Decizia penală nr. 99/2013. Omor deosebit de grav
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 99/A/2013
Ședința publică din 09 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : A. | D. L., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B. -N. , de inculpații C. N. A. și L. S. V.
, precum și de către partea vătămată D. O. împotriva sentinței penale nr. 52/F din data de 20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ privind pe inculpații C. N. A., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin. 21lit. a Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 și 176 lit. d Cod penal și de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și L.
S. V., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 21lit. a Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, ambii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., dat în dosar nr. 642/P/2011.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul C. N. A., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Mocean M. Ana din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar (
f. 21 ) și inculpatul L. S. V., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat O. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 29 ), lipsă fiind partea vătămată D. O. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpații C. N. A. și L. S. V. arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu și își mențin apelurile declarate. De asemenea, inculpatul L. S. V. depune la dosar un memoriu și arată că nu se consideră vinovat pentru infracțiunea de tâlhărie, ci pentru comiterea infracțiunii de lovire.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentanta M. ui P. arată că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. îl vizează doar pe inculpatul C. N. A. . Astfel, conform acestuia se solicită desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru continuarea judecății, respectiv pentru administrarea probelor. În acest sens, precizează că din întreg dosarul cauzei rezultă faptul că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de tentativă
la omor deosebit de grav, tâlhărie și conducerea unui autovehicul fără permis de conducere, în cazul inculpatului C. N. A. și tâlhărie în cazul coinculpatului L. S. V., vinovăție reținută potrivit procedurii simplificate prev. de art. 3201Cod procedură penală.
Arată că s-a făcut o greșită aplicare a art. 3201din Codul de procedură penală în cazul inculpatului C. N. A. în condițiile în care practica judiciară, inclusiv a Înaltei Curți de C. și Justiție este neunitară în materie. Astfel, în art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală se menționează în mod expres că dispozițiile de la alin. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detenția pe viață și susține că infracțiunea de omor deosebit de grav se pedepsește cu detenție pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani închisoare, iar în cazul tentativei la omor deosebit de grav limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 25 de ani închisoare. Solicită a se remarca sintagma utilizată de legiuitor, respectiv o infracțiune care se pedepsește cu detenția pe viață și apreciază că acest aspect se referă la pedeapsa prevăzută de legiuitor și nu la cea aplicată în concret de către instanța de judecată, precum și că nu se face nicio referire la o cauză de atenuare sau dacă fapta este consumată sau în fază de tentativă.
Reiterează practica neunitară în materie a Înaltei Curți de C. și Justiție, care inițial, într-o practică mai veche din anii 2010 - 2011 a recunoscut posibilitatea aplicării art. 3201Cod procedură penală și în cazul unei tentative de omor deosebit de grav, dar practica mai recentă, din anul 2012 este în sensul inaplicabilității acestui text de lege. Susține că sunt hotărâri pronunțate în mod constant de Curtea de Apel Alba I. sau Curtea de Apel Craiova, menținute de către Înalta Curte de Casație și Justiție și care sunt publicate în buletinul casației și indică cu titlu de exemplu nr. 250/2012 și 523/2012, în care se motivează imposibilitatea aplicării textului de lege pentru argumentele anterior expuse.
Pentru considerentele evidențiate solicită admiterea apelului Parchetului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respingerea cererii de aplicare a procedurii simplificate și procedarea la judecata pe fond a cauzei pentru inculpatul C. N. A. .
Apărătoarea din oficiu a inculpatului C. N. A. , în temeiul art. 379 pct.
1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea ca nefondat a apelului Parchetului și menținerea sentinței penale apelate ca temeinică și legală sub aspectul reținerii art. 3201Cod procedură penală.
Consideră că procedura prevăzută de art. 3201Cod procedură penală este aplicabilă și pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, pentru că strict în analiza situației inculpatului C. N. A. se pornește de la limite de pedeapsă specifice tentativei și care nu includ pedeapsa închisorii pe viață. Astfel, atât timp cât în reglementările Codului de procedură penală nu există dispoziții exprese care să excepteze tentativa de la aplicabilitatea acestor prevederi consideră că nu se impune efectuarea unei interpretări în defavoarea inculpatului. În acest sens, subscrie concluziilor procurorului ce vizează practica neunitară în materie și solicită efectuarea unei analogii conceptuale între aplicarea legii mai favorabile și aplicarea interpretării legii penale mai favorabile pentru inculpatul C. N. A. .
