Decizia penală nr. 533/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.533/R/2013
Ședința publică din 16 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : L. | H. |
JUDECĂTORI | : V. | V. A. |
: I. | M. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul J. L. D., împotriva încheierii penale din data de 8 aprilie 2013, pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului Cluj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului J. L. D., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 119/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 329 alin. 1 C.pen. și de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modif., fiecare cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., împreună cu art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul J. L. -D., aflat în stare de arest preventiv, asistat de av.Onofrei C., în substituirea apărătorului ales, av.Săvuș C. an, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate. Astfel, apreciază că temeiurile care au fost avute la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și nu au apărut elemente noi care să impună menținerea stării de arest a acestuia. Solicită a se avea în vedere că dosarul se bazează pe declarațiile părților vătămate, ori, consideră că trebuie să se ține seama și de persoana acestora, în acest sens arătând că la fila 320 rezultă că părțile vătămate sunt cercetate pentru practicarea prostituției. Mai mult, în cauză există inculpați care au antecedente penale și cu toate acestea ei sunt cercetați în stare de libertate. Solicită a se ține seama și de persoana inculpatului care nu are antecedente penale și se va prezenta la fiecare solicitare a instanței dacă va fi pus în libertate.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că încheierea penală recurată este legală, temeinică și judicios motivată. În mod corect s-a reținut că temeiurile care au determinat luarea
măsurii arestării preventive, subzistă în continuare în cauză, respectiv că sunt întrunite cumulativ disp.art.143 C.pr.pen., întrucât există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și de asemenea că sunt întrunite cumulativ disp.art.148 C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumat a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de patru ani închisoare iar judecarea sa în stare de libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește indiciile și probele care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute, solicită a se avea în vedere că la pagina 4 din încheierea recurată, instanța de fond le-a expus în detaliu. Aceste indicii și probe au fost analizate nu numai de instanța fondului dar și de instanța de control judiciar care a respins în mod regulat recursurile formulate de inculpat. Ca urmare, existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute, a intrat în puterea autorității de lucru judecat. Mai mult, în jurisprudența CEDO s-a statuat că indiciile și probele nu trebuie să aibă forța juridică probantă care să ducă la condamnarea inculpatului ci doar la presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. Referitor la disp.art.148 lit.f C.pr.pen., solicită a se avea în vedere că la pagina 5 din încheierea recurată,
instanța de fond a făcut o analiză pertinentă și temeinică a condițiilor prevăzute de acest text de lege. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere impactul negativ asupra comunității, numărul mare de acte materiale și faptul că inculpatul a ales acest mod de viață fără a face vreun demers de a obține pe cale licită mijloacele de existență. Susține că analiza probelor ține de fondul cauzei și nu face obiectul recursului și nu are nici o relevanță nici situația juridică sau personală a unora din părțile vătămate sau inculpați cercetați în cauză. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul J. L. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința cercetării sale în stare de libertate arătând că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 8 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ /a1, în baza art.300/1 al.1 rap.la art.160 al.2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații J. L. D. (fiul lui L. N. și A., născ.la_, reținut în Arestul IPJ Cluj ) și C. L. C. ( fiul lui L. și E., născut la_, reținut în Arestul IPJ Cluj).
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pe rolul instanței se află cauza privind pe inculpații J. L. D. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 329 alin. 1 C.pen. și de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modif., fiecare cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., împreună cu art. 33 lit. a C.pen. și C. L. C. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modif., art. 194 alin. 1 C.pen., art. 329 alin. 1 C.pen., și art. 42 alin. 1 și 3 și 44 din Legea nr. 161/2003, modif., fiecare cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., împreună cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., concret verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv luată anterior față de acești inculpați.
