Decizia penală nr. 95/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR. 95
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T., președinte secție penală Judecător S. M.
Judecător N. C. C.
I. -M. O., grefier șef secție penală
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Bogdan R., prim procuror adjunct.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S. F., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, contra încheierii din_ a Judecătoriei Ș. S.
, pronunțată în dosar penal nr._, având ca obiect verificarea legalității măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent S. F. - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. Demjen Attila.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Întrebat fiind, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, punerea în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai sunt elemente care să justifice menținerea măsurii arestării. Cere acordarea onorariului pentru apărare din oficiu.
Procurorul apreciază încheierea atacată legală și temeinică iar recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, motiv pentru care pune concluzii de respingere. Inculpatul a comis fapta în stare de recidivă prev.de art.37 lit.a Cod penal, astfel că motivele avute în vedere la luarea măsurii persistă în continuare.
Inculpatul recurent cere judecarea sa în stare de libertate pentru a putea recupera prejudiciul, arătând că nu va mai comite infracțiuni.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin încheierea din data de_, J. Ș. S., în baza art. 3001Cod procedură penală, constată că, în mod legal și temeinic, s-a dispus față de inculpatul S. F. măsura arestării preventive.
În baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpatului S. F., fiul lui N. și Eva, născut la data de _
în Târgu Mureș, județul Mureș, domiciliat în Târgu Mureș, str. Rovinari nr.24, ap.20, județul Mureș, cetățean român, CNP 1., în prezent aflată în stare de
arest preventiv la C. de R. și A. P. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sălaj, măsură dispusă prin Încheierea penală nr. 24/P/_, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Ș. S. și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 5/P/_ .
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul în cuantum de 100 lei al avocatului din oficiu, dna. G. Hosu, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Ș. S. din data de_ (dos. nr. 450/P/2013) a fost trimis în judecată inculpatul S. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1 C.pen. și furt calificat prev. de art. 208 alin.1 C.pen., art. 209 alin.2 lit.b C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. și cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen.
S-a reținut că la data de_, inculpatul S. F. s-a deplasat, pe timp de zi, la locuința părții vătămate M. N., de unde a sustras suma de 2.600 lei dintr-un sertar și un portofel în care se găsea suma de 100 lei și actul de identitate. Prejudiciul cauzat părții vătămate M. N. este în sumă de 2.700 lei din care s- a recuperat suma de 91 lei care a fost predată părții vătămate. De asemenea, la data de_, inculpatul s-a deplasat, pe timp de zi, la locuința părții vătămate A. E.
, de unde a sustras un portofel în care se găsea suma de 63 lei. Ulterior portofelul a fost recuperat. Cea de-a treia faptă a fost săvârșită la data de_, când inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate F. C. -C. de unde a sustras un portofel în care se găsea suma de 327 lei, două carduri bancare și actul de identitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, cât și cu privire la momentul judecării prezentei, instanța constată că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin.1 lit. d și lit. f Cod procedură penală, corespunzând și scopului prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele săvârșite, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art.3001alin.1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului
la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar conform art.3001alin.3 Cod procedură penală,
"când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Referitor la existenta unor probe sau indici temeinice ca inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se retine ca potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen
constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea constituie indicii temeinice conform art. 68 ind. 1 C.p.p. atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (c. Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fară a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.
În cauza de față, din analiza probelor existente în dosarul de urmărire penală instanța apreciază că există indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpatul a faptelor reținute în rechizitoriu.
Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, art. 148 alin. 1 C.p.p. impune pentru menținerea măsurii arestării preventive și existenta unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens.
Se constată că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat - violare de domiciliu și furt calificat - este îndeplinită prima condiție prev. de art 148 alin.1 lit. f) C.p.p. în sensul că pedeapsa prev. de lege este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea se constată că este îndeplinită și a doua condiție prev. de art 148 alin.1 lit. f) C.p.p. in sensul ca din probele existente la dosar reiese că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este în măsură a crea un sentiment de nesiguranță opiniei publice și neîncredere în reacția autorităților în cazul comiterii unor fapte de o gravitate crescută.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă astfel din săvârșirea de către inculpat a unor fapte de o gravitate sporită, pentru care legiuitorul a stabilit limite foarte mari de pedeapsă, dar și din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, din modul de acțiune al acestuia rezultă periculozitatea crescută a persoanei inculpatului. Astfel din probele administrate până în acest moment rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul și-a premeditat fapta, și-a ales victimele cunoscând că acestea sunt în vârstă. În ce privește urmările faptelor, care au de asemenea relevanță în aprecierea pericolului reprezentat de persoana inculpatului și rezonanța socială a faptei, instanța reține că aceste urmări au o gravitate sporită prin atingerea adusă patrimoniului persoanei vătămate, dar și inducerea unei stări de temere de mai locui singură.
