Încheierea penală nr. 290/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 290/R/2013
Ședința publică de la 01 Martie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. M.
JUDECĂTORI: I. M.
M. Ș. GREFIER: E. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul P. G., împotriva Încheierii penale nr. 7/C din 27 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art. 183 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul P. G.
, în stare de arest, aflat în Arestul IPJ S., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Octavian M., din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care întrebat fiind, inculpatul declară că și menține recursul formulat si este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat de inculpat si solicită, în baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penala, admiterea acestuia, casarea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza, in principal, a se dispune, in baza art. 385 ind. 6 al.3 Cod proc.penală, respingerea propunerii de prelungire a arestului preventiv formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj. În subsidiar solicita a se lua față de inculpat o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Arată ca in cauza s-au pronunțat mai multe hotărâri si nu este prima prelungire a arestului fata de inculpat, dar la dosar toate hotărârile date sunt copiate una după cealaltă si sunt putine texte de lege dezbatute astfel că înțelege să își extindă critica si asupra acestora. Faptele avute în vedere pentru arestarea inculpatului au fost acelea ca la 1 ianuarie 2013, inculpatul si partea vătămată, care locuiau împreună s-au luat la cearta si in urma discuțiilor contradictorii inculpatul a împins partea vătămata, acesta a căzut, apoi s-a ridicat, după care s-au îmbrâncit din nou. Inculpatul susține ca de fapt a încercat sa-l pună in pat dar datorită consumului de alcool nu a reușit si nu-și mai aduce aminte de nimic. Se arata in încheierea criticată care justifica prelungirea arestării preventive că fapta pe care inculpatul a comis-o este deosebit de grava, urmările acesteia ar fi foarte grave, că inculpatul a încercat sa acopere urmele comiterii infracțiunii si pentru a justifica reținerea circumstanțelor prevăzute de 148 lit.f Cpp se arată doar ca gravitatea faptei rezultă din probele administrate si că aceasta este de natura de a crea pentru opinia publică o stare de insecuritate.
Se arata ca este un sentiment de indignare în rândul comunității si se invoca, pentru a motiva aceasta soluție Letellier c/a Franța Este real, așa cum a arătat instanța de fond, că sunt anumite împrejurări care pot justifica luarea fata de o persoana supusa procedurii penale o măsura preventivă, însă deși aceste fapte sunt grave si pot da naștere la o reacție a publicului aceasta punere in stare de arest este justificata numai daca este întemeiata pe fapte care sa conducă la concluzia că punerea in libertate ar putea tulbura opinia publica. Nu exista elemente care sa conducă la aceasta concluzie. Inculpatul nu are loc stabil de munca dar nu are nici antecedente penale si nu exista nicio împrejurare care sa conducă la presupunerea rezonabila ca lăsat in libertate va comite alte fapte penale. Apreciază că prin decesul părții vătămate, nefericit survenit, s-a înlăturat ultima posibilitate a inculpatului de a comite o fapta legata de cea pentru care este în prezent cercetat. Ancheta este spre sfârșit, inculpatul a recunoscut comiterea faptei atât cât își mai amintește, s-au audiat martorii si nu se poate susține că lăsarea in libertate va duce la influențarea negativa a anchetei. Pericolul concret pentru ordinea publică nu subzista pentru că nu a fost adusa nicio dovada ca alte persoane s-ar simți afectate de lăsarea in libertate a inculpatului Starea de insecuritate colectivă nu exista, cum de altfel nu exista niciun impediment ca ancheta sa se desfășoare cu inculpatul in stare de libertate.
Reprezentanta P. ui solicita respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat si menținerea încheierii penale recurate ca fiind legală si temeinică si de asemenea, judicios motivată. Fapta imputata inculpatului se referă la suprimarea vieții unei persoane, instanța stabilind indiciile si probele pe care s-a bazat luarea fata de acesta a măsurii preventive a arestului. In prezent aceste temeiuri subzistă în continuare si din perspectiva urmăririi penale motivarea instanței reflectă probațiunea din dosar, neexistând elemente care sa ducă la concluzia că prevederile art. 148 lit.f Cod proc.penala au dispărut.
