Decizia penală nr. 133/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.133/R/2013
Ședința nepublică din 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : V. | V. A. ,judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. |
: I. | M. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. - reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul U. H. A., împotriva încheierii penale din data de 24 ianuarie 2013, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C., în dosar nr. 151/D/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor preev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplic. art. 99 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.;
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul U. H. A., aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av.Ban Tiberiu, Mihai Teaha și Bara S., toți din cadrul Baroului C., cu delegații avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, având în vedere vârsta inculpatului, declară ședință nepublică.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av.Ban Tiberiu, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Apreciază că judecătorul fondului s-a oprit asupra gradului de pericol pentru ordinea publică fără a se avea în vedere și elementele care definesc persoana inculpatului. Astfel, argumentele instanței de fond se referă la faptul că inculpatul s-a implicat în activități infracționale din motive materiale și că are o situație școlară dezastruoasă. Solicită a se lua act de împrejurarea că acesta a promovat toate cele șase discipline unde avea situația școlară neîncheiată, este la o vârstă când discernământul este discutabil, se bucură de un suport familial deosebit iar acesta nici nu conștientiza faptele prin prisma pericolului social. Prin punerea sa în libertate, chiar înlocuind măsura arestării cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, normele de comportament pe care instanța le poate impune sunt suficient de restrictive pentru a asigura buna derulare a procesului penal.
Apărătorul inculpatului, av. Mihai Teaha, arată că în încheierea atacată, judecătorul a menționat trei aspecte care nu subzistă. Se spune că punerea în libertate a inculpatului ar perturba procesul penal prin influențarea martorilor. În dosar, organul de cercetare au
făcut cercetări în baza declarațiilor date de inculpat astfel că nu există raționament că ar putea influența martorii. În data de_, când a fost reținut, organele de cercetare aveau cunoștință de cinci persoane astfel că au început urmărirea penală în baza declarațiilor date de inculpat, astfel că nu subzistă un asemenea temei. Inculpatul a arătat că dorește să se facă aplicabilitatea art.320/1 C.pr.pen., astfel că nu vede logica de a influența martorii când inculpatul a recunoscut toate faptele. Un alt aspect vizează situația școlară a inculpatului arătând că în data de_ acesta a solicitat cărțile școlare pentru rezolvarea situației. Solicită a se avea în vedere că la dosar există o cerere de examinare în arest dar cu toate acestea problema școlară nu este rezolvată întrucât inculpatul, dacă acumulează
40 de absențe nemotivate, va fi exmatriculat. Mai mult, în toate fazele procesuale se spune că inculpatul, pus în libertate, ar putea continua activitatea infracțională deoarece a mai încercat să se trateze și nu a reușit. Inculpatul a ajuns în arest în data de_ și a făcut cerere să fie asistat de personal specializat din punct de vedere psihologic, ori, până în acest moment, s-a prezentat la inculpat o singură persoană care a completat o fișă. Părinții inculpatului încearcă tratarea lui în libertate cu tratament medical de specialitate. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului cu consecința punerii inculpatului în libertate cu instituirea de obligații pe care să le respecte.
Apărătorul inculpatului, av.Bara S., achiesează concluziilor puse de antevorbitorii săi, făcând referire la principiul egalității de tratament în sensul că au mai fost trimiși în judecată alte două persoane pentru aceeași faptă însă în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului, av. Mihai Teaha, în completare, arată că toți martorii indică ca persoane care au atras în activitatea infracțională pe inculpat pe cele două persoane care sunt în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică, legală și judicios motivată a încheierii instanței de fond. Corect, s-a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, subzistă în cauză, fiind întrunite condițiile art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este trimis în judecată. De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este mai mare de patru ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Raportat la art.143 C.pr.pen., respectiv existența indiciilor și probelor, solicită a se avea în vedere că acestea au fost analizate de instanța de fond cât și de instanța de control judiciar astfel că au intrat în puterea autorității de lucru judecat. De asemenea, solicită a se avea în vedere și jurisprudența CEDO în sensul că indiciile și probele nu trebuie să aibă forța juridică probantă care să ducă la condamnarea inculpatului ci doar la bănuiala rezonabilă că a săvârșit fapta. Mai mult, un astfel de fapte provoacă un impact negativ în conștiința comunității. Instanța de fond în mod corect a reținut că pentru întreținerea acestui viciu, inculpatul a atras în astfel de activități și persoane minore. În ceea ce privește susținerile apărării, arată că starea de arest nu este imputabilă decât inculpatului însuși. De la momentul arestării a trecut o perioadă scurtă astfel că judecarea în stare de libertate ar duce la un sentiment de neîncredere în modalitatea în care instituțiile statului aplică legea și ar putea constitui o încurajare pentru alte persoane să desfășoare activități legate de droguri în ideea unui tratament blând din partea autorităților.
