Încheierea penală nr. 1182/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1182/R/2013
Ședința publică de la 20 septembrie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: L. M. JUDECĂTOR: I. M.
JUDECĂTOR: A. D. L. GREFIER: A. B. H.
Ministerul Public este reprezentat prin PROCUROR S. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.
Pe rol este soluționarea recursurilor formulate de către inculpații G. I.
, G. G. S. și T. V. împotriva încheierii penale nr. 32/C din data de
17 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj cu privire la prelungirea duratei măsurii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale față de aceștia (art. 155 și următoarele C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații G. G.
și G. I., ambii în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales - avocat C. Budișan din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, inculpatul T.
V., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales - avocat C. Cuc Gianina C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpaților G. G. S. și G. I. depune la dosar un set de 55 de caracterizări ale celor doi inculpați pe care îi asistă.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților G. G. S. și G. I., în principal, solicită admiterea recursurilor formulate, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive și eventual luarea unei alte măsuri preventive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. În subsidiar, solicită a se admite recursurile formulate, a se casa încheierea atacată și a se înlocui măsura arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Conform dispozițiilor legale, propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv formulată cu privire la cei doi inculpați trebuie motivată, însă din cuprinsul referatului depus la dosar această motivare este doar formală și nu-i vizează pe cei doi inculpați. În acest sens, face trimitere la principiul potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria culpă în susținerea unor cereri, iar în speță această cerere constă exclusiv în culpa autorităților de a nu administra acele probe care sunt inserate în propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv, propunere care nu vizează activitatea celor doi inculpați pe care îi asistă și nici mandatul de arestare inițial emis față de aceștia.
În motivarea propunerii, Parchetul arată că urmează a se audia un martor cu privire la care s-a formulat o cerere de către inculpatul Pașcalău (fila 169 din vol. 3 dos.u.p.), teza probatorie constând în momentul la care a dispărut un aviz dintr-un bloc de aviziere. Această probă nu a fost administrată deși cererea a fost
formulată în data de 13 septembrie 2013 și deși în cauză s-au efectuat acte de cercetare penală în fiecare zi. De asemenea, s-a susținut necesitatea depunerii raportului de audit care este derivat dintr-un inventar întocmit cu privire la prejudiciul în valoare de 11 milioane de lei. Practic, prin raportul de audit se reiterează aceleași aspecte arătate în cuprinsul inventarului întocmit.
Se mai arată că este necesar a se verifica declarația inculpatului T. V. dată în 13 septembrie 2013, deoarece acesta a declarat în fața organelor judiciare că infracțiunea de delapidare ar fi fost săvârșită în formă continuată și că au apărut încă 10-15 acte materiale. Învederează faptul că în cauză au fost audiate persoanele indicate în cuprinsul declarației inculpatului T. V., respectiv frații Purcel, martorii Bâlc și T. Raluca, însă toate aceste persoane infirmă starea de fapt arătată de inculpatul T. V. și confirmă starea de fapt relatată de către inculpații G. G. S. și G. I. .
În cauză, față de inculpații G. G. S. și G. I. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită pentru suma de 3000 euro, care ar fi fost dată organelor de cercetare penală, reținându- se că la acel moment existau probe și indicii temeinice cu privire la acest aspect. În această privință apreciază că se face o eroare gravă întrucât deși este vorba despre o infracțiune cu conținut alternativ, în momentul în care a existat acea înțelegere între unul din inculpați și organul de cercetare penală s-a transformat în infracțiunea de luare de mită. Drept urmare, nu are importanță consumarea infracțiunii de dare de mită și nici remiterea sumei de bani. Cu toate acestea, în situația în care se va reține infracțiunea de dare de mită, se va impune o soluție de achitare, după o perioadă de 3 luni de arest preventiv a inculpaților.
Învederează practica judiciară depusă la dosar referitoare la imposibilitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv în acest moment procesual cu o altă măsură preventivă, făcând trimitere la opinia majoritară în această privință, opinie potrivit căreia conform art. 139 C.pr.pen. se poate dispune înlocuirea măsurii. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea de A. București în cauza celebră cunoscută sub denumirea "Excavatorul";. Astfel, cu toate că practica judiciară nu este izvor de drept, face referire la principiul potrivit căruia în situații similare se impun aceleași soluții și raportat la practica depusă în cauză, apreciază că s-ar impune o astfel de soluție.
Nu în ultimul rând, raportat la Recomandarea Comitetului de Miniștri nr.R 11(80) care a stat la baza formării practicii CEDO și la criteriile suplimentare care trebuie analizate în astfel de situații, respectiv existența unei consonanțe sau a unei simetrii între măsurile preventive și pedeapsa ce urmează a fi aplicată, arată că inculpații G. G. S. și G. I. au fost arestați preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită pentru suma de 3000 euro. În acest sens, a depus la dosar practică judiciară recentă aparținând Tribunalului C., care a soluționat o cauză similară pronunțând o soluție prin care aplica o pedeapsă cu suspendare.
De asemenea, la infracțiunea de luare de mită, unde limita minimă și limita maximă a pedepsei este de trei ori mai mare, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus punerea în libertate a inculpatului după o perioadă de 2 luni de arest preventiv.
Având în vedere dispozițiile art.136 C.pr.pen. privind scopul procesului penal, apreciază că acesta a fost atins, urmărirea penală s-a finalizat, iar în ceea ce privește probele care trebuie administrate, arată că depunerea raportului de audit nu este necesară în condițiile în care inventarul este finalizat, audierea martorului propus este motivată de o teză probatorie hilară, probă care de altfel nici nu a fost încuviințată, iar declarația inculpatului T. V. a fost verificată
prin administrarea probei testimoniale a celor cinci martori care nu confirmă declarațiile inculpatului T. V. .
