Decizia penală nr. 907/2013. Mentinere arest preventiv

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1

DECIZIA PENALĂ NR.907/R/2013

Ședința publică din data de 20 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. R. JUDECĂTORI: M. B.

: A. D. L.

GREFIER: A. B. H.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata K. V. împotriva încheierii penale f.n. din data de 12 iunie 2013 a T. ui S., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpata K. V.

, în stare de arest preventiv, asistată de apărător desemnat din oficiu - avocat Ploscar L. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpata K. V. menține recursul formulat împotriva încheierii penale din 12 iunie 2013 a T. ui S., solicită să fie judecată în stare de libertate și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului formulat în cauză.

Apărătorul inculpatei solicită a se admite recursul promovat de către inculpată și a se casa încheierea recurată, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerii inculpatei de îndată în libertate. Apreciază justificată această cerere raportat la poziția procesuală constantă de nerecunoaștere a faptei și la susținerile inculpatei.

De asemenea, apreciază că în cauză nu există probe care să ateste faptul că judecarea în stare de libertate a inculpatei ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau că s-ar sustrage sau ar influența în sens negativ administrarea probelor în prezentul dosar. În speță, urmează a se administra o probă științifică al cărei conținut nu poate fi influențat de către aceasta și nici nu există temeiuri noi care să justifice măsura arestului preventiv. Opinează că

inculpata poate fi judecată în stare de libertate întrucât pericolul concret pentru ordinea publică nu subzistă, iar inculpata se bucură de prezumția de nevinovăție, neexistând indicii că aceasta a săvârșit fapta penală.

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de către inculpata K.

V. și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Reprezentanta M. ui P. apreciază că temeiurile nu s-au schimbat, astfel că în mod corect s-a constatat legalitatea măsurii și s-a dispus menținerea acesteia, inculpata fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

Prin urmare, solicită a se constata legalitatea hotărârii pronunțate și a se dispune respingerea recursului inculpatei.

Inculpata K. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru că are doi copii - K. M. și K. David - de care dorește să aibă grijă. În prezent, copiii se află în grija tatălui. Nu a comis fapta, motiv pentru care nu recunoaște comiterea ei.

C U R T E A

Prin încheierea din ședința publică din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei K. V., fiica lui

N. și M., născută la data de_ în Ș. -S., jud. S., domiciliată în

P. (Ș. -S. ), nr. 140, jud. S., CNP 2., arestată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/U/_, emis de Tribunalul Sălaj, în prezent deținută în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.5/_ și menținută prin Încheierea penală nr. 10/C/_ și prin Încheierea de ședință din_ a T. ui S., constatând legalitatea și temeinicia acesteia și faptul că judecarea cauzei s-a amânat pentru termenul din data de_ .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj nr.83/P/2013, din data de_, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata K. V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 al.1, art. 175 al.1 lit. c și d Cod penal.

S-a reținut, prin rechizitoriu, în esență, că în data de_, în timp ce se afla în locuința sa, situată în loc. P. (Ș. S. ), jud. S., inculpata a sugrumat-o pe fiica sa, K. D., în vârstă de 2 luni și 11 zile și i-a aplicat 6 lovituri de cuțit în zona gâtului și în gură, la baza limbii, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, acțiuni care au provocat decesul victimei.

Măsura arestării preventive a inculpatei a fost dispusă prin Încheierea penală nr.5/C/_ a T. ui S., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv.

Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatei au fost cele prevăzute de art. 143 și art.148 alin.1 f) Cod procedură penală.

Instanța a reținut că din probatoriul existent până în acest moment la dosar rezultă starea de fapt expusă de procuror, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală, indicii din care rezultă presupunerea că inculpata a săvârșit fapta de care este acuzată, avându-se în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare efectuate, coroborate cu declarațiile de martori, cu actele medicale existente la dosar, cu raportul de constatare medico-legală întocmit, cu planșele foto efectuate, cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică.

Au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, infracțiunea pentru care este cercetată inculpata este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, respectiv de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, instanța apreciind că există probe certe că lăsarea în liberate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunii săvârșite, leziunile cauzate victimei, numărul acestora, rezonanța faptei comise în rândul societății și a colectivității, de natură a crea temerea că organele abilitate nu acționează eficient împotriva unor persoane care au comis fapte de o gravitate deosebită, cum este și prezenta.