Apărătorul inculpatului, av.Bara S., în replică, arată că CEDO solicită instanțelor naționale să motiveze de ce o altă măsură neprivativă de libertate nu ar fi în măsură să-și atingă scopul.
Inculpatul U. H. A., având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în libertate arătând că recunoaște în totalitate faptele comise și le regretă.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 24 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ /a1 a Tribunalului C., în baza art. 3001C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată prin încheierea penală nr. 144/C/_ a Tribunalului C. față de inculpații U. H. A. , fiul lui U. H. D. și B. C. R., născut la data de_, N. F. , fiul lui F. și I., născut la data de_ și N. G. , fiica lui F. și I., născută la data de_, aflați în A. IPJ C. .
S-a menținut măsura arestului preventiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații:
U. H. A. , fiul lui U. H. D. și B. C. R., născut la data de_ pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, totul cu aplic. art. 99 și art. 33 lit. a C.pen
N. F., fiul lui F. și I., născut la data de_ pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen
N. G., fiica lui F. și I., născută la data de_ pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. 41 alin. 2 C.pen și art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_ sub nr._ .
Față de aceștia s-a luat măsura arestului preventiv pe o perioadă de 19 și, respectiv câte 29 de zile prin încheierea penală nr. 144/C/_ a Tribunalului C. reținându-se că față de aceștia există indicii temeinice că sunt autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc și introducere în țară de droguri este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind așadar îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f C.pr.pen..
Potrivit art. 3001din Codul de procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării
preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. În cazul inculpaților măsura arestului preventiv expiră la data de_, ea fiind prelungită pentru inculpatul minor la data de_ pentru o perioadă de 20 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ . Pentru inculpații majori măsura arestului preventiv a fost prelungită la data de_ pentru 10 zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Procedând la această verificare, instanța a constatat că măsura arestului preventiv a fost legal și temeinic luată față de fiecare dintre cei 3 inculpați.
Astfel, în ceea ce privește cerințele art. 143 C.pr.pen., la dosarul cauzei există suficiente indicii temeinice că inculpații sunt autorii faptelor de care sunt acuzați, ele fiind relevate de declarațiile inculpaților care recunosc infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată (inculpatul minor în totalitate), de declarațiile martorilor, de procesele verbale de investigații, de procesele verbale de percheziție domiciliară și corporală, de rapoartele de constatare tehnico-științifică.
Concret, inculpatul minor este acuzat de faptul că în cursul anului 2012, până la data de_ când a fost reținut, în baza aceleiași infracționale, a procurat în mod repetat droguri de risc - cannabis de la coinculpații N. Francisc și N. G., a deținut în mod repetat cannabis în vederea distribuirii și a procedat în mod repetat la vânzarea și oferirea de droguri - cannabis pe piața de consumatori din mun. C. -N., respectiv inculpaților T. A. C. și B. Robert, martorilor Gocan Raul Șerban - minor, P. escu Pihal R. - minor, Varga Pal Lehel Laszlo, Nicolaus Michael Martin - minor, Dawoud Sharif Robert, Avram Raul S. - minor, Țărean D. C., Berbec Călin Ștefan - minor, Adam M. C. an și colaboratorului cu nume de cod "Zăvoianu Larisa";.
Inculpatul N. F. este acuzat de faptul că în cursul anului 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu coinculpata N. G., a deținut în mod repetat droguri de risc - cannabis, în vederea distribuirii și a procedat, în mod repetat, la vânzarea și oferirea drogurilor de risc - cannabis pe piața de consumatori din C. -N., respectiv inculpatului U. H. A., inculpatului T. A. C. și numitului Șimonca Gelu A. .
Inculpata N. G. este acuzată, referitor la traficul de droguri de risc, de faptul că în cursul anului 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu fratele ei - coinculpatul N. F., a deținut în mod repetat droguri de risc - cannabis, în vederea distribuirii și a procedat, în mod repetat, la vânzarea și oferirea drogurilor de risc - cannabis pe piața de consumatori din C. -N., respectiv inculpatului minor U. H. A.