Solicită a se avea în vedere și dispozițiile art.136 C.pr.pen., dispoziții care vizează persoana inculpatului, arătând că inculpații au o familie, au fost arestați preventiv, inculpata G. G. are o stare de sănătate precară, a suferit o intervenție chirurgicală, suferă de boli cardiace și alte afecțiuni toate dovedite cu înscrisuri medicale, fiul inculpaților a avut o tentativă de suicid și este internat la Clinica de Psihiatrie, iar mama unuia dintre inculpați a suferit un infarct miocardic.
Față de cei doi inculpați s-a dispus măsura arestării preventive pentru infracțiunea de dare de mită, fiind în stare de arest preventiv de 2 luni, interval de timp pe care îl apreciază suficient pentru atingerea scopului acestei măsuri. Pentru toate motivele arătate mai sus, consideră că față de cei doi inculpați se poate dispune o altă măsură mai puțin restrictivă.
Apărătorul inculpatului T. V. solicită a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și, dacă se impune luarea unei alte măsuri preventive, solicită a se dispune față de acest inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură pe care o apreciază suficientă pentru ca organele de urmărire penală să finalizeze cercetările în acest dosar.
În cuprinsul referatului prin care se propune prelungirea măsurii arestului preventiv se arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost dispozițiile art.148 lit. f C.pr.pen., temei care nu a existat încă de la începutul dosarului și nu subzistă nici în prezent. Astfel, deși subzistă prima teză a acestui articol, a doua teză nu își are aplicabilitate în privința inculpatului T. V. deoarece acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este o persoană respectată în societate, la adresa sa toți cetățenii
localității de domiciliu având cuvinte de laudă și de sprijin, astfel că nicio persoană nu ar fi revoltată dacă ar fi cercetat în stare de libertate.
Raportat la motivele aduse în susținerea prelungirii duratei arestului preventiv, respectiv depunerea raportului de audit și administrarea altor probe, arată că acest raport a fost depus la dosar în cursul zilei anterioare acestui termen, respectiv în data de 19 septembrie 2013 când au avut loc audieri la care s-a prezentat personal. Cu acea ocazie, la finalul audierilor, s-a prezentat doamna director a unității la care inculpatul T. V. a fost angajat și a depus înscrisurile necesare.
Prin urmare, o parte din probe au fost deja administrate, iar în cursul acestei zile, în jurul orei 13,00, vor avea loc alte audieri, astfel că până în jurul prânzului probele indicate de către Parchet vor fi administrate.
Referitor la necesitatea administrării altor probe, apreciază că inculpatul T.
V. nu trebuie să rămână în stare de arest preventiv având în vedere că își asumă responsabilitatea pentru toate actele și consecințele faptelor sale. Având în vedere poziția sa procesuală și faptul că nu poate să împiedice urmărirea penală, precum și celelalte condiții la care face referire și practica CEDO pentru efectuarea cercetărilor în stare de libertate, la dosar nu există nicio probă care să ateste că inculpatul ar pregăti alte infracțiuni sau că ar încerca să împiedice efectuarea cercetărilor. Deci, din niciun punct de vedere nu există niciun motiv pentru menținerea inculpatului în stare de arest.
În concluzie, urmărirea penală în cauză este finalizată, astfel că inculpatul
V. poate fi cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului arată că inculpații G. G. S. și G. I. sunt cercetați de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită și complicitate la delapidare cu consecințe deosebit
de grave, iar inculpatul T. V. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave și complicitate la dare de mită.
Din materialul probator administrat în cauză până în prezent rezultă că în data de_, inculpatul T. V., având calitatea de gestionar la Autoritatea Națională a Rezervelor Statului, cunoscând că în depozitul de cupru exista un plus de până la 2%, și-a însușit din gestiune cantitatea de 7415 kg cupru, în valoare de 216.992 lei, pe care a vândut-o inculpaților G. I. și G. G. cu suma de 3000 euro, cărora le-a facilitat intrarea în depozit prin poarta din spate, după ce în prealabil a oprit camerele de luat vederi. Întrucât, inculpații G. au fost opriți pe traseu de către organele de poliție, i-au mituit pe lucrătorii de poliție pentru a nu fi confiscată cantitatea de cupru și pentru a nu face cercetări cu privire la legalitatea actelor însoțitoare.
Prin urmare, având în vedere valoarea foarte mare a prejudiciului, modul de săvârșire a faptei, locul de unde au fost sustrase bunurile - rezervele statului - împrejurarea că inculpații au dat mită pentru a ascunde săvârșirea unei infracțiuni, toate sunt aspecte care atestă că măsura privativă de libertate este temeinică și legală și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin în continuare.
În cauză se susține că se putea finaliza urmărirea penală în acest dosar, însă arată că față de complexitatea cauzei este destul de greu a se finaliza un astfel de dosar, probatoriul fiind administrat într-un termen foarte scurt, respectiv 2 luni.
În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală, motiv pentru care solicită a se respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Inculpatul G. I. , având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Susține că până în prezent nu a avut probleme cu justiția, că nu va împiedica continuarea cercetărilor în acest dosar și că se va prezenta în fața organelor judiciare când va fi chemat.
Inculpata G. G. S. , având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetată în stare de libertate pentru că nu prezintă pericol public. Se obligă să îndeplinească toate condițiile impuse și susține că nu se va sustrage de la nimic, iar dacă va fi pusă în libertate este de acord să nu părăsească nici curtea casei. În prezent, este singură într-o celulă, unde i se face rău, iar medicii îi tot schimbă tratamentul.
Inculpatul T. V. , având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă nespus faptele, solicită să fie cercetat în stare de libertate, urmând a răspunde la chemarea organelor judiciare în cel mai scurt timp.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 32 din 17 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.155 și urm. Cod procedură penală, văzând și dispozițiile art.
