Decizia penală nr. 169/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a4
DECIZIA PENALĂ NR. 169/R/2013
Ședința publică din 07 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R. | , judecător |
JUDECĂTORI | : A. | D. | L. |
: M. | B. | ||
GREFIER | : L. | A. | S. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentant prin Doru Dobocan, procuror
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul R. S. împotriva încheierilor penale fără număr din data de_ a Tribunalului Cluj, pronunțate în dosarul_, având ca obiect verificarea legalității și temeinicie măsurii arestării preventive și soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul R. S., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Bocșa M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 7).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul R. S. arată că își menține recursurile declarate și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătoarea din oficiu al inculpatului R. S. depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea din oficiu al inculpatului R. S. solicită admiterea recursurilor formulate de către inculpat și, în consecință, revocarea măsurii arestării preventive, casarea încheierilor penale din_ a Tribunalului Cluj, având în vedere faptul că inculpatul este de arestat de peste 8 luni de zile și consideră că termenul rezonabil pentru o arestare preventivă a fost depășit. Mai arată că nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest preventiv și, cat atare, consideră că se impune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicită admiterea acesteia ca o consecință a admiterii recursului, apreciind ca fiind întrunite condițiile legale prev. de art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, pentru punerea în libertate.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și situația personală a
inculpatului, care are familie, un copil minor în întreținere și arată că se impune punerea în libertate a inculpatului. Raportat la faptul că inculpatul se consideră
nevinovat apreciază că nu se impune menținerea în stare de arest preventiv până la judecarea cauzei pe fond, apreciind că perioada în stare privativă de libertate a fost suficientă.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursurilor. Cu onorariu
FMJ.
Reprezentantul M. ui P. raportat la încheierea prin care a fost
menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat, solicită, în temeiul, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat.
Consideră că încheierea penală recurată este legală, temeinică și judicios motivată. Mai arată că instanța fondului a reținut în mod corect că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare în cauză, respectiv că sunt întrunite cumulativ atât condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este judecată, cât și cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumat a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea sa în stare de libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la indiciile și probele care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat arată că la pagina nr. 3 din încheierea penală recurată sunt expuse în detaliu multitudinea mijloacelor de probă din care rezultă acestea.
Astfel, solicită a se avea în vedere și faptul că existența indiciilor și probelor anterior evocate a fost analizată în mod repetat, atât de către instanța fondului, respectiv Tribunalul Cluj, cu ocazia luării măsurii, prelungirii și menținerii acesteia, cât și de către instanța de control judiciar, Curtea de Apel Cluj, care în mod constant a respins recursurile formulate de către inculpat împotriva încheierilor penale menționate. Din perspectiva expusă, apreciază că existența unei bănuieli rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat a intrat în puterea autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală arată că în mod evident prima condiție este îndeplinită, pedepsele pentru infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, de trafic de minori, prev. de art. 13 din aceeași lege și proxenetism, prev. de art. 329 Cod penal, sunt mai mari de 4 ani închisoare. Cu privire la cea de-a doua condiție, arată că instanța fondului a reținut în mod corect în încheierea penală recurată că lăsarea în libertate a inculpatului sau judecarea sa în libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu numai din perspectiva gravității infracțiunilor prezumate a fi săvârșite de către inculpat și materializate în limitele mari de pedeapsă, dar și din antecedența penală a inculpatului, care a săvârșit infracțiuni în străinătate și, după întoarcerea sa în țară, cercetarea în alte 5 dosare penale. Apreciază că aceste aspecte evidențiază riscul ca pus în libertate inculpatul să săvârșească noi infracțiuni.
De asemenea, raportat la natura infracțiunilor prezumate a fi săvârșite de către inculpat, arată că este de reținut sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta judecarea sa în stare de libertate impactul negativ extrem de puternic pe care săvârșirea unor astfel de fapte îl provoacă în conștiința membrilor comunității și, în eventualitatea lăsării în libertate, sentimentul de insecuritate și de nesiguranță pe care l-ar trăi fiecare cetățean
onest, având în că o persoană bănuită de a fi săvârșit astfel de infracțiuni este judecată în stare de libertate.
Cu privire la recursul inculpatului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicită, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat.