, și numitului Șimonca Gelu A. . Sub aspectul infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, s-a reținut în sarcina acesteia că în data de_ a procurat de pe teritoriul Ungariei o cantitate de 100 g cannabis, din care 99 g a introdus în țară, microbusul în care se afla fiind oprit la mică distanță de graniță în zona vămii Borș, pe teritoriul României.
În ceea ce privește temeiul avut în vedere la arestare - art. 148 lit. f C.pr.pen., instanța a reținut că infracțiunile mai sus menționate se pedepsesc cu închisoarea mai mare de 4 ani și că la dosarul cauzei există date că lăsarea în libertate a inculpaților, cel puțin la acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică este denotat, în ce privește pe toți inculpații, de pericolul social abstract deosebit de mare al infracțiunii de trafic de droguri, iar în ceea ce privește pe inculpată și al celei de introducere în țară fără drept de droguri de risc. Pericolul social concret al fiecărei infracțiuni este de asemenea foarte mare în condițiile în care în traficul de droguri sunt implicați minori cărora se presupune că li s-au oferit spre consum sau li s-au vândut droguri. Faptul că, absolut întâmplător se pare, drogul oferit nu este unul din categoria celor de mare risc, nu are relevanță prea mare, limitele de pedeapsă fiind oricum mari, iar împrejurarea că activitatea infracțională s-a desfășurat pe perioada unui an întreg potrivit probelor de la dosar, precum și aparența că nimic nu ar fi
întrerupt-o dacă nu interveneau organele de urmărire penală, duce la concluzia că pericolul social concret al infracțiunii de care sunt acuzați este, așa cum am arătat, unul ridicat. Amploarea pe care ar fi luat-o fenomenul, numărul de minori implicați, vulnerabilitatea acestora datorită lipsei experienței de viață, posibilitatea ca aceștia să-și rateze toată viața din cauza drogurilor care dau dependență, sunt relevante în ceea ce privește necesitatea stopării activității infracționale a inculpaților prin menținerea lor în arest.
În ceea ce privește pe inculpații N., aceștia au o vârstă la care ar fi trebuit să conștientizeze că a consuma droguri este extrem de periculos. Dacă tot preferă să se otrăvească singuri și benevol (ei recunoscând că au consumat și deținut droguri în vederea consumului) ar fi trebuit să se abțină de la a mai otrăvi și pe alții, mai ales că persoanele cărora se presupune că le-au oferit și vândut droguri sunt și par extrem de tinere.
În ceea ce privește pe inculpatul minor, comportamentul de care a dat dovadă depășește cu mult teribilismul și inconștiența adolescenței. Este regretabil că a început să consume droguri la o vârstă atât de mică, dar faptul că a înțeles să-și întrețină viciul prin implicarea altor adolescenți în consumul de droguri pentru ca el să poată face rost de bani, este și mai regretabil. În plus, situația școlară a minorului, care provine totuși dintr-o familie respectabilă, este absolut dezastruoasă și va fi nevoie de eforturi serioase din partea lui pentru a o salva.
În concluzie, nimic nu recomandă punerea în libertate a inculpaților, la acest moment, când încă nu a trecut decât o lună de la arestare, neputându-se afirma că faptele de care sunt acuzați inculpații au ieșit din vizorul opiniei publice și că pericolul pe care îl prezintă lăsarea în libertate a acestora s-a estompat în asemenea măsură încât să impună punerea lor în libertate.
Timpul petrecut în arest de către inculpatul minor este prea scurt și pentru a presupune că a scăpat de dependență și că nu va mai încerca, imediat ce iese din detenție, să-și procure din nou droguri, așa cum a făcut la momentul externării sale dintr-o clinică specializată pe tratarea unor astfel de afecțiuni.
Este real faptul că cei care au cumpărat droguri de la inculpatul minor sunt liberi și că li s-a aplicat o sancțiune administrativă, dar faptele comise de aceștia nu sunt nici pe departe la fel de grave ca și cele de care este acuzat inculpatul U. .
În ceea ce privește invocarea faptului că în arest tinerii au mari șanse să învețe și alte comportamente infracționale de la ceilalți inculpați arestați, considerăm că nu se va întâmpla așa cu inculpatul minor, dovadă fiind și faptul că a solicitat să-și continue activitatea educativă la locul de detenție, cerere care i-a fost aprobată.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că arestarea preventivă este legală și temeinică și că nu se impune revocarea sau înlocuirea ei cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.