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței penale cu privire la cuantumul pedepsei și, rejudecând, să se dispună pronunțarea unei noi hotărâri care să aibă în vedere la individualizarea cuantumului pedepsei aspectele de care instanța de fond nu a ținut cont. Precizează că instanța de fond s-a raportat la stabilirea pedepsei la limitele superioare de pedeapsă, reduse ulterior cu o treime și solicită
a se avea în vedere referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. -N. din care rezultă că inculpatul ar putea prezenta perspective de reintegrare socială în condițiile în care ar beneficia de o intervenție specializată și de o reorientare pro socială a comportamentului. De asemenea, susține că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul C. N. A. are diagnosticul de retard mintal ușor prin prisma căruia solicită evaluarea faptei de care acesta se face vinovat.
Totodată, solicită a se avea în vedere și circumstanța atenuată prev. de art. 74 lit. c Cod penal și anume atitudinea sinceră de care a dat dovadă inculpatul atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de fond.
Pentru argumentele expuse solicită admiterea apelului.
Raportat la apelul părții vătămate și pentru argumentarea respingerii acestuia solicită și schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală, din tentativa de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal. Astfel, consideră că latura subiectivă face diferența între tentativa de omor și infracțiunea de vătămare corporală gravă, sens în care confirmă existența unei stări conflictuale, recunoscută și regretată de către inculpatul C. N. A., dar infirmă existența intenției de suprimare a vieții. Susține că intenția inculpaților a fost de a sustrage și de a se apăra, cu precizarea că inculpatul C. N. A. s-a apărat cu parul, acesta fiind mijlocul cu care a fost atacat în prealabil de către partea vătămată. Nu contestă că inculpatul a vătămat sănătatea și integritatea fizică a părții vătămate, fiind provocat și apărându-se, dar apreciază ca inexistentă o intenție directă sau indirectă de suprimare a vieții.
În consecință, pentru considerentele expuse solicită respingerea apelului părții vătămate.
Apărătorul din oficiu al inculpatului L. S. V. , solicită admiterea apelului acestuia sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în tentativă de furt calificat și lovire. De asemenea, arată că prin sentința penală apelantă inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru infracțiunea de tâlhărie, reținându-se în fapt că la data de 23 octombrie 2013, împreună cu doi copii minori și cu coinculpatul s-a deplasat la proprietatea părții vătămate de unde, cu intenție, au sustras niște mere. Proprietarul imobilului teren surprinzându-l pe inculpat s-a repezit prin amenințare cu un par asupra acestuia, care s-a apărat și care, printr-o singură lovitură de pumn peste față, nu a pus în pericol viața părții vătămate. Raportat la acest ultim aspect solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a acționat sub o puternică temere, respectiv provocare, fiind astfel înlăturată tentativa de lovituri cu consecințe deosebit de grave.
Cu privire la pedeapsa aplicată consideră că este nejustificată aplicarea pedepsei în limitele maxime de către instanța de fond în condițiile în care inculpatul și-a recunoscut faptele, a cooperat cu organele de urmărire penală și a avut o conduită corectă. De asemenea, solicită a se reține și faptul că inculpatul are o situație familială deosebit de gravă, respectiv inexistența veniturilor, necesitatea întreținerii unui minor, precum și probleme de sănătate.
Consideră că apelul părții vătămate este nejustificat pentru aspectele anterior redate, cu precizarea că, din relatările inculpatului, aceasta este o persoană extrem de violentă, cunoscută cu fapte deosebite în comunitate și implicată într-o serie de conflicte și de alte fapte antisociale.
Reprezentanta M. ui P. , raportat la apelul inculpatului C. N. A. solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav în aceea de vătămare corporală gravă. Susține că, din întreaga probațiune rezultă faptul că inculpatul a aplicat lovituri
puternice cu parul în cap părții vătămate, aceasta fiind abandonată în stare de inconștiență, suferind un traumatism cranio-cerebral grav, aspect care rezultă din actele medico-legale, respectiv fractură cominutivă și hematom subdural, care conduc la concluzia existenței unei intenții directe de a suprima viața victimei. De asemenea, solicită a se avea în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale, fiind necesare 250 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea părții vătămate. Totodată, la instanța de fond s-a consemnat faptul că partea vătămată are în prezent pareză și nu poate comunica, sens în care nu s-a putut consemna declarația acesta, context în care apreciază ca fiind certă prezența tentativei la omor deosebit de gravă și solicită respingerea apelului inculpatului.
Cu privire la apelul inculpatului L. S. V. solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în două infracțiuni concurente de furt și lovire. Susține că, în speță, raportat la modul de derulare al evenimentelor, este întrunită infracțiunea complexă de tâlhărie, care s-a comis în varianta violențelor aplicate pentru păstrarea bunului și pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, cu precizarea că sunt mai multe modalități alternative de comitere a acestei infracțiuni.
În concluzie, solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, precum și a apelului inculpatului L. S. V. .
