Decizia penală nr. 31/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.31/A/2013

Ședința publică din 11 februarie 2013 Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTOR: L. M.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - V. TRĂISTARU

S-au luat spre examinare apelurile declarate de către părțile civile T. V.

, G. C., C. P. și S. G. împotriva sentinței penale nr.170 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul R. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 C.pen., cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art.61 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. P., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.B. Maxim, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și partea civilă T. V., asistată de av.M. Laurențiu D. din cadrul Baroului B. Năsăud, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile G. C., C. P. și S. G. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. P. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Apărătorul părților civile T. V., G. C., C. P. și S. G. arată că apelul părților civile vizează doar latura penală a cauzei. Depune la dosar note de consultanță și motivele privind apelul părților civile.

In probațiune, în temeiul art.125 C.pr.pen., solicită încuviințarea unei noi expertize medico-legale cu obiectivele arătate în memoriul cuprinzând motivele de apel, respectiv a se preciza cauza morții victimei și mecanismul de producere a leziunilor tanatogeneratoare, cu solicitarea ca instanța să pretindă Laboratorului de Medicină Legală B., să comunice Institutului de Medicină Legală C., fragmente de organe prelevate de la victimă cât și fotografiile efectuate cu acest prilej. Susține cererea întrucât cu privire la încadrarea juridică a faptei instanța

de fond reține ca fiind esențială concluzia raportului de expertiză medico-legală, arătând că orice fel de lovitură ar fi aplicat inculpatul victimei, uciderea nu s-a datorat acestor lovituri, ci preexistenței unei anevrism cerebral. Ori, din nota de constatare și din cuprinsul raportului de expertiză rezultă faptul că un astfel de anevrism cerebral nu a fost constatat sub nici o formă la momentul efectuării autopsiei, astfel încât în opinia medicului legist constituie un fapt nejustificat și nedovedit, ceea ce creează o serioasă îndoială cu privire la concluziile raportului de medicină legală efectuat în cauză. În opinia sa, se impune efectuarea unei noi expertize, întrucât dacă se are în vedere expertiza creată s-ar putea ajunge la concluzia că este întreruptă legătura de cauzalitate între loviturile aplicate de către inculpat și rezultatul tanatogenerator.

Față de cererea în probațiune formulată, Curtea acordă cuvântul părților.

Reprezentantul M. ui P. , consideră că cererea este inutilă din considerente legate, pe de o parte, de faptul că elementele de suspiciune ale apărării legate de interpretarea corectă a situației medico-legale a victimei au fost lămurite din perspectiva parchetului, iar, pe de altă parte, din perspectiva faptului că elementele avute în vedere la determinarea încadrării juridice a faptei sunt multiple și nu se referă exclusiv la concluziile expertizei medico-legale. Apreciază că ansamblul împrejurărilor generate de probațiunea administrată permite o coroborare și o interpretare corectă a rezultatelor expertizei existente în dosar, iar aspectele de nelămurire a situației medicale sunt pur subiective datorită faptului că s-au luat în calcul toate elementele existente cu privire la constatările făcute de medicii legiști.

Consideră că proba nu se impune a fi efectuată, în sensul de a fi repetată modalitatea solicitată de parte, astfel că solicită respingerea cererii.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. P. , arată că din conținutul raportului de expertiză rezultă fără dubiu că între fapta inculpatului și rezultatul tanatogenerator este un raport de cauzalitate. Apreciază că nu este concludentă cauzei nici o probă suplimentară.

Prin urmare, solicită respingerea cererii în probațiune.

Apărătorul părților civile T. V., G. C., C. P. și S. G.

, în replică, susține că din raportul de expertiză nu rezultă acel anevrism. Faptul că pe baza acestora doar verbal expertul și-a exprimat opinia în sensul că leziunile tanatogeneratoare puteau fi produse exclusiv prin lovire cu un corp dur, ceea ce ar da posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptei.

Curtea deliberând, respinge cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză medico-legală, constatând că raportul de expertiză medico-legală existent la dosarul cauzei concluzionează clar în sensul că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur sau prin mecanismul de lovire urmată de cădere, fără a face vreo referire la un eventual anevrism drept cauză a decesului, ceea ce ar conduce la concluzia că moartea ar fi fost neviolentă.

Constatând că aceste concluzii sunt cât se poate de clare, iar mecanismul de lovire activă repetată cu corp dur sau lovire urmată de cădere se stabilește prin celelalte probe administrate, respinge cererea în probațiune formulată de către apărătorul părților civile.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelurilor.

Apărătorul părților civile T. V., G. C., C. P. și S. G.

, în principal, solicită admiterea apelului în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., desființarea în parte a sentinței atacate exclusiv în latura penală și rejudecând cauza, a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 C.pen., în infracțiunea de omor calificat prev.de art.174, art.175 lit.i C.pen., omor în public, și condamnarea inculpatului pentru această din urmă infracțiune, cu aplic.art.37 lit.a C.pen., înlăturarea art.320/1 C.pr.pen, dacă se va schimba încadrarea juridică întrucât inculpatul a recunoscut în mod expres infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Susține că nu ar fi lipsit de importanță, a se proceda în speță așa cum sugerează CEDO, în sensul că atunci când se dispune schimbarea încadrării juridice, a se dispune redeschiderea dezbaterilor și luarea unei depoziții inculpatului pentru noua încadrare.

În această situație, solicită redozarea pedepsei raportat la noua infracțiune, spre maximul special prevăzut de lege.

În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, în sensul majorării pedepsei aplicate până la maximul de 10 ani închisoare, la care, cu ocazia contopirii sporului restului de pedeapsă rămas neexecutat din sentința penală nr.222/2009 a Judecătoriei Dej, să mai fie adăugat un spor, dispunând executarea pedepsei concurente astfel stabilite.

Apreciază că sentința instanței de fond este parțial netemeinică și nelegală sub aspectul laturii penale pentru următoarele considerente:

In ceea ce privește interpretarea probelor de către instanța de fond, apreciază că instanța a ales o modalitate de interpretare a acestora mai facilă, mergând mai degrabă pe faptul că există mai multe concordanțe între declarația inculpatului și a unuia dintre martori și a înlăturat nejustificat parțial declarația celuilalt martor. Ori, se știe că o declarație este cu atât mai sinceră și mai aproape de realitate cu cât este luată mai aproape de momentul la care o faptă este săvârșită. În speța de față, dacă se vor analiza declarațiile luate în faza de urmărire penală și cele luate mai aproape de producerea evenimentului, se poate constata neconcordanțele evidente între declarațiile celor doi martori oculari ai evenimentului, respectiv martorii Ciubotaru Claudiu C. și C. C., fiind evident că unul dintre cei doi martori ascunde adevărul.