În plus, termenul fixat pentru judecarea cauzei pe fond este unul apropiat, iar inculpații nu au ales încă, oficial, procedura pe care o vor urma, existând încă riscul ca, lăsați în libertate, să împiedice buna desfășurare a procesului penal prin influențarea martorilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul U. H. A., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună revocarea masurii arestului preventiv si punerea sa in libertate.
Recursul a fost motivat arătându-se, în esentă, că cerinta existentei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate nu mai subzistă la acest moment procesual
deoarece a fost sesizată instanta de judecată, a recunoscut integral toate infractiunile, a denuntat alte persoane implicate în comiterea de fapte similare, a reluat activitatea scolară si s-a înscris într-un program specializat destinat persoanelor consumatoare de droguri.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală 144/C/_ a Tribunalului C., definitivă prin încheierea penală 1859/R/_ a Curții de Apel C., s-a dispus în temeiul art.149/1, 148 lit. f și 160/h C. pr. pen., arestarea preventivă a inculpatului recurent pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.
Ulterior această măsură a fost prelungită succesiv, dispunându-se apoi trimiterea în judecată a recurentului în stare de arest preventiv.
În fapt s-a reținut în esență că, în cursul anului 2012, în baza aceleiași infracționale, a procurat în mod repetat droguri de risc - cannabis de la coinculpații N. Francisc și N.
G., a deținut în mod repetat cannabis în vederea distribuirii și a procedat în mod repetat la vânzarea și oferirea de droguri - cannabis pe piața de consumatori din mun. C. -
N., respectiv inculpaților T. A. C. și B. Robert, martorilor Gocan Raul Șerban
- minor, P. escu Pihal R. - minor, Varga Pal Lehel Laszlo, Nicolaus Michael Martin - minor, Dawoud Sharif Robert, Avram Raul S. - minor, Țărean D. C., Berbec Călin Ștefan - minor, Adam M. C. an și colaboratorului cu nume de cod "Zăvoianu Larisa";.
Potrivit art.3001al.3 C.proc.pen. rap.la art.160hal.2 C.proc.pen. dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Daca instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea
preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului. Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta mentine arestarea preventiva.
Pe de altă parte, Curtea reține că în baza art.139 C.proc.pen.măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Referitor la subzistența indiciilor temeinice potrivit cărora inculpatul ar putea fi autorul faptelor sesizate în înțelesul art. 68 ind. 1 C.proc.pen., Curtea observă că își păstrează în continuare valabilitatea motivările încheierilor anterioare prin care s-a dispus asupra măsurii arestului preventiv.
Cu privire la temeiurile de arestare prev. de art.148 lit.f C.proc.pen., Curtea Europenă a Drepturilor Omului (a se vedea cauza W c. Elveției, cauza Stasaitis c. Lituaniei), a statuat că simpla persistență a presupunerii rezonabile că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost arestat preventiv, la un anumit moment al procedurii judiciare, nu mai este suficientă, în lipsa și a altor elemente care să demonstreze că există un interes public real mai puternic, care prevalează față de regula generală a cercetării în stare de libertate.
Pe un plan mai general, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis fără mari dificultăți că în cauze delicate și complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei, cel puțin la începutul ei. Totuși, cu timpul, numai imperativele anchetei nu mai justifică detenția celui în cauză, pentru că în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se a te nu e a ză , pe măsura efectuării investigațiilor necesare.
Este incontestabil că la momentul arestării, într-adevăr, lăsarea inculpatului în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol caracterizat prin prisma elementelor reținute în acest sens, la momentul respectiv. La acest moment însă, când cercetarea judecătorească a fost declanșată, se constată că nu mai există riscul ca mersul procedurii să mai fie influențat în vreun fel de conduita inculpatului, având în vederea atitudinea de recunoastere totală a faptelor, dar si aportul real si consistent adus la indentificarea unui numar ridicat de persoane implicate în acelasi gen acte infractionale, astfel că arestarea preventivă nu se mai legitimează, cu aceeași evidență ca la momentul inițial.
În chiar accepțiunea instanței europene - cauza Letellier c. Franței- s-a stabilit că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar dacă ordinea publică este efectiv amenințată - cauza Kemmache c. Franței- . În cauza de față, Curtea apreciază că acest risc nu se mai situează la același nivel, la aceleași dimensiuni, ca la momentul arestării, raportat tocmai la elementele de circumstanțiere ale inculpatului evidențiate anterior, coroborate cu împrejurarea că acesta se află la prima confruntare cu legea penală.