Apreciază ca încheierea penala recurata nu se impune a fi analizata din punctul de vedere al apărării. Faptele imputate inculpatului sunt extrem de grave si așa cum a stabilit legiuitorul acestea sunt sancționate pe măsură. Urmărirea penala in cauza nu s-a putut finaliza din cauze neimputabile procurorului de caz, ci datorită lipsei expertizei medico-legale dispuse in cauza. Concretizat fiind caracterul temeinic al încheierii pronunțate de instanța de fond, arata ca recursul inculpatului este nefondat și solicită respingerea lui ca atare.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită cercetarea lui in stare de libertate, obligându-se să se prezinte la chemările instanței.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.7/C din data de_ a T. ui S. s-a admis sesizarea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.155 Cod procedură penală, s-a prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpatul P. G., (prin încheierea penală nr.1/A/_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în Dosar nr._ ), pe termen de 30 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.
S-au aplicat disp. art.189 și urm. Cod procedură penală, privind suportarea cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că prin propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului P. G. - în prezent deținut în
Arestul IPJ S. - pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de_ . În motivarea propunerii s-a arătat că cercetarea penală nu a fost finalizată, în cauză dispunându-se efectuarea unui raport de constatare medico-legală, privind decesul victimei Mastan Florin, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat. De asemenea, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordonanța din data de_, dată în dosar de urmărire penală nr.1/P/2013, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpat, din infracțiunea de vătămate corporală gravă, prev și ped de art. 182 alin.1 și 2 Cod penal, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. prev. și ped. de art.183 Cod penal.
Asupra cauzei de față, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Încheierea penală nr.1/A din_ a Judecătoriei Z. s-a admis propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.1491raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. G., pe o durată de 29 de zile, de la 3 ianuarie 2013 până la 31 ianuarie 2013, inclusiv, instanța apreciind că în cauză sunt suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că acesta a săvârșit
infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.1 și 2 Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de_, în jurul orei 23.00, pe fondul unui conflict spontan, a împins-o pe partea vătămată Mastan Florin și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu piciorul în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Referitor la starea de fapt, din mijloacele de probă administrate până în prezent în faza de urmărire penală, instanța a reținut că inculpatul P. G. și partea vătămată Mastan Florin se cunosc de o lungă perioadă de timp, între ei existând o relație de prietenie. Din perioada sărbătorilor de Crăciun ale anului 2012, inculpatul P. G. locuiește în locuința părții vătămate Mastan Florin din localitatea Bercea județul S. . La data de_, inculpatul și partea vătămată s-au aflat aproape tot timpul la locuința părții vătămate și au consumat băuturi alcoolice. Seara, în jurul orei 23.00, în timp ce se aflau in holul locuinței, între ei a izbucnit o ceartă, cei doi reproșându-și reciproc faptul că pun lemne pe foc. În acest context, inculpatul a împins-o pe partea vătămată cu mâinile în zona pieptului, iar aceasta a căzut pe spate, lovind cu capul pardoseala din beton, după care inculpatul i-a mai aplicat două sau trei lovituri cu piciorul in zona capului, ieșind apoi afară din casă, pe treptele de la intrare.
Partea vătămată, căreia îi curgea sânge din zona feței, a reușit să se ridice de jos și s-a deplasat și ea afară din casă, reproșându-i inculpatului acțiunile sale. Aflându-se pe treptele de la intrarea în locuință, inculpatul a împins-o din nou pe partea vătămată cu mâinile în zona pieptului, aceasta căzând din nou pe spate și lovindu-se în partea din spate a capului de treptele de beton și rămânând inconștientă, după care a intrat în casă. La un moment dat, partea vătămată a reușit să se ridice de jos și s-a târât până în camera unde locuia împreună cu inculpatul, rămânând la podea în poziție decubit ventral lângă ușa de la intrare în cameră. Inculpatul i-a dat jos părții vătămate pantalonii și încălțămintea, după care s-a culcat, iar partea vătămată a rămas întinsă la podea.