Dacă se va analiza prima declarație a inculpatului din fața organului de urmărire penală, se poate constata faptul că acesta susține textual că cei doi au consumat alcool împreună, că la un moment dat au apărut în fața barului din comuna R. și fratele inculpatului și că la un moment dat, fratele inculpatului și martorul Ciubotaru C. au plecat acasă la fratele inculpatului. După plecarea acestora, inculpatul a comis fapta descrisă, ulterior mergând la domiciliul fratelui său unde erau cei doi, respectiv fratele său și martorul Ciubotar, cu care a consumat băuturi alcoolice. Din aceste circumstanțe, este evident faptul că cu această ocazie a putut, având timpul fizic necesar să aibă loc înțelegea între inculpat și martor, asupra modului în care să se pretindă că s-au întâmplat evenimentele, ceea ce explică de altfel și faptul că declarațiile sunt concordante în acest fel.

Pe de altă parte, martorul C. arată că a consumat doar o bere și a văzut clar faptul că inculpatul a lovit victima cu piciorul în zona capului, după ce a fost căzută la pământ.

Din punctul său de vedere, atitudinea inculpatului de a lovi cu piciorul în cap victima după ce aceasta era căzută la pământ și i s-a atras atenția că putea să fi decedat, nu denotă neacceptarea rezonabilă, ci, dimpotrivă, denotă conștientizarea acestui rezultat și acceptarea posibilității producerii lui.

Prin urmare, din punctul său de vedere, raportat la probele dosarului se poate reține fără nici un dubiu faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată în forma intenției indirecte de a ucide, astfel încât solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice din cea de lovituri cauzatoare de moarte în omor, cu consecințele evidente a modificării limitelor pedepselor aplicate și a aplicării art.320/1 C.pr.pen.

În subsidiar, solicită ca în situația în care se vor respinge pretențiile părților vătămate, a se dispune redozarea pedepsei aplicate acestuia.

Apreciază că instanța de fond a apreciat netemeinic criteriile de individualizare a pedepsei, pronunțând o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani, în următoarele situații: este vorba de o infracțiune cu violență, care a avut ca rezultat moartea victimei care a fost o persoană tânără, este vorba de o infracțiune ce a avut o puternică rezonanță pe plan local, săvârșită în momentul în care inculpatul se afla în termenul de liberare condiționată a unei alte

sentințe, este vorba de un inculpat care are 13 condamnări, unele dintre ele pentru fapte de violență, astfel încât din punctul său de vedere instanța trebuia să se îndrepte spre o pedeapsă de 10 ani, care poate fi acordată după reducerea pedepsei conform art.320/1 C.pr.pen.

La individualizarea pedepsei, solicită a se avea în vedere inclusiv faptul că la contopirea restului de pedeapsă de 1 an și 5 luni, nu s-a acordat nici un spor. Apreciază că prin aplicarea unei astfel de pedepse nu s-a atins nici scopul general preventiv al pedepsei și nici scopul reeducativ al acesteia.

În subsidiar, solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul de a majora cuantumul pedepsei până spre maximul general ce poate fi aplicat de

10 ani și cu ocazia contopirii pedepsei aplicate cu restul de pedeapsă a cărei liberare condiționată s-a dispus, să fie aplicat și un spor de contopire raportat la persistența inculpatului în săvârșirea de infracțiuni.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. P. , solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat.

În susținerea poziției procesuale arată că în aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea dedusă judecății, instanța de fond a avut în

vedere modul concret în care s-a produs acest rezultat al suprimării vieții unei persoane.

Din actele dosarului rezultă că faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată s-au întâmplat accidental, atât inculpatul cât și partea vătămată fiind sub influența băuturilor alcoolice. S-a omis a se preciza că și partea vătămată avea o alcoolemie avansată, fapt care fără îndoială a putut duce la rezultatul privind decesul acestuia.

Pe de altă parte, pedeapsa de 5 ani închisoare pentru lovituri cauzatoare de moarte este o excepție în ceea ce privește practica judiciară relativ constantă din țară.

Astfel, poziția de recunoaștere a faptei adoptată de inculpat a putut duce la concluzia că aplicarea unei pedepse reduse astfel potrivit art.320/1 C.pr.pen., poate contribui la realizarea scopului pedepsei.

Este de observat și faptul că împrejurările în care s-a putut produce rezultatul decesului victimei sunt explicabile și pe de altă parte regretabile din considerentul că între partea vătămată și inculpat exista un raport de prietenie, nesubliniind azi în concluziile sale că de fapt între inculpat și partea vătămată există chiar și un raport de rudenie. Consideră că toate aceste împrejurări au fost valorificate în sentința pronunțată, astfel încât apreciază că este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat de părțile civile.

Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea apelului ca nefondat pentru considerentul ce rezultă din hotărârea atacată care se referă expres la solicitările făcute și în fața primei instanțe de către părțile vătămate cu privire la încadrarea juridică, pentru circumstanțele arătate de altfel în concluziile apărătorului inculpatului în fața instanței.

Apreciază că prima instanță a făcut o evaluare corectă a stării de fapt. Face mențiunea că evident disp.art.320/1 C.pr.pen., nu pot fi înlăturate sau reevaluate din perspectiva schimbării încadrării juridice pentru că urmarea procedurii din textul menționat presupune acceptarea de către inculpat a vinovăției sale sub aspectul stării de fapt.

Susține că în cauză starea de fapt a fost determinată printr-o analiză pertinentă a întregului material probator, fiind valorificate toate declarațiile persoanelor audiate, declarațiile inculpatului care a recunoscut activitatea infracțională în materialitatea sa, coroborate cu depozițiile martorilor oculari ale căror elemente de percepție subiectivă au fost analizate și evaluate corect de

instanță și din perspectiva evidentă a concluziilor medico-legale. Instanța a stabilit un mecanism de producere a leziunilor care a și generat unul dintre elementele de analiză în încadrarea juridică, coroborând una dintre ipotezele medico-legale cu împrejurări care rezultau din declarațiile persoanelor implicate, alegând mecanismul de producere care se coroborează cu robele legate de acțiunile de lovire activă a părții vătămate urmată de căderea acesteia pe un plan dur și determinarea dimensiunilor care au generat moartea. Din această perspectivă, pentru considerentele arătate în motivarea hotărârii, apreciază că încadrarea juridică este cea corectă pentru că instanța a stabilit în mod corect că nu există elemente certe de natură să conducă la concluzia existenței probei în privința laturii subiective, sub aspectul infracțiunii de omor, chiar dacă se are în vedere intenția indirectă, datorită conflictului existent între părți, datorită consumului de alcool a ambelor persoanelor implicate și de inițierea conflictului de către victimă cu riposta inculpatului.

Prin urmare, sub toate aspectele analizate din perspectiva criteriilor evidențiate de practica contantă în materie, încadrarea juridică este cea corectă, fiind de altfel identică cu cea arătată în actul de sesizare al instanței.