Referitor la apelul părții vătămate D. O., apreciază că acesta este fondat cu privire la cererea de majorare a pedepsei aplicate inculpatului L. S.
V. pentru infracțiunea de tâlhărie, aspect pe care nu l-a solicitat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., pentru că acesta l-a vizat doar pe inculpatul C. N. A. pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav. Astfel, chiar dacă nu sunt contestate împrejurările legate de recunoașterea faptei, modalitatea de aplicare a procedurii simplificate și, implicit, reducerea cuantumului pedepselor, apreciază că infracțiunea de tâlhărie este în forma agravată, fiind reținute în acest sens dispozițiile legale, iar limitele de pedeapsă fiind de la 7 la 20 de ani închisoare. Precizează că este diferențiată starea de fapt pentru fiecare inculpat, precum și vinovăția și încadrarea juridică, dar apreciază că nu se poate nega contextul comiterii faptei, precum și împrejurările și consecințele asupra părții vătămate, motiv pentru care consideră că cererea acesteia de a se dispune majorarea pedepsei este justificată. În consecință, solicită admiterea apelului părții vătămate și majorarea pedepsei.
De asemenea, raportat la declarația inculpatului L. S. V. din fața
instanței de fond în care a recunoscut starea de fapt, dar nu a comis infracțiunea de tâlhărie arată că situația este similară celei din cauza precedentă și consideră că în acest moment contestarea încadrării este o problemă de apreciere și de interpretare a instanței de judecată.
Apărătorul din oficiu al inculpatului L. S. V. consideră că inculpatul trebuie să beneficieze de prevederile art. 3201Cod procedură penală, având în vedere posibilitatea reală de a cunoaște încadrarea juridică, aspecte care nu pot fi conștientizate și cunoscute în lipsa unor studii de specialitate. Astfel, apreciază că inculpatul nu a cunoscut gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa, precum și sancțiunea acesteia. În acest context, lasă la aprecierea instanței poziția procesuală a inculpatului, respectiv aceea de recunoaștere a faptelor, dar fără cunoașterea prevederii legale efective.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului C. N. A. , raportat la solicitarea Parchetului de respingere a schimbării încadrării juridice pentru inculpat arată că nu a prezentat starea de legitimă apărare ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, pentru că aceasta ar fi fost oarecum exagerată, însă solicită a se observa faptul că partea vătămată a prezentat anticipat un atac nu doar cu un
mijloc asemănător/analog cu cel al inculpatului C. N. A., ci cu un mijloc identic, respectiv cu același par. Astfel, raționând conform alin. 3 al art. 20 Cod penal care prevede că nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorată modului în care a fost concepută executarea, prin analogie, arată că doar pentru că partea vătămată nu a reușit punerea la pământ a inculpatului C. N. A. cu același par nu i se poate imputa inculpatului mai mult decât părții vătămate.
Inculpatul C. N. A. , având ultimul cuvânt, confirmă că a avut intenția de a aduna mere și nu de a o lovi pe partea vătămată. De asemenea, susține că partea vătămată a avut intenția de a-i lovi, iar ei de a restitui merele, dar partea vătămată a trecut la injurii și lovituri. Astfel, confirmă că a lovit-o o singură dată pe partea vătămată, dar datorită temerii create de către aceasta. Totodată, susține că nu a conștientizat gravitatea loviturii, că nu a prevăzut rezultatul și solicită reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul L. S. V. , având ultimul cuvânt, arată că a contribuit la lovirea părții vătămate, dar că nu a avut intenția de a o tâlhări. Apreciază cuantumul pedepsei ca fiind foarte mare și solicită reducerea acesteia. De asemenea, arată că are un copil minor în întreținere, o casă în construcție și că este de acord ca instanța să-i acorde părții vătămate suma solicitată de către aceasta.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 52/F din_ pronunțată de Tribunalul B. -
în dosar nr._ au fost condamnați inculpații :
C. N. A. , fiul lui C. N. V. și L. O., născut la data de_ în comuna Teaca, județul B. -N., domiciliat în comuna Teaca, sat Pintic, nr. 24, județul B. -N., fără forme legale în comuna Teaca, sat Pintic nr. 19, județul B. -N., CNP - 1. aflat încarcerat în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunilor de :
tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 ind. 1 lit.";a"; Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.";c"; Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 5 ani închisoare;
tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal, rap.la art. 174 și art. 176 lit.";d"; Cod penal, cu aplic. art. 53 pct. 2 lit.";a";, art. 64 Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal;
conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 320 Cod procedură penală, la pedeapsa de 10 luni închisoare.
S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit.";a"; Cod penal iar în baza disp. art. 34 lit.";b"; Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal.
Conform disp. art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 24 octombrie 2011, la zi.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal.