În dimineața zilei de_, în vizită la partea vătămată a venit numitul Deac N., care a văzut-o pe aceasta întinsă la podea și în stare de inconștiență și pe inculpat aflându-se în aceeași cameră. Deac N. a așezat-o pe partea vătămată pe unul dintre paturile aflate în cameră, după care a anunțat o rudă de-a părții vătămate, care a apelat serviciul unic de urgență 112. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Z., iar apoi la Clinica de Neurochirurgie din C. -Napoca, unde i se acordă îngrijiri
medicale și la ora actuală. S-a constatat că potrivit concluziilor medico-legale provizorii, partea vătămată Mastan Florin prezintă politraumatism, traumatism cranio-cerebral sever, hematom frontal stâng cu efect de masă, hemoragie subarahnoidiană dreaptă, fractură de bază de craniu, hematom de fosă posterioară cu inundarea ventriculului IV, echimoză ochi stâng, echimoze multiple torace și genunchi bilateral. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activă cu corpuri dure și lovire de planuri dure în cadrul unei heteropropulsii. Leziunile au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ .
Inculpatul P. G. nu a recunoscut inițial comiterea faptei, în declarația olografă, însă ulterior, a recunoscut comiterea faptelor atât cu ocazia audierii sale de către procuror, cât și cu ocazia audierii sale de către judecător potrivit dispozițiilor procedurale cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, recunoaștere care se coroborează cu declarațiile martorilor Deac N., Ranta I. și Galeș V., cât și cu mențiunile cuprinse în concluziile preliminare ale Serviciului Județean de Medicină Legală și în procesele-verbale de cercetare la fața locului întocmite în cauză.
De asemenea, instanța a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, fiind închisoarea de la 2 la 10 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, decurgând din modalitatea de săvârșire a acesteia reținută în starea de fapt și din urmările grave produse prin infracțiune, respectiv periclitarea vieții victimei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu a recunoscut inițial comiterea faptei, susținând că partea vătămată a căzut singură și s-a lovit, pentru ca ulterior să își reconsidere poziția și să descrie detaliat modul în care s-a derulat incidentul cu partea vătămată.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut și faptul că deși acesta nu are antecedente penale, acest aspect nu este de natură să împiedice luarea măsurii arestării preventive față de el, raportat îndeosebi la modalitatea de comitere a faptei și la împrejurarea că, potrivit propriilor declarații, în momentul în care a realizat că starea părții vătămate este gravă, a încercat să acopere urmele comiterii infracțiunii.
Sub același aspect, instanța a reținut și atitudinea inculpatului care, chiar dacă la momentul comiterii infracțiunii s-a aflat în stare de ebrietate și nu a realizat starea gravă în care se afla partea vătămată, ulterior, nici în momentul în care a conștientizat ce s-a întâmplat nu a solicitat acordarea de ajutor părții vătămate, fiind mai degrabă preocupat de acoperirea urmelor comiterii infracțiunii decât de starea de sănătate a părții vătămate, care îi era totuși prieten și care acceptase ca inculpatul să locuiască cu el, întrucât acesta nu avea o locuință personală.
De asemenea, tot pentru aprecierea pericolului social concret a fost avută în vedere gravitatea faptei comise și împrejurarea că din probele administrate până în prezent rezultă că aceasta este de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția și cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei comise, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar în opinia instanței, fapta pentru care este
cercetat inculpatul întrunește toate elementele menționate. Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat, în cauza Letellier c. Franța, că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp.
