Decizia penală nr. 945/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a4
DECIZIA PENALĂ NR. 945/R/2013
Ședința publică din data de 03 iulie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C. | I. | |
JUDECĂTORI: V. | V. | A. |
: M. | Ș. | |
GREFIER: G. | I. | -B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin PROCUROR - AURELIA SLABU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. V. G. împotriva încheierii penale din data de 26 iunie 2013 a T. S. prin care s-a mențiuni măsura arestării preventive a inculpatului acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj nr.176/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i C.pen, art. 321 alin.1 C.pen totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. V. Gheroghe, în stare de arest, asistat de către apărător ales - avocat Mircea P. din cadrul Baroului S. cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care
Inculpatul arată că își menține recursul formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, arată că prin încheierea penală din data de 26 iunie 2013 a T. S., a fost menținută în baza art. 3002C.pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului. Hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât arestarea preventivă nu ar fi trebuit menținută față de inculpat, ci ar fi trebuit înlocuită cu o altă măsura preventivă neprivativă de libertate, prev de art.136 alin.2 lit. b, c C.pen., respectiv art.145 sau art.1451C.pr.pen.
Instanța de fond pentru a menține măsura arestării preventive a reținut în principal și a constatat că ambele condiții prev de art.148 lit f C.pr.pen. sunt îndeplinite, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și a constat că există un pericol pentru ordinea publică raportat la natura infracțiunii săvârșite, și că, menținerea măsurii arestării preventive se impune și datorită eventualei reacții a opiniei publice.
Pentru a se forma bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este judecat trebuie evaluate și analizate probele existente la dosarul cauzei.
În data de 26 iunie a depus la dosarul cauzei o cerere de schimbare a încadrării juridice în ceea ce îi privește pe ceilalți doi inculpați M. și O. unde a menționat că ar fi trebuit să existe un al patrulea inculpat și anume numitul C. A.
. În cuprinsul acelei cereri a arătat faptul că inculpații M. și O. au fost trimiși în
judecată pentru infracțiunea prev de art. 180 alin.1 C.pen., deși nu există nici un criteriu obiectiv prin care să fie delimitate consecințele agresiunilor săvârșite asupra victimei de către cei trei inculpați sub aspectul rezultatelor și sub aspectul zilelor de îngrijiri medicale pe care le-ar fi avut în urma loviturilor aplicate de cei doi inculpați.
D. probele existente la dosar reiese că cererea formulată este una întemeiată, în acest sens, reiese clar că au lovit victime în mod repetat, în cap, ambii inculpați cât și numitul C. A., și au existat încercări din partea acestora de influențare a martorilor.
În completarea raportului de constare medico-legală se reține că, moarte victimei a fost determinată de loviturile aplicate în cap acesteia cu o sticlă de șampanie, ipoteză care însă nu a fost confirmată de probele existente la dosarul cauzei, astfel că, procurorul a abandonat o astfel de stare de fapt. A doua ipoteza viza loviturile aplicate victimei în cap cu cheile autoturismului.
Într-adevăr în calota craniană a victimei s-a descoperit un orificiu de câțiva milimetri, iar în concluziile completării raportului de constare medico-legală se retine că, nu există o leziune a creierului corespondentă a acelui orificiu și dacă ar fi existat o asemenea leziune ea nu putea fi tanato-generatoare.
Aceste concluzii ale completării la raportul de constare medico-legală au făcut ca judecătorul de la fond să afirme că pot plata acuzații grave, însă pentru faptul că, planează aceste acuzații grave în opinia sa, nu se poate dispune menținerea măsurii arestării preventive, ci, trebuia să constate că există un dubiu cu privire la raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului T. V. și rezultatul cauzat, și acțiunile celorlalți inculpați inclusiv a martorului C. A. . Nu există niciun raport de constatare medico-legală care să spună care au fost consecințele loviturilor aplicate de inculpații M. și O. asupra victimei, pentru a se putea face încadrarea faptei întruna din dispozițiile Codului penal privind infracțiunile contra integrității corporale sau vieții persoanei, respectiv art.180 alin.1 C.pen. sau art.174 C.pen.
Menținerea unei astfel de măsuri preventive creează o urmă de culpabilitate, care nu este întotdeauna în concordanță cu prezumția de nevinovăție, iar în cauză judecata ar putea continua cu inculpatul în stare de libertate prin luarea unei măsuri mai puțin restrictive și nu privative de libertate.