Din perspectiva individualizării pedepsei, face precizarea că toate susținerile apelanților în cauză sunt principial corecte și oricând instanța de control judiciar poate majora pedeapsa, reevaluând disp.art.72 C.pen., dintr-o altă perspectivă a analizei probatoriului. Consideră că raportat la situațiile premise din dosarul cauzei care relevă circumstanțele reale, coroborate și cu elementele privind persoana inculpatului, inclusiv cu starea de recidivă care a fost evaluată de prima instanță, pedeapsa aplicată în final este de natură să respecte principiile de individualizare și funcțiile de prevenție și reeducare presupuse de aplicarea acesteia în modalitatea privării de libertate. Are în vedere faptul că prima instanță a făcut o analiză care în final conduce la concluzia unui echilibru corect între elementele de natură agravantă legate de evidentul rezultat extrem de grav al moții victimei din perspectiva violențelor aplicate de inculpat în circumstanțele precedate, luând în calcul și premisele acestei violențe a inculpatului și elementele concretizate în final potrivit art.320/1 C.pr.pen., din perspectiva declarațiilor constante de recunoaștere și regret ale inculpatului, care, raportat la situația concretă a dosarului pot fi apreciate ca exprimând o conduită sinceră.

Pe de altă parte, este adevărat că instanța făcând corect disp.art.37 lit.a rap.la art.61 C.pen., avea posibilitatea să aplice sporul de contopire sau să evalueze într-o perspectivă mai severă împrejurarea stării de recidivă, însă acest element datorită caracterului facultativ al sporului ce poate fi aplicat și datorită sistemului juridic comun care nu se referă la un cumul aritmetic în astfel de situații ci la un cumul juridic cu toate consecințele pe care instanța le-a și reținut ca atare, nu obliga instanța la o astfel de soluție.

Remarcă faptul că instanța a aplicat o pedeapsă orientată la o valoare medie a pedepsei prin raportare la limitele reduse cu 1/3 conform art.320/1 C.pr.pen., ceea ce corespunde din perspectiva pericolului social concret al faptei comise de inculpat și din perspectiva arătată și de apărătorul inculpaților a cauzisticii în spețe similare tuturor funcțiilor necesare pentru a conduce la concluzia că această pedeapsă este suficientă pentru prevenție și reeducare.

Solicită a fi menținută soluția primei instanțe așa cum a fost pronunțată, respingând apelul formulat în cauză ca nefondat.

Inculpatul R. P. , având ultimul cuvânt, arată că regretă tot ce s-a întâmplat. Susține că este amenințat de urmașii victimei că odată pus în libertate, va fi judecat după legile etniei lor.

CURTEA

Prin sentința penală nr.170 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. P., din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal în infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, ca neîntemeiată.

În temeiul disp. art. 345 alin. 2 Cod procedură penală

A fost condamnat inculpatul R. P., fiul lui I. și Regina, născut la data de_ în mun. Dej. Jud. C. Napoca, domiciliat în comuna Petru R., sat R., nr. 445, jud. B. Năsăud, CNP.1., studii medii, cetățean român, fără ocupație, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal și în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 222/2009 a Judecătoriei Dej, din a cărei executare inculpatul s-a liberat condiționat la_, cu un rest neexecutat de 518 zile de închisoare.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 518 zile de închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr. 222/2009 pronunțată de Judecătoria Dej în dosar P.Nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/2009 a Tribunalului C., s-a dispus contopirea între pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și restul de pedeapsă rămas neexecutat,

inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal pentru o perioadă de 3 (trei) ani.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 2 Cod penal rap. la art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În conformitate cu art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 19 octombrie 2011 la zi.

În temeiul disp. art. 14, 346 Cod procedură penală, rap. la art. 1349 alin. 1 și 2 cod civil și la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 300,80 lei către S. de A. B., reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport, plus dobânda legală(calculată în conf. cu O.G. nr. 9/2000) începând cu data de_ și până la achitarea integrală a acesteia.

În temeiul disp. art. 14 alin. 1,2 și 3 lit. b și alin. 5 Cod procedură penală, art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil și art. 1391 alin. 2 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata de daune morale către părțile vătămate părți civile T. V., G. C., C. P., S. G. în cuantum de câte 1.000 euro sau echivalentul în lei la data plății

S-a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de partea vătămată parte civilă C. V., ca neîntemeiată.

S-a acordat apărătorului din oficiu al inculpatului, avocat Stere Ștefania, onorariu în cuantum de 300 lei, ce va fi suportat din fondurile M. ui Justiției.

În temeiul disp. art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 3.625 lei (din care suma de 2.100 lei pentru urmărirea penală, incluzând și onorariul de 200 lei pentru apărătorul din oficiu, suma de 1.200 lei la fond, suma de 25 lei contravaloarea raportului de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L.J. B. - Năsăud și 300 lei onorariul pentru apărătorul din oficiu la fond).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 621/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B.

-Năsăud a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R. P.

, pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art., 61 Cod penal.

Prin actul de acuzare s-au reținut în sarcina inculpatului următoarele :

La data de 19 octombrie 2011 victima Rezmiveș David zis Seba și inculpatul R. P. au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri de pe raza localității R., iar în jurul orelor 16,00 s-au deplasat în centrul satului R. de unde inculpatul R. P. a achiziționat mai multe sticle cu vodkă Stalinskaya, pe care cei doi le-au consumat împreună cu martorii Ciobotari Claudiu-C. și C. C. . Cu cei menționați mai sus se găsea și martorul R.

T. .

În jurul orelor 18,45, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice și a unei altercații spontane, victima Rezmiveș David l-a strâns de gât pe inculpatul

R. P. care, pentru a se elibera l-a lovit peste urechi puternic, deodată, cu ambele palme, iar ulterior l-a lovit cu capul și cu pumnul în față. În urma loviturilor ce i-au fost aplicate, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe spate pe trotuarul de beton, fără a se mai ridica.

Potrivit declarațiilor date de martorul C. C., inculpatul ar mai fi lovit victima, cu piciorul în față, după ce aceasta căzuse.

Echipajul SMURD care s-a prezentat la fața locului a constatat decesul lui Rezmiveș David. Potrivit raportului de constatare medico-legală(autopsie) efectuat pe parcursul urmăririi penale, s-a constatat că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute consecutive unei hemoragii meningo-cerebrale produse prin ruptura unui anevrism al unui vas sanguin de la baza creierului ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral. S-a constatat, totodată, că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin mecanismul de lovire activă repetată cu corp dur sau prin mecanismul de lovire- cădere, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă, condiționată de preexistența anevrismului vascular cerebral. S-a stabilit că poziția victimă-agresor a putut fi inițial față în față, ulterior dinamică în cursul agresiunii, leziunile constatate la nivelul extremității cefalice și la nivelul limbii s- au putut produce cel mai probabil prin lovire repetată cu corp dur, fără a exclude posibilitatea ca unele dintre ele să fie produse și prin lovire cu piciorul, în timp ce victima era deja căzută la pământ. S-a stabilit că moartea poate data din_ și că leziunile prezente pe corpul victimei ar fi necesitat cel mult 15-16 zile de îngrijiri medicale, în situația în care nu ar fi intervenit decesul, determinat de preexistența anevrismului vascular cerebral. Alcoolemia victimei în momentul decesului era de 1,60 gr. %0.