Instanța de fond a mai reținut și faptul că inculpatul nu are o locuință statornică, nu are un loc de muncă stabil și nu realizează venituri, astfel că există și riscul ca odată aflat în libertate, să încerce să se sustragă de la urmărirea penală, cu atât mai mult cu cât la momentul actual starea părții vătămate este foarte gravă, iar o înrăutățire a stării acesteia ar putea atrage și o agravare a răspunderii penale a inculpatului. Totodată, instanța a considerat că măsura arestării preventive a inculpatului se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală. Urmărirea penală este încă în plină derulare, fiind necesară audierea martorilor și, eventual, a părții vătămate, în măsura în care acest lucru este posibil, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, instanța apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpatului, această măsură preventivă fiind de natură să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal. Instanța a apreciat că măsurile preventive alternative oferite de Codul penal, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau obligarea de a nu prăsi țara nu sunt suficiente pentru garantarea desfășurării în bune condiții a procesului penal, tocmai prin prisma aspectelor reținute anterior cu privire la persoana inculpatului, care s-a dovedit a fi o persoană extrem de violentă, încercând totodată să ascundă urmele săvârșirii infracțiunii și, implicit, să înlăture răspunderea sa penală.
Prin încheierea penală nr.4/C/_ pronunțată în dosar nr._ a T. ui S., s-a admis sesizarea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art. 155 Cod procedură penală, s-a prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpatul P. G., (pe termen de 30 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv, iar prin propunerea formulată în prezenta cauză se solicită prelungirea acestei măsuri cu încă 30 de zile, începâmd cu data de_, pentru considerentele la început arătate.
Potrivit art.155 din Codul de procedură penală "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de
libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
(2) În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond sau de instanță corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se afla locul de deținere, locul unde s-a constatat săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală";.
Conform adresei I.M.L C. -Napoca din data de_, partea vătămată a decedat la data de_, datorită leziunilor traumatice produse prin lovire cu corp dur și cădere pe un plan dur, care pot data din cursul nopții de01/_, în condițiile stabilite de ancheta judiciară, astfel că prin Ordonanța din data de_, dată în dosar de urmărire penală nr.1/P/2013, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul P. G., din infracțiunea de vătămate corporală gravă, prev și ped de art. 182 alin.1 și 2 Cod penal, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. prev. și ped. de art.183 Cod penal, precum și efectuarea unui raport de constatare medico-legală, privind decesul victimei Mastan Florin.
Este evident că în speță temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului P. G. nu s-au schimbat, termenul rezonabil al duratei arestării nu a fost depășit și raportat la gravitatea faptei de care este acuzat, se impune în continuare privarea acestuia de libertate.
Așa fiind, dar și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, respectiv împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală în noile condiții, aspecte care, potrivit art.136 alin.(1) Cod procedură penală, reprezintă însăși scopul măsurilor preventive, tribunalul, a admis sesizarea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în baza art.155 Cod procedură penală, a prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpatul P. G., (prin încheierea penală nr.1/A/_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în Dosar nr._ ), pe termen de 30 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, inclusiv.
S-au aplicat și disp. art.189 și urm. Cod procedură penală, privind suportarea cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal inculpatul P. G.
, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 1 martie 2013, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv și punerea acestuia în libertate sau, în subsidiar, luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.
S-a arătat în esență că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art.143 și ale art.148 lit.f Cod procedură penală.
Susținerile inculpatului prin apărător din oficiu din ședința publică din data de_ sunt redate mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent este cercetat în dosarul nr.1/P/2013 al P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj sub aspectul comiterii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev.de art.183 Cod penal.
Acuzațiile ce se aduc inculpatului P. G. constau în aceea că în cursul nopții de 1/_ ar fi aplicat mai multe lovituri victimei Mastan Florin, în urma cărora victima a căzut lovindu-se cu capul de pardoseaua de beton, cauzându-i- se leziuni în urma cărora la data de_ a decedat.