Apreciază încheierea prin care s-a respins cererea ca fiind legală, temeinică și judicios motivată. Susține că, în mod corect instanța fondului a reținut în încheierea penală recurată că, în conformitate cu dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă sau a infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede o pedeapsă mai mică de 18 ani închisoare. Ca atare, în concordanță cu concluziile
instanței fondului, apreciază că nu este un drept absolut al inculpatului și nici măcar un drept formal, ci o posibilitate lăsată instanței de judecată ca în fiecare cauză concretă în parte să facă o analiză de temeinicie și oportunitate a unei astfel de cereri. În acest sens, susține că criteriile de analiză nu sunt expres prevăzute de lege, ci de practica judiciară și apreciază ca fiind evident faptul că raportat la temeinicia unei astfel se cereri se impune raportarea la o stare de arest luată legal și menținută. Astfel, arată că starea de arest este legal luată și menținută și că se impune menținerea acesteia în continuare. Totodată, având în vedere și dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, conform cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care din dosar rezultă date că inculpatul, lăsat în libertate va săvârși noi infracțiuni. Astfel, conform susținerilor anterior expuse, arată că din perspectiva antecedenței penale și a perseverenței infracționale a inculpatului, apreciază că există temeri serioase, care rezultă din datele dosarului, că acesta ar putea săvârși noi
infracțiuni o dată pus în libertate.
Ca urmare, pentru motivele redate, apreciază că nu este oportună punerea în libertate în acest moment a inculpatului și față de toate motivele evocate solicită respingerea recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Inculpatul R. S., având ultimul cuvânt, consideră că menținerea stării sale de arest de peste 8 luni de zile este abuzivă și arată că pericolul public pe care l-ar prezenta este nedovedit în cauză. Solicită punerea sa în libertate pentru a dovedi contrariul, respectiv faptul că nu prezintă un pericol public. Totodată, își exprimă angajamentul de a se prezenta la solicitările instanței și solicită obligarea sa de a nu părăsi localitatea.
Mai arată că a locuit o perioadă de 7 ani în Italia, că partea vătămată audiată în dosar nu îl cunoaște și că rechizitoriul este "fabricat";. De asemenea, reiterează susținerea că menținerea sa în stare de arest este abuzivă și arată că are doi copii minori, respectiv unul în vârstă de 4 ani și o minoră de 2 luni, pe care nu a văzut-o.
Susține că este profund afectat de judecarea prezentei cauze.
C U R T E A
Prin cererea formulată la data de_, inculpatul R. S. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, susținând pe scurt, în motivarea cererii sale că este arestat preventiv de mai mult timp, iar învinuirea care i se
aduce nu corespunde realității iar prin lăsarea sa în libertate nu ar putea fi influențat bunul mers al procesului penal.
Prin încheierea penală din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ , în baza art. 160/8a al. 6 C.p.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. S.
, fiul lui natural și C., născut la data de_, deținut în prezent în PNT Gherla.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr.73 /C/_ a Tribunalului Cluj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. S. , fiul lui natural și C., născut la data de_, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, pentru o perioadă de
29 de zile, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f C.p.pen., măsura fiind prelungită ulterior cu 30 de zile prin încheierea penală nr.83/C/2012 din data de 04 iulie 2012 a Tribunalului Cluj.
Prin rechizitoriul DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj din data de_ inculpatul R. S. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, acesta fiind cercetat sub aspectul infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și alin. 3 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane prev. de art. 12 al.1, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și proxenetism prev. de art. 329 al.1 și 2 C.pen., cu aplic art .41 al. 2 C.pen și art. 33 lit.a și 37lit. b C.pen.
Măsura arestării preventive față inculpat a fost menținută atât în temeiul art.3001C.pr.pen., cât și ulterior, în temeiul art.3002C.pr.pen., pe parcursul judecării pe fond a cauzei.
S-a reținut sub aspectul stării de fapt, aceea că, începând din luna februarie 2012, inculpatul a racolat direct și prin intermediul altor persoane, printre care C. M. M. ela, mai multe tinere care practică prostituția pe Calea Turzii, în vederea transportării lor în Italia, Olanda, Germania pentru practicarea prostituției, urmând ca o parte din sumele de bani ce vor fi obținute prin aceste activități să îi revină inculpatului. Una dintre persoanele astfel racolate a fost identificată în persoana numitei C. M. M. ela care, la cererea și însoțită fiind de R. S., a contactat mai multe tinere, cărora le-a propus să se prostitueze în folosul celor doi suspecți. Din probele administrate rezultă că, una dintre tinerele racolate în vederea practicării prostituției este numita P. SS, la acea dată în vârstă de 17 ani. De asemenea, există date că, numita C. M. M. ela, împreună cu R. S. au mai racolat alte tinere, prin oferirea unor locuri de muncă la cluburi din străinătate, deși în realitate scopul urmărit era acela de a le obliga să practice prostituția.