159 al. 4 C.p.p., a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpaților: G. I. , fiul lui C. și E., născut la data de_ în Panticeu, jud. C., domiciliat în Gilău, str. Principală nr. 588, jud. C., CNP 1. și G. G. S. , fiica lui N. și A., născută la data de_ în Gilău,jud. C., domiciliată în Gilău, str. Principală nr. 588, jud. C., CNP 2.
,acuzați de comiterea infracțiunilor de dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p. și complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.26 Cp. rap. la art. 2151al.1 și 2 C.p., cu aplic art. 33 lit. a C.p., pe o durată
de 30 zile, de la data de_, ora 14,00 până la data de_ ora 14,00 inclusiv.
În baza art.155 și urm. Cod procedură penală,văzând și dispozițiile art. 159 al. 4 C.p.p., a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpatului T. V., fiul lui V. și V., născut la data de_ în Jibou, jud. Sălaj, domiciliat în loc. Var nr. 132, jud. Sălaj, CNP 1., acuzat de comiterea infracțiunilor de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 1al. 1 și 2 C.p. și complicitate la dare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cp. rap. la art.255 al.1 C.p., cu aplic art. 33 lit. a C.p., pe o durată de 30 zile, de la data de_ ora 13,00, până la data de_ ora 13,00 inclusiv.
S-au respins cererile de luare a unor măsuri restrictive de libertate. S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În temeiul art. 192 al.3 C.p.p.,cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive a
inculpaților G. I., G. G. S. și T. V., cercetați în dos. nr. 267/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de: dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p. și complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.26 Cp. rap. la art. 2151al.1 și 2 C.p., cu aplic art. 33 lit. a C.p.( G.
I. și G. G. S. ), respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 1al. 1 și 2 C.p. și complicitate la dare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cp. rap. la art.255 al.1 C.p., cu aplic art. 33 lit. a C.p. (T. V. ).
În susținerea propunerii, s-a arătat că în cauză se impune prelungirea duratei arestării preventive întrucât se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii - art.148 lit.f) C.p.p. - inculpații săvârșind câte 2 infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani (de la 10 la
20 de ani, respectiv de la 6 luni la 7 ani) si lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la cea de-a doua condiție, relativă la împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, s-a menționat că se constată subzistența acesteia tocmai prin prisma condițiilor în care au fost săvârșite infracțiunile, valoarea foarte mare a prejudiciului cauzat, precum și modul concret de operare. În acest sens, în cazul infracțiunii de delapidare, s-a arătat că fapta a avut loc din incinta Rezervelor de Stat, pentru acoperirea transportului s-a folosit un document fals, iar prejudiciul total este de peste 10.000.000 lei. Cu privire la infracțiunea de dare de mită, s-a arătat că a fost săvârșită față de un organ de poliție, prin mai multe încercări și apelând și la alte persoane în acest scop, iar mita a fost dată pentru a acoperi săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave. Aceste mijloace folosite pentru obținerea rezultatului dorit (restituirea cuprului), demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică al infracțiunilor, deși toate aceste activități s-au desfășurat aparent spontan.
În plus, existența pericolului public se reflectă și în reacția socială pe care ar avea-o membrii societății, ca observatori obiectivi, în cazul în care persoanele care au comis infracțiuni de o asemenea gravitate ar fi cercetate în stare de libertate.
În legătură cu durata măsurii arestării preventive, s-a arătat faptul că săvârșirea unei infracțiuni grave este o condiție sine qua non pentru a dispune
această măsură, dar în cauză se consideră că motivele expuse mai sus sunt relevante și suficiente pentru a dispune prelungirea măsurii. În plus, din probatoriul administrat rezultă că organele de urmărire publică au dat dovadă de diligență în desfășurarea procedurilor. Câteva documente nu au putut fi încă obținute - raportul de audit efectuat la UT 95 Jibou, perioada 22.08.-_, precum și desecretizarea documentelor clasificate privind stocul de cupru.
Datorită nesincerității din declarațiile inculpaților, se impune și completarea probatorului. Astfel, în data de_ s-a formulat o cerere în probațiune de către apărătorul învinuitului Pașcalău Florin.
În final, cel mai important este faptul că în aceeași dată, inculpatul T. V.
, posibil având în vedere probele administrate, a dat o nouă declarație prin care a recunoscut faptul că începând din anul 2000, de aproximativ 10-15 ori a mai dat diferite cantități de cupru inculpaților G. I. și G. . Această declarație, deși deosebit de utilă și aparent sinceră, trebuie verificată, sens în care se mai impun să fie administrate alte probe - aflarea adevărului, prev. de art. 3 C.p.p. constituite o regulă de bază a procesului penal.
Evident că, dacă săvârșirea unui singur act de delapidare, respectiv complicitate la delapidare, a impus măsura arestării preventive, săvârșirea altor 10-15 acte, justifică cu atât mai mult această măsură, cel puțin pentru încă 30 de zile.
Față de cele expuse, în baza art. 155 si urm. din Codul de procedură penală ,s-a solicitat instanței de judecată prelungirea duratei arestării preventive cu 30 de zile, începând cu data de_ pentru inculpații G. I. și G. G.
-S., respectiv din_ pentru inculpatul T. V. .
Examinând actele și lucrările dosarului, s-au constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr.25/C/_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată la ora 14,00, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. I. și G. G.
S. pe o durată de 29 zile. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1491C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p, art. 148 lit. f C.p.p., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de dare de mită prev. și ped. de art. 6 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 7 al.2 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 al. 1 C.p.
Prin încheierea penală nr.26/C/_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată la ora 13,00, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. V. pe o durată de 29 zile. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1491
C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p, art. 148 lit. f C.p.p., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de delapidare, prev. și ped. de art. 215 1al. 1 C.p..
Prin ordonanța din data de_, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T. V., din delapidare prev. de art. 2151al. 1 C.p. în infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 1al. 1 și 2 C.p., iar față de G. I. și G. G. a fost începută urmărirea penală și cu privire la infracțiunea de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.26 Cp. rap. la art. 2151al.1 și 2 C.p..