Reprezentanta M. ui P., arată că, într-adevăr a observat că la dosarul cauzei au fost depuse două cereri în probațiune și urmează să fie audiați și alți martori în cauză, iar așa cum a spus și apărătorul ales al inculpatului există riscul influențării acestora.
Menționează că, infracțiunea de omor calificat s-a produs într-un loc public ceea ce nu se poate spune că nu mai există un pericol pentru ordinea publică. De altfel, de când a fost sesizată instanța de judecată, respectiv din data de 16 octombrie 2012 de mai multe ori a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar temeiurile nu s-au schimbat. În opinia sa, încheierea recurată este una legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat de către inculpat.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, arată că, nu inculpatul T. V. G. ar fi încercat să influențeze martorii, cu inculpații M. și O. au încercat acest lucru.
Inculpatul T. V. G., având ultimul cuvânt, arată că inculpații M. și O. sunt cei care au început și terminat scandalul. Solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât are trei copii și se va prezenta ori de câte ori va fi necesar în fața instanței de judecată.
C U R T E A,
Prin încheierea penală f.n. din 26 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a T. S., în baza art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul T. V. G., prin
încheierea penală nr.18/C/2012 a T. S. .
În baza art.3002 rap. la art. 160balin.3 Cod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului T. V. G. (fiul lui G. și I., născut la data de_ în C.
, jud. S., domiciliat în C., nr.446, jud. S., CNP 1. ) și în consecință s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul T. V.
G. fiind cercetat în dosar nr.176/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 174 al.1, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal, art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr._ procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
La acest termen de judecată, procedându-se în conformitate cu dispozițiile art.160/b, 160/h raportat la art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat că și la această dată, temeiurile care au determinat arestarea subzistă și au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului T. V. G. .
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoare mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpatul, împreună cu alți doi coinculpați, a săvârșit aceste fapte față de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului T. V. G. ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate.
Astfel, s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.
În consecință în baza art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul T. V. G., prin încheierea penală nr.18/C/2012 a T. S. .
În baza art.3002 rap. la art. 160balin.3 Cod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului T. V. G. (fiul lui G. și I., născut la data de_ în C.
, jud. S., domiciliat în C., nr.446, jud. S., CNP 1. ) și în consecință s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
Cât privește solicitarea de luare, față de inculpatul T. V. G., a măsurii
obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, instanța a apreciat că această cerere nu este oportună, raportat la cele expuse mai sus, precum și la dispozițiile art. 139 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art. 139 Cod procedură penală, o măsură preventivă poate fi
înlocuită cu o altă măsură preventivă atunci când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării, s-au schimbat. Înlocuirea măsurii trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de acesta, ceea ce în prezenta cauză, până în acest moment, nu s-a constatat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. V. G. solicitând instanței de control judiciar casarea încheierii care este netemeinică și nelegală, întrucât arestarea preventivă nu se impunea a fi menținută față de inculpat, ci ar fi trebuit înlocuită cu o altă măsura preventivă neprivativă de libertate, prev de art.136 alin.2 lit. b, c C.pen., respectiv art.145 sau art.1451C.pr.pen.
Apărătorul ales al inculpatului a invederat instanței că probele administrate până la acest moment nu dovedesc că loviturile aplicate de către inculpatul T. V.
G. ar fi cauzat moartea victimei, deoarece la incidentul din aceea zi au participat activ mai multe persoane, două dintre ele fiind trimise în judecată alături de inculpat acuzați însă doar de săvârșirea infracțiunilor de lovire prev. de art.180 alin.1 Cp și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 Cp -inculpații O. C. C. și M. D. C. .
În aceste condiții s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului T. nu prezintă nici un pericol concret pentru ordinea publică și ca atare luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate nu ar afecta în nici un fel buna desfășurare a procesului penal.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, procedând în conformitate cu prevederile art.3002raportat la art.160bCop, a analizat la termenul de judecată din 26 iunie 2013 dacă mai subzistă temeiul ce a determinat menținerea stării de arest preventiv sau nu, ori dacă au intervenit ori nu temeiuri noi care să justifice această măsură preventivă.
