Încheierea penală nr. 32/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.32/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. A. împotriva încheierii penale nr.2 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. A., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av.L. Kinga, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. A. arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
La întrebarea instanței, inculpatul C. A. arată că își menține declarațiile date până în această fază procesuală și nu dorește să dea o nouă declarație în fața curții.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. A. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită a se avea în vedere celelalte măsuri prevăzute de art.136 C.pr.pen., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen.
În susținerea recursului arată că nu contestă prima condiție referitoare la durata pedepsei însă în ce privește teza II-a a acestui articol, susține că nu s-a dovedit existența vreunui pericol social, pericol ce trebuie dovedit și nu doar prezumat, în mod greșit instanța de fond apreciind că acesta există raportându- se la activitatea infracțională, fără a avea în vedere alte aspecte.
In acest sens, consideră că nu este suficient a se reține doar pericolul social abstract rezultat din natura gravă a infracțiunii săvârșite ci trebuie avute în vedere și alte aspecte, respectiv modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale ale inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut și regretat fapta comisă. Mai mult, în relațiile de familie inculpatul a avut un comportament corespunzător, faptă săvârșită datorându-se unui exces de gelozie.
De asemenea, solicită a se observa că în cauză starea de fapt nu a fost conturată, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale iar acestea nu au pus în primejdie viața victimei.
Pentru aceste considerente, apreciază că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă ar fi în măsură să asigure o bună desfășurare a procesului penal.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpat așa cum a fost formulat.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță în mod corect a apreciat că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile menținerii și existenței evidente a indiciilor în comiterea de infracțiuni grave și toate acestea raportate la circumstanțele concrete ale stării de fapt dovedite până în prezent, respectiv a conduitei extrem de violente a inculpatului față de soția sa, generată de un banal conflict casnic. In aceste condiții, instanța a arătat în mod temeinic împrejurările care justifică privarea de libertate.
De altfel, apreciază că și conduita post delictum manifestată de inculpat în sensul tentativei de sinucidere nu dovedește decât o instabilitate emoțională a acestuia care, în contextul dat, nu poate constitui un element în susținerea tezei că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă premisele unui pericol în interpretarea art.148 lit.f C.pr.pen.
Prin urmare, consideră că soluția este corectă și raportat la toate dispozițiile legale arătate de instanță inclusiv din perspectiva art.136 C.pr.pen., și corect s-a dispus luarea acestei măsuri față de inculpat.
Inculpatul C. A. , având ultimul cuvânt, arată că a avut această reacție din gelozie, deoarece în perioada de 2 luni cât a fost plecat la muncă în Italia, soția l-a înșelat. Solicită a se reține că partea vătămată nu a dat nici o declarația împotriva sa și sunt căsătoriți de 14 ani.
Lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin Încheierea penală nr. 2 din 4 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._ s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință:
În temeiul art. 1491C.pr.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. A. (CNP 1., fiul lui A. și Z., născut la data de_ în Baia Mare, județul Maramureș, domiciliat în Coltău, nr. 282A, județul Maramureș) pe o durată de 29 zile începând din data de
4 ianuarie 2013 până la 1 februarie 2013 inclusiv, cercetat sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal.
S-a respins cererea de luare a măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul C. A., prin apărător.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea adresată acestei instanțe Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat arestarea preventivă a inculpatului C. A. pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 4 ianuarie 2013 până la data de 1 februarie 2013, acesta fiind cercetat în dosarul nr. 631/P/2012 sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de_, în jurul orelor 1000, aflându-se în locuința sa din Coltău nr. 282A, județul Maramureș, inculpatul a avut un conflict cu soția sa, C. M., căreia a încercat să-i suprime viața, aplicându-i lovituri cu două cuțite în zona toracică și cauzându-i leziuni (plagă tăiată înțepată de 3 cm în cadranul inferointern sân stâng, plagă tăiată înțepată de 1,5 cm în cadranul inferointern sân drept, plagă tăiată înțepată de 1 cm axilar anteroinferior drept) ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale și care nu au fost primejdioase pentru viață.
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a făcut referire la dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală, ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia.
Procedând la soluționarea propunerii formulate în baza probelor administrate până în prezent în activitatea de urmărire penală, tribunalul a reținut următoarele :
Prin rezoluția din data de 3 ianuarie 2013 dată în dosarul nr. 631/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal iar la data de 4 ianuarie 2013 față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru aceiași infracțiune și s-a dispus reținerea pe o durată de 24 de ore. Potrivit dispozițiilor art. 1491 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Codul de procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia arătând temeiurile care justifică luarea
acestei măsuri.
Potrivit art. 681Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din toate probele administrate până în această fază a urmăririi penale, tribunalul a reținut că există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, respectiv că la data de_, în jurul orelor 10:00, aflându-se în locuința sa din Coltău nr. 282A, județul Maramureș, a avut un conflict cu soția sa, C. M., căreia a încercat să-i suprime viața, aplicându-i lovituri cu două cuțite în zona toracică.