Față de acestea, instanța a apreciat că măsura arestării preventive este conformă cu scopul acesteia, așa cum este el prevăzut în art.136 Cod procedură penală, pentru asigurarea desfășurări în bune condiții a procesului penal.

Prin Încheierea penală nr. 10/C/_, măsura arestării preventive a inculpatei a fost prelungită pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv.

Prin încheierea penală din data de_, avându-se în vedere prevederile art.3001alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 160 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, starea de arest preventiv a acesteia fiind menținută, conform art. 3001alin.3 Cod procedură penală.

Potrivit art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.160b Cod procedură penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpatei a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar temeiurile care au determinat arestarea subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatei.

În acest sens, instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală, indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata

K. V. a săvârșit fapta de care este acuzată, avându-se în vedere probatoriul administrat. Astfel, deși K. V. nu recunoaște fapta de care este acuzată, s-a reținut că declarațiile sale din cursul urmăririi penale și din faza cercetării

judecătorești au fost oscilante, aceasta făcând precizări în funcție de întrebările adresate de organele judiciare (rechizitoriu, f.4, verso, dos. inst. f 48-49).

Din concluziile preliminare întocmite de medicul legist s-a reținut că moartea numitei K. D. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, posibil mână de adult (f.59, dos. u.p.), iar din raportul de constatare medico-legală nr.249/III/34/_ întocmit de S. J. de Medicină Legală

  1. rezultă că moartea numitei K. D. a fost violentă și s-a datorat comei hipoxice consecutive comprimării căilor respiratorii superioare cu mâna, posibil mână de adult. La necropsie s-au mai constatat plăgi tăiat - înțepate la nivelul regiunii cervicale; o plagă tăiată - înțepată la baza limbii și hemoragie subarahnoidiană. Între leziunile constatate la necropsie și deces există legătură directă de cauzalitate. Moartea poate data din_ .(f.127-129, dos. u.p.).

    Din procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare efectuate rezultă că pe podeaua locuinței inculpatei s-au identificat mai mulți stropi de culoare brun-roșcată, situați în apropierea patului, sub masă și pe masă, iar pe pledul și hainele identificate pe patul din cameră s-au găsit pete mari de culoare brun-roșcată, ce păreau a fi sânge (f.10-23, dos. u.p.).

    Din planșele fotografice efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și din declarația martorei K. Lucreția s-a reținut că, până la momentul fotografierii lor, cei doi copii mai mari ai inculpatei, K. M. Emanuela și K. David F., au rămas îmbrăcați cu aceleași haine cu care erau îmbrăcați în data de_, iar din fotografiile existente, pe aceste haine nu se observă urme de

    sânge (f.54-55).În schimb, pe hainele inculpatei, se observă urme de sânge (f.50- 52, dos. u.p.).

    De asemenea, inculpata a declarat că în acea zi, înainte de incident, s-a întâlnit și a discutat cu mai multe persoane, fapt neconfirmat de martori.

    Mai mult, concubinul inculpatei, C. F. a declarat, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței faptul că întrebând-o, după arestarea inculpatei, pe fiica sa, K. M. Emanuela, cine a agresat-o pe K. D. în data de_, minora a afirmat că mama sa, poreclită Mene, a făcut acest lucru. Relevant în cauză este și faptul că martorul a mai declarat că în cursul anului 2008, inculpata, fără acordul lui C. u F., a dat-o în plasament pe fiica lor cea mai mare, K. M. B., aspect confirmat în urma verificărilor efectuate de instanță (dos. u.p.,f.120-121, dos. inst. f.56-57, f. 64-65).

    De la fața locului a fost ridicat un cuțit, care prezenta urme de sânge (f.17,22-23, dos. u.p.).

    Au fost îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală.

    Astfel, infracțiunea pentru care este cercetată inculpata este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, respectiv de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, instanța apreciind că există probe certe că lăsarea în liberate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunii săvârșite, leziunile cauzate victimei, numărul acestora, rezonanța faptei comise în rândul societății și a colectivității, de natură a crea temerea că organele abilitate nu acționează eficient împotriva unor persoane care au comis fapte de o gravitate deosebită, cum este și prezenta.

    Instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei impun în continuare privarea de libertate a acesteia.

    În acest sens, s-a reținut că infracțiunea pentru care este cercetată inculpata este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi și există probe certe că lăsarea în liberate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

    La aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, au fost avute în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii de care este acuzată inculpata, natura acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și recrudescența faptelor de acest gen.