În urma examinării medico-legale a inculpatului s-a constatat că prezenta leziuni corporale traumatice(echimoze), leziuni care au putut fi produse prin lovire cu sau de un corp dur și prin comprimare cu mâna, în condițiile stabilite de organele de anchetă. S-a concluzionat că leziunile traumatice necesită 1-2 zile

de îngrijiri medicale și că acestea pot data din_, poziția ipotetică victimă- agresor putând fi, cel mai probabil, ambii în ortostatism, față în față.

Audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, manifestând o atitudine constantă de regret profund a faptei comise.

Astfel, la_ inculpatul R. P. a declarat organelor I.P.J. B. -

Năsăud din cadrul S. ui de Investigații Criminale(f.63-64) că, la

_ s-a întâlnit întâmplător cu victima, cu care era prieten, hotărându-se să consume alcool. După ce aceștia au consumat alcool în mai multe localuri, inclusiv pe stradă, ajungând în stare de ebrietate, victima a început să-i facă reproșuri inculpatului cum că i-ar fi sustras obiecte din casă, apoi i-a făcut reproșuri legate de o relație anterioară a inculpatului cu o anumită fată, pe nume Codruța. Inculpatul a mai declarat că, pe parcursul discuțiilor purtate, victima când îl strângea în brațe, când îl împingea, inculpatul cunoscând că Rezmiveș David "este foarte prost când este beat";, apoi, la un moment dat, victima l-a prins de gât, iar el s-a tras înapoi(s-a ferit) și pentru a se elibera i-a dat "un cap în gură"; victimei care, fiind în stare de ebrietate, s-a dezechilibrat și a căzut pe beton, pe trotuar, lovindu-se cu capul de acesta. Inculpatul a declarat că fiind și el în stare avansată de ebrietate s-a speriat văzând-o pe victimă căzută și a plecat acasă, unde a continuat să consume băuturi alcoolice și unde a și fost depistat de către organele de poliție.

Audiat la procuror la aceeași dată, în prezența apărătorului său(f. 66 și urm.), inculpatul a declarat că menține declarația anterioară, dată organelor de poliție, a precizat că a fost prieten cu Rezmiveș David, cu care la_ a consumat băuturi alcoolice întrun local din satul R. . Pe acest fond, la un moment dat, victima a început să-i adreseze jigniri și injurii, părțile îmbrâncindu- se reciproc. Victima l-a prins ușor de gât și l-a împins, inculpatul reproșându-i agresorului această acțiune și lovindu-l cu capul în gură. Victima s-a dezechilibrat și a căzut, în cădere lovindu-se de bordura trotuarului și rămânând la pământ. Deoarece a intrat în panică, inculpatul a plecat acasă.

Inculpatul a mai precizat că la momentul la care au consumat alcool, în compania lor se aflau și fratele inculpatului, R. T., precum și numiții Ciobi și Cristi, dar cum fratele inculpatului a plecat mai repede acasă, la incidentul propriu-zis au asistat doar numiții Ciobi și Cristi(martorii Ciobotari Claudiu-C. și C. C. ). Inculpatul a argumentat lovitura aplicată victimei(cu capul în gură) prin faptul că a intrat în panică după ce a fost prins de gât de către aceasta, cunoscând că victima era violentă când consuma alcool.

Inculpatul și-a manifestat regretul pentru cele întâmplate, precizând că nu a urmărit să omoare victima.

Prin declarația dată la judecător, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă(f. 8 dos.nr._ ), inculpatul a precizat că menține declarațiile date anterior( la care s-a făcut referire mai sus, de către instanță), menționând expres că nu dorește să dea altă declarație în fața instanței.

După sesizarea instanței, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală, solicitând să fie judecat pe procedura recunoașterii vinovăției(f. 63 și urm.).

Inculpatul a recunoscut și regretat fapta pentru care este trimis în judecată, precizând că nu se opune audierii martorilor propuși de părțile civile. A precizat că el a fost cel care a fost lovit, inițial, de către victimă, în sensul că a fost prins de gât și împins în perete, în urma acestor fapte a intrat în panică și a acționat în modalitatea în care s-a arătat în actul de sesizare. Cu privire la daunele morale solicitate, inculpatul a precizat că nu se opune acordării unor

astfel de daune, obligându-se să le plătească după ce va fi pus în libertate, lăsând la aprecierea instanței cuantumul lor.

Raportat la împrejurarea că prin notele de ședință formulate de mandatarul părților civile la termenul din_ (f.58,59) s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, inculpatului i s-a solicitat, cu ocazia audierii sale, să declare detaliat cu privire la modalitatea în care s-au desfășurat faptele deduse judecății.

Astfel, inculpatul a declarat că a consumat băuturi alcoolice împreună cu victima la un chioșc din centrul comunei R., județul B. -Năsăud, timp de aproximativ o oră, până în jurul orelor 18,30, în luna octombrie 2011(fără să-și mai aducă aminte exact data desfășurării incidentului), în compania numiților C.

C. și Ciobotari Claudiu C., toți ajungând în stare de ebrietate. Inculpatul a precizat că și anterior s-a aflat în compania victimei aproximativ o oră și jumătate - două ore, tot în localitatea R., consumând băuturi alcoolice.

Pe durata cât cei doi s-au aflat împreună au purtat diverse discuții, unele legate de o persoană de sex feminin, persoană pe care victima a sunat-o pe telefonul celular pe care-l avea și cu care ambele părți au purtat discuții.

La un moment dat, aparent fără motiv, victima l-a înjurat pe inculpat, l-a prins de piept(fără a-l lovi !) și l-a împins în perete. Inculpatul a întrebat victima de ce a fost prins de piept și împins și fără a mai aștepta explicația acesteia, a lovit-o cu capul în zona feței, i-a aplicat două palme și un pumn, tot în zona feței. După ce a constatat că victima a căzut la pământ, pe scările de beton de la intrarea în localul în fața căruia se aflau părțile, inculpatul a plecat acasă, el apreciind că a intrat în panică. După aproximativ 20 de minute inculpatul a fost ridicat de către organele de poliție.

Pe parcursul urmăririi penale nici una dintre părți nu s-au constituit parte civilă în cauză.

Potrivit adresei nr. 239/_ (f. 37 și urm.), S. de A. Județean B.

-Năsăud s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 300,80 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport medical asistat acordat victimei Rezmiveș David și dobânda legală calculată începând cu data de_ (ziua următoare intervenției) și până la data achitării integrale a debitului. În drept s-au invocat disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, art. 998 și 999 din Codul civil(art. 1349 din noul Cod civil), art. 14 și urm. Cod procedură penală și disp. O.G. Nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale.

