Decizia penală nr. 914/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.914/R/2013
Ședința publică din 20 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. H., judecător JUDECĂTORI: I. M.
GREFIER: L. C.
: V. V. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul N. I., împotriva încheierii penale din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prev.de art.20 rap.la art.174 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Vijdea Amelia, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cerreri de formulat ori excepții de ridicat, insttanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii acestuia în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, consideră că în mod nejustificat s-a apreciat că subzistă temeiurile care au fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța motivând măsura luată dintr-un punct de vedere abstract, luând în considerare doar gravitatea infracțiunii, ignorând aspectele legate de persoana inculpatului. Apreciază că inculpatul nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, neexitând riscul reluării infracționale având în vedere că acesta nu are antecedente penale. Tribunalul Cluj în mod eronat a constatat existența condițiilor prev.de art.143 C.pr.pen., apreciind că sunt întrunite cerințele privind existența probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă penală. Referitor la temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., consideră că pericolul pe care l-ar reprezenta inculpatul prin lăsarea lui în libertate nu se presupune generic ci trebuie să fie de ordinul evidenței și nemijlocit dovedit. La dosar nu există dovezi că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura ordinea publică. Totodată, probațiunea administrată până în acest moment reliefează poziția de sinceritate. Așa cum s-a pronunțat și jurisprudența CEDO, măsura arestării este o măsură excepțională care trebuie dispussă doar în cazuri temeinic justifcate. Mai mult, instanțele naționale nu trebuie să se mărginească numai să facă în mod abstract referire la
gravitatea faptelor fără să motiveze caracterul cert și actual al atingerii ordinii publice și fără să precizeze cum anume eliberarea inculpatului ar avea un asemenea efect.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143, art.136 și art.148 lit.f C.pr.pen., existând probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul N. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 10 iunie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ /a1, în temeiul art. 3001al. 3 Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. I., fiul lui A. și Ana, născut la data de_ în sat. Dâmbu, jud. Mureș, domiciliat în C. T., str. Laminoriștilor nr. 168A, jud. Cluj, CNP 1., în prezent aflat în Arestul IPJ Cluj, măsură pe care o menține.
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la instanță la data de_, sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul N. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin.1 Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, la data de_, inculpatul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, și după ce a avut, în curtea locuinței comune, o altercație cu ginerele său, partea vătămată SA S., care a exercitat acte de violență împotriva sa, apoi discuțiile contradictorii fiind reluate și în interiorul locuinței, a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit de bucătărie în zona gâtului și a bărbiei, provocându-i o rană profundă în zona suprahioidiană dreaptă, cu secționarea mușchilor milohioidieni drepți și digastric drept venteroanterior, precum și hemoragie externă prin leziune musculară, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile îngrijiri medicale, și care nu au pus în primejdie viața victimei.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 6 iunie 2013, fiind înregistrată sub nr._, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 9 mai 2013, la completul VIII F.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, instanța constată că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul
N. I., respectiv cele prev. de art. 143 Cod Procedură Penală, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că ar fi fost comise de către inculpat.
Probele amintite constau în proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto aferente, planșe foto ale cuțitului corp delict, planșe foto cu obiectele ce reprezintă mijloace materiale de probă, ce conțin urma ale comiterii faptei cercetate, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor Bărăian A., Bărăian Raveca, A. ca R. și B. G.
, declarațiile inculpatului, raport de constatare medico-legală, etc.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, aceste date îmbrăcând chiar forma probelor, în sensul definiției acestora cuprinsă în Codul de Procedură Penală. Aceleași date la care am făcut referire mai sus, conturează și bănuiala că autorul faptei cercetate ar fi inculpatul.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social concret al faptei deduse judecății, ținând seama de gravitatea ridicată a presupusei fapte comise de inculpat, ca și de amploarea fenomenului violent îndreptat împotriva vieții persoanei. Comunitatea locală din care provin atât inculpatul cât și victima a dezbătut îndelung acest eveniment local, cu atât mai mult cu cât între părți existau relații de afinitate.
Prin prisma celor mai sus reținute, s-a apreciat că fapta pentru care inculpatul este cercetat a creat o rezonanță locală care nu s-a stins nici până în prezent, cu atât mai mult cu cât aceasta este încă vie în memoria colectivă.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3001alin.3 Cod procedură penală, instanța a costatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, a fost legală și temeinică și a menținut-o.
S-a apreciat că luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive nu este oportună și eficientă, în condițiile în care încă nu a fost declanșată cercetarea judecătorească, iar inculpatul nu a fost audiat, astfel încât instanța să poată interacționa în mod nemijlocit cu acesta, pentru a percepe toate nuanțele necesare stabilirii unei corecte stări de fapt.
De asemenea mai este necesar să subliniem că faptele de violență, cum pare a fi și cea din prezenta cauză, îndreptate împotriva unei persoane sunt prin ele însele capabile să creeze tulburări însemnate în comunitatea din care a făcut parte victima, și generează teama repetării unor astfel de comportamente în lipsa unor măsuri ferme și eficiente luate față de presupușii autori ai unor astfel de fapte.
Mai este necesar să subliniem, că de la data comiterii faptei și până în prezent, adică într-un interval de timp de nici o lună de zile, urmărirea penală a fost finalizată iar inculpatul este trimis în judecată, astfel încât organele judiciare au acționat cu maximă celeritate, sens în care nici nu poate intra în discuție durata arestării preventive a inculpatului, ca și temei de diminuare a pericolului pentru ordinea publică. Prin urmare și din această perspectivă măsura preventivă a fost legală și temeinică și s-a impus a fi menținută.
In baza art. 192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N. I. , criticând solutia instanței de fond ca netemeinică și nelegală si a solicitat casarea încheierii recurate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul a fost motivat arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că nu s-au avut în vedere aspectele legate
de persoana inculpatului si care demonstrează că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, neexitând riscul reluării infracționale având în vedere că acesta nu are antecedente penale. S-a mai arătat că în mod eronat instanta de fond a apreciat că sunt indicii temeinice că a săvârșit o faptă penală si că la dosar nu există dovezi că lăsarea sa în libertate ar tulbura ordinea publică.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea cosntată următoarele:
Prin rezoluția din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a început urmărirea penală, iar prin ordonanța din aceeași dată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului N. I. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 C.pen.
Prin ordonanța nr. 9 din_ s-a dispus reținerea inculpatului N. I. pe o durată de 24 de ore începând cu ora 16,20.
Prin încheierea penală nr. 44 din_ a Tribunalului Cluj, definitivă prin încheierea penală nr. 699/_ a Curtii de Apel Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de _
.
Ca temei a luării măsurii preventive s-a reținut cazul prevăzut de art. 148 lit. f C.proc.pen. în fapt retinându-se existenta indiciilor temeinice că în data de_, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unei altercații cu victima SA S., inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în zona gâtului, sub bărbie, provocându-i o plagă prin tăiere-înjunghiere în regiunea suprahioidiană dreaptă profundă cu secționarea mușchilopr milohioieni drept și dgastric drept venteroanterior și hemoragie externă prin leziune musculară, leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus viața victimei în primejdie.
Ulterior, prin Rechizitoriul din data de_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, prin actul de sesizare menținându-se încadrarea juridică pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive .
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 C.proc.pen. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz
C. T. ia din_ ; Murray c. Regatul Unit_ ), în acest sens fiind mijloacele de probă administrate până în prezent: procese-verbale de sesizare, proces-verbal de cercetare a locului faptei, proces-verbal al primilor polițiști sosiți la locul faptei, concluziile preliminare ale IML Cluj-Napoca, declarația persoanei vătămate SA S., declarațiile martorilor Bărăian A. și Bărăian Raveca si declarațiile de recunoastere ale inculpatului
N. I. .
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., acesta se regăseștre în cauză față de inculpatul recurent. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea unei infracțiuni grave de pericol si rezultat și, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din modul de operare, dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte de violență în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond, cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunea presupus comisă de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența
unei familii organizate, nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comisă de inculpat, ținând cont de rezonanța în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Inculpaților li s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. I., împotriva încheierii penale din 10 iunie 2013 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 iunie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | H. I. | M. | V. | V. | A. |
GREFIER,
L. C.
Dact.H.L./Dact.S.M 3 ex./_
Jud.fond. L. A. C.
| ← Decizia penală nr. 325/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 95/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