Prin încheierea penală nr.30/C/_ a Tribunalului Sălaj, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o durată de 30 de zile, începând cu data de_ până la data de_ inclusiv pentru inculpații G. I. și
G. G. S. și începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv pentru inculpatul T. V. .
În data de_, au fost extinse cercetările și începută urmărirea penală față de T. V., cu privire la infracțiunea de complicitate la dare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cp. rap. la art.255 al.1 C.p.
În fapt, s-a reținut că inculpatul T. V. are calitatea de expert în cadrul Unității Teritoriale 95 Var a Autorității Naționale a Rezervelor Statului și Probleme Speciale, având în gestiune, printre altele, stocul de cupru depozitat în unitate.
În data de_, după o înțelegere prealabilă, inculpații G. I. și G.
, însoțiți de ginerele lor G. Răzvan, s-au deplasat cu o autoutilitara cu nr._ din Gilău în Var, având asupra lor un aviz de însoțire a mărfii, în alb, cerut de la învinuitul Pașcalău Florin. Inculpatul T. V. a oprit camerele de luat vederi din unitate, a deschis poarta din spate, iar cei trei au intrat cu autoutilitara în curtea unității. Din depozit, inculpatul T. V. a încărcat 4 paleți de cupru în autoutilitară, pe care inculpatul G. I. și învinuitul G. Răzvan le-au aranjat. La final, G. I. i-a dat inculpatului T. V. avizul de însoțire a mărfii, pe care T. V. l-a completat și a făcut menținea "Marfa se refuză. Nu
are destinația corectă";, apoi a aplicat ștampila UT 95 Jibou. G. I. i-a dat inculpatului T. V. pentru această marfă suma de 3.000 de euro, plus au convenit să se compenseze și prețul unei mașini vândute anterior de G. I. lui
T. V., care era încă neachitat.
Cei trei au plecat cu autoutilitara, dar au fost opriți de un echipaj de poliție, căruia inculpatul G. I. i-a prezentat avizul completat de T. V. . Întrucât polițiștii doreau să lămurească originea acelui aviz, i-au invitat pe cei trei la sediul poliției Jibou, pentru verificări.
Pe drum, inculpații i-a zis învinuitului G. Răzvan să coboare și să plece. Apoi, G. I. a vorbit prin telefon cu învinuitul Pașcalău Florin, căruia i-a povestit ce s-a întâmplat, întrebându-l dacă nu are vreo cunoștință în Jibou, care să intervină pe lângă polițiști și să le propună bani, ca să lase transportul să plece. Astfel Pașcalău Florin l-a sunat pe învinuitul Boie R. care l-a și contactat în acest sens pe agentul de poliție T. C. și i-a transmis oferta. Între timp, G.
I. și G. i-au oferit martorului Chiba D., celălalt polițist din echipaj, bani și alte foloase, pentru a lăsa transportul de cupru să plece. G. G. a cerut de la T. V. restituirea sumei de 3.000 de euro, pentru a o da polițiștilor.
În cursul audierilor de la poliție în legătură cu transportul de cupru, inculpații G. I. și G. au reiterat aceste propuneri celor doi polițiști, iar în final G. G. a oferit în concret suma de 3.000 de euro, pe care G. I. a și pus-o pe masă, în fața polițistului. Banii au fost oferiți pentru a da drumul transportului de cupru.
Fiind audiați, inculpații au dat declarații mincinoase, atât cu proveniența transportului de cupru, cât și cu privire la destinația acestuia.
Ulterior, după ce inculpatul T. V. a recunoscut că cuprul provine in incinta UT 95 Var, și cei doi inculpați G. au recunoscut acest aspect.
La cântărirea s-a stabilit că marfa transportată de aceștia era în cantitate de 7415 kg, valorând 216.992,56 lei.
În urma inventarului efectuat la UT 95 Jibou, privind stocul de cupru, a rezultat o lipsă în gestiune de 372 tone de cupru, valorând 10.900.474,20 lei.
Potrivit art. 155 alin. 1 C.p.p., în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi,care să justifice privarea de libertate.
Potrivit jurisprudenței în materie, în procedura prelungirii duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale, instanța verifică exclusiv dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate. În aplicarea acestor dispoziții, instanța nu statuează asupra temeiniciei acuzațiilor, examinarea temeiniciei acuzațiilor efectuându-se în baza sesizării prin rechizitoriu (Î.C.C.J, dec. nr. 3440/2010).
Analizând propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că propunerea este întemeiată,întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu numai că se mențin și nu s- au modificat până la acest termen procesual, ci și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, din materialul probator administrat până în acest moment procesual, se constată că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul T. V. a săvârșit faptele pentru care este cercetat - fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 681C.p.p., relevante sub acest aspect fiind declarațiile de recunoaștere date de inculpat începând cu data de_ (f.9- 11,14-17,vol.II,dos.u.p.,f. 257-259,vol.III u.p.), declarațiile coinculpaților (f.74- 75,vol.I,dos.u.p., f. 44-45,47 vol.III dos. u.p.),declarațiile învinuiților(f.79- 80,82,vol.I,dos.u.p.,f. 37-38,41-42,53vol. III,dos. u.p.,), declarațiile martorilor (vol.I,dos.u.p.,f.40-44,70-72, vol.II,dos. u.p., f. 28-35, vol.III dos. u.p.,f. 48-50,54- 61,250), imaginile camerelor de supraveghere din incinta UT 95 Var (f.125- 185,vol.I,dos.u.p.), aspectele și urmele fixate cu ocazia examinării autospecialei marca "Iveco"; cu nr. de înmatriculare_ (f.92-122,vol.I,dos.u.p.,F.65-66 vol.III),procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.37- 39,vol.I,dos.u.p.), note privind transcrierea convorbirilor ambientale din data de_ (f.66-67,vol.I,dos.u.p.), procesul-verbal de efectuare a percheziției informatice și fotografiile anexate (vol.III,f.80-96), alte înscrisuri existente la dosar (vol.III,f.114-125,148-149,153 și urm).
