Încheierea penală nr. 1044/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1044/R/2013
Ședința publică din 21 august 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : I. | C. | M. | - judecător |
JUDECĂTORI | : A. | D. | L. | |
L. | H. | |||
GREFIER | : M. | B. |
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. F. A. împotriva încheierii penale nr.81/C din 13 august 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect propunere de arestare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. F. A., în stare de arest, asistat de către apărător ales av.Pânzaru Anatol, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. F. A., arată că își menține recursul declarat.
Apărătorul ales al inculpatului P. F. A. , depune la dosar motivele de recurs, două acte privind informațiile furnizate de societatea comercială în sistemul fiscal, raportat la veniturile realizate și două directive care au legătură cu reglementarea procedurilor de achiziționare privind sistemul evidențierii fiscalizării TVA-ului în țările intracomunitare.
Susține că inculpatul dorește să facă unele precizări, sens în care instanța procedează la audierea inculpatului, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 12.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului P. F. A. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, arătând că a avut posibilitatea să analizeze conținutul încheierii atacate în condițiile în care avea deja cunoștință de actele care au fost întocmite până la data când s-a înregistrat propunerea de arestare.
Subliniază critica adusă legalității sesizării Tribunalului C. de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., arătând că în momentul în care instanța a fost sesizată, nu exista un act de preluare a acestui dosar de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
În primul rând, arată că din dosarul cauzei rezultă că a existat o sesizare făcută de către Garda Financiară C. către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, la data la care deja exista o sesizare din oficiu din partea parchetului și dosarul era înregistrat sub nr.1492/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Ceea ce nu a reușit să identifice este dovada preluării în condiții de legalitate a acestui dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. pentru că, pe de o parte, trebuia să existe o adresă din partea Parchetului de pe
lângă Tribunalul Cluj cu privire la solicitarea de a fi ridicat dosarul de un parchet ierarhic superior sau o solicitare din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., de a fi luat acest dosar de la parchetul inferior. În lipsa acestor acte s-ar crea impresia că, în momentul de față, două parchete cercetează aceeași faptă, același inculpat și cu privire la aceeași stare de fapt, întrucât nu există dovada preluării și instanța nu a reușit să identifice existența acestui act. Chiar dacă este vorba de un act administrativ, din punct de vedere procedural, este obligatoriu a se regăsi la dosarul cauzei.
Susține că a avut o suspiciune în momentul în care nu a găsit acest act, deoarece coincidența face să se întâmple acest lucru după momentul în care Curtea de Apel C. a pronunțat o soluție de achitare cu privire la inculpat și, subiectiv, a invocat teza că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. nu poate accepta ca un rechizitoriu întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
C. să fie infirmat de către o instanță de judecată, dându-se o soluție de achitare. Astfel, s-ar ajunge la dorința Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. de a prelua acest dosar de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
In aceste condiții, subliniază că organul de urmărire penală trebuie să arate indiciile și probele că s-a săvârșit o infracțiune. In speță, este vorba de o societate comercială română care a fost înregistrată în evidența intracomunitară care permitea achiziționarea bunurilor second hand din statele comunitare. In cadrul acestei proceduri, există posibilitatea comerciantului din statul comunitar de a vinde bunul respectiv, fără a încasa TVA-ul perceput în acel stat, dar dă posibilitatea ca în momentul în care se înregistrează activitatea respectivă, comerciantul să solicite statului român achitarea TVA-ului. In acest context statul român este obligat să plătească suma calculată către statul din comunitate cu care s-a colaborat, iar ulterior la sfârșitul anului se reglementează această problemă cu comercianții din România care efectuează aceste tranzacții. Această procedură este sesizată și în cadrul acestui dosar iar inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de evaziune fiscală și delapidare.
În opinia parchetului evaziunea ar consta în neevidențierea în contabilitate a TVA-ului, sumă care se ridică la aproximativ 600.000 lei iar delapidarea constă în ridicarea din societate, pe procedura unui avans de trezorerie, a sumelor încasate de această societate pentru ca ulterior societatea să nu aibă posibilitatea să achite dările către stat, finalitatea fiind intrarea în insolvență.