Prin constituirea de parte civilă formulată de C. V. (tatăl victimei), G.

C., C. P., S. G. și T. V. (frații victimei) la termenul din_, prin mandatarul lor, avocat M. Laurențiu D., s-a solicitat obligarea inculpatului R. P. la plata sumei de câte 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale.

În motivare s-a arătat că victima nu era căsătorită și nu avea copii, astfel că singurii moștenitori legali ai acesteia sunt părțile civile. S-a precizat că pierderea unui fiu și respectiv frate în vârstă de 35 de ani a constituit un șoc pentru membrii familiei acestuia, prejudiciul moral suferit fiind evident.

S-a precizat că în stabilirea cuantumului daunelor morale, astfel cum s-a solicitat, trebuie avută în vedere practica instanțelor de judecată în cazuri similare, iar obligarea inculpatului la plata sumelor solicitate ar constitui o compensare, întro anumită măsură, a prejudiciului moral suferit.

Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitate, s-a argumentat că probațiunea administrată pe parcursul urmăririi penale este contradictorie cu

privire la modalitatea în care s-au desfășurat evenimentele care au condus la decesul victimei, apreciindu-se că se impune audierea martorilor oculari C. C. și Ciobotari Claudiu C., confruntarea acestora și efectuarea unui raport de expertiză medico-legală la nivelul Laboratorului Interjudețean de Medicină - Legală C. pentru stabilirea în concret cu privire la care din leziunile constatate asupra victimei s-au produs prin lovire și care prin cădere și care dintre leziunile suferite au fost cele tanatogeneratoare.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 621/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, precum și probele administrate în instanță sub aspectul încadrării juridice a faptelor deduse judecății( declarația inculpatului și declarațiile martorilor C. C. f.107,108 și

Ciobotari Claudiu C. (f.109-111), raportul de expertiză medico-legală (f.138 și urm.), referatul de evaluare (f.126-129), întocmit în circumstanțiere și declarațiile martorilor Trombițaș M. (f.199) și Varody G. (f.198), propuși și încuviințați

în latura civilă a cauzei, instanța a reținut în fapt următoarele :

Inculpatul R. P. și victima Rezmiveș David se cunoșteau de mai mulți ani. În data de 19 octombrie 2011 cei doi au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri de pe raza localității R. din județul B. -Năsăud. În jurul orelor 18,00, aceștia au ajuns în centrul localității, de unde, de la un magazin alimentar, inculpatul a cumpărat mai multe sticle de votcă Stalinskaya, pe care le-au consumat împreună cu martorii Ciobotari Claudiu C. și C. C., împreună cu ei aflându-se pentru o scurtă perioadă și R. T., fratele inculpatului.

În jurul orelor 18,45, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, între inculpat și victimă a intervenit un conflict spontan în legătură cu o persoană de sex feminin, victima Rezmiveș David l-a înjurat pe inculpat, l-a prins de piept(fără să-l lovească) și l-a împins în zidul din fața localului în care se aflau. Inculpatul l-a întrebat pe Rezmiveș de ce a fost prins de piept și împins și fără a mai aștepta răspunsul acestuia, l-a lovit cu capul, cu palmele și cu pumnul în zona feței, lovituri care au determinat dezechilibrarea victimei, căderea și lovirea acesteia cu capul de trotuarul din fața clădirii în care părțile se aflau. Victima a rămas la pământ, fără a se mai ridica. Imediat după incident, inculpatul a plecat acasă, unde, la scurt timp,a fost depistat de către organele de poliție.

Echipajul SMURD care s-a deplasat la locul faptei a constat decesul victimei. Potrivit raportului de constatare medico-legală(autopsie) nr.2684/III/307/_ efectuat pe parcursul urmăririi penale de S. Județean de Medicină - Legală B. -Năsăud (f.43 și urm.), s-a constatat că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat unei insuficiențe cardio- respiratorii acute consecutive unei hemoragii meningo-cerebrale produse prin ruptura unui anevrism al unui vas sanguin de la baza creierului ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral. S-a constatat, totodată, că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin mecanismul de lovire activă repetată cu corp dur sau prin mecanismul de lovire-cădere, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă, condiționată de preexistența anevrismului vascular cerebral. S-a stabilit că poziția victimă-agresor a putut fi inițial față în față, ulterior dinamică în cursul agresiunii, leziunile constatate la nivelul extremității cefalice și la nivelul limbii s-au putut produce cel mai probabil prin lovire repetată cu corp dur, fără a exclude posibilitatea ca unele dintre ele să fie produse și prin lovire cu piciorul, în timp ce victima era deja căzută la pământ. S-a stabilit că moartea poate data din_ și că leziunile prezente pe corpul victimei ar fi necesitat cel mult 15-16 zile de îngrijiri medicale, în situația în care nu ar fi intervenit decesul, determinat de preexistența anevrismului vascular cerebral. Alcoolemia victimei în momentul decesului era de 1,60 gr. %0.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 642/X/_, întocmit pe parcursul cercetării judecătorești de către S. Județean de Medicină Legală B. -Năsăud leziunile suferite de către victima Rezmiveș David sunt descrise amănunțit la capitolul " Examen extern al cadavrului-leziuni traumatice"; din raportul de constatare medico-legală nr. 2684/III/307/2011 și la capitolul " Examen intern al cadavrului-extremitatea cefalică"; al aceluiași raport, leziunile care au condus la decesul victimei sunt cele descrise la capitolul

" Examen intern al cadavrului-extremitatea cefalică"; a raportului de autopsie, iar leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur (posibil pumni, etc.) sau prin mecanismul de lovire urmată de cădere. Poziția victimă-agresor a putut fi, cel mai probabil, față-n față, ulterior dinamică în cursul agresiunii.

În urma examinării medico-legale a inculpatului, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2660/II/a/103 din_ (f.54 dos. urm. pen.) a S. ui Județean de Medicină - Legală B. -Năsăud, s-a constatat că și acesta prezenta leziuni corporale traumatice (echimoze), leziuni care au putut fi produse prin lovire cu sau de un corp dur și prin comprimare cu mâna, în condițiile stabilite de organele de anchetă. S-a concluzionat că leziunile traumatice necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale și că acestea pot data din_, poziția ipotetică victimă-agresor putând fi cel mai probabil ambii în ortostatism, față în față.