Raportat la persoana inculpatului, instanța reține că acesta este în vârstă de 39 ani, nu are o ocupație sau un loc de muncă și este cunoscut cu antecedente
penale.
Așa cum s-a arătat anterior, periculozitatea crescută a inculpatului rezultă din modul de concepere activității infracționale, premeditarea, alegerea victimei, dar și lipsa de compasiune a acestuia.
Așa cum s-a statuat in doctrina juridică, pericolul pentru ordinea publică presupune temerea că, odată pus în libertate, un inculpat ar comite fapte contrare ordini sociale ori ar declanșa reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat. Lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate și teamă în rândul comunității locale. Faptele au fost comise într-o comunitate locală restrânsă în care majoritatea persoanelor se află într-o situație similară persoanelor vătămate, sunt persoane în vârstă, care locuiesc singure și sunt lipsite de apărare, faptele inculpatului în mod cert au avut o rezonanță crescută în rândul comunității locale, au generat un sentiment de indignare dar și de teamă pentru viața și libertatea acestor persoane, care așteaptă o reacție promptă a autorităților față de asemenea fapte grave și față de persoana inculpatului.
Se impune a fi analizat și dacă pericolul reprezentat de inculpat poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă, fapt pentru care instanța trebuie să aibă în vedere criteriile prev. de art. 136 alin.8 C.p.p. și măsura aleasă trebuie să corespundă scopului prev. de art. 136 alin.1 C.p.p. Instanța are in vedere de asemenea că regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpatului (art. 5 Cod procedură penală), arestarea preventivă fiind excepția. Este evident ca măsura arestării preventive este cea mai severa măsura preventiva si ea trebuie luata numai in mod justificat pentru motive temeinice și numai în condițiile în care scopul măsurii nu ar putea fi atins prin alte masuri preventive mai puțin restrictive.
Instanța apreciază că în contextul celor analizate mai sus, periculozitatea persoanei inculpatului este crescută, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret real pentru ordinea publică și generează un sentiment de insecuritate și temere care nu pot fi contracarate de măsurile preventive alternative la detenție. Lipsa unei reacții ferme din partea autorităților poate avea un efect de încurajare a inculpatului în comiterea în continuare de fapte penale de o gravitate sporită.
Din analiza circumstanțelor deja reținute de instanță, rezultă că pentru a se realiza scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., având în vedere criteriile prev. de art. 136 alin. 8 C.p.p. în această cauză se impune a se menține măsura arestării preventive față de inculpat, care este cea mai potrivită, alegerea sa făcându-se ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, mobilul săvârșirii faptelor,de vârsta, persoana inculpatului și periculozitatea acestuia.
Față de aceste motive, văzând dispozițiile art. 3001Cod procedură penală instanța va constata că, în mod legal și temeinic, s-a dispus față de inculpatul S.
F. măsura arestării preventive, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul în cuantum de 100 lei al avocatului din oficiu, G. Hosu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Împotriva încheierii astfel rezumate a declarat recurs inculpatul S. F. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat este nefondat.
Prima instanță a făcut o analiză minuțioasă a stării de fapt dedusă judecății și a dat o justă dezlegare pricinii, motivând pertinent și convingător soluția adoptată, în sensul că, cel puțin până la acest moment procesual, se impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv, raportat la gravitatea faptelor săvârșite și persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezentând și în opinia tribunalului, un pericol pentru ordinea publică constând în aceea că odată lăsat în libertate, acesta ar putea să-și reia activitatea infracțională sau ar putea să exercite anumite presiuni și/sau amenințări, față de numeroasele părți vătămate existente în cauză.
Drept urmare, tribunalul, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. F. .
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inc. S. F. împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Ș. S. pronunțată în dos._ .
Obligă inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de avocați Sălaj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. C. M. S. C. N. C. O. I. -M.
Red.MS/IMO/_ /3 ex. Jud.fond: P. P.
| ← Decizia penală nr. 914/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 117/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