Solicită a se analiza care sunt indiciile săvârșii unei infracțiuni.
In primul rând, arată că sunt prezentate actele întocmite de Garda Financiară deși Ministerul Finanțelor Publice are calitate de parte vătămată iar în acest context nu pot avea o prioritate actele întocmite de această instituție, organul de urmărire penală neputându-se baza pe aceste documente ci, ele, pot doar îndruma organul de urmărire penală în a proceda la alte măsuri legale care sunt autorizate de experți autorizați.
Astfel, solicită a se analiza declarația coinculpatului Deaș A. R., care este administratorul acestei societăți, dată anterior dobândirii calității din prezentul dosar, care nu este sub nici un aspect analizată de parchet sau instanță, deși relevă o legătură între inculpatul Deaș și martorul Nazarie Vladimir, care este contabilul societății comerciale, care îi propune acestui inculpat o afacere, spunându-i că-i lipsește și o societate comercială a cărui administrator poate să devină. Mai mult, inculpatul Deaș A. arată că legătura cu inculpatul P. F. A. a avut-o doar raportat la 15 facturi pe care le-a emis pe numele acestei societăți și pe care le-a înmânat inculpatului P. .
Din punctul său de vedere, declarația acestui inculpat se coroborează cu declarația de la acea dată a făptuitorului Zubașcu Cornel, care de asemenea nu este luată în considerare nici de instanță și nici de organul de urmărire penală.
Ulterior, poziția acestor coinculpați se modifică, încercându-se a se demonstra că inculpatul P. F. a fost cel care s-a ocupat cu preluarea efectivă a societății, discuțiile cu vechiul administrator și întocmirea actelor către camera de comerț, pentru a da o aparență de existență a unei activități din partea unei persoane care se ocupă de administrarea efectivă a unei societăți comerciale.
Declarațiile martorului Mocanu Aurelian, care este fostul administrator a acestei societăți comerciale, arată că are același contabil, prin Lazarie l-a cunoscut pe Deaș A. R. și că acestuia i-a cesionat părțile sociale, la solicitarea contabilului.
Martora C. R., proprietara apartamentului situat pe str.Dorobanților, a încheiat un contract de închiriere cu societatea și a arătat că nu discutat niciodată cu inculpatul P. F. și că toate discuțiile le-a purtat cu administratorul Deaș A., astfel că nu există nici o probă la dosar care să confirme că inculpatul P. F. ar fi avut anumite activități de preluare a societății și de includere a acesteia în sistemul ce permite tranzacții intracomunitare.
Singurele afirmații care ar putea veni în suportul propunerii de arestare, sunt declarațiile coinculpaților care au interes direct în cauză și față de care nu s-a luat decât măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Organul de cercetare penală a încercat să găsească și alte probe și s-a luat legătura cu mai mulți actuali proprietari a acestor autoturisme achiziționate. La filele 238, 239, 241, 243 aceste persoane au dat declarații în faza premergătoare și explică modalitatea în care au ajuns să achiziționeze aceste autoturisme, respectiv că au luat legătura cu persoana care s-a prezentat ca fiind reprezentantul acestei societăți comerciale și fiecare dintre aceștia descrie o altă persoană.
Solicită a se observa tranzacțiile întocmite pentru aproximativ 400 autoturisme însă nici una nu are vreo legătură cu inculpatul P. F. .
Printre aceste declarații se regăsesc și cele date de Pârjol Călin și V. V. .
În realitate, rezultă că tocmai aceste persoane erau cele care aduceau autoturismele din străinătate.
Solicită a se analiza declarația numitului V. V., care spune că de mai multe ori a achiziționat din Germania mai multe autoturisme, după care a luat legătura cu numitul Cornel "pocăitul";, respectiv inculpatul Zubașcu din prezentul dosar.
În ce privește art.148 lit.d și f C.pr.pen., solicită a se analiza dacă poate fi acceptată opinia instanței de judecată vis-a-vis de existența art.148 lit.d, pentru că se vorbește de faptul că inculpatul ar fi săvârșit o nouă infracțiune în condițiile în care a fost trimis în judecată în anul 2011 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și, întrucât nu s-a dat o soluție definitivă în acel dosar, inculpatul poate fi considerat ca fiind persoana care a săvârșit o nouă infracțiune.
A invederat instanței de fond faptul că există o decizie a Curții de Apel C. unde s-a analizat activitatea infracțională și s-a dispus achitarea inculpatului și a apreciat că această decizie este o părere a instanței de control care trebuie luată în considerare de către instanța de judecată în ideea în care nu se mai poate susține că a fost săvârșită o nouă infracțiune și ar fi regăsit art.148 lit.d C.pr.pen.
Instanța de judecată a reținut în mod greșit că nu este important nici faptul că față de inculpat s-a început urmărirea penală, că a existat sau nu o soluție de condamnare sau achitare, ci este important să se facă acte de cercetare penală raportat la acele fapte regăsindu-se prev.art.148 lit.d C.pr.pen.
Cu privire la art.148 lit.f C.pr.pen., susține că este cert că organul de urmărire penală nu a putut constata că societatea comercială nu a avut sume de
bani ci sunt banii rulați de către persoanele fizice care au cumpărat autoturismele în străinătate, folosindu-se de actele societății, societatea neavând niciodată un profit pentru a se putea considera că aceste sume de bani erau ale societății.
Solicită a se avea în vedere că în acest moment nu se impune luarea acestei măsuri întrucât cercetările penale sunt doar într-un stadiu incipient. Trebuie să se verifice modul în care persoanele din România au ajuns să cumpere aceste autoturisme. Se întreabă în ce măsură inculpatul ar putea influența desfășurarea activităților ce urmează a fi efectuate în cauză de organul de urmărire penală dacă inculpatului i s-ar impune anumite obligații.
Apreciază că inculpatul nu prezintă un pericol atât de ridicat încât să se dispună luarea măsurii arestului preventiv, putându-se lua față de acesta o altă măsură mai puțin restrictivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În fine, critică motivarea hotărârii primei instanțe, arătând că la fila 7 rândul nouă, se menționează declarația unui martor care nu există în cauză.
In consecință, solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat.
Depune la dosar dispoziția de preluare a dosarului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. .
După cum reiese din această dispoziție, aceasta îl privește pe Deaș A. nu pe P. F., astfel că teza apărării potrivit căreia parchetul vrea cu orice preț să-l acuze pe inculpatul P. este falsă.
Faptul că inculpatul P. F. desfășura o activitate infracțională s-a dovedit ulterior și s-au demarat cercetări.
In speță, declarațiile coinculpaților și a cărăușilor fac trimitere la inculpatul
P. F., ca fiind persoana care se afla în spatele acestei activități infracționale.
Apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, fiind analizate corect atât întrunirea condițiilor art.136, art.143 și art.148 C.pr.pen., cât și apărările formulate de către inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului P. F. A. , având în vedere că la dosar s-a depus un act care nu a existat la dosarul cauzei, ceea ce înseamnă că dosarul nu a fost depus în întregime pentru a se analiza temeiul de arestare, solicită a se consemna faptul că acesta a fost depus după ce apărarea și-a expus concluziile. Raportat la acest aspect, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât a fost încălcat art.146 al.2 C.pr.pen. care impune ca întreg dosarul de urmărire penală să fie pus la dispoziția judecătorului care soluționează propunerea de arestare preventivă.
Inculpatul P. F. A., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 81/C din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-a admis propunerea formulată de către M. P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., în dosarul nr.215/P/2013 și în consecință:
În temeiul art.149/1 C.pr.pen. rap. la art.148 alin.1 lit.d și f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului :
- P. F. -A. fiul lui A. și Cornelia, născut la data de_ în loc. C. N., cetățean român, studii medii, asistent social, domiciliat în com.
Feleacu, sat Vâlcele, nr. 114, jud. C., CNP 1., posesor al CI seria KX, nr.7., fără antecedente penale,
- pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 13 august 2013 și până la data de 10 septembrie 2013 inclusiv.
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. de mai sus, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., în dosarul nr.215/P/2011, a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile față de inculpatul P. F. -A. fiul lui
A. și Cornelia, născut la dat de_ în loc. C. N., cetățean român, studii medii, asistent social, domiciliat în com. Feleacu, sat Vâlcele, nr. 114, jud.
C., CNP 169 1213120701, posesor al CI seria KX, nr.7., fără antecedente penale, cercetat sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1, lit.b și al.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 13 C.pen. și delapidare calificată care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev de art. 215 ind.1 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. arătând în motivarea propunerii că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.136, art.143, art. 146 și art.148 lit.d și f C.p.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență că, în perioada martie 2012- octombrie 2012, în mod repetat și la scurte intervale de timp, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, în coautorat cu alți inculpați, în calitate de administrator de facto al SC HERBAL WHOLESALE SRL și ocupându-se în concret de achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand și revânzarea acestora pe piața internă, a omis să evidențieze în actele contabile ale societății comerciale sus indicate și în alte documente legale o parte din tranzacțiile comunitare efectuate, cauzând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 647.175 lei reprezentând TVA neînregistrat, nedeclarat și nevirat respectiv că și-a însușit, în aceeași calitate, din patrimonial societății comerciale sus indicate sumele colectate și evidențiate cu titlu de TVA, în cuantum de
4.568.131 lei, aferente unei alte părți de achiziții intracomunitare și revânzărilor pe piața internă, pentru care a evidențiat și colectat taxa pe valoare adăugată însă nu a virat-o la bugetul de stat consolidat.
Propunerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 136, 143 și art.148 lit. d și f C.pr.pen.
Analizând actele existente în dosarul de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordonanța cu nr.215/P/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a fost începută urmărirea penală, alături de alte persoane, și față de numitul P. F. A. sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1, lit.b și al.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 13 C.pen. și delapidare calificată care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev de art. 215 ind.1 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 33 lit. a C. pen.
Prin Ordonanța cu nr. 215/p/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul P. F. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1, lit.b și al.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 13 C.pen. și delapidare calificată care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev de art. 215 ind.1 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 33 lit. a C. pen.
Totodată, s-a dispus reținerea învinuitului pe o perioadă de 24 de ore, cu începere din data de_ ora 17,50 și până la data de_ ora 16,00, măsură preventivă ce expirase până la momentul sesizării instanței de judecată cu judecarea prezentei propuneri de arestare preventivă.
Având în vedere dispozițiile art. 136, 143, 148 lit.d și f C.pr.pen., instanța a apreciat că propunerea formulată de organele de urmărire penală este întemeiată.
Au fost analizate cu prioritate motivele de nelegalitate ale sesizării instanței cu propunerea de prelungire a arestului preventiv.
Astfel, s-a susținut de către apărătorul inculpatului P. F. Aurelian faptul că sesizarea instanței de judecată cu propunerea de prelungire a arestului preventiv a fost făcută de un organ de urmărire penală necompetent, având în vedere absența dispozițiilor de preluare a dosarelor de la de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, astfel cum impuneau dispozițiile art. 209 alin. 4 ind. 1 C.pr.pen.
Chiar dacă instanța nu a identificat fizic dispoziția de preluare a dosarelor în discuție, lipsa acesteia de la dosar fiind probabil simplă omisiune a organelor de urmărire penală, având în vedere rezoluția de înregistrare a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. din data de_ precum și numeroasele acte de cercetare penală efectuate în cauză, ulterior acestui moment, sub nr. de dosar 215/P/2013 s-a constatat că este limpede că dosarul a fost preluat de parchetul ierarhic superior.
Indiferent însă de situația existenței sau nu la dosar a dispozițiilor de preluare de către parchetul ierarhic superior a dosarelor de urmărire penală, instanța a subliniat aspectul că prin Decizia nr. 1058/2007, Curtea Constituțională a României a statuat că dispozițiile art. 209 alin. 4 ind. 1 C.pr.pen. prin care sunt reglementate strict și limitativ situațiile în care parchetul ierarhic superior poate instrumenta o cauză de competența parchetului ierarhic sunt neconstituționale, întrucât încalcă dispozițiile art. 132 alin. 1 din Constituție potrivit cărora procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic.
Pe fondul propunerii formulate, potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că învinuita a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Astfel, față de actele de la dosarul cauzei respectiv: procesul - verbal de sesizare din oficiu, sesizarea emisă de către Garda Financiară Secția C., Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_ de către DGFP C., Decizia de impunere emisă de către DGFP C., Procesul Verbal încheiat de către Garda Financiară Secția C., Raportul privind informațiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare declarate de către toți contribuabilii din țările membre către SC HERBAL WHOLESALE SRL, informațiile furnizate de către ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, actele contabile anexă, declarațiile martorilor Nazarie Vladimir, Mocanu Aurelian, Georgiu Minodora, C. R., Salanță A., Albert Jozsef, N. Tabita, Fodor Mihali, Hegyi Zoltan, Iorga Petre, Svitacovski L., V. V., Pârjol Călin, Racolța I. el, declarațiile învinuitului Deaș A. R., declarațiile inculpatului P. F. Aurelian și a coinculpatului
Zubașcu Cornel, instanța a constatat că față de inculpat există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora este acuzat, astfel cum anterior au fost expuse. Astfel, din actele de la dosarul cauzei, mai sus expuse, s-a apreciat că rezultă indicii temeinice și chiar probe de comitere de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa, conturându-se sub aspectul stării de fapt că la începutul anului 2012, inculpatul P. F. A. alături de inculpatul Deaș A. R. a hotărât preluarea unei societăți comerciale prin intermediul căreia să realizeze
mai multe achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand.
În acest scop, în intermediul martorului Nazarie Vladimir, contabil al S.C. Herbal Wholesale S.R.L., învinuitul Deaș A. R. a preluat de la martorul Mocanu Aurelian părțile sociale ale societății comerciale sus indicate, devenind la data de_ asociat unic și administrator. În intervalul martie 2012 - octombrie 2012, S.C. Herbal Wholesale S.R.L. a efectuat un număr de circa 400 de achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand ce ulterior au fost revândute în țară către diferite persoane fizice. De achiziționarea efectivă a autoturismelor second- hand s-a ocupat inculpatul P. F. A., care fie personal fie prin intermediul altor persoane - martorii Svitacovici L., V. V., Pârjol Călin - a achiziționat respectivele autoturisme din state membre a U.E., în special Germania, Austria, Olanda, iar apoi le-a revândut către persoane fizice în țară. La momentul achiziționării acestor autoturisme, nu s-a plătit TVA, urmând ca aceste operații comerciale să fie supuse regimului de taxare inversă, respectiv să se stabilească TVA-ul în țara de destinație a achiziției intracomunitare, în cota prevăzute în respectiva legislație națională. Din actele întocmite atât de către D.G.F.P. C. cât și Garda Financiară C., având în vedere informațiile primite prin sistemul VIES, cât și din declarațiile martorei Mocanu Minodora, rezultă că în contabilitatea S.C. Herbal Wholesale S.R.L. nu au fost evidențiate în evidența contabilă a societății comerciale toate livrările intracomunitare realizate, respectiv revânzările realizate, rezultând un prejudiciu de circa 647.000 lei TVA neevidențiat și nedeclarat. Totodată, din aceleași mijloace de probă rezultă că o parte din achizițiile intracomunitare realizate respectiv revânzările bunurilor în țară, au fost înregistrate în evidența contabilă, fiind evidențiat și colectat TVA-ul în cote legale, însă acesta nu a fost virat la bugetul de stat. În această modalitate s-a cauzat un prejudiciu de circa 4.560.000 lei, sumă însușită de către inculpatul P. F. A. prin avansuri de trezorerie, motiv pentru care de altfel S.C. Herbal Wholesale
S.R.L. a intrat în stare de insolvență.
Nu au fost reținute apărările inculpatului formulate prin apărători aleși, în sensul că în cauză nu există probe sau indicii temeinice în sensul art. 143 C.pr.pen., raportat la infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât raportul de inspecție fiscală respectiv decizia de impunere au fost emise de către partea vătămată astfel că este inechitabil a da o valoare probatorie mai mare acestora decât declarațiilor inculpatului, de negare a învinuirii.
Astfel, infracțiunea de evaziune fiscală incriminată de art. 9 alin.1 lit. b și alin.2 din Legea nr. 241/2005, ce constituie parțial obiectul învinuirii aduse inculpatului P. F. A., are ca și partea vătămată Statul Român al cărei buget general consolidat este prejudiciat prin necolectarea respectiv nevirarea TVA-ului aferent operațiunilor comerciale desfășurate. D.G.F.P. respectiv Garda Financiară au ca și atribuții legale verificarea respectării dispozițiilor legal fiscale respectiv a corectitudinii conducerii evidenței contabile de către toți agenții economice, actele întocmite de aceste instituții furnizând cel puțin indicii
temeinice cu privire la incidența art. 9 din Legea 241/2005, aspect de altfel suficient în acest stadiu al procedurilor. Că ulterior, se poate solicita și efectua o expertiză judiciară contabilă, care să analizeze aspecte deja existente în actele administrației fiscale, este adevărat, însă acest aspect presupune o cercetare judecătorească pe fond în vederea stabilirii vinovăției inculpatului, ceea ce în această cauză este prematur a se tranșa.
De asemenea, nu a putut fi reținută apărarea inculpatului în sensul că nu deține calitatea specială a subiectului activ al infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151C.pen. atâta vreme cât nu a deținut vreo calitate în cadrul S.C. Herbal Wholesale S.R.L., nefiind angajat al acesteia.
Într-adevăr, din actele de la dosarul cauzei, adresa de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj respectiv adresa I.T.M. C. - rezultă că asociat și administrator al
S.C. Herbal Wholesale S.R.L. în perioada martie 2012 și până la numirea lichidatorului judiciar a fost învinuitul Deaș A. R. precum și că această societate comercială nu avea angajați. Însă, potrivit practicii judiciare constatate și majoritare, poate fi subiect activ al infracțiunii prev. de art. 2151C.pen. orice persoană care exercită o însărcinare în cadrul societății comerciale, care poate fi retribuită sau nu, fiind fără relevanță dacă acesta are sau nu contract de muncă. Administratorul de fapt al unei societăți comerciale se regăsește în definiția noțiunii de "funcționar"; prev. de art. 147 alin.2 C.pen., putând fi subiect activ al
infracțiunii prev. de art. 2151C.pen. Or, din probele testimoniale administrate în cauză până la acest moment procesual rezultă cu prisosință că de întreaga activitate desfășurată în cadrul S.C. Herbal Wholesale S.R.L. în perioada martie 2012 - octombrie 2012 - inclusiv de preluarea acestei societăți comerciale de la Mocanu Aurelian, stabilirea sediului social - s-a ocupat inculpatul P. F. A.
, fie personal fie prin intermediul altor persoane, la solicitarea sa. Cu privire la aceste persoane care la solicitarea sa au efectuat achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand, instanța a reținut că aceștia au efectuat activități similare la solicitarea inculpatului și în calitatea sa de administrator al S.C. Vicenza Di Piu S.R.L., aspect asupra căruia instanța de judecată va reveni la momentul analizării art. 148 C.pr.pen.
În ceea ce privește temeiurile de arestare a inculpatului, prev. de art.148 lit.d și f C.pr.pen., instanța a apreciat că ambele sunt incidente în cauză.
Potrivit art.148 lit.d C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă există date că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune. În raport de aceste dispoziții legale, instanța a reținut față de actele de la dosarul cauzei, respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului la data de 21 septembrie 2011 pentru comiterea unei alte infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, comisă în perioada ianuarie 2008- februarie 2011, în calitate de asociat și administrator al SC VICENZA DI PIU SRL, că acest temei de arestare preventivă este incident. Nu au putut fi reținute apărările formulate de către inculpat prin apărătorii aleși în sensul că nu poate fi reținut acest temei de arestare preventivă - prev. de art. 148 lit. d C.pr.pen., având în vedere că în cauza în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. F. A., sus indicată, deși condamnat în primă
instanță de către Tribunalul Cluj, în apel s-a dispus prin Decizie penală nr. 96/A/_ a Curții de Apel C., achitarea acestuia.
În condițiile în care cauza sus indicată se află pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție în recurs, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă față de inculpat, instanța de judecată a apreciat că acest temei de arestare - prev. de art. 148 lit. d C.pr.pen., este perfect aplicabil, acesta putând fi invocat ca și temei de arestare preventivă ori de câte ori există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune (ce stă la baza propunerii de arestare preventivă),
după ce anterior fusese începută urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, față de scopul urmărit de legiuitor prin prevederea acestui temei de arestare preventivă - posibilitatea privării de libertate în cazul perseverenței infracționale - nefiind necesar ca pentru infracțiunea pentru care anterior a fost începută urmărirea penală să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală și, cu atât mai mult, pronunțată vreo hotărâre de condamnare.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., ca temei de arestare preventivă a inculpatului, instanța de judecată a apreciat că acesta este de asemenea incident în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, caracterul continuat al acestora și intervalul relativ îndelungat de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, interval de timp în care, pe de altă parte, față de inculpat se demarau procedurile legale urmare a trimiterii în judecată a inculpatului prin Rechizitoriul cu nr. 260/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., respectiv
judecata în primă instanță. La aprecierea aceluiași pericol social instanța de judecată a avut în vedere și modalitatea laborioasă de organizare și comitere a faptelor, pe de o parte prin păstrarea " colaboratorilor"; avuți în desfășurarea activității in cadrul SC VICENZA DI PIU SRL, soldată cu trimiterea în judecată, inculpatul continuându-și practic activitatea ilegală, iar pe de altă parte prin atragerea în câmpul infracțional și a altor persoane - învinuitul Deaș A. R. fiind instituit asociat și administrator al SC HERBAL WHOLESALE SRL cu concursul său, față de care s-a angajat, potrivit susținerilor acestuia, că dacă vor fi probleme îi va angaja un avocat și față de care inculpatul a susținut încă de la început că nu intenționa să evidențieze în contabilitate toate operațiunile comerciale desfășurate. De asemenea, la aprecierea pericolului social pe care îl prezintă inculpatul, instanța a avut în vedere scopul urmărit de acesta, acela al obținerii de mijloace materiale substanțiale în mod ilegal și într-un timp scurt, concomitent cu prejudicierea gravă a bugetului de stat.
De asemenea, practica CEDO a statuat că gravitatea unei infracțiuni este în măsură să susțină o anumită perioadă de timp arestarea preventivă, abia ulterior fiind necesară furnizarea și a altor motive care să justifice menținerea măsurii preventive. Coroborând aceste aspecte și cu împrejurarea că activitatea desfășurată de acesta este extrem de amplă, iar până la acest moment procesual nu a recunoscut învinuirea adusă de organele de urmărire penală, contrar susținerilor cel puțin a învinuitului respectiv coinculpatului, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se justifică și prin raportare la dispozițiile art. 136 C.pr.pen.
În consecință, în baza prev. art.149 ind.1 C.pr.pen., rap. la art.148 alin.1 lit.b și f C.pr.pen., tribunalul a admis cererea formulată de către M. P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. și în consecință a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. F. -A. pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 13 august 2013 și până la data de 10 septembrie 2013 inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P. F. -A.
solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și în esență,
respingerea propunerii de arestare preventivă ori luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
În principal, au fost reiterate criticile privind inexistența dispoziției de preluare a dosarului de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., inexistența indiciilor care ar conduce la ideea că se poate presupune în mod rezonabil că inculpatul a comis infracțiunile imputate, precum și inexistența temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. d și f C.pr.pen.
Analizând recursul declarat în cauză, pe baza actelor de la dosarul de urmărire penală, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, foarte bine argumentată în fapt și în drept, motiv pentru care Curtea își însușește în totalitate considerentele care au stat la baza luării acestei măsuri.
Punctual, cu privire la criticile aduse de către acuzare, se constată că în recurs procurorul de ședință a depus o copie a dispoziției de preluare a dosarului nr. 1492/P/2012 privind pe învinuitul Deaș A. R. (coinculpat în prezenta cauză), dispoziția fiind din data de 5 iunie 2013 (f. 43). Lipsa acesteia la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă de la dosarul de urmărire penală a fost prin urmare, așa cum corect s-a reținut în încheierea recurată, o simplă omisiune. Sub nicio formă nu se poate reține că au fost încălcate prevederile art. 146 alin. 2 C.pr.pen. și că dosarul de urmărire penală a fost incomplet la momentul judecării propunerii de arestare, deoarece acest act nu constituie o probă la dosarul cauzei care să fi influențat în vreun fel modul de soluționare a cauzei, fiind un simplu act administrativ.
În al doilea rând, Curtea apreciază la rândul său că sunt întrunite în cauză prevederile art. 143 C.pr.pen., judecătorul care a soluționat propunerea indicând în mod detaliat toate probele și indiciile care la acest moment conduc la concluzia rezonabilă că inculpatul poate fi autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa. Susținerile apărării, detaliate în pledoaria orală din recurs și în concluziile scrise, sunt mai degrabă apărări care țin de fondul cauzei și interpretări ale materialului probator administrat până în prezent, la acest moment procedural luarea măsurii arestării preventive fiind justificată de datele care sunt furnizate de dosarul de urmărire penală.
Sunt de asemenea întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. d C.pr.pen., inculpatul fiind în prezent judecat într-un alt dosar pentru infracțiuni de același gen, comise exact prin același mod de operare, cauza aflându-se în stadiu de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casați și Justiție. Ca atare, sub aspectul cerințelor prevăzute de aceste text de lege, nu prezintă relevanță împrejurarea că inculpatul a fost achitat în apel în acel dosar (ca și o mențiune, nu pe motiv că nu ar fi comis faptele, ci pe considerentul că acestea ar reprezenta contravenții), în cauză nefiind pronunțată încă o hotărâre definitivă de condamnare sau de achitare.
În fine, sunt incidente în cauză și prevederile art. 148 lit. f C.pr.pen., pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică cercetarea în stare de libertate a inculpatului reieșind din însăși gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, caracterul continuat al acestora și intervalul relativ îndelungat de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, interval de timp în care, pe de altă parte, față de inculpat se demarau procedurile legale urmare a trimiterii în judecată a inculpatului prin Rechizitoriul cu nr. 260/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., respectiv
judecata în primă instanță.
Nu trebuie neglijată nici modalitatea laborioasă de organizare și comitere a faptelor, pe de o parte prin păstrarea " colaboratorilor"; avuți în desfășurarea
activității in cadrul SC VICENZA DI PIU SRL, soldată cu trimiterea în judecată, inculpatul continuându-și practic activitatea ilegală, iar pe de altă parte prin atragerea în câmpul infracțional și a altor persoane.
Practica CEDO a statuat că gravitatea unei infracțiuni este în măsură să susțină o anumită perioadă de timp arestarea preventivă, abia ulterior fiind necesară furnizarea și a altor motive care să justifice menținerea măsurii preventive.
Față de cele sus-expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. F. -A. împotriva încheierii penale nr. 81/C din 13 august 2013 a Tribunalului C.
Potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.pen. recurentul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. F. -A. (fiul lui A. și Cornelia, născut la dat de_ în loc. C. N., cetățean român, studii medii, asistent social, domiciliat în com. Feleacu, sat Vâlcele, nr. 114, jud.
C., CNP 169 1213120701, posesor al CI seria KX, nr.7. ) împotriva încheierii penale nr. 81/C din 13 august 2013 a Tribunalului C.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 august 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
I. | C. | M. A. D. | L. | L. | H. |
GREFIER,
M. B.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: R. Mornăilă
| ← Încheierea penală nr. 83/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 17/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