Față de inculpatul recurent s-a luat măsura arestării preventive la data de_, prin încheierea penală nr.1/A/2013 a Judecătoriei Z. - instanță competentă în raport de încadrarea juridică inițială a fptei -art.182 Cod penal, a și temei al arestării fiind reținut art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de comiterea căreia era suspectat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent P. G. este autorul faptei pentru care este cercetat, după cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă -f.23-27, 51-69, proces-verbal privind ridicarea de obiecte - f.28, planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele și mijloacele de probă ridicate cu ocazia examinării articolelor de îmbrăcăminte ale inculpatului, efectuată la data de_ - f.44-49, planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele și mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia necropsiei cadavrului numitului Mastan Florin f.129-132, proces-verbal de reconstituire și planșa foto aferentă f.36-37, 93-98, constatări preliminarii ale medicului legist
8, declarațiile martorilor Deac N. f.29-30, 82-83, Galiș V. f.31, Buboiu Dan Dumitru f.32-33, 76, Galiș A. f.34-35, 77, Ranta I. f.38, Fărcaș Dumitru f.39, Nosa G. f.78, 88, Martin E. f.79, 89, C. V. f.80-81, 86- 87, procese-verbale de căutare f.52-56, 65-72, declarații inculpat f.8-17, 101- 102.
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate, dată fiind gravitatea faptei pentru care este cercetat, împrejurările și modalitatea concretă în care se presupune că a fost comisă fapta de către inculpat.
Rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii unor fapte de violență îndreptate împotriva vieții și integrității corporale este una deosebită, cu accente particulare atunci când agresorul se află în relații apropiate cu victima și constă într-o stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, dacă legea nu este aplicată cu hotărâre. Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, scop ce nu a fost atins
în prezenta cauza, ancheta penală nefiind finalizată.
Chiar dacă probele ce ar mai trebui administrate sunt puține, având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, curtea constată că există un risc real de încurajare a comiterii de fapte prin care să fie pusă în pericol viață, integritatea corporală, sănătatea altor persoane și chiar de comitere de alte fapte penale de către însuși inculpatul recurent, din actele de la dosar reieșind că acesta obișnuiește să consume în mod frecvent băuturi alcoolice, sub influența cărora se pare că are o conduită caracterizată de violență.
Nu este suficient ca drepturile fundamentale ale persoanelor să fie protejate printr-o legislație ce prevede o serie de măsuri de prevenire, reprimare și sancționare a conduitelor contrare legii, ci aceasta trebuie să fie dublată de luarea în concret a unor măsuri de ordin practic pentru ca protecția garantată de lege să fie una efectivă, măsuri concrete care judecate într-un mod rezonabil sunt apreciate ca putând preveni producerea unui rezultat grav.
În speța de față, la momentul actual nu este posibilă luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate care să asigure buna desfășurare a procesului, Curtea reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.
Critica adusă încheierii atacate în sensul că aceasta este o preluare copy- paste a încheierilor anterioare nu poate fi primită, câtă vreme în cauza Erimescu împotriva României, cererea nr.33762/05, decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011, Curtea Europeană a arătat cu privire la o situație similară că după trecerea unui interval de circa 6 luni de zile nu se poate reține că motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului ar fi devenit lipsită de relevanță.
Ori în prezenta cauză măsura arestului preventiv a fost luată în urmă cu două luni de zile.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G., fiul lui
si A., născ.la 6 aprilie 1975, aflat în Arestul IPJ S. împotriva încheierii penale nr. 7/C din 27 februarie 2013 a T. ui S. .
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Octavian M. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G., fiul lui I. si A., născ.la 6 aprilie 1975, aflat în Arestul IPJ S. împotriva încheierii penale nr. 7/C din 27 februarie 2013 a T. ui S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Octavian M. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. M. | I. | M. | , M. | Ș. |
GREFIER
E. C.
Red.L.M./E.C.
4 ex./_ Jud.fond: S. M.
| ← Încheierea penală nr. 91/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 910/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