S-a reținut astfel că în data de_ ,inculpatul T. V., având calitatea de gestionar la Unitatea Teritorială 95 Var a Autorității Naționale a Rezervelor Statului și Probleme Speciale și cunoscând că în depozitul de cupru exista un plus de până la 2%, și-a însușit din gestiune cantitatea de 7415 kg cupru catodic, în valoare de 216.992,56 lei și a vândut-o inculpaților G. I. și G.
G. cu suma de 3000 euro. Apoi, inculpatul a completat cu aspecte nereale, la rubrica "beneficiar";, avizul de însoțire a mărfii prezentat de inculpații G. . Întrucât, la scurt timp după plecarea soților I. aceștia au fost surprinși de organele de poliție, inculpatul T. V. s-a deplasat la sediul Poliției Orașului Jibou,unde a dat declarații nereale, arătând că soții G. au adus, din eroare, la UT 95 Var, o cantitate de cupru pe care el a refuzat să o primească (f.45,vol.I dos. u.p.).Ulterior, inculpatul T. V. a restituit suma de 3000 euro inculpatei I.
G. S., bani ce au fost dați apoi organelor de poliție,pentru a nu fi confiscată cantitatea de cupru existentă în autoutilitara oprită în trafic.
În data de_, inculpatul T. V. a mai declarat că începând din anul 2000, a mai dat în aproximativ 10-15 rânduri diferite cantități de cupru inculpaților G. I. și G. (vol.III dos.u.p. f. 257-259).
De asemeni, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 681
C.p.p. în ceea ce îi privește pe inculpații G. I. și G. G., relevante sub acest aspect fiind declarațiile de recunoaștere parțială a celor reținute în sarcina lor,declarațiile inculpatului T. V., declarațiile unei părți a martorilor audiați, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, notele privind transcrierea convorbirilor ambientale din data de_, imaginile camerelor de supraveghere
din incinta UT 95 Var, aspectele și urmele fixate cu ocazia examinării autospecialei marca "Iveco"; cu nr. de înmatriculare_, procesul-verbal de efectuare a percheziției informatice și fotografiile anexate, alte înscrisuri existente la dosar.
Împrejurarea că față de inculpații G. I. și G. G. s-a dispus arestarea preventivă doar cu privire la infracțiunea de luare de mită,iar față de inculpatul T. V. s-a dispus arestarea preventivă doar cu privire la
infracțiunea de delapidare, pentru ca apoi, în propunerea de prelungire a arestării preventive să se invoce faptul că față de inculpați s-au extins cercetările penale și s-a început urmărirea penală cu privire și la alte infracțiuni, impunându-se continuarea cercetărilor, nu reprezintă altceva decât motive noi care să justifice privarea de libertate, neputând fi primită susținerea apărătorilor inculpaților referitoare la faptul că inculpații au fost arestați preventiv doar pentru comiterea unei infracțiuni, probatoriul în acest sens a fost finalizat, prin urmare, prelungirea măsurii nu se impune. Dimpotrivă, se reține că, după arestarea inculpaților, ancheta penală a devenit complexă pe măsură ce s-a desfășurat, demonstrând implicarea în activitățile infracționale a mai multor alte persoane, necesitând audierea acestora, colectarea de informații suplimentare, obținerea probelor disponibile, impunându-se extinderea urmării penale și cu privire la alte infracțiuni decât cele reținute inițial în sarcina inculpaților, întrucât la momentul propunerilor de arestare preventivă nu existau indicii temeinice cu privire la infracțiunile pentru care s-au extins cercetările. Totodată, astfel după cum se va arăta, urmărirea penală se impune a fi continuată și cu privire la infracțiunile pentru care au fost arestați inculpații,întrucât aceștia au dat declarații contradictorii.
Sunt îndeplinite și se mențin condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit.f C.p.p. pentru cei trei inculpați,întrucât, pentru infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiții, sunt avute în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de comitere a acestora și urmările produse. Astfel, din actele și lucrările dosarului întocmite până la acest moment rezultă existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpatul T. V. este autorul faptelor reținute în sarcina sa, pe de o parte, o infracțiune care aduce atingere unor relații privind protecția patrimoniului UT
95 Jibou (patrimoniu de importanță deosebită, având în vedere faptul că în această unitate s-a depozitat o parte de Rezervelor de Stat), respectiv -buna desfășurare a serviciului, a relațiilor sociale referitoare la bunul mers al activității unei instituții strategice, protejată de o legislație strictă în ceea ce privește accesul la informații clasificate și, pe de altă parte, o infracțiune care aduce atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a relațiilor de serviciu ale organelor de poliție.
Totodată,astfel după cum s-a arătat, din probatoriul administrat până în prezent rezultă existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpații G. I. și
G. G. sunt autorii infracțiunilor de dare de mită (infracțiune prin care se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a relațiilor de serviciu ale organelor de poliție) și de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave(infracțiune prin care se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la patrimoniu).
Analizând îndeplinirea celei de a doua condiții prevăzută de art. 148 lit. f
C.p.p. - care trebuie analizată cu cea privind cuantumul sancțiunii privative de libertate, s-a constatat că în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Comiterea de infracțiuni de o gravitate deosebită, reflectată prin natura și cuantumul sancțiunii nu constituie prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a unei
persoane, existența pericolului concret pentru ordinea publică impunându-se a se stabili și prin elemente ce țin de persoana inculpaților, potrivit prevederilor art. 136 C.p.p., dar,în același timp, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, și dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor, cum se întâmplă în cazul infracțiunilor de natură economică,
infracțiuni care, prin natura, modul de săvârșire, prin repetabilitatea lor și prin valoarea prejudiciului cauzat, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice, în ansamblu, sau unei anumite colectivități în particular.