L. S. V. , fiul lui D. -S. și F., născut la data de_ în B., domiciliat în comuna Teaca, sat Pintic, nr. 33, județul B. -N., CNP
- 1., aflat încarcerat în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 ind. 1 lit.";a"; Cod penal, cu
aplic. art. 75 lit.";c"; Cod penal și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Conform disp. art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 24 octombrie 2011, la zi.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit.";a"; teza a II-a și lit.";b"; Cod penal.
Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la cei doi inculpați.
S-a dispus restituirea către inculpați a bunurilor ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare.
S-a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 450 lei în cursul urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 642/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților C. N. A. , fiul lui C. N. V. și L. O., născut la data de_ în comuna Teaca, județul B. -N., domiciliat în comuna Teaca, sat Pintic, nr.24, județul B. -N., fără forme legale în comuna Teaca, sat Pintic nr. 19, județul B. -N., CNP - 1., încarcerat în prezent în Penitenciarul Gherla și L. S. V. , fiul lui D. -S. și F., născut la data de_ în B., domiciliat în comuna Teaca, sat Pintic, nr. 33, județul B.
-N., CNP - 1., în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla, primul dintre aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 ind. 1 lit.";a"; Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.";c"; Cod penal; tentativă la
infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art.
174 și art. 176 lit.";d"; Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din
O.U.G. nr. 195/ 2002, toate cu aplic. art. 33 lit. "a"; Cod penal, iar cel de al doilea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 ind. 1 lit.";a"; Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.";c"; Cod penal.
În esență, în sarcina celor doi inculpați s-a reținut că, la data de_, pe timp de zi, aceștia s-au deplasat însoțiți de C. O. Filareta (sora primului inculpat și concubina celui de al doilea) și alți 2 minori, cu un autoturism condus de inculpatul C. N. A. (care nu posedă permis de conducere) la grădina părții vătămate D. O. pentru a sustrage mere; că aceștia au fost surprinși de partea vătămată care s-a deplasat la cei în cauză cu un par, cu
care a încercat să-l lovească pe inculpatul L. S. V. dar care s-a apărat cu sacul cu mere ce îl avea asupra sa astfel încât parul s-a rupt; că partea vătămată a încercat să-l lovească, cu restul de par pe inculpatul C.
N. A. care a parat lovitura și a luat parul de la partea vătămată; că inculpatul L. S. V. a lovit apoi pe partea vătămată cu pumnul în cap iar inculpatul C. N. A. a lovit-o pe aceasta cu parul în partea laterală a capului și în claviculă, după care i-a mai aplicat o lovitură de par în cap în urma căreia aceasta a căzut, pierzându-și cunoștința.
S-a reținut, de asemenea că leziunile produse de inculpatul L. S. V.
, prin lovire cu pumnul au creat părții vătămate leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar cele produse de inculpatul C. N. A., prin lovire cu parul au produs leziuni
vindecabile în 60-70 de zile de îngrijiri medicale, acestea punând în pericol viața victimei.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în faza cercetărilor judecătorești, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Inculpații C. N. A. și L. S. V., locuiesc pe raza localității Pintic, aparținând comunei Teaca, ultimul dintre aceștia locuind în concubinaj cu numita C. O. Filareta, sora primului inculpat.
La data de_, în jurul orelor 14.30 - 15:00, inculpații, împreună cu
C. O. Filareta și cu minorii L. Terezia F. și C. Ricardo, în vârstă de 13 și respectiv 12 ani, au plecat de la domiciliul inculpatului C. N. A., cu autoturismul marca Ford Escort cu numărul de înmatriculare_, condus de acesta, în locul numit";După Vale";, cu intenția de a sustrage mere din grădina părții vătămate D. O., scop în care inculpații au luat asupra lor câte un sac, iar ceilalți plase, în care urmau să pună merele sustrase.
Ajungând în locul amintit, inculpatul C. N. A. a oprit autoturismul lângă grădină, după care au pătruns toți, printr-o spărtură a gardului, în grădina părții vătămate, unde cei doi inculpați au urcat în câte un pom și au început să scuture merele, în timp ce numita C. O. Filareta și cei doi minori culegeau merele căzute.
În timp ce inculpații și însoțitorii lor sustrăgeau mere aceștia au fost observați de partea vătămată, motiv pentru care aceasta s-a îndreptat înspre locul în care se aflau cei în cauză, având asupra sa un par de aproximativ 2,5
m. Pe măsură ce se apropia de locul unde se aflau intrușii, partea vătămată a început să le adreseze injurii acestora.
În aceste condiții, inculpații au cerut numitei C. O. Filareta și minorilor să se îndrepte spre mașină după care aceștia s-au îndreptat, la rândul lor, spre spărtura din gard.
Ajungând în zona în care se aflau inculpații, partea vătămată a încercat să-l lovească, cu parul, pe inculpatul L. S. V., însă acesta a parat lovitura cu sacul cu mere ce îl avea asupra sa astfel încât parul s-a rupt în trei bucăți. Apoi, partea vătămată s-a îndreptat spre inculpatul C. N. A. cu intenția de a-l lovi pe acesta cu restul de par ce îl avea asupra sa. Inculpatul a parat lovitura prinzând parul cu ambele mâini și, smucindu-l a dezarmat-o pe partea vătămată.
Imediat după aceea, inculpatul L. S. V. a lovit-o puternic cu pumnul pe partea vătămată, în zona corpului, dezechilibrând-o, iar inculpatul C.
N. A. i-a aplicat o lovitură de par, în zona laterală a capului și în zona claviculară, după care i-a mai aplicat o lovitură de par, în cap, în urma căreia partea vătămată a căzut, pierzându-și cunoștința.
În final, inculpații au abandonat-o pe partea vătămată în stare de inconștiență, au lăsat merele sustrase și au plecat de la fața locului cu autoturismul împreună cu ceilalți.
Partea vătămată D. O. a fost găsită de fratele său D. I., fiind internată în stare de comă profundă la S. C. J. de U. T. M., unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, iar apoi la S. J. de U.
B. .
Din Raportul de constatare medico - legală nr. 3350/_ întocmit de Institutul de medicină Legală T. M. și din completarea la acest raport, cu nr. 3350/_ rezultă că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice în zonele craniană (hemoragie subarahnoidiană emisferială stg., hematom subdural acut emiferial stg., multiple traiecte de fractură la nivel fronto-temporo- parietal bilateral, hemoragie intraventriculară stg., edem cerebral difuz, traiecte de
fractură la nivelul sinusului frontal stg.,hemosinus frontal și sfenoidal), facială ( hematoame periorbitale bilateral, fractură arcadă zigomatică stg., hemosinus maxilar bilateral), a trunchiului ( fractura claviculei stg., scapulei stg. Și a coastei VI stg.) și a membrelor inferioare bilateral (multiple echimoze la nivelul coapselor), că leziunile s-au putut produce prin loviri directe, repetate, cu corp dur, contondent, la data de_ ; că între leziuni și mecanismul de producere a acestora există legătură directă de cauzalitate; că leziunile traumatice de la nivel cranian au pus în primejdie viața victimei, direct și imediat; că leziunile de la nivel facial necesită pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, putându-se produce prin lovire cu pumnul, iar celelalte leziuni care s-au putut produce prin lovire cu parul, necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că salvarea victimei s-a datorat intervenției chirurgicale efectuate de urgență (f.101 -
103 dos.urm.pen.).
Din adresa nr. II/F/_ a Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Auto B. N., rezultă că inculpatul C. N.
A. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule (f.129 dos.urm.pen.)
Pe de altă parte, din adresa nr. I/2343/_ a Primăriei comunei Teaca, reiese că drumul din intravilanul localității Pintic care trece pe lângă imobilul nr. 54 în locul numit "După Vale"; - drum parcurs de inculpatul C. N. A. la volanul autoturismului - face parte din categoria drumurilor publice (f.131 dos.urm.pen.)
În cursul urmăririi penale inculpatul C. N. A. a fost expertizat psihiatric, prin Raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. A1/_ întocmit de Institutul Național de Medicină Legală București, conchizându-se că cel în cauză prezintă diagnosticul retard mintal ușor, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (f.124-1269).
Ulterior descoperirii faptelor organele de cercetare penală au restituit cantitatea de mere abandonate de inculpați la fața locului, fratelui părții vătămate, valoarea celor 15 kg de mere fiind de 50 lei.
Audiați, fiind, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând aplicarea disp.art. 320 ind. 1 Cod procedură penală. Cu toate acestea cei doi inculpați au solicitat schimbarea încadrării juridice date faptelor comise.
În concret, pentru inculpatul C. N. A. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere, în tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 rap.la art.211 alin.1 și 2 lit.";a"; Cod penal; vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002.
În motivarea solicitării s-a relevat că, în urma intervenției părții vătămate, care a încercat să-l lovească pe inculpat, acesta din urmă nu și-a mai însușit merele sustrase astfel încât infracțiunea de tâlhărie a rămas în faza tentativei.
Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea contra vieții, s-a menționat că nu sunt îndeplinite condițiile tentativei la infracțiunea de omor deoarece anterior, inculpatul a fost amenințat, înjurat și i s-a aplicat o lovitură de par, astfel că, în acel moment, din cauza fricii și a amenințării nu a mai putut avea nici intenția și nici praeterintenția, singurul scop urmărit fiind acela să nu mai fie bătut și să poată fugi, apărându-și sora și pe cei doi minori.
În ceea ce îl privește pe inculpatul L. S. V., s-a precizat că fapta acestuia, de a lovi pe partea vătămată, cu consecința producerii unor leziuni
pentru a căror vindecare au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și nu cele ale infracțiunii de tâlhărie deoarece inculpatul nu a sustras bunuri aparținând părții vătămate, limitându-se la a o lovi pe aceasta.
Cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de cei doi inculpați prin apărători nu pot fi primite de instanță, încadrarea în drept a faptelor deduse judecății fiind corect realizate prin actul de sesizare.
Apărările inculpaților potrivit cărora au reacționat violent ca urmare a conduitei agresive a părții vătămate, pentru a o proteja pe numita C. O. Filareta și pe cei doi minori și că, în final, nu și-au însușit bunurile sustrase sunt neîntemeiate și deci, fără relevanță sub aspectul încadrării juridice.
Nu se poate reproșa părții vătămate conduita adoptată în vederea protejării proprietății sale și a îndepărtării celor 5 intruși de pe terenul său.
Pe de altă parte, în momentul în care partea vătămată a ajuns la fața locului, numita C. O. Filareta și cei doi minori părăsiseră grădina părții vătămate, astfel încât inculpații au agresat-o pe partea vătămată pentru a-și asigura propria scăpare, astfel încât conduita agresivă a acestora se circumscrie tezei ultime a alin. 1 al. art. 211 Cod penal.
În fine, în ceea ce îl privește pe inculpatul C. N. A. este de reținut că acesta, aplicând lovituri repetate cu un corp dur (par) într-o zonă vitală a corpului(capul), lovituri caracterizate prin intensitate deosebită relevată de urmările produse, a acționat cel puțin cu intenție indirectă de a ucide, deoarece a prevăzut rezultatul faptei ale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Ca urmare, faptele reținute în sarcina inculpatului C. N. A. întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 ind. 1 lit.";a"; Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.";c"; Cod penal; tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 și art. 176 lit.";d"; Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Pe de altă parte, fapta inculpatului L. S. V., astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 ind. 1 lit.";a"; Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.";c"; Cod penal.
Cei doi inculpați au solicitat aplicarea disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală referitoare la procedura simplificată, instanța apreciind că această procedură este aplicabilă ambilor inculpați, infracțiunile de tâlhărie și conducere pe drumurile publice fără permis de conducere neridicând nici un fel de probleme din acest punct de vedere, rămânând în discuție doar tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav comisă de inculpatul C. N. A. .
Cu toate că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizii de speță în care a statuat că procedura în discuție nu este aplicabilă în cazul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, cu motivarea că această infracțiune se pedepsește cu detențiunea pe viață (Decizia penală nr. 250/_ ; Decizia penală nr. 523/_ ), aceeași instanță supremă a pronunțat și decizii prin care a stabilit indirect, implicit, că procedura este aplicabilă ( Decizia penală nr. 4526/2010) sau prin care a aplicat în mod direct această procedură în cazul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav (Decizia penală nr. 3874/_
).
În aprecierea tribunalului procedura reglementată de art. 320 ind.1 Cod procedură penală este aplicabilă deoarece, în analiza situației inculpatului C.
N. A. se pornește de la alte limite de pedeapsă, specifice tentativei, și care nu includ pedeapsa închisorii pe viață.
Dincolo de discriminarea creată prin introducerea unei asemenea excepții de la regulă, contrară rațiunii juridice avută în vedere la adoptarea textului art.
320 ind. 1 Cod procedură penală, interpretarea teleologică, apreciată ca fiind justă de această instanță, este aceea că, în lipsa unei dispoziții exprese, excepția vizează doar infracțiunile consumate, nu și cele rămase în faza tentativei.
Așa fiind, admițând cererile celor 2 inculpați tribunalul, a făcut aplicarea disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală în cazul ambilor inculpați.
În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor amintite dar și ale art. 72 Cod penal referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor și cele ale art. 53 pct. 2 lit.";a"; Cod penal, art. 64 și 71 Cod penal, tribunalul a condamnat pe inculpatul C. N. A., la pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.";a"; și";b"; Cod penal, pentru tentativă la infracțiunea de omor și la 10 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, iar pe inculpatul L. S. V. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.
Date fiind antecedentele infracționale ale celor doi inculpați, relevate de fișele de cazier judiciar ale acestora (f. 270, 271 dos.urm.pen.) ca și conduita ulterioară a celor în cauză, în favoarea inculpaților nu au fost reținute circumstanțe atenuante.
La stabilirea întinderii pedepselor instanța a avut în vedere limite de pedeapsă superioare, pe care ulterior le-a redus cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Totodată, tribunalul a ținut seama și de concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, potrivit cărora inculpații ar putea prezenta perspective de reintegrare socială, în condițiile în care ar beneficia de o intervenție specializată pe reorientarea prosocială a comportamentului, prin dezvoltarea abilităților de autocontrol, gestionarea situațiilor de risc și respectarea normelor și valorilor sociale în paralel cu integritatea lor în anturaje cu orientare dezirabilă, suplinirea carențelor educative, menținerea afectivă a familiei și accesarea unui loc de muncă stabil, după eliberare, care să-i asigure mijloacele necesare traiului ( f. 71-
78 vol. I dos. instanță).
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. N. A. s-a constatat că faptele reținute în sarcina sa au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. "a"; Cod penal, iar în baza disp. art. 34 lit.";b"; Cod penal pedepsele aplicate s-au contopit, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor art.64 lit.";a"; și "b"; Cod penal.
Dată fiind natura infracțiunilor comise de acest inculpat, gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor reținute în sarcina sa și perseverența acestuia în câmpul infracțional, tribunalul a apreciat că interzicerea tuturor drepturilor electorale este justificată.
În cauză s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați, potrivit disp. art. 350 Cod procedură penală, iar în temeiul disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 24 octombrie 2011, la zi.
Totodată, s-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit.";a"; și "b"; Cod penal față de inculpatul C. N. A. și art. 71 și 64 lit.";a"; teza a II-a și lit.";b"; Cod penal față de inculpatul L. S. V. .
Pe de altă parte, în baza disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la cei doi inculpați.
În cauză s-a solicitat confiscarea de la inculpați a corpurilor delicte, respectiv a celor 3 bucăți de par folosite la comiterea faptei însă este de menționat că aceste bunuri aparțin părții vătămate - astfel cum rezultă din probele cauzei - și în consecință, nu pot fi confiscate.
În schimb, s-a apreciat că se impune restituirea către inculpați a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și care nu interesează cauza, respectiv articolele de îmbrăcăminte(o pereche de blugi negri cu inscripția
"Biaggini";, de la inculpatul L. S. V. ; două geci și un ciocan cu mâner metalic, de la inculpatul C. N. A. ) menționate în procesele - verbale de percheziție domiciliară existente la dosar(f. 212-214; 220 dos.urm. pen.).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, inculpații C. N. A., L. S. V. și partea vătămată D.
O. .
Prin motivele de apel ale M. ui P. s-a solicitat desființarea parțială a sentinței atacate în ceea ce-l privește pe inculpatul C. N. A. și, în aceste
limite, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării probelor.
În esență s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a judecat cauza în ceea ce-l privește pe acest inculpat în procedura simplificată prev. de art. 320/1 Cod procedură penală, atâta vreme cât dispozițiile art. 320/1 alin. 7 teza finală C.prr.pen. exclud judecarea în procedură simplificată în cazul infracțiunilor care se pedepsesc cu detențiunea pe viață. În acest sens a fost invocată practica judiciară recentă a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Prin apelul declarat de către inculpatul C. N. A. s-a solicitat desființarea în parte a sentinței apelate în sensul diminuării pedepsei aplicate de către prima instanță, pedeapsă care a fost apreciată ca fiind prea mare. Cu ocazia concluziilor orale apărătorul inculpatului a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav în aceea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, susținând că inculpatul nu a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate.
De cealaltă parte, inculpatul L. S. V., prin motivele de apel, a arătat că sentința instanței de fond este netemeinică în ceea ce-l privește, deoarece nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tâlhărie ci doar de comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepsei.
Partea vătămată D. O. a criticat sentința primei instanțe sub aspectul cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, pedepse pe care le-a apreciat ca fiind prea mici în raport cu gravitatea faptei comise și cu urmările pe care aceasta le-a avut asupra stării de sănătate a părții vătămate.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a procedat la soluționarea prezentei cauze în baza procedurii simplificate prev. de art. 320/1 Cod procedură penală. Cu toate acestea, în cursul judecării, cauzei prima instanță a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală ( f. 298 - 300, vol. II ) din care a reieșit că leziunile traumatice care au pus în primejdie viața părții vătămate necesită în totalitate pentru vindecare 240 - 250 zile de îngrijiri medicale, au determinat pierderea totală temporară a capacității de muncă pe o perioadă de 12 luni, încadrabilă în gradul I de invaliditate și, ulterior, o scădere permanentă a capacității de muncă cu 75 %, încadrabilă în gradul II de invaliditate.
În opinia instanței de control judiciar instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 320/1 Cod procedură penală în ceea ce-i privește pe ambii inculpați. Astfel, cu referire la situația inculpatului C. N. A. apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. este fondat, acesta fiind trimis în judecată, printre altele și pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 lit. d Cod penal.
În cauză nu se putea proceda în acest sens, având în vedere prevederile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală care exceptează de la judecata în procedură simplificată infracțiunile pedepsite cu detențiunea pe viață cum este și cea de omor deosebit de grav.
Chiar dacă în prezenta cauză fapta a rămas în fază de tentativă este de remarcat că textul de lege sus-menționat nu distinge între infracțiunea consumată și infracțiunea în forma tentativei. Corespunde adevărului împrejurarea că referitor la acest aspect nici practica Înaltei Curți de C. și Justiție nu a fost constantă, însă în ultima perioadă, în practica altor curți de apel a început să se cristalizeze această opinie a inaplicabilității disp. art. 320/1 Cod procedură penală și în cazul tentativei la asemenea gen de infracțiuni.
Judecarea cauzei în procedura simplificată nu se impunea nici raportat la faptul că a existat totuși o minimă cercetare judecătorească prin efectuarea acelui raport de constatare medico-legală, care reprezintă practic o nouă probă în proces și în baza căreia s-a solicitat de către apărătorul inculpatului ( solicitare reiterată și în apel ) schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor deosebit de grav în vătămare corporală gravă.
În opinia instanței de control judiciar prima instanță, pentru a se pronunța în mod judicios asupra acestei cereri ar fi trebuit să administreze și probatoriul testimonial, măcar prin audierea persoanelor prezente la fața locului, probatoriu care ar fi putut completa concluziile medico-legale în vederea stabilirii împrejurării dacă în cauză s-a acționat cu intenție directă, indirectă sau praeterintenție. Că se impunea acest lucru reiese chiar din considerentele sentinței apelate, instanța de fond motivând respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice prin reținerea stării de fapt din rechizitoriu și prin prisma analizării materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, fără a efectua propria cercetare.
De asemenea se constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a acelorași prevederi și în cazul inculpatului L. S. V. .
Deși acesta a recunoscut prezența sa la locul faptei și împrejurarea că i-a aplicat o lovitură de pumn părții vătămate, în mod constant acesta a negat intenția de a o tâlhări pe partea vătămată, susținând că a acționat astfel pentru a o apăra pe concubina lui, care era însărcinată și fusese agresată de partea vătămată. Din declarația sa din data de 25 aprilie 2012 reiese în mod cert că acesta a susținut că știe starea de fapt reținută în rechizitoriul parchetului, însă apreciază că fapta sa nu constituie infracțiunea de tâlhărie, acesta fiind de fapt și principalul motiv de apel ( f. 113).
Față de poziția procesuală a inculpatului exprimată în acest sens, Curtea apreciază că se impunea ca instanța de fon ori să respingă solicitarea de judecare în procedura simplificată ori să explice în detaliu inculpaților ( care au un nivel de instruire extrem de redus ) care sunt implicațiile judecării în această procedură, fiind evident cel puțin în cazul inculpatului L. că recunoașterea sa a fost una formală și făcută fără intenția de a recunoaște în integralitate și fără nicio nuanțare starea de fapt din actul de sesizare.
Pe cale de consecință, din considerentele sus-expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală Curtea va admite apelurile declarate de Parchetul
de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud. inculpații C. N. A., L. S. V. și partea vătămată D. O. împotriva sentinței penale nr. 52/F din 20 martie 2013 a Tribunalului B. N., pe care o va desființa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prima instanță va efectua cercetarea judecătorească prin readministrarea mijloacelor de probă din cursul urmării penale și administrarea oricăror alte probe apreciate ca fiind necesare aflării adevărului în cauză, reexaminând și solicitările de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați.
Constatând că subzistă motivele ce au stat la baza arestării preventive a inculpaților, Curtea va menține starea de arest a acestora.
Se va stabili onorariu pentru apărătorii din oficiu în suma de câte 300 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (av. Mocean M., av. O. I. ).
Văzând și prev. art. 192 alin 3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud. inculpații C. N. A., L. S. V. și partea vătămată D. O. împotriva sentinței penale nr. 52/F din 20 martie 2013 a Tribunalului B. N.
, pe care o desființează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține starea de arest a inculpaților.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în suma de câte 300 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (av. Mocean M., av. O. I. ).
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpații și de la comunicare cu partea vătămată.
Pronunțată în ședința publică din 09 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
A. | D. L. M. | B. | L. A. | S. |
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: P. A. D.
| ← Sentința penală nr. 52/2013. Omor deosebit de grav | Sentința penală nr. 294/2013. Omor deosebit de grav → |
|---|