Starea de fapt reținută de către instanță s-a desprins în urma coroborării declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor audiați în cauză, cu precizarea că martorul C. C., unul din cei doi martori prezenți la desfășurarea evenimentului soldat cu moartea victimei, a declarat constant că inculpatul a fost cel ce a declanșat conflictul, lovind victima cu capul, cu pumnul și prinzând-o de gât, victima neripostând în nici un fel, iar după ce aceasta a căzut la pământ și era în stare de inconștiență, la avertizarea martorului că s-ar putea ca Rezmiveș să fi murit, inculpatul s-a întors și l-a lovit pe Rezmiveș cu piciorul în zona gurii( a gâtului). Această variantă nu a fost confirmată de martorul Ciobotari Claudiu-

C., prezent și el la fața locului, care a confirmat(susținut) declarația inculpatului și varianta acestuia cu privire la modul de desfășurare al evenimentelor. Însuși martorul C. C. a precizat în declarația sa că el nu a putut observa, din unghiul în care se afla, cu exactitate, toate mișcările părților implicate în conflict și totodată, că martorul Ciobotari a " putut să vadă ce s-a întâmplat";, inclusiv când victima ar fi fost lovită cu piciorul în zona gurii de către

inculpat, pe când se afla căzută la pământ, inconștientă. Despre cei implicați în conflict și despre martorul C., martorul Ciobotari a precizat că toți se aflau în stare avansată de ebrietate, martorul C. fiind atât de beat că nu se putea ridica de pe scările pe care era așezat. Aceste împrejurări, care se desprind din declarațiile celor prezenți la derularea evenimentului care a condus la moartea victimei, coroborate inclusiv cu susținerea martorului Ciobotari că el nu consumase deloc alcool până la momentul incidentului (decât ulterior), conduc la concluzia că evenimentele s-au desfășurat în modalitatea susținută de inculpat și de martorul Ciobotari, între cele două declarații neexistând contradicții majore.

Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care, după căderea victimei și în timpul cât se afla inconștientă, aceasta ar fi fost lovită de inculpat cu piciorul în zona gurii, astfel cum nu a exclus această posibilitate nici raportul de constatare medico-legală (autopsie) efectuat la_ de către S.M.L. B. -Năsăud, încadrarea juridică corectă a faptelor inculpatului ar fi fost aceeași, deoarece actele medico-legale întocmite în cauză au statuat cu claritate că leziunile traumatice descrise suferite de victimă nu erau de natură să conducă prin ele însele la deces, decesul fiind determinat de preexistența anevrismului vascular cerebral.

Fapta săvârșită de inculpatul Roșa P., astfel cum a fost reținută și descrisă mai sus, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.

Reținând această încadrare juridică, instanța a înlăturat ca neîntemeiată cererea părților civile, formulată prin avocatul lor ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății în infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, pentru motivele arătate în continuare.

Calificarea juridică a unei fapte ca infracțiune de omor, prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal sau ca infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, este determinată de forma de vinovăție a făptuitorului, care în primul caz este intenția (intenția de a ucide), iar în al doilea caz este praeterintenția (intenția de a lovi sau de a produce o vătămare a integrității corporale sau a sănătății victimei), fără a prevedea rezultatul mai grav (moartea acesteia), deși făptuitorul ar fi trebuit și ar fi putut să-l prevadă.

În speță, inculpatul R. P. a lovit victima cu capul, palmele și pumnul în zona feței, determinând astfel dezechilibrarea, căderea și lovirea acesteia cu capul de trotuarul de ciment unde părțile se aflau, leziunile suferite, condiționate de preexistența anevrismului cerebral vascular, conducând la decesul victimei. Acțiunea violentă intenționată prin care inculpatul a urmărit cauzarea unor suferințe fizice victimei a depășit intenția sa, moartea victimei survenind fără ca inculpatul să urmărească producerea ei, datorită culpei făptuitorului care ar fi trebuit și ar fi putut să prevadă și producerea unui astfel de rezultat, mai grav.

Raportat la probele administrate în cauză, în baza cărora s-a stabilit starea de fapt descrisă mai sus, instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, întrucât inculpatul nu a acționat în plan subiectiv cu intenția de a ucide victima, ci cu intenția de a-i aplica o corecție fizică, intenția sa fiind depășită sub aspectul laturii subiective: lovirea sau vătămarea este comisă cu intenție, iar rezultatul mai grav, moartea victimei, survine datorită culpei cu neprevedere a făptuitorului.

În circumstanțiere, pentru individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a apreciat că nu se poate reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal, astfel cum s-a solicitat și de către inculpat și de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.

-Năsăud, sub acest aspect reținând că, pentru operarea circumstanței atenuante a provocării nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare, ci este necesar ca victima să dovedească o agresivitate sau o comportare considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Deși legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, pentru existența unei puternici tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celui în cauză (provocatului) trebuie să aibă o apropiată semnificație cu faptele provocatorului.

În speță, așa cum a declarat însuși inculpatul, victima l-ar fi înjurat (pe țigănește), după ce "când l-a strâns în brațe, când l-a împins";, inițial părțile îmbrâncindu-se reciproc, apoi l-a prins de piept, fără să-l lovească (potrivit declarației de la urmărirea penală, "l-a prins ușor de gât";), l-a împins în peretele localului în fața căruia se aflau, acțiuni care l-au determinat pe inculpat să-l întrebe pe Rezmiveș David de ce a acționat astfel, pentru ca apoi, fără să mai aștepte răspunsul cuvenit, inculpatul să-i aplice loviturile cu capul, palmele și pumnul în zona feței, în urma cărora victima s-a dezechilibrat și a căzut. Se

reține și precizarea inculpatului, în prima declarație dată la urmărirea penală, potrivit căreia el cunoștea că Rezmiveș David "este foarte prost când este beat";.

Din modalitatea în care a declarat inculpatul atât la urmărirea penală cât și în instanță, se poate trage concluzia că inculpatul a intrat în panică, mai ales, după ce a văzut victima căzută la pământ, probabil realizând urmările acțiunilor sale.

Pentru a aprecia incidența circumstanței atenuante a provocării trebuie să se țină seama de gravitatea concretă a culpei fiecăreia dintre părți și să se stabilească gradul acesteia ținând seama de semnificația reală a comportamentului victimei infracțiunii și a replicii făptuitorului.

Ori, în speță, comportamentul victimei, descris anterior, aflată în stare avansată de ebrietate (după cum reține raportul de autopsie), de a-l înjura, de a-l prinde de piept (ușor, fără a-l lovi!) și împinge pe inculpat în perete, nu a fost de natură a constitui o provocare reală pentru inculpat, condițiile concrete în care au acționat părțile îndreptățind instanța să aprecieze că inculpatul nu s-a aflat într-o stare de puternică tulburare sau emoție atunci când l-a lovit pe Rezmiveș David.

În drept, fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală. S-a reținut că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, raportat la sentința penală nr. 222/2009 a Judecătoriei Dej, pronunțată în dosar P.Nr. _

, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sus-menționată sentință, din a cărei executare inculpatul s-a liberat condiționat la_, cu un rest neexecutat de 518 zile de închisoare.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere, în primul rând, împrejurarea că acesta a ales să fie judecat după procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 320 indice 1 Cod procedură penală, conform căreia inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege. În concret, în cazul infracțiunii prev. de art.183 Cod penal, limitele reduse de pedeapsă, conform art. 320 indice 1 Cod procedură penală, sunt de 3 ani și 4 luni închisoare și 10 ani închisoare.