Analiza instanței fondului a pornit de la examinarea temeiului de arestare prev. de art.148 lit.f Cpp, temei avut în vedre cu prilejul luării, prelungirii și apoi menținerii stării de arest preventiv.
Reamintim că inculpatul recurent a fost trimis în judecată și este cercetat în prezent sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat prev. de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i Cp și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 Cp constând în aceea că, în data de_, în incinta discotecii INFINITY din localitatea C., ar fi aplicat mai multe lovituri cu pumnul în care avea cheile de la autoturism în zona capului victimei B. M. G. cauzându-i astfel leziuni ce au dus la decesul acesteia, acțiunea sa ilicită aducând atingere bunelor moravuri și a cauzat scandal public.
Probele administrate până la acest moment al procesului penal sunt de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor pentru
care este cercetat în prezent. Fără a antama fondul cauzei reamintim că declarațiile coinculpaților, ale martorilor Ardelean C. V., Ardelean S. V., Tușer B. L.
, Criste Raluca, F. Florin, Gorgan Raul Beniamin, Rotaru P., Kis G. C., Bologa M., P. D. Alexandru, Grama V. Dorin, C. Ionuț G., B. A. D., Erdei Attila M., Merlaș Florin M. ,Bologa V. și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.6007/II/a/_ sunt de natură a forma o bănuială rezonabilă că
inculpatul ar putea fi autorul acestor infracțiuni reținute în sarcina sa.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea,așa cum a solicitat inculpatul recurent, este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care inițial au impus arestarea sa.
Se constată că prima cerință a textului legal anterior menționat referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul T.
V. G. este cercetat în prezentul dosar este neîndoios îndeplinită.
Instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare. Curtea reține că de la momentul arestării inculpatului și până la momentul soluționării prezentei cereri, în cauză nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația inculpatului, astfel cum a fost analizată de către instanța care a dispus arestarea sa și ulterior menținerea măsurii arestării prin încheierile penale pronunțate de instanța de fond și menținute de către instanța de recurs, care să conducă la schimbarea temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri.
Inculpatul este arestat din data de 2 mai 2012, iar până la această dată a trecut o perioadă de mai bine de 1 an, însă durata arestului preventiv, raportat la complexitatea cauzei, la împrejurările în care se susține că ar fi fost comise faptele deduse judecății, numeroasele persoane implicate în aceste acțiuni ilicite și la probatoriul vast administrat, nu a depăsit termenul rezonabil..
În ceea ce privește termenul rezonabil, Curtea apreciază că după o perioadă de peste 1 an de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Durata procedurii nu poate fi imputată autorității judiciare care a făcut toate demersurile pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, în condiții de legalitate și celeritate.
Susținerile inculpatului referitoare la probele administrate în cauză până la această dată nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a menținut starea sa de arest, probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond urmează să fie analizate după finalizarea cercetării judecătorești, inclusiv o eventuală cerere a inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, așa cum a arătat inculpatul prin apărătorul său ales în motivele de recurs.
De asemenea susținerile apărătorului inculpatului cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina coinculpaților nefiind analizate de către instanța fondului nu pot influența starea de arest a inculpatului.
De esența acestei cauze, până la acest moment al procesului penal și raportat la probatoriul administrat până în prezent, este faptul că inculpatul recurent este acuzat și bănuit de comiterea unei infracțiunii contra vieții, infracțiune de o gravitate extremă raportat la importanța valorii sociale lezate.
Ideea că o persoană bănuită de comiterea unei infracțiunii atât de grave este cercetată în stare de libertate este de natură să creeze în sânul comunității restrânse în sânul căreia s-a comis această faptă o stare de temere și de neîncredere în capacitatea organelor statului de a lua măsuri ferme împotriva unor asemenea persoane și prin aceste măsuri, de a preveni comiterea de fapte similare.
Raportat la toate cele expuse anterior apreciem și noi, asemenea instanței
fondului, că temeiurile ce au stat la baza luării și menținerii arestului preventiv nu s-au schimbat, ca atare nu sunt incidente prevederile art.139 Cpp.
Constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit,b Cpp va fi respins ca nefondat recursul inculpatului, conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V. G., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 26 iunie 2013 a T. S. .
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
C. I. | V. | V. | A. | M. | Ș. |
GREFIER
G. I. B.
Red. M.Ș./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-C. N. C.
| ← Decizia penală nr. 275/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 20/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
