurs reprezentând onorariul de avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a sumei de 30 lei cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. G. , dom. în comuna Budești, satul S., nr.63 (62), jud. M. împotriva sentinței penale nr.53 din 24 ianuarie 2013 a J. ecătoriei S. M. .
În temeiul art.193 C.pr.pen., obligă pe recurentul-inculpat să plătească intimatei-parte civilă G. M. suma de 500 lei - chelt. judiciare în recurs.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. -F. A. B. | C. | ; Rus A. | C. I. | L. | M. |
Red.B.C./_
T.red.I.L.M./_ /2 ex.
J. ecător la fond: I. C. E.
cod operator-2618
Tribunalul Maramureș COPIE-Minută Dos. nr._ D.P.nr.86/R/_
Decide
În baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. G. , dom. în comuna Budești, satul S., nr.63
(62), jud. M. împotriva sentinței penale nr.53 din 24 ianuarie 2013 a J. ecătoriei S. M. .
În temeiul art.193 C.pr.pen., obligă pe recurentul-inculpat să plătească intimatei-parte civilă G. M. suma de 500 lei - chelt. judiciare în recurs.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2013.
Președinte J. ecători
s.s.indesc. s.s.indesc.; s.s.indesc.
pt.conf.
| ← Decizia penală nr. 75/2013. Vătămare corporală | Decizia penală nr. 339/2013. Vătămare corporală → |
|---|