Procedând la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, natura și pericolul social concret al faptei comise, circumstanțele săvârșirii ei, urmările cauzate și persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, astfel cum s-a arătat anterior și are o bogată activitate infracțională anterioară, potrivit cazierului aflat la dosar (f.155 dosar urmărire penală), a recunoscut constant

fapta dedusă judecății și a manifestat regret cu privire la aceasta.

S-a ținut cont și de concluziile referatului de evaluare nr. 738/_ întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud(f. 126 și urm. dosar fond), potrivit cărora inculpatul ar putea prezenta perspective de reintegrare socială, în condițiile în care ar beneficia de o intervenție specializată pe orientarea comportamentului întrun sens pro-social, prin creșterea abilităților de evitare a situațiilor de conflict și controlului consumului de alcool., în paralel cu suplinirea nivelului de studii sau dobândirea unei calificări profesionale care să îi faciliteze accesarea unui loc de muncă stabil, după eliberare, precum și menținerea stabilității afective în cadrul familiei și îmbunătățirea situației materiale și financiare prin mijloace licite.

Așa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatului R. P. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

La stabilirea pedepsei complementare, respectiv a drepturilor interzise inculpatului s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, urmările acesteia.

Deoarece infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 222/2009 a Judecătoriei Dej, pronunțată în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 175/2009 a Tribunalului C., în temeiul disp. art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 518 zile de închisoare rămas neexecutat din sentința menționată anterior, dispunându-se contopirea între pedeapsa ce s-a aplicat prin prezenta sentință și restul de pedeapsă, rămas neexecutat, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal pentru o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 2 Cod penal rap. la art. 64 alin. 1 lit. a, b Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.

În conformitate cu disp. art.350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 19 octombrie 2011 la zi,

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În temeiul disp. art. 14, 346 Cod procedură penală, rap. la art. 1349 alin. 1 și 2 Cod civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, modificată, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 300,80 lei către S. de A. B., reprezentând serviciile de asistență medicală de urgență și transport,, plus dobânda legală(calculată conform O. G. Nr. 9/2000), începând cu data de_ și până la achitarea integrală a sumei datorate.

În ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată C. V., tatăl victimei, cu privire la acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, aceasta a fost respinsă, deoarece partea vătămată C. V. a decedat în cursul procesului, potrivit certificatului de deces, în copie depus la dosar(f. 132).

Sub aspectul daunelor morale solicitate, probele testimoniale administrate în cauză, la propunerea mandatarului părților civile, nu au făcut în nici un fel dovada prejudiciului moral pretins suferit. Astfel, martorul Varady G. (f.198) a declarat doar că l-a cunoscut și pe inculpat și pe victimă, iar dintre aparținătorii acesteia din urmă, doar pe T. V., pe care-l cunoaște din vedere, fără să discute cu el. Martorul a precizat că nu știe dacă T. V. a fost sau nu afectat în vreun fel de moartea fratelui său, Rezmiveș David. La rândul său, martora Trombițaș M. (f.199), a declarat că deși a îngrijit-o pe bunica părții civile T.

V. până recent (în urmă cu o lună), nu a observat ca partea civilă să fie afectată în vreun fel de moartea victimei (să fie trist sau supărat).

Chiar dacă se prezumă că între părinți și copii, pe de o parte și între frați pe de altă parte, există legături puternice de afecțiune, pe cale de consecință că prin fapta inculpatului părțile vătămate părți civile ar fi suferit un prejudiciu moral, inculpatul fiind răspunzător de toate consecințele faptei sale și fiind ținut să acopere integral paguba produsă, dovada prejudiciului trebuie făcută și în această situație de către partea vătămată, despăgubirile morale neputând fi solicitate prin simplul fapt al decesului, trebuind să se dovedească legătura afectivă existentă între ea și victimă, deoarece există situații în care între aceste categorii de persoane nu există nici o relație afectivă care să justifice pretențiile la repararea prejudiciului afectiv.

Soluția sub aspectul laturii civile (despăgubirilor morale solicitate) este în concordanță și cu Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal, potrivit căreia "în caz de deces, reparația prejudiciului de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei, pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături afective strânse cu victima în momentul decesului";.

A opera doar cu prezumții sau în virtutea unei practici judiciare(cum s-a solicitat), fără o minimă dovadă cu privire la existența unei pretinse legături de afecțiune a părților civile și victima, ar da naștere unor situații arbitrare și subiectivismului. Totuși, în speță, atât inculpatul cât și apărătorul acestuia, cu ocazia concluziilor pe fond sau a audierii inculpatului, s-au declarat de acord cu acordarea daunelor morale, dar într-un cuantum mai mic decât cel solicitat (apărătorul inculpatului) și potrivit aprecierii instanței (inculpatul).

De aceea, instanța a dispus, în conformitate cu disp. art. 14 alin. 1,2 și 3 lit. b și alin. 5 Cod procedură penală, art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil și art. 1391 alin. 2 Cod civil, ca inculpatul să plătească, cu titlu de daune morale, către părțile vătămate părți civile T. V., G. C., C.

P., S. G. câte 1.000 euro sau echivalentul în lei la data plății. La stabilirea cuantumului acestor daune morale s-a avut în vedere disponibilitatea inculpatului de a repara prejudiciul moral prezumat, chiar nedovedit și gradul de rudenie dintre victimă și cei ce au solicitat despăgubirile morale.

Raportat la soluția dată în cauză, de condamnare a inculpatului, în temeiul disp. art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum total de 3.625 lei, sumă care include cheltuielile de la urmărirea penală, pe cele de la fond, pentru expertiza medico- legală efectuată la fond și pe cele legate de asistența judiciară obligatorie a inculpatului, în conformitate cu dispozitivul hotărârii și a dovezilor existente la dosar.

S-a reținut că apărătorul părților vătămate părți civile nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile pe care le reprezintă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal părțile civile T.

V., G. C., C. P. și S. G., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din data de 11 februarie 2013, prin apărător ales, părțile civile au precizat că apelul vizează latura penală a cauzei, solicitând schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat prev.de art.174, art.175 lit.i Cod penal și condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, cu înlăturarea art.320/1 Cod procedură penală, la pedeapsa închisorii orientată spre maximul special de 25 de ani închisoare.

În subsidiar părțile civile au solicitat majorarea pedepsei aplicate de instanța de fond pentru infracțiunea prev.de art.183 Cod penal la 10 ani închisoare, cu aplicarea unui spor de contopire cu restul rămas neexecutat din sentința penală nr.222/2009 a Judecătoriei Dej.

S-a apreciat că martorul Ciobotari Claudiu C. a dat o declarație nesinceră, care trebuia înlăturată de instanța de fond.