Astfel, potrivit art. 149 ind.1 C.pr.pen. rap. la art.148 al.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive a unui inculpat poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile
prev. de art.143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- f ale aceluiași articol. De asemenea, potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și potrivit art.68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, în ceea ce privește incidența în cauză a art.143 C.pr.pen., prima condiție necesară pentru dispunerea sau menținerea vreunei măsuri preventive, instanța de judecată apreciază că față de acești inculpați există indicii temeinice de comitere a faptelor reținute în sarcina acestora, respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, să tragă concluzia presupunerii rezonabile că este posibil ca aceștia să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora sunt acuzați. În acest sens instanța de judecată a avut în vedere plângerile și declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor audiați, convorbirile telefonice interceptate și transcrise la dosarul cauzei, investigațiile financiare privind transferul unor sume de bani, procesele-verbale depuse la dosarul cauzei. Dintre acestea, instanța reține declarația părții vătămate C. Ana M. (f.42, vol.1) și a martorei C. Tatiana (f.90 vol.1) care furnizează indicii temeinice față de implicarea inculpaților J. L.
D. și Z. A. în determinarea și transportul părții vătămate în Germania, fără ca aceasta să cunoască împrejurarea că acolo va practica prostituția. În același sens este, de asemenea, raportat la inculpatul J. L. și declarația martorului cu identitate protejată "P. G. "; (f.9, vol.2), declarația părții vătămate M. M. C. care furnizează indicii de comitere a infracțiunii de trafic de persoane și față de inculpatul C. L. C., coroborat cu declarațiile martorilor A. A. F., Prunduș F. D., Stroia Armanda R., C. A.
, Mathe I. și transcrierea convorbirilor dintre partea vătămată M. M. C. și inculpatul C. L. C. . În ceea ce privește indiciile temeinice de comitere a faptei reținute de organele de urmărire penală în sarcina inculpatului Fărcaș M.
A., acestea rezultă din declarația de recunoaștere a inculpatului coroborată cu declarațiile martorilor Bircea D. N. Ș. Sorin D., B. Ana P., B. Aurelia, B. N., Fărcaș I. uț.
În ceea ce privește temeiul de arestare preventivă prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., instanța de judecată a apreciat că acesta este incident în raport de inculpații J. L. D. și C. L. C. .
Raportat la teza întâi a temeiului de arestare preventivă sus-menționat, instanța a reținut că aceasta este îndeplinită în cauză, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care sunt cercetați inculpații J. L. D. și C. L.
C. fiind mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește teza a doua a art.148 lit.f C.pr.pen., instanța de judecată a reținut că aceasta este incidentă de asemenea în cauză, față de cei doi inculpați, pericolul social pe care îl prezintă acesta rezultând din gradul ridicat de
pericol social al faptelor reținute în sarcina acestora, intervalul de timp în care s- au implicat în activitatea ilegală, numărul victimelor reținute în cuprinsul infracțiunilor continuate. Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul J. L., instanța de judecată a reținut că aceasta a adoptat drept stil de viață asigurarea mijloacelor de subzistență din desfășurarea activităților ilegale de către inculpata
Z. A., fără a depune diligențe pentru a obține personal și în mod legal mijloace financiare, preferând un mod de viață parazitar. În plus, acesta s-a implicat în deplasarea în Germania în vederea practicării prostituției a tuturor persoanelor vătămate din prezenta cauză - C. Ana-M., B. B. C., B.
L. L., M. M. C. - cunoscând mijloacele insidioase în care s-a ajuns la convingerea părților vătămate de a pleca în străinătate - a se vedea declarația părții vătămate C. Ana M. care arată că, pe drum spre Germania, inculpatul J. l-a întrebat pe învinuitul P. M. dacă i-a spus părții vătămate ce va face în străinătate, răspunsul fiind negativ. În plus, în Germania acesta a primit în locuința sa persoane vătămate, facilitând în final angajarea acestora în diverse cluburi și chiar a solicitat găsirea în țară a unor fete care să fie duse în Germania în vederea practicării prostituției, declarația învinuitului J. M. Constantin fiind relevantă în acest sens.