Potrivit concluziilor preliminare din data de_ al Serviciului Medico Legal Județean Baia Mare s-a concluzionat că numita C. M. prezintă "plagă tăiată înțepată de 3 cm în cadranul inferointern sân stâng, plagă tăiată înțepată de 1,5 cm în cadranul inferointern sân drept, plagă tăiată înțepată de 1 cm axilar anteroinferior drept, ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și care nu au fost primejdioase pentru viață".
În raport de aceste împrejurări instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1491din Codul de procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 din Codul de procedură penală și că există în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art. 148 din Codul de procedură penală.
Așa fiind, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prev. de art.
148 lit. f din Codul de procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un
pericol concret pentru ordinea publică, pericol social relevat de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat acesta.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere împrejurările reținute drept cadru a comiterii faptelor, or, având în vedere aceste împrejurări, lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile în care este acuzat de comiterea unor infracțiuni grave, ar crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul comunității și, totodată, convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm împotriva faptelor de acest gen.
În raport de considerentele mai sus arătate, s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare preventivă cu începere de la data de 4 ianuarie 2013 până la data de 1 februarie 2013, inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul C. A.
, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de_, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea sa în stare de libertate.
În subsidiar s-a solicitat a fi avute în vedere celelalte măsuri prevăzute de art.136 C.pr.pen., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că instanța de fond a stabilit în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen.
S-a susținut că nu s-a dovedit existența vreunui pericol social, nefiind suficient a se reține doar pericolul social abstract rezultat din natura gravă a infracțiunii săvârșite, ci trebuie avute în vedere și alte aspecte, respectiv modul și
împrejurările în care a fost săvârșită fapta și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut și regretat fapta comisă.
În relațiile de familie inculpatul a avut un comportament corespunzător, faptă săvârșită datorându-se unui exces de gelozie. Partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale, iar acestea nu au pus în primejdie viața victimei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent C. A. este cercetat în dosarul nr.631/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 rap.la art.174, 175 lit.c Cod penal.
Acuzațiile ce se aduc inculpatului constau în aceea că la data de_, în jurul orei 10, în timp ce se afla la locuința sa din Coltău nr.282A județul Maramureș, ar fi avut un conflict cu soția sa C. M., căreia ar fi încercat să îi suprime viața, aplicându-i lovituri cu două cuțite în zona toracică și cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și care nu au fost primejdioase pentru viață.
Măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpatul recurent la data de 4 ianuarie 2013, prin încheierea penală nr.2/2013 a T. ui Maramureș, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat în principal din modalitatea concretă în care ar fi
acționat inculpatul și din natura și gravitatea faptei de comiterea căreia este suspectat.
Curtea constată că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul faptei de tentativă la omor calificat pentru care se efectuează cercetări, după cum rezultă din procesul- verbal de cercetare la fața locului f.5-7; declarația părții vătămate C. M., f- 31-33, declarația martorei Kantor Argentina f.34-37; a martorilor Rezmuveș Marcu f.38-40, Rezmuves Bujorel f.41-44, declarația inculpatului C. A. f.55- 61; planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului f.9-16; planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia examinării articolelor de îmbrăcăminte aparținând numitei C. M. f.20-25; constatări preliminarii ale medicului legist f.27, în care se arată că numita C. M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, leziunile necesită 8-9 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și nu au pus în primejdie viața susnumitei.
În mod just a reținut instanța de fond că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceste date rezultând din probele și mijloacele de probă enumerate mai sus.
Gravitatea particulară a faptei de comiterea căreia este suspectat inculpatul recurent și reacția publicului la săvârșirea unor astfel de fapte sunt de natură a provoca o tulburare socială în măsură a justifica, cel puțin pentru un anumit timp, măsura arestării preventive.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive nu a fost atins, cercetările fiind în fază incipientă.
Totodată scopul privării de libertate este acela de a confirma sau infirma bănuiala cu privire la implicarea inculpatului recurent în comiterea faptei de care este acuzat, deoarece motivele plauzibile nu înseamnă stabilirea culpabilității suspectului încă din faza de urmărire penală (cauza Marturana contra Italiei din martie 2008).
Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpat o stare de
instabilitate emoțională, acesta având și o tentativă de suicid (f.45), fiind de asemenea trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ultraj (f.47 -50), curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate inculpatul nu ar îngreuna cercetările ori nu ar comite alte fapte antisociale, modul în care se pare că ar fi acționat permițând să se întrevadă acest risc.
CEDO a arătat în cauza Witold Litwa contra Poloniei din 2000 că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național ci trebuie de asemenea să fie necesară în circumstanțele cauzei.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul, constând în comiterea de acte de agresiune extremă față de soția sa, pe fondul geloziei, relevă o tipologie deosebită, puțin frecventă în realitatea citadină, dar a cărei creștere ar putea fi încurajată în lipsa unor reacții ferme ale autorităților.
Privarea de libertate a inculpatului reprezintă la momentul actual cel mai adecvat răspuns alarmei create în opinia publică, fiind o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze, mai sus indicate.
Ca urmare, pentru considerentele prezentate, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva încheierii penale nr. 2 din 4 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. A., împotriva încheierii penale nr. 2 din 4 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat L. Kinga.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
G. ,
M. B.
Red.L.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: S. L. Ramona M.
| ← Încheierea penală nr. 51/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 39/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