În raport de declarația martorului C. C., care a arătat că deși i-a atras atenția inculpatului că a omorât-o pe victimă, acesta i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în zona capului, apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice, inculpatul acceptând posibilitatea producerii decesului victimei.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară s-a arătat că raportat la modul de săvârșire a faptei, la urmările produse, la momentul săvârșirii faptei (în timp ce inculpatul se afla în perioada liberării condiționate din executarea altei pedepse), la persoana inculpatului, care posedă multiple antecedente penale, se impunea aplicarea pedepsei maxime prevăzute de lege.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 Cod procedură penală, curtea constată că apelurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale.

A rezultat din ansamblul probator că la data de_, în jurul orei 18,50, în centrul localității R., județul B. -Năsăud, după ce anterior victima Rezmiveș David îl prinsese de gât, inculpatul R. P. a lovit victima cu capul în zona feței, aceasta s-a dezechilibrat și s-a lovit de trotuar, după care a decedat.

Analiza obiectivă a probelor administrate în cursul urmăririi penale relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului R. P. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat să fie judecat în procedura reglementată de art.320/1 Cod procedură penală privind recunoașterea vinovăției, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.

Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, reduse cu o treime ca efect al reținerii prevederilor art.320/1 Cod procedură penală, ținând seama de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de împrejurările în care a fost comisă, dar și de persoana și conduita inculpatului, constatând că acesta a dat dovadă de perseverență infracțională, sfidând valorile sociale ocrotite de lege.

Având în vedere toate împrejurările comiterii faptei (pe fondul unei discuții între inculpat și victimă legată de o persoană de sex feminin, ambii aflându-se sub influența alcoolului, alcoolemia victimei fiind de 1,60 g/l alcool pur în sânge, fără a se dovedi intenția inculpatului de suprimare a vieții victimei, ci doar de a-i aplica o corecție fizică) curtea apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare a fost judicios dozată de instanța de fond, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, în limite reduse cu o treime ca efect al reținerii prevederilor art.320/1 Cod procedură penală, este închisoarea de la 3 ani și 4 luni la 10 ani.

Nu poate fi primită solicitarea părților civile apelante de schimbare a

încadrării juridice, câtă vreme actele medico-legale întocmite în cauză (raport de constatare medico-legală - f.43-53 dosar u.p., raport de expertiză medico legală - f.138-142 dosar fond) au statuat că leziunile cauzate victimei de către inculpat ar fi necesitat pentru vindecare un număr maxim de 15-16 zile de îngrijiri medicale, fără ca vreuna dintre aceste leziuni să fi pus în primejdie viața victimei, nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere juridic.

Pentru încadrarea unei fapte ca infracțiune de omor nu este suficient să se constate că s-au aplicat lovituri într-o zonă vitală, ci este necesar ca acele lovituri, prin intensitatea lor, prin obiectul vulnerant folosit, să fi fost apte a conduce la deces.

În prezenta cauză nu s-a demonstrat că inculpat a aplicat victimei lovituri de o intensitate deosebită, care să fi cauzat leziuni apte a produce decesul.

Între raportul de constatare medico-legală și raportul de expertiză medico- legală nu există vreo contradicție care să fi necesitat avizarea vreunuia dintre aceste acte sau întocmirea unui raport de nouă expertiză medico-legală.

De asemenea niciunul din actele medicale nu exclude posibilitatea ca leziunile tanatogeneratoare să fi fost produse și prin mecanismul de lovire-cădere, împrejurare care profită inculpatului.

Totodată actele medicale concluzionează că moartea victimei a fost violentă, nefiind necesară lămurirea împrejurării dacă moartea a fost sau nu violentă, prin efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală.

Această solicitare a apelanților a avut la bază nota de consultanță (f.35) întocmită de expertul medico-legal Dan Paul Mucichescu, în care se arată că este necesară efectuarea unei noi expertize la IML C. pentru lămurirea felului morții - violentă sau neviolentă.

Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pe baza actelor medicale care au stabilit că moartea victimei a fost violentă, că apelanții nu au formulat apel în favoarea inculpatului, lămurirea eventualului caracter neviolent al morții nu ar putea să profite decât inculpatului, nefiind o probă utilă pentru solicitările părților civile, motiv pentru care cererea în probațiune a fost respinsă.

De asemenea s-a constat că nota de consultanță a avut la bază rapoartele medico-legale întocmite în cauză, astfel că nu poate fi primită mențiunea finală a expertului în sensul că examinările microscopice nu au evidențiat prezența unui anevrism, câtă vreme acesta nu a efectuat vreo examinare microscopică.

Anevrismul reprezintă o umflătură a unei artere într-un punct oarecare, umflătură care se umple de sânge lichid sau coagulat, iar dacă în urma unei emoții sau încordări se rupe, moartea se produce fulgerător.

Indiferent de existența ori inexistența anevrismului cerebral, între loviturile aplicate de inculpat și moartea victimei există raport de cauzalitate, întrucât fără acțiunea de lovire exercitată de inculpat nu ar fi survenit căderea victimei, producerea leziunilor în zona capului și ulterior decesul acesteia.

Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondate apelurile declarate de către părțile civile T. V., G. C.

, C. P. si S. G., împotriva sentinței penale nr. 170/F din 19 decembrie 2012 a Tribunalului B. Năsăud.

În baza art.383 alin.1/1, art.350 Cod procedură penală se va menține starea de arest preventiv a inculpatului R. P., fiul lui I. si Regina, născ.la_, aflat in prezent in Penitenciarul Gherla, lăsarea acestuia în libertate continuând să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, raportat la elementele care caracterizează persoana inculpatului, acesta fiind cunoscut cu manifestări agresive, suferind anterior multiple condamnări, astfel că există un risc real de a comite noi infracțiuni, prin care ordinea publică să fie periclitată.

În baza art.383 alin.2 Cod procedură penală, art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. P. timpul arestului preventiv, începând cu data de 19 octombrie 2011 și până în prezent.

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. B. Maxim.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați apelanții părți civile să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de către părțile civile T. V. ,

G. C., C. P. si S. G., împotriva sentinței penale nr. 170/F din 19 decembrie 2012 a Tribunalului B. Năsăud.

Menține starea de arest preventiv a inculpatului R. P., fiul lui I. si Regina, născ.la_, aflat in prezent in Penitenciarul Gherla.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. P. timpul arestului preventiv, începând cu data de 19 octombrie 2011 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.

B. Maxim.

Obligă pe apelanții părți civile să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si partea civilă T. V. si de la comunicare cu restul părților.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2013.

PREȘEDINTE,			JUDECĂTOR,		GREFIER,
L. M.	M.	Ș.	M.	B.

Red.L.M./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: B. D. la

← Sentința penală nr. 514/2013. Loviri sau vătămări...		Sentința penală nr. 62/25. Loviri sau vătămări cauzatoare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 257/2013. Vătămare corporală gravă Decizia penală nr. 915/2013. Vătămare corporală gravă Sentința penală nr. 5/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Sentința penală nr. 514/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Sentința penală nr. 62/25. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Sentința penală nr. 355/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Sentința penală nr. 52/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Decizia penală nr. 171/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte