Decizia penală nr. 13/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Operator date nr. 2516
Decizie penală Nr. 13/2013 Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: S. M.
Judecător: D. B. Ț.
Judecător: C. T., președinte secție penală Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. B. ușan din cadrul DIICOT Biroul Teritorial S.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R. L. împotriva sentinței penale nr. 57 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică inculpatul R. L., asistat de apărător ales P. Mircea, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului declarat.
Reprezentantul inculpatului minor R. L. solicită instanței admiterea recursului și rejudecând admiterea cererii de eliberare provizorie formulată de inculpatul R. L. pentru motivele arătate în cererea de recurs.
Reprezentantul inculpatului, apreciază sentințe penală nr. 57 din_ a Judecătoriei Z., prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar este netemeinică deoarece instanța nu a ținut cont de toate circumstanțele personale ce îl privesc pe inculpat și care ar fi putut duce la pronunțarea unei hotărâri diferite în prezenta cauză.
Aceste circumstanțe sunt legale în principal de faptul că inculpatul R.
L. este minor, și că atâta vreme cât există mijloace alternative la dispoziția instanței, aceasta va trebui să le ia în considerare cu atât mai mult în cauze în care este vorba de inculpați minori.
La stabilirea măsurilor ce trebuie luate față de un inculpat minor instanța trebuie să țină seama de faptul că în perioada de formare și dezvoltare ei nu posedă același discernământ ca și majorii și că eu sunt mult mai receptivi la influențele care se exercită asupra lor, de faptul că minorii au o experiență mai redusă de viață putând cădea mai ușăr în greșeli. Totodată, aceasta este vârsta la care minorii pot mai ușor reeducați, și aceasta se datorează tocmai perioadei de formare prin care aceștia trec.
O măsură de arestare preventivă pe termen lung precum și aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cazul infractorilor minori nu poate avea decât un efect negativ asupra lor, existând în acest sens anumite studii care arată că
rata recidivei în cazul aplicări unor pedepse cu închisoarea în cazul unor inculpați minori este mai ridicată decât în cazul în care se aplică de către instanță o măsură educativă.
Inculpatul minor R. n L. are nevoie de consiliere psihologică arată reprezentantul acestuia. Măsurile luate de inculpații minori trebuie să fie total diferite de pedepsele și măsurile aplicate majorilor, accentul fiind pus pe necesitatea facilitării reintegrării acestuia în comunitate, astfel conform prevederilor art. 40, alin. 1 din Convenția pentru promovarea drepturilor copilului, la care România a aderat prin Legea 181/1990. Tot în această convenție este prevăzut faptul că este de preferat ca minorii să nu fie supuși procedurilor juridice standard și instituționalizării, adoptându-se mai degrabă soluții alternative pentru a se asigura copiilor un tratament în interesul bunăstării lor și proporțional cu situație lor și cu infracțiunea săvârșită.
În cauza Jiga contra României s-a arătat faptul că deși anumite infracțiuni prezintă un pericol social special pentru ordine publică, acesta scade odată cu trecerea timpului, prin urmare se impune de fiecare dată reevaluarea condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru menținerea arestării preventive.
Reprezentantul inculpatului, apreciază că consilierea inculpatului minor pe parcursul desfășurării procesului penal măresc șansele de resocializare ale copilului, fapt ce se impune în cazul minorilor deoarece aplicarea unor pedepse grave sau luarea unor măsuri restrictive de liberate pe o perioadă lungă de timp pot avea repercursiuni grave asupra dezvoltării minorului.
Art. 37 din Convenția pentru promovarea drepturilor copilului, la care România a aderat prin Legea 181/1990, este prevăzut faptul că arestarea minorului este o măsură extremă și aceasta trebuie să fie dispusă pe o durată cât mai mică.
Prin elementele de probă existente în cauză, se impune concluzia că prelungirea măsurii arestării preventive nu se impune în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 5, pct. 1 din CEDO, privind cazurile în care de excepție în care o persoană poate fi lipsită de apărare.
Potrivit dispozițiile art. 160 ind. h, alin. 3 Cod procedură penală, minorul mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale de o durată de cel mult 20 de zile, numai dacă sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 Cod procedură penală. Totodată, acest art. mai prevede că arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale nu poate să depășească în total, un termen rezonabil și nu mai mulat de 90 de zile, dar în prezenta cauză, arată reprezentantul inculpatului minor R. L., acesta arestat preventiv de o perioadă mult mai mare.
Acest minor a recunoscut tot organelor de cercetare, iar lăsarea lui în libertate nu va zădărnici cercetările acestor organe, putând fi audiate persoanele înșelate, se va putea efectua perchezițiile informatice, se va putea audia minorul Zamfir Ionuț și toate celelalte.
Obligațiile puse în sarcina inculpatului, scopurile prevăzute de legiuitor pot fi asigurate și în condițiile eliberării inculpatului. Inculpatul are 16 ani, perioada petrecută deja în arest este suficientă, nefăcându-se nimic în această perioadă pentru reeducarea lui.
Pentru aceste considerente, reprezentantul inculpatului R. L., solicită instanței admiterea recursului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Având cuvântul asupra recursului formulat reprezentantul Ministerului Public, procuror D. B. ușan, solicită instanței respingerea recursului formulat de inculpatul R. L. .
Cu privire la hotărârea din 23 ianuarie 2013, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reprezentantul Ministerului Public, arată că în toată această perioadă au fost efectuate 4 percheziții informatice, au fost audiate un număr de 40 de persoane vătămate, cercetarea fiind extinsă și asupra altor persoane respectiv fratele și tatăl inculpatului. Insistă în realizarea unei confruntări între inculpatul minor R. L. și inculpatul major Pucean D. .
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și la datele referitoare la fapte, respectiv natura și gravitatea infracțiunilor comise și rezonanța negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
Măsura liberării provizorii nu își atinge scopul, întrucât inculpatul poate să își ia laptop-ul și să își continue activitatea infracțională întrucât nu are cum să fie verificat, în unele cazuri când contacta părțile vătămate își păstra numerele acestora de telefon, pentru a evita să le răspundă la telefon și a le da socoteală în legătură cu banii trimiși, astfel că poate influența părțile vătămate odată pus în libertate. S-au făcut studii de profil de către organizații americane, prin care s-a determinat că profilul inculpatului care săvârșește infracțiuni informatice este un tânăr între 15-21 de ani, iar acest gen de infracțiuni sunt deosebit de periculoase, astfel că există suficiente motive pentru respingerea cererii.
Este adevărat că inculpatul este minor și acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, însă numărul părților vătămate induse în eroare este foarte mare. Consideră că faptele acestuia prezintă un caracter deosebit de grav al pericolului social.
Raportat la condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordine publică, conform art. 148, lit. f) Cod procedură penală, reprezentantul Ministerului Public, procuror D. B. ușan arată că existența pericolului public rezultă din însuți pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul de-a lungul lungii activități infracționale. Apreciază existența unui pericol concret pentru ordine publică, motiv pentru care solicită instanței respingerea recursului și cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
T. ,
Prin sentinta penala nr.57/_ a Judecatoriei Z. în temeiul art.1608aalin.6 raportat la art.1602Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. L. -M., fiul lui C. V. și R. născut la data de_ în municipiul București sector 2, cu domiciliul în comuna Ș. de Jos, I.
F. nr.13 jud Ilfov, C.N.P.1., arestat preventiv în baza încheierii penale 5/A din data de_ a Judecătoriei Z. și a încheierii penale 5/R din data de_ a T. ui S. .
S-a constat că inculpatul a fost asistat de către apărător ales av. P. Mircea.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe și înregistrată în prezentul dosar la data de_, inculpatul R. L. -M. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că măsura arestării preventive nu se mai impune în momentul de față, iar procesul penal poate fi continuat și fără a se aplica o măsură atât de drastică, regula în procesul penal fiind cercetarea în stare de libertate, arestarea preventivă fiind excepția. În susținerea cererii prin apărător ales inculpatul a arătat că fiind minor măsura arestării preventive este o măsură extremă care trebuie dispusă pe o durată cât mai scurtă posibilă în acest sens fiind și art. 37 din Convenția cu privire la drepturile copilului din data de_, ratificată de România prin Legea 18/1990. Se susține de asemenea că inculpatul a recunoscut faptele și a regretat sincer săvârșirea acestora, pericolul concret existent la momentul luării măsurii arestării preventive s-a estompat. Apărătorul inculpatului mai arată că în speță datorită dezvoltării specifice vârstei de 16 ani minorul a fost influențat de către majori și chiar de către membrii familiei sale care nu i-au atras atenția asupra consecințelor faptelor sale, în situația dată pentru îndreptarea minorului și reintegrarea sa socială nu îi poate fi de folos arestul preventiv ci luarea unor măsuri speciale de consiliere psihologică a acestuia, interesul minorului primează față de interesul desfășurării urmăririi penale. De asemenea se arată că în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor acesta nu poate împiedica în nici un fel desfășurarea procesului penal.
Au fost atașate la dosarul cauzei dosarul_ al Judecătoriei Z. având ca obiect soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului
R. L. M. și dosarul nr._ al Judecătoriei Z. privind soluționarea propunerii de prelungire a măsuri arestului preventiv a inculpatului.
Analizând actele dosarului instanța de fond a constatat că prin Încheierea penală nr.5/A din data de_ pronunțată în Dosar nr._ al Judecătoriei Z. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul minor R. L. M. pentru o perioadă de 19 de zile de la data de_ la data de_ .
Prin încheierea penală nr. 6/A din data de_ pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Z. a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului R. L. M. și s-a dispus luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Prin
încheierea penală nr. 5/R din data de_ a T. ui S. a fost admis recursul declarat de către procuror, a fost casată încheierea penală 5/A /_ a Judecătoriei Z. și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului minor R. L. M. pe o perioadă de 20 de zile de la data de_ până la data de_ ora 22.45.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii respectiv prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală. Instanța de fond a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, iar pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate rezultă atât din gravitate extremă a faptelor pentru care este cercetat, modul de comitere. Temerea că odată pus în libertate
inculpatul va comite din ou fapte de acest gen, dar și din reacția publică la aceste fapte și sentimentele de insecuritate în rândul opiniei publice. Prin
încheierea 5/R /2013 a T. ui S. se reține că cu toate că inculpatul este minor, prelungirea arestării preventive este necesară în scopul bunei desfășurări a urmăririi penale, chiar și Curtea europeană a drepturilor omului acceptă luarea unei măsuri extreme când există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecății în stare de libertate.
Față de cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat, prima instanță a constatat potrivit art. 1608Cod procedură penală că aceasta este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin.1 C.p.p., art. 1606alin.2 și art. 1607C.p.p.
Inculpatul a fost ascultat declarând că a realizat gravitatea faptelor sale, se va prezenta la proces ori de câte ori va fi chemat și nu va mai săvârșii fapte penale (f. 13).
Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie pentru început să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă prevăzută la art. 1602alin.1 C.p.p. cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol. Însă din coroborarea celor două texte menționate anterior rezultă caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar chiar și în ipoteza în care inculpatul nu se află în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602alin.2 C.p.p. Cu prilejul aprecierii temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar nu se analizează dacă se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă, ci doar dacă, în funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună. Dacă nu s-ar menține temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sau acestea s-ar schimba, instanța ar avea obligația să dispună revocarea sau înlocuirea arestării preventive și nu s-ar mai pune problema liberării provizorii. În verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie instanța trebuie să pornească de la una din premisele esențiale ale liberării provizorii și anume subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în consecință instanța pentru a constata temeinicia liberării provizorii trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care să justifice convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului este oportună și nu implică riscurile de la art.1602alin.2. C.p.p.
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Față de inculpatul R. L.
M. a fost pusă în mișcare acțiunea penală săvârșirea infracțiunilor de: inițiere sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 99 și următ. C.p, înșelăciune în formă continuată prev de 215 alin 1 și 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 și următ. C.p și cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea și modificarea de date informatice ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. și art. 99 și următ. C.p, infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mică de 18 ani, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este necesară, astfel încât, potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive să poată fi realizat și prin lăsarea inculpatului în libertate provizorie.