Dincolo de faptul că infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, trebuie remarcat faptul că din declarația dată de T. V. în_ rezultă și indicii de comitere a acestei fapte în formă continuată (aproximativ 10-
15 acte materiale), începând cu anul 2000, deci pe o perioadă lungă de timp. Contrar susținerilor apărătorului inculpaților G., declarația inculpatului T.
V., chiar singulară, constituie mijloc de probă conform prevederilor art. 64
C.p.p. și poate servi la aflarea adevărului în măsura în care poate fi coroborată cu fapte ori împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză , indiferent dacă inculpații G. au recunoscut/vor recunoaște sau nu cele reținute în sarcina lor în acest sens. Ceea ce se mai remarcă însă este faptul că această declarație a inculpatului T. V. a fost dată abia în_, până în acel moment inculpatul susținând că fapta din data de_ constituie singurul act material al infracțiunii(f.28,vol. III,dos.u.p.) după ce, în data de_, imediat după ce soții G. au fost surprinși de organele de poliție, inculpatul T.
V. s-a deplasat la sediul Poliției Orașului Jibou,unde a dat declarații nereale. Inculpatul a pregătit minuțios comiterea faptei din data de_, prin oprirea sursei de alimentare cu energie a camerelor de luat vederi care supravegheau zona în care era depozitat cuprul catodic, după care a încercat să disimuleze actele săvârșite, prin crearea unei aparențe de legalitate, completând cu aspecte nereale avizul de însoțire a mărfii, apoi a dat în fața organelor de poliție o declarație în care a consemnat aspecte nereale, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului.
Inculpații G. au negat cu desăvârșire implicarea lor în însușirea fără drept a cuprului din gestiunea UT 95 Jibou, aceștia susținând că au avut cunoștință de faptul că acea cantitate de cupru aparținea inculpatului T. V. ,
iar în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită, declarațiile acestora sunt și în prezent contradictorii. În timp ce inculpatul G. I. susține că nu știe dacă la discuțiile pe care le-a purtat cu agentul de poliție în vederea mituirii a asistat sau nu și soția sa (vol. III f.45), inculpata G. G. a declarat că ea a fost cea care a primit suma de 3000 euro de la T. V., apoi a dat-o soțului său și, împreună cu G. I., a dat banii agentului de poliție.
De asemenea, inculpatul T. susține că nu a cunoscut, în momentul în care a restituit suma de 3.000 euro inculpatei G. G., intenția acestora de a mitui organele de poliție, deși inculpații G. au declarat că T. V. le-a restituit cei 3000 euro pentru a-i da polițiștilor, "deoarece V. a vorbit cu ei"; și
"problema se rezolvă";(vol.III, dos.u.p., f.45,47).
Toate acestea nu fac decât să se poată conchide în sensul că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, împiedicând astfel buna desfășurare a urmării penale, fiind firesc a fi luat în considerare și riscul ca,
odată puși în libertate, inculpații să încerce în continuare împiedicarea aflării adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Ori, față de susținerile apărătorului inculpaților G. privind necesitatea respectării Recomandării către Statele Membre nr. 11 (80)/_, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, cu privire la detențiunea în așteptarea judecării, se reține că potrivit pc.3 al acestei Recomandări, detențiunea în așteptarea judecării poate fi dispusă numai dacă există suspiciuni întemeiate că persoana respectivă a comis infracțiunea de care este acuzată și dacă există motive întemeiate pentru a crede că există unul sau mai multe din următoarele
motive: pericolul de fugi, pericolul de a împiedica cursul justiț ie i,
pericolul de a
comite o infracțiune gravă, iar potrivit pc. 4 al aceleiași recomandări, chiar atunci când nu poate fi demonstrată existența unuia dintre pericolele mai sus menționate, detențiunea în așteptarea judecării poate fi totuși justificată, în mod excepțional, în anumite cazuri de infracțiuni deosebit de grave.
Totodată, nu pot fi neglijate nici suma care a făcut obiectul dării de mită - 3000 euro,în condițiile în care valoarea cuprului însușit în data de_ a fost de 216.992,56 lei, nici lipsa actuală din gestiunea UT 95 Var a Autorității Naționale a Rezervelor Statului și Probleme Speciale, de 372 tone de cupru, valorând 10.900.474,20 lei și în legătură cu care se impune continuarea cercetărilor.
Referitor la susținerile potrivit cărora de la data luării măsurii arestării preventive a inculpaților G. și până în prezent nu s-au efectuat acte de urmărire penală în ceea ce îi privește, acestea sunt infirmate de documentele existente în vol. III - dos. nr. 267/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Față de cele mai sus expuse, s-a constatat că motivele care au condus la luarea măsurilor arestării preventive nu s-au schimbat, mai mult, există și temeiuri noi, relevante și suficiente pentru a justifica ținerea inculpaților în arest, iar prelungirea acestei măsuri prin prisma art 155 C.p.p. este necesară și pentru a putea fi asigurată audierea inculpaților oricând, precum și pentru completarea urmăririi penale, respectiv obținerea de documente (raportul de audit efectuat la UT 95 Jibou în perioada_ -_, desecretizarea documentelor clasificate privind stocul de cupru). Mai este necesară completarea probatoriului avându-se în vedere și declarația din data de_ a inculpatului T. V., care a recunoscut că, începând cu anul 2000, de aproximativ 10-15, ori a mai dat diferite cantități de cupru inculpaților G. I. și G., analizarea cererii în probațiune formulată de apărătorul învinuitului Pașcalău Florin și dispunerea în consecință, precum și lămurirea cauzei sub toate aspectele, având în vedere declarațiile contradictorii ale inculpaților atât cu privire la infracțiunile de dare de mită,respectiv complicitate la dare de mită, cât și cu privire la infracțiunile de delapidare, respectiv complicitate la delapidare.
Se impune a fi precizate și următoarele: este cunoscut faptul că, luând în discuție durata rezonabilă a privării de libertate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp (cauza Letellier c.Franței).Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut însă că, atunci când se apreciază caracterul rezonabil al duratei menținerii arestării preventive,trebuie să se țină cont de natura infracțiunilor, de dificultățile inerente urmăririi penale față de infracțiunile comise, de motivele care au stat la baza arestării și de modalitatea de desfășurare a procedurilor față de acesta,având în vedere complexitatea cauzei( cauza Chraidi
c. Germaniei).
Având în vedere considerentele expuse, s-a constatat că în prezenta cauză durata privării de libertate a inculpaților G. I., G. G. și T. V. respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul rezonabil al măsurii iar, în raport de gravitatea faptelor comise, indiscutabilă, prelungirea acestei măsuri nu constituie o măsură excesivă.
Cât privește susținerile apărătorilor inculpaților referitoare la lipsa antecedentelor penale ale acestora, situația lor personală și socială, legăturile acestora cu comunitatea, instanța a apreciat că aceste aspecte pot prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepselor, în
situația în care inculpații ar fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.
Apărătorul inculpatei G. G. a invocat faptul că aceasta are o sănătate precară, dovedind aceasta cu documente medicale depuse la dosar și solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
Potrivit prevederilor art.1391C.p.p., în cazul în care, pe baza actelor medicale, s-a constatat că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a M. ui Sănătății P. e .
Tribunalul a reținut că problemele medicale invocate de inculpată nu constituie motive suficiente pentru a se dispune cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere faptul că asistența medicală necesară îi poate fi acordată în sau în afara locului de deținere.
Referitor la solicitarea de luare, față de inculpați, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța reține, pe de o parte, faptul că se impune în continuare privarea de libertate a acestora, pentru motivele arătate anterior, iar pe de altă parte, s-a reținut că, în cadrul soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive, instanța este ținută să se pronunțe exclusiv asupra necesității prelungirii arestării (în sensul admiterii sau respingerii propunerii), inculpații având posibilitatea să formuleze pe cale separată cereri de înlocuire a măsurii arestării cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate sau să formuleze oricând în cursul procesului cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Dispozițiile legale referitoare la prelungirea măsurii arestării preventive nu fac trimitere la dispozițiile art. 146 alin. 11 indice 1 C.p.p., care prevăd doar în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă posibilitatea judecătorului de a dispune luarea uneia din măsurile restrictive de drepturi. Din aceste motive, instanța a respins cererea de luare, față de inculpați, a unei măsuri restrictive de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații G.
I., G. G. S. si T. V., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 20 septembrie 2013, prin apărători aleși, inculpații G. I. și G. G. au solicitat admiterea recursurilor, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și luarea față de aceștia a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Inculpatul T. V., prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și, dacă se impune, luarea unei alte măsuri preventive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Susținerile inculpaților, prin apărători aleși, din ședința publică din data de 20 septembrie 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală, Curtea de A. constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpații recurenți G. I., G. G. S. si T.
V. sunt cercetați în dosarul nr.267/P/2013 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj sub aspectul comiterii următoarelor infracțiuni: inculpații G.
I. și G. G. S. - dare de mită prev. de art. art.6 din Legea nr.78/2000 rap.la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 și art.255 alin.1 Cod penal și complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26
Cod penal rap.la art.215/1 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic art.33 lit.a Cod penal; iar inculpatul T. V. - pentru delapidare cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215/1 alin.1 și 2 Cod penal și complicitate la dare de mită, prev.de art.26 Cod penal rap.la art.6 din Legea 78/2000, la art.7 din Legea nr. 78/2000 și art.255 alin.1 Cod penal, cu aplic art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive a fost luată prin Încheierea penală nr.25/C a Tribunalului Sălaj la data de_ față de inculpații G. I. și G. G. S.
, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală respectiv la aceeași dată -_, dar prin Încheierea penală nr.26/C a Tribunalului Sălaj față de inculpatul T. V., în baza art.148 lit.f Cod procedură penală.
Acuzațiile ce se aduc inculpaților constau, în esență, în aceea că la data de_ inculpatul T. V. ar fi traficat în interesul său, contra sumei de 3000 euro cantitatea de 7415 kg cupru catodic, în valoare de 216.992,56 lei, pe care îl avea în gestiune, remițând ulterior suma primită de 3.000 euro inculpaților G.
I. și G. G. S., pentru a fi folosită de aceștia la comiterea infracțiunii de dare de mită, după ce au fost opriți de organele de poliție și li s-a cerut să justifice proveniența cuprului.
În mod corect a reținut prima instanță că în prezenta cauză sunt întrunite cerințele art.155 Cod procedură penală care prevede că arestarea inculpaților poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Aceasta deoarece temeiul ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, și anume cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală subzistă și impune privarea în continuare de libertate a inculpaților, fiind descoperite și noi fapte presupus comise de aceștia.
În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații recurenți sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați.