În plus, după racolarea numitei C. M. M. ela, începând cu luna februarie 2012, inculpatul R. S. a determinat-o pe aceasta să practice prostituția în folosul lui. Astfel, în mod repetat, inculpatul a transportat-o pe aceasta în zona Calea Turzii cu autoturismul personal, a așteptat-o la un local de jocuri de noroc din apropiere și a primit foloase din activitatea de prostituție. După o perioadă, numita C. M. M. ela nu a mai vrut să rămână cu suspectul, încercând să plece de la el, motiv pentru care acesta a supus-o unor violențe, constrângând-o să continue să se prostitueze în folosul lui.
În tot cursul procesului penal, conform art. 160/1 C.p.pen, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art.1602alin.1 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul săvârșirii unei infracțiuni din culpă, precum și în cazul infracțiunii intenționate în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu
depășește 18 ani, iar potrivit alin.2 art.1602C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Analizând prima condiție cumulativă, prev. de art.160 ind.2 alin.1 C.pr.pen., pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, instanța a constatat că aceasta este îndeplinită, deoarece inculpatul R. S. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și alin. 3 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane prev. de art. 12 al.1, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și proxenetism prev. de art. 329 al.1 și 2 C.pen., cu aplic art. .41 al. 2 C.pen și art. 33 lit. a și 37 lit. b C.pen. iar pedepsele prevăzute de textul de incriminare pentru aceste infracțiuni nu sunt mai mari de 18 ani închisoare, însă reținem că pentru infracțiunea de trafic de minori, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție cumulativă necesară pentru dispunerea liberării provizorii sub control judiciar, prev. de art.1602alin.2 C.pr.pen., instanța a constatat că în cauză nu există date, în sensul legii, că inculpatul R. S., odată aflat în stare de libertate, ar încerca să influențeze alte părți sau martori din dosar.
Pe de altă parte însă, în legătură cu existența unor date în sensul necesității de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, apreciem dimpotrivă, că există astfel de date.
În acest sens, trebuie observat în primul rând că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, fiind condamnat în străinătate pentru infracțiuni de natura celor deduse judecății în prezentul dosar, este recidivist, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de tâlhărie și în prezentul dosar este cercetat în prezent în mai multe dosare penale pentru alte infracțiuni comise după revenirea sa în țară, în luna februarie 2012, toate aceste aspecte putând constitui date în sensul arătat.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură facultativă, așa cum rezultă din sintagma "se poate acorda"; folosită atât în art. 160 ind.2 cât și în art. 160 ind. 4 C.pr.pen., ceea ce înseamnă că cererea de liberare provizorie poate fi respinsă nu numai atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci și în cazul în care cererea este neîntemeiată.
Chiar în măsura în care ar fi îndeplinite cumulativ condițiile la care ne-am referit mai sus, este necesară examinarea prezentei cereri sub aspectul oportunității sau al temeiniciei sale, conform art. 160/8a al. 2 C.pr.pen. care prevede că instanța admite cererea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
În acest context, instanța de judecată examinând cererea și sub aspectul temeiniciei sale, această analiză plecând de la anumite criterii care, deși nu se regăsesc în Codul de procedură penală, au fost identificate în literatura și practica judiciară, ca privind circumstanțe ce țin de natura și gravitatea faptei sau faptelor comise, precum și circumstanțe referitoare la persoana inculpatului.
Or, având în vedere circumstanțele care caracterizează situația juridică a inculpatului, din această perspectivă, cu privire la temeinicia cererii de liberare provizorie formulate, tribunalul a apreciat că menținerea stării de arest preventiv este în continuare necesară.
Această necesitate rezultă pe de o parte din natura și gravitatea infracțiunilor comise, atitudinea procesuală manifestată de către acest
inculpat pe parcursul procesului penal și nu în ultimul rând, perseverența infracțională de care a dat dovadă.