Raportat la inculpatul C. L. C. instanța de judecată a apreciat că pericolul social pe care acesta îl prezintă, rezultă în special din implicarea sa activă în racolarea părții vătămate M. M. C. în vederea plecării în Germania pentru a practica prostituția - prin numeroase discuții private cu aceasta, cazarea la pensiune și plata unor ore de limba engleză, asigurarea cazării și a transportului în străinătate, mutarea acesteia în Germania, de la un club la altul, implicarea acestuia în facilitarea practicării prostituției de către D.
D., aspecte ce denotă intenția acestuia de a adopta drept mod de viață desfășurarea unor activități ilegale. Este de reținut de asemenea modalitatea în care a convins partea vătămată să se deplaseze în străinătate, profitând de insuficienta maturitate a acesteia și situația financiară precară în care se afla.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că măsura arestului preventiv luată față de inculpații J. L. D. și C. L. C. este legal și temeinic luată, se impune a fi menținută, potrivit art.300/1 al.1 rap.la art.160 al.2 C.pr.pen., nejustificându-se o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul J. L. D.
, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate. Astfel, apreciază că temeiurile care au fost avute la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și nu au apărut elemente noi care să impună menținerea stării de arest a acestuia. Solicită a se avea în vedere că dosarul se bazează pe declarațiile părților vătămate, ori, consideră că trebuie să se ține seama și de persoana acestora, în acest sens arătând că la fila 320 rezultă că părțile vătămate sunt cercetate pentru practicarea prostituției. Mai mult, în cauză există inculpați care au antecedente penale și cu toate acestea ei sunt cercetați în stare de libertate. Solicită a se ține seama și de faptul că nu are antecedente penale și se va prezenta la fiecare solicitare a instanței dacă va fi pus în libertate.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în vigoare, Curtea reține următoarele:
Din starea de fapt conturată până în prezent, bazată pe probele administrate într-un număr mare în cursul urmăririi penale, rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent este autorul faptelor pentru care este cercetat.
În acest context, Curtea apreciază că prima instanță, fără a antama fondul cauzei a stabilit în mod corect că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.143 C.p.p., inculpatul recurent fiind cercetat pentru comiterea unei fapte deosebit de grave și anume aceea de trafic de persoane - în acest sens fiind plângerile și declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile date de inculpații C. L.
C. și Fărcaș M. A., precum și de învinuiții P. M. D., J. V. și J. M.
Constantin; depozițiile martorilor audiați în cauză; convorbirile telefonice interceptate și transcrise la dosarul cauzei; investigațiile financiare privind transferul unor sume de bani; perchezițiile domiciliare și auto efectuate la locuințele inculpaților și respectiv asupra autoturismelor acestora; procesele- verbale de recunoaștere după fotografii judiciare; procesul-verbal privind analiza informatică a suportului optic depus la dosar de partea vătămată M. M. C. și cele 5 anexe privind discuțiile purtate de aceasta pe rețeaua internet cu inculpatul C. L. C. și fratele acestuia C. L. ; procesul-verbal privind realizarea perchezițiilor informatice autorizate în cauză; toate coroborate cu informațiile puse la dispoziție de autoritățile germane.
Raportat la toate aceste împrejurări, la stilul de viață parazitar care se bănuiește că îl avea inculpatul ,care a încercat obținerea unor foloase ilicite prin exploatarea sexuală a unor victime atent selecționate, speculând atașamentul pe care acestea îl aveau față de inculpați și folosindu-se de amenințări în vederea constrângerii acestora, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului recurent prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, care trebuie înțeles prin reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni,de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane,în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare,la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului ,ci și data referitoare la fapte ,nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,credința că justiția ,cei care concură la înfăptuirea ei ,nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial ,ce va fi avansat din FMJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul J. L. D. împotriva încheierii penale din 8 aprilie 2013 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. V. V. A. I. M.
GREFIER,
Red.I.M. L. C.
_
| ← Decizia penală nr. 35/27. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 325/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