Probele și indiciile rezultă din declarațiile date de inculpații T. V. (f.24- 28, 257-259 vol.III, f.9-11, 14-17, 80 vol.II), G. I. (f.43-45 vol.III, f.76-78
vol.I), G. G. S. (f.46-47, 255-256 vol.III, f.73-75 vol.I), procese verbale de consemnare a declarațiilor inculpaților G. I. și G. G. S. (f.45-49 vol.II) declarațiile învinuiților Pașcalău M. Florin (f.32, 36-38 vol.III), G. Răzvan (f.41-42 vol.III, f.79-82 vol.I), Boie R. G. (f.52-53 vol.III, 81-83 vol.II), declarațiile martorilor C. a D. G. (f.48-50 vol.III), Dolhăscu Costel (f.54-55 vol.III), Vasil S. Dan (f.56-57 vol.III; f.32-33 vol.II), Vâlcelean G. (f.58-59 vol.III), Bărbulescu Sevastian (f.60-61 vol.III), Bîlc C. (f.247-248 vol.III) Sabou Iustin (f.249-250 vol.III) T. M. L. tina (f.253-254 vol.III), Nițu I. (f.28-29 vol.II) Cheța E. (f.30-31 vol.II), Cheța Vlad S. (f.34-35 vol.II), M. Alin A. (f.75-77 vol.II), Chiba D. (f.78-79 vol.II) T. C. Ciprian (f.70-72) proces- verbal de constatare (f.65-66), dovadă de predare-primire (f.67) procese-verbale de efectuare a percheziției informatice (f.76-77, 80, 137-139) planșă fotografică (f.82- 96), proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare (f.103-105), procese- verbale (f.109, 110, 127-128, 133) adresa Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (f.141) contract de muncă și fișa postului inculpatului
T. V. (f.192-221), denunț formulat de T. C. Ciprian (f.67-68 vol.II), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.72-74), nota sinteză privind conținutul convorbirii ambientale din_ (f.101-102 vol.II) denunț formulat de Chiba D. G. (f.30-31 vol.I),proces verbal șiplanșe foto (f.90-122 vol.I), planșe foto cuprinzând imagini de pe camerele de supraveghere (f.126-185 vol.I).
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă în egală măsură atât din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, cât și din modul în care
se pare că aceștia au desfășurat activitatea infracțională, demonstrat de probele administrate până în prezent.
Calitatea inculpatului T. V. - aceea de expert în cadrul Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, înlocuitor la directorului instituției la data presupuselor fapte - potențează pericolul social al faptelor de comiterea cărora sunt bănuiți toți inculpații, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății, rezultată din posibila implicare a persoanelor ce au în gestiune importante valori sociale, în fapte de corupție și delapidare.
Calitatea avută de inculpatul T. V. și de care se pare că s-a folosit efectiv pentru comiterea faptelor justifică temerea că lăsat în libertate ar putea periclita cercetările ce se derulează - și care ar putea conduce la descoperirea de noi fapte sau consecințe ale acestora - iar modul în care a se presupune că ar fi acționat inculpatul - prevalându-se de funcția deținută și de cunoștințele privind amplasarea camerelor de supraveghere - denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.
În cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele fiind cele mai sus enumerate din care reiese modul în care se pare că ar fi acționat inculpații și care a fost descris mai sus.
Pericolului concret pentru ordinea publică reiese și din natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și din conduita inculpaților, care se pare că au vătămat grav relațiile sociale dintre membrii comunității, încrederea pe care aceștia trebuie să o aibă în instituțiile statului și în buna credință a angajaților din acest sistem.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
În cauza McKay contra Regatului Unit din_ CEDO a arătat că în prima fază a detenției provizorii existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul este autorul faptelor reprezintă un motiv suficient pentru o plasare în detenție.
Probele care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare a arătat Curtea Europeană în cauza O";Hara contra Regatului Unit din_ .
În prezenta cauză se constată că faptele de care sunt acuzați inculpații recurenți sunt în măsură să lezeze ordinea socială, respectul și încrederea de care angajații instituțiilor statului, dar și persoanele care desfășoare activități economice legale trebuie să se bucure în fața comunității din care fac parte și a întregii societăți, lipsa de respect și de încredere a populației în instituțiile statului cunoscând o creștere alarmantă pe fondul unor astfel de fapte, aspecte relevate de sondajele de opinie prezentate în mass-media.
De aceea, în situația de față, se impune o reacție fermă a autorităților pentru a nu se accentua neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică și pentru a se realiza un echilibru firesc și o stare de securitate socială, precum și pentru a descuraja comiterea pe viitor de către alte persoane a unor fapte similare.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998).
În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive nu a fost atins, iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților recurenți în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea reține că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.
Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive -_ - și până în prezent, într-o perioadă de circa 2 luni, fiind efectuate cercetări, fiind audiați martori, fiind extinse cercetările și față de alte persoane implicate, urmărirea penală apropiindu-se de final, urmând a se finaliza audierea persoanelor implicate, a se prezenta materialul de urmărire penală și a se redacta actul de sesizare a instanței.
Raportat la tipologia cauzei, la numărul de fapte pentru care se efectuează cercetarea penală, la numărul de martori ce au fost și urmează a fi audiați, Curtea de A. apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpaților recurenți.
În mod corect a reținut instanța de fond că lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, situația lor personală și socială, legăturile acestora cu comunitatea, sunt aspecte ce pot prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepselor, în situația în care inculpații ar fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.
De asemenea corect s-a reținut că problemele medicale invocate de inculpata G. G. S. nu constituie motive suficiente pentru a se dispune cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere faptul că asistența medicală necesară îi poate fi acordată la locul de deținere sau în afara acestuia, sub pază permanentă, conform art.139/1 Cod procedură penală.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea de A. va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I., fiul lui C. si E., născut la 9 ianuarie 1972, G. G., fiica lui A., născută la 3 septembrie 1972 si T. V., fiul lui V. si V., născut la 4 octombrie 1965 împotriva încheierii penale nr. 32/C din_ a Tribunalului Sălaj.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. | I., fiul lui | |
C. | si E., născut la 9 ianuarie 1972, G. G., fiica lui A. | , născută la |
3 septembrie 1972 si T. V., fiul lui V. si V., născut la 4 octombrie 1965 împotriva încheierii penale nr. 32/C din_ a Tribunalului Sălaj.
Obliga pe recurenți sa plătească in favoarea statului suma de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțată in ședința publica, azi, 20 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. M. | I. | M. | , A. D. L. |
GREFIER
B. H.
Red.L.M./M.N.
3 ex./_
Jud.fond: D. B. Ț.
| ← Încheierea penală nr. 17/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 1481/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