Nu s-a putut reține nici lipsa pericolului social concret pe care îl prezintă lăsarea sa în stare de libertate, întrucât pe de o parte subzistența și în prezent a acestui temei de arestare preventivă a fost reținută de către
instanța de judecată la momentul analizării stării de arest preventiv conform art. 300 ind.2 C.pr.pen. iar, pe de altă parte, liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor care permit arestarea, însă ar fi necesară aprecierea judecătorului că, sub rezerva respectării anumitor condiții, inculpatul ar putea fi pus în libertate.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că cererea formulată este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Prin încheierea penală din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ , în baza art.300/2 rap. la art.160/b C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse anterior față de inculpatul R. S. , fiul lui natural și C., născut la data de_, deținut
în prezent în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Tribunalul a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv în condițiile art. 300/1 C.p.pen. prin încheierea penală f.n din data de_ fiind menținută starea de arest a inculpatului, constatând că subzistă temeiurile de arestare avute în vedere la soluționarea propunerii.
Totodată, prin încheierile penale din datele de_ ,_, și_ măsura arestului preventiv a fost menținută.
Conform art. 300/2 C.p.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b C.p.pen., adică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Drept urmare, la acest moment procesual, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, arestarea s-a dispus în mod temeinic și cu respectarea cerințelor legale, fiind îndeplinite atât condițiile art. 143 C.pen. cât și cele prevăzute art. 148 lit. f C.p.pen.
În privința dispozițiilor art. 143 C.p.pen. s-a apreciat în continuare că există probe și indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor ce au fost reținute în sarcina sa, față de întreg materialul probator aflat la dosar.
Astfel s-a menționat faptul că, coinculpata C. M. M. ela a recunoscut în totalitate faptele imputate, prevalându-se de dispozițiile art. 320/1 C.p.pen., în timp ce inculpatul R. a negat învinuirea care i se aduce.
În ciuda declarațiilor de nerecunoaștere ale inculpatului R. S., Tribunalul a considerat că mijloacele de probă administrate până la acest moment, confirmă existența unei presupuneri rezonabile în sensul că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, fiind evidențiate legăturile sale infracționale cu inculpata C. M. M. ela, care a recunoscut activitatea de racolare a minorei P. SS, dar și a altor persoane, precum și activitatea de recrutare pentru prostituție a unor tinere și obținerea de foloase de pe urma activității de prostituție a acestora.
Astfel, dincolo de declarația părții vătămate P. SS au fost avute în vedere procesele-verbale de investigații și procesele-verbale de recunoaștere după fotografii, precum și declarațiile martorilor Elekes Claudiu F., Antal A. C.
, G. C., Marcovici D. A., Răstășan L. C., Păcurar Ana M. S. ,
Ficior I., Herțeg Larisa Tereza, Mureșan F. M., G. Lotti Melinda, Dondoczi L., Țuli M., Olari L. ida B., N. V. C., Sabău O. Toader, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procese-verbale de sancționare contravențională. În același timp, este de menționat faptul că, deși inculpatul a negat în totalitate acuzațiile ce i se aduc, cu ocazia audierii în fața judecătorului a recunoscut anumite aspecte în materialitatea lor, fără a le conferi relevanță juridică iar până la acest moment al cercetării judecătorești instanța a audiat mai mulți martori dintre care Elekes Claudiu F., Mureșan F. M., B. C. A., Răstășan L. C. și
K. E. I. .
Potrivit art.143 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată atunci când există probe sau indicii temeinice că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Tribunalul a considerat că se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană și a unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.pr.pen. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului R. S., fiind de reținut jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la Strasbourg, în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice
îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Mai mult, rolul măsurii preventive, potrivit aceleiași jurisprudențe este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit).
Pe de altă parte, în ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.p.pen., reținut ca temei de arestare, instanța a considerat că acesta subzistă și la acest moment.
În primul rând, infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În al doilea rând, Tribunalul a opinat că, în continuare, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește această din urmă concluzie, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului R. S. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece faptele pentru care este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar circumstanțele concrete ale comiterii lor, consecințele produse asupra victimelor unor asemenea fapte, sunt de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit asemenea fapte antisociale de o gravitate sporită ar fi lăsați în libertate.
În acest context s-a reținut că, în mod obișnuit, pericolul pentru ordinea publică a fost definit ca temerea că, odată pus în libertate, suspectul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat, în cazul de față, existând riscul comiterii de către inculpat a unor noi asemenea fapte, dat fiind faptul că acesta a fost implicat pentru mai mult timp în activități similare în țară, dar și în afara României, aceasta fiind deja un mod de viață pentru inculpat și un mod facil de obținere a unor avantaje materiale.