Având în vedere considerentele de mai sus, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele petentului, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
În ce privește persoana inculpatului instanța de fond a avut în vedere faptul că acesta nu are antecedente penale, este în vârstă de 16 ani, a abandonat cursurile școlare după clasa a opta, nu desfășoară o activitate din care să obțină în mod licit venituri existând indicii că acesta nu beneficiază de o supraveghere și o educație corespunzătoare din partea părinților.
În analiza circumstanțelor personale ale inculpatului nu se poate face abstracție nici de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și modul de săvârșire a acestora: activitatea infracțională reținută in sarcina inculpatului este una complexă, care s-a desfășurat pe o perioadă mare de timp și a creat prejudicii unui număr impresionant câteva sute de părți vătămate, acesta în ciuda vârstei participând in mod activ la săvârșirea faptelor, a manifestat inițiativă și o mare dexteritate în relaționarea cu ceilalți inculpați și cu victimele faptelor sale, nu se poate reține că acesta a acționat doar sub influența celorlalți inculpați majori și că nu a conștientizat pe deplin gravitatea și consecințele faptelor sale, din atitudinea acestuia rezultă o indiferență totală față de situația creată persoanelor vătămate. Toate aceste aspecte denotă caracteristici personale ale inculpatului din care rezultă periculozitatea persoanei inculpatului, perseverența cu care își duce la îndeplinire rezoluția infracțională, independent de influența altor persoane, și în același timp presupunerea rezonabilă că odată pus în libertate pentru a-și asigura nivelul de trai cu care deja s-a obișnuit, inculpatul va apela la același mijloc facil de a obține venituri săvârșind din nou infracțiuni similare, perioada scurtă de arest preventiv nefiind în măsură să constituie un avertisment suficient pentru inculpat, din contră poate fi apreciată ca și o încurajare în continuarea activității infracționale și perfecționarea mijloacelor de săvârșire a faptelor. Având în vedere mijloacele prin care inculpatul a săvârșit astfel de fapte - crearea de conturi fictive pe situri de profil de pe internet, săvârșirea unor fapte de aceeași natură este facilă și fără posibilitatea concretă de a fi descoperite imediat.
Pe lângă riscul săvârșirii unor noi infracțiuni, instanța a apreciat că în speță este incident și un alt impediment al acordării liberării provizorii a
inculpatului, respectiv riscul de a fi adusă atingere bunei desfășurări a procesului penal și zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
În susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apărătorul inculpatului a susținut că în condițiile în care în prezent inculpatul a recunoscut toate faptele pentru care este cercetat și a dat declarații detaliate, este întemeiată liberarea acestuia și nu există riscul zădărnicirii aflării adevărului în cauză. Instanța de fond a reținut că inculpatul a recunoscut dar faptele descoperite și probate de către organele de urmărire penală, pus în fața probelor, acesta nu a participat activ la descoperirea altor fapte, motiv pentru care deși recunoaște că activitatea infracțională a fost începută anterior lunii noiembrie 2012 (perioadă din care au fost autorizate interceptările convorbirilor telefonice) acesta nu a făcut cunoscute numele persoanelor vătămate prin faptele sale anterioare, urmând a fi continuate cercetările în sensul descoperirii faptelor din perioada respectivă și identificarea persoanelor vătămate.
Având în vedere complexitatea crescută a cauzei, complexitatea activității infracționale ce face obiectul cercetărilor în Dosarul 63/D/P/2012 al DIICOT - Biroul Teritorial S., probatoriul vast care urmează a fi administrat în cauză, ținând cont de faptul că inculpatul a acționat într-un grup organizat, pe o perioadă foarte lungă de timp, pe o rază teritorială mare, că a intrat în legătură cu foarte multe persoane, faptul că interceptările nu au fost făcute pe toată perioada desfășurării activității infracționale și că în acest context există presupunerea rezonabilă că este posibil să nu fi fost identificați toți participanții și să existe și alte acte materiale săvârșite de inculpați și nedescoperite de organele de urmărire penală, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest preventiv întrucât odată lăsat in libertate este posibil să ascundă urmele unor acte infracționale ce nu au fost depistate până in prezent sau sa îngreuneze operațiunea de identificare a tuturor persoanelor participante la activitatea infracțională, inculpatul având posibilitatea de a lua
legătura cu acesta și de a le influența. Această convingere a judecătorului nu poate fi înlăturată de faptul că inculpatul a recunoscut toate faptele reținute în sarcina sa de către organele de urmărire penală, atâta timp cât acesta a recunoscut doar faptele descoperite și probate de organele de urmărire penală fără a oferi informații de natură a duce la descoperirea altor fapte și aflarea întregului adevăr în cauză. Prima instanță a avut în vedere și faptul că în cauză sunt cercetați și membri ai familiei inculpatului ( tatăl și fratele) atrași în activitatea infracțională de către inculpatul minor, lăsat în libertate împreună cu aceștia inculpatul va încerca îngreunarea activității de cercetare și descoperirea întregului adevăr.
Pe lângă toate aceste considerente, prima instanță a avut în vedere faptul că prin încheierea 5/R din data de_ a T. ui S. s-a statuat cu autoritate de lucru judecată că la acel moment scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin lăsarea inculpatului în libertate, chiar dacă față de acesta s- a dispus o măsură preventivă restrictivă de drepturi, aceste scop putând fi atins doar prin privarea de libertate a inculpatului. În timpul extrem de scurt scurs de la acel moment și ținând cont de actele de cercetare penală care au putut fi efectuate în acest timp, instanța a constatat că nu s-a produs nici o schimbare a stării de fapt care să justifice cercetarea în liberate și constituie o garanție suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal cu inculpatul minor în stare de libertate.
Pornind de la circumstanțele personale ale inculpatului reținute anterior, conduita anterioară dar și atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, instanța de fond a apreciaT că recunoașterea formală a faptelor în fața probatoriului administrat în cauză, nu reprezintă o garanție a faptului că este înlăturat pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate și nici pericolul ca inculpatul să săvârșească fapte similare. În plus datorită complexității deosebite a cauzei și având în vedere și faptul că cercetările nu sunt finalizate, este întemeiată suspiciunea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin ascunderea mijloacelor de probă încă nedescoperite.
Având în vedere considerentele de mai sus prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cele două condiții negative cuprinse în art. 1602alin.2 C.p.p. și lăsarea în libertate a inculpatului nu asigură, potrivit art. 136 alin.2 C.p.p, scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 C.p.p, si anume, a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
Față de complexitatea cauzei, natura gravă a infracțiunii, rezonanța în opinia publică și nu în ultimul rând persoana inculpatului, prima instanță a apreciat că inculpatul prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică iar măsurile prev. de art. 1602alin.3 C.p.p nu sunt în măsură a -l înlătura și nici durata arestului preventiv nu a dus la diluarea acestui pericol.
Chiar daca in condițiile art. 5 paragraful 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel cum acest text este interpretat in jurisprudența CEDO, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil si de a fi eliberat in cursul procedurii, prima instanță a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată la stadiul actual al procedurii prin raportare la: natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, puternica rezonanța socială negativă a acestei fapte, necesitatea asigurării unei bune administrări a probelor, durata arestului preventiv (care este relativ scurtă, se încadrează noțiunii de termen rezonabil), această durată nefiind în măsură a înlătura pericolul concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului. În aceste condiții prima instanță a apreciat că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive luată față de inculpatul minor pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Față de toate considerentele de mai sus, în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. L. M. .
S-a constatat că asistența juridică obligatorie a inculpatului a fost asigurată de către apărătorul ales av. P. Mircea.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. L., solicitând judecarea in stare de libertate, obligându-se să se prezinte la toate termenele de judecată și să se respecte toate obligațiile ce-i vor fi impuse.
Examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, tribunalul a reținut ca recursul declarat de inculpatul minor este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat in dosarul 63/D/P/2013 al DIICOT -Biroul Teritorial S. pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 99 și următ. C.p, înșelăciune în formă continuată prev de 215 alin 1 și 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 și următ. C.p și cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea și modificarea de date informatice ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, în formă continuată, prev. de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. și art. 99 și următ. C.p, infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani .
Prin incheierea penală nr.5/A din data de_ pronunțată în Dosar nr._ al Judecătoriei Z. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul minor R. L. M. pentru o perioadă de 19 de zile de la data de_ la data de_ .
Prin încheierea penală nr. 6/A din data de_ pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Z. a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului R. L. M. și s-a dispus luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Prin încheierea penală nr. 5/R din data de_ a T. ui S. a fost admis recursul declarat de către procuror, a fost casată încheierea penală 5/A /_ a Judecătoriei Z. și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului minor R. L. M. pe o perioadă de 20 de zile de la data de
_ până la data de_ ora 22.45.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii respectiv prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală. Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, iar pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate rezultă atât din gravitate extremă a faptelor pentru care este cercetat, modul de comitere. Temerea că odată pus în libertate inculpatul va comite din ou fapte de acest gen, dar și din reacția publică la aceste fapte și sentimentele de insecuritate în rândul opiniei publice.
Într-adevăr, așa cum a reținut și instanța de fond, în verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să se pornească de la una din premisele esențiale ale liberării provizorii și anume subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în consecință instanța pentru a constata temeinicia liberării provizorii trebuie să constate existența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive ,insa inculpatul trebuie sa prezinte anumite garanții alternative stării de detenție,care să facă oportună lăsarea sa în libertate .
Or, vârsta acestuia, mediul social din care provine, faptul că nu are antecedente penale, că a fost cooptat în grup de către ceilalți inculpați majori, constituie garanții suficiente pentru a admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul R. L. .
Astfel, în baza art.385/15 pct.2 lit.d cpp admite recursul declarat de inculpatul R. L. împotriva sentinței penale nr. 57/_ a Judecătoriei Z. .
Casează hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza, admite cererea formulată de inculpatul R. L. de liberare sub control judiciar.
În baza art. 160 ind. 2 alin. 3 Cod procedură penală pe timpul liberării inculpatul va fi obligat să respecte următoarele:
a) să nu depășească limita teritorială a Județului Ilfov
b)să se prezinte la DIICOT-Biroul Teritorial S. sau la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat
c)să se prezinte la postul de poliție Ș. de Jos, conform programului de supraveghere intocmit de organul de de poliție sau ori de câte ori este chemat
d)să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura ( Judecătoria Zalău)
e) să nu dețină să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme
În baza art. 160 ind. 2 alin. 3 ind. 1 Cod procedură penală pe timpul eliberării provizorii inculpatul va respecta și următoarele obligații
a)să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele, precum și de martorii din dosar
b)să nu se afle în locuința peroanelor vătămate
Atrage atenția asupra prevederilor art. 160 ind. 2 alin. 4 Cod procedură penală raportat la 145 alin. 2 ind. 2 Cod procedură penală privind încălcarea cu rea credință a obligațiilor care-i revin, situație în care se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Vazind si dispozitiile art.192 alin 3 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R. L. împotriva sentinței penale nr. 57/_ a Judecătoriei Z. .
Casează hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza, admite cererea formulată de inculpatul R. L. de liberare sub control judiciar.
În baza art. 160 ind. 2 alin. 3 Cod procedură penală pe timpul liberării inculpatul va fi obligat să respecte următoarele:
a) să nu depășească limita teritorială a Județului Ilfov
b)să se prezinte la DIICOT-Biroul Teritorial S. sau la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat
c)să se prezinte la postul de poliție Ș. de Jos, conform programului de supraveghere intocmit de organul de de poliție sau ori de câte ori este chemat
d)să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura ( Judecătoria Zalău)
e) să nu dețină să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme În baza art. 160 ind. 2 alin. 3 ind. 1 Cod procedură penală pe timpul
eliberării provizorii inculpatul va respecta și următoarele obligații
a)să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele, precum și de martorii din dosar
b)să nu se afle în locuința peroanelor vătămate
Atrage atenția asupra prevederilor art. 160 ind. 2 alin. 4 Cod procedură penală raportat la 145 alin. 2 ind. 2 Cod procedură penală privind încălcarea cu rea credință a obligațiilor care-i revin, situație în care se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, _
Președinte, Judecători,
S. M. B. D. Ț. C. T.
Grefier,
M. J. D.
Red.TC/_
Dact.MJD/_ EX.2
| ← Decizia penală nr. 210/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 85/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