Mentinerea stării de arest trebuie analizată și prin prisma dispozițiilor art. 136 C.proc.pen., privind scopul măsurilor preventive, scop care se poate realiza, nu neapărat prin măsuri privative de libertate, instanța fiind cea care, în funcție de datele concrete ale cauzei referitoare la fapta imputată și la elementele de circumstanțiere ale inculpatului, va opta pentru una din aceste măsuri. Or, raportat la stadiul în care se află cercetarea judecătorescă și persoana inculpatului (minor, fără antecedente penale, beneficiind de suportul familiei, care a dat dovezi temeinice de îndreptare prin includerea în programul specializat de consiliere antidrog si reluarea activitătilor scolare), Curtea apreciază că acest scop poate fi atins în egală măsură și prin măsuri alternative la detenție.
Pe de altă parte,Curtea apreciază că măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este de natură a constitui un impact negativ asupra opiniei publice deoarece este o măsură constituțională, prevăzută de legea procesual penală pentru a da posibilitate instanțelor de a valorifica, într-un mod concret, măsurile care pot asigura buna desfășurare a procesului penal, cu atenuarea legitimă a restrângerilor de drepturi pe care le presupun măsurile preventive, constituind deopotrivă, un drept acordat oricărei persoane aflată într-o procedură penală sub stare de detenție preventivă, dar și o măsură prin care se aduc privațiuni și restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanei,
Protejarea opiniei publice nu se confundă cu prezervarea ordinii publice care semnifică necesitatea păstrării detenției preventive pentru persoana acuzată de o infracțiune gravă în scopul ocrotirii unei anumite ordini juridice care apare periclitată datorită prezenței acestei persoane și activităților sale infracționale.
O măsura neprivativă de libertate nu trebuie să producă impresia că buna derulare a procesului penal ar fi afectată din moment ce măsura prezintă, totuși, numeroase caractere de constrângere a persoanei și de restrângere asupra drepturilor și libertăților persoanei cercetate, caractere subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal.
În final, Curtea în vedere în vedere și hotărârea Lazăr c/a România din_ a Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a arătat că autoritățile judiciare au obligația să respecte prezumția de nevinovăție atunci când analizează necesitatea prelungirii arestării preventive subliniind și cu acest prilej că detenția unui acuzat nu trebuie să fie acceptată de către instanțe ca o formă anticipată de executare a unei pedepse.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen. se va admite recursul declarat în cauză, iar solutia atacată se va casa în parte numai cu privire la inculpatul U. H. A. .
Rejudecând, în temeiul art. 300/1 C.proc.pen. raportat la art.160/b alin. 2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 139 alin. 1 C.proc.pen., art. 145 C.proc.pen., se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului U. H. A. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviințarea instanței, măsură prevăzută de art. 145 C.proc.pen.
În baza art. 145 alin. 1/1 C.proc.pen. si art. 145 al.1/2 C.proc.pen. vor fi impuse inculpatului respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție de care aparține, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se deplaseze la spectacole sportive și culturale și să nu se afle în localuri publice; să nu se apropie de inculpații, făptuitorii și de martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceste persoane în mod direct sau indirect.
Inculpatul va fi atetionat asupra prevederilor art. 145 alin. 2/2 C.proc.pen., cu privire la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor și a măsurilor impuse de instanță sau de organele de poliție desemnate cu supravegherea pe durata acestei măsuri preventive.
Potrivit art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul U. H. A. împotriva încheierii penale f.nr. din 24 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. pe care o casează în ceea ce-l privește.
Rejudecând, în temeiul art. 300/1 C.proc.pen. raportat la art.160/b alin. 2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 139 alin. 1 C.proc.pen., art. 145 C.proc.pen., dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului U. H. A. (fiul lui H. D. și
C. R., ns. la_ ) cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu C. -
, jud. C., fără încuviințarea instanței, măsură prevăzută de art. 145 C.proc.pen.
În baza art. 145 alin. 1/1 C.proc.pen., impune inculpatului respectarea următoarelor obligații:
să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la organul de poliție de care aparține, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 1/2 C.proc.pen., impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea:
să nu se deplaseze la spectacole sportive și culturale și să nu se afle în localuri publice;
să nu se apropie de inculpații, făptuitorii și de martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceste persoane în mod direct sau indirect.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 2/2 C.proc.pen., cu privire la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor și a măsurilor impuse de instanță sau de organele de poliție desemnate cu supravegherea pe durata acestei măsuri preventive.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_ Jud.fond.S. T.
| ← Decizia penală nr. 20/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1469/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