Drept urmare, faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, deoarece aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate grav drepturile unor persoane minore, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul proliferării deosebite a acestui fenomen infracțional, cu consecințe grave asupra dezvoltării ulterioare, fizice și psihice a victimelor.
Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă, în același sens fiind și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist.
S-a susținut depășirea duratei rezonabile a măsurii arestului preventiv, însă în opinia noastră, această afirmație este lipsită de temei, atâta timp cât nu au trecut decât 6 luni de la luarea acestei măsuri or, cauza este deosebit de complexă, impunând audierea unui număr mare de persoane în privința cărora, au existat dificultăți în stabilirea locului unde se află, or față de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, nu se poate susține că ar exista o diminuare a pericolului social concret reprezentat de o eventuală lăsare în libertate a inculpatului, neputându-se imputa organelor judiciare penale vreo perioadă de inactivitate.
Ca atare, în baza art. 300/2 rap. la art.160 lit. b C.p.pen. instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, dispuse anterior și a menținut această măsură cu privire la inculpatul R. S., apreciind că nici o altă măsură preventivă nu este eficientă.
Împotriva acestor încheieri a declarat recurs inculpatul R. S., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursurilor formulate și, în consecință, revocarea măsurii arestării preventive, casarea încheierilor penale din_ a Tribunalului Cluj, având în vedere faptul că inculpatul este de arestat de peste 8 luni de zile și consideră că termenul rezonabil pentru o arestare preventivă a fost depășit.
Mai arată că nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest preventiv și, cat atare, consideră că se impune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicită admiterea acesteia ca o consecință a admiterii recursului, apreciind ca fiind întrunite în cauză condițiile legale pentru punerea în libertate a inculpatului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și situația personală a inculpatului, care are familie, un copil minor în întreținere și arată că se impune punerea în libertate a inculpatului. Raportat la faptul că inculpatul se consideră nevinovat, s-a apreciat că nu se impune menținerea în stare de arest preventiv până la judecarea cauzei pe fond, apreciind că perioada în stare privativă de libertate a fost suficientă.
Recursurile declarate în cauză de inculpat sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză în mod corect a reținut instanța de fond că sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen., cât și cele prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 143 C.pr.pen., s-a reținut în mod corect că există probe și indicii temeinice de natură să confirme presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Astfel, probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și în cursul cercetării judecătorești până în această fază au relevat faptul că începând din luna februarie 2012 inculpatul a racolat direct, precum și prin intermediul altor
persoane, printre care C. M. M. ela, mai multe tinere care practică prostituția, în vederea transportării lor în Italia, Olanda și Germania pentru practicarea prostituției, urmând ca sumele de bani obținute să îi revină inculpatului.
Probele administrate au relevat faptul că printre tinerele racolate s-a aflat și numita P. SS, la acea dată în vârstă de 17 ani, și de asemenea, după racolarea numitei C. M. M. ela, inculpatul a determinat-o să practice prostituția în folosul lui.
În cauză, s-a reținut în mod corect că subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., în condițiile în care infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă cu precădere din gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, fapte care aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, în contextul în care acest fenomen al traficului de persoane a luat o amploare deosebită, iar consecințele asupra victimelor acestor infracțiuni sunt unele dintre cele mai grave pentru dezvoltarea lor ulterioară.
În consecință, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, inclusiv prin prisma jurisprudenței C.E.D.O. și se impune menținerea în continuarea a menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, chiar dacă formal condițiile cumulative prevăzute de art. 1602alin. 1 C.pr.pen. sunt îndeplinite, s-a apreciat în mod temeinic că examinând cererea formulată sub aspectul oportunității și temeiniciei nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acesteia. S-a apreciat că având în vedere, pe de o parte, gravitatea infracțiunilor comise, atitudinea procesuală manifestată de inculpat și stadiul în care se află cercetarea judecătorească, cererea de liberare provizorie formulată apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursurile declarate în cauză de inculpat împotriva încheierilor penale din_ pronunțate de Tribunalul Cluj, sunt nefondate, urmând a fi respinse.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul R. S., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierilor penale din 24 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Bocșa M. .
Obligă pe recurentul R. S. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 februarie 2013 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. M. B.
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: A.C.Ț.
| ← Decizia penală nr. 440/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 35/27. Mentinere arest preventiv → |
|---|