    Astfel, s-a reținut faptul că acuza adusă inculpatei constă într-o activitate infracțională ce a avut ca rezultat decesul fiicei acesteia, aflată în stare de neputință de a se apăra, fiind astfel adusă atingere uneia din valorile fundamentale ocrotite de legea penală: dreptul la viață.

    După cum s-a mai precizat și cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei, măsura arestării preventive este una de excepție, dar, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție, fiind necesară o";diligență specială"; a autorităților naționale competente în conducerea procedurilor (hot. Contrada v. Italia din_ și hot. I.A.v.Franța din_ ), iar menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (hot. W.v.Elveția din_ ).

    În prezenta cauză, prin raportare la cele mai sus expuse, instanța a reținut existența unor indicii temeinice de comitere a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, gravitatea faptei, existența pericolului public rezultând și din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii de care este acuzată inculpata.

    În același context, s-a reținut că trebuie avută în vedere rezonanța socială a faptei, cu atât mai mult cu cât incidentul a avut loc într-o localitate mică, iar intervenția organelor judiciare trebuie să fie fermă în cazul în care se aduce atingere dreptului la viață, pentru asigurarea climatului de ordine și siguranță publică. Lăsarea în libertate a inculpatei ar putea încuraja alte persoane să

    comită fapte asemănătoare și ar crea în rândul membrilor comunității un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.

    Fără îndoială, fapta de care este acuzată inculpata poate să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.

    Față de considerentele mai sus expuse, pentru a putea afla adevărul în prezenta cauză și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, instanța a apreciat că se impune privarea de libertate a inculpatei și în continuare, cu atât mai mult cu cât, și la acest moment procesual, subzistă temeiurile avute la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă. În ceea ce privește durata rezonabilă a privării de libertate, așa după cum a subliniat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp (cauza Letellier c.Franței).

    Față de considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că se impune privarea de libertate a inculpatei K. V. și în continuare, cu atât mai mult cu cât, și la acest moment procesual, subzistă temeiurile avute la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă, iar o măsură preventivă mai puțin restrictivă, precum obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara nu este în măsură să înlăture starea de pericol concret pentru ordinea publică despre care s-a făcut vorbire.

    Pentru aceste motive, în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatei K. V., constatând legalitatea și temeinicia acesteia și faptul că judecarea cauzei s-a amânat pentru termenul din data de_ .

    Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata K. V. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea ei în stare de

    libertate, pe considerentul că nu este autoarea faptei reținută în sarcina sa.

    Recursul declarat în cauză este nefondat.

    Instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt incidente în continuare prevederile art. 143 și art. 148 lit. f C.pr.pen. și că se justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatei, care este acuzată de comiterea unei fapte cu un grad de pericol social deosebit de ridicat.

    Față de împrejurarea că probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale și parțial în cursul judecății furnizează suficiente indicii în sensul că inculpata este autoarea infracțiunii de omor calificat (comis asupra propriei sale fetițe minore, în vârstă de doar 3 luni), Curtea apreciază că este atât în interesul general al societății, cât și al celorlalți copii minori ai inculpatei ca aceasta să fie judecată în continuare în stare de arest preventiv, lăsarea sa în libertate fiind de natură a crea îngrijorare în rândul comunității din care face parte și de a periclita integritatea fizică a celor apropiați. Aceasta cu atât mai mult cu cât din raportul de constatare medico-legală psihiatrică efectuat în cursul urmăririi penale reiese că inculpata a evidențiat, printre altele, la data examinării valori accentuate pentru tendințele impulsive și pentru tendințele la instabilitate psiho-emoțională.

    Față de cele sus-expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata K. V. împotriva încheierii penale din 12 iunie 2013 a T. ui S. .

    Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Ploscar L. .

    În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

    D E C I D E

    Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata K.

    V., fiica

    lui N.

    si M., născ. la_ împotriva încheierii penale

    din 12 iunie

    2013 a T. ui S. .

    Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Ploscar L. .

    Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

    Definitivă.

    Pronunțată în ședință publică, azi, 20 iunie 2013 .

    PREȘEDINTE,

    JUDECĂTORI,

    M. R.

    M.

    B.

    A.

    D.

    L.

    GREFIER,

    1. B. H.

C.O. - semnează Grefier Șef

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: Ț. D. B.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 907/2013. Mentinere arest preventiv