Încheierea penală nr. 721/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 721/R/2013
Ședința publică din data de 23 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: SS JUDECĂTORI: M. Ș.
V. V. A. GREFIER: T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentată prin PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursurile declarate de inculpatele C. C. și C. N. C. împotriva încheierii penale din 48 din 21 mai 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, privind prelungirea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata C. N. C.
, aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător ales, av. Ban Tiberiu, din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar și apărătorul ales al inculpatei C. C., av. Ban Tiberiu, din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpata C. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatelor C. C. și C. N. C. în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b C.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând solicitarea Parchetului, a se constata că nu subzistă motivele și temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatelor în stare de libertate.
În măsura în care se va constata că se impune luarea față de inculpate a unei măsuri preventive, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 136 alin.
8 C.pr.pen., situația personală a inculpatelor și momentul procesual, respectiv că, chiar dacă dosarul este în fază de urmărire penală, marea majoritate a probelor au fost administrate, astfel că în aprecierea sa se poate lua față de clientele sale măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Consideră, de asemenea, că din lecturarea încheierii penale atacate rezultă o laborioasă analiză a probelor administrate în cauză, fără însă ca instanța de fond să se oprească și asupra temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive, invocând doar dispozițiile art. 143 și 1148 lit. b C.pr.pen. Chiar dacă la dosar există probe că cele două inculpate au recunoscut comiterea faptelor, existând în acest sens declarațiile clientelor sale inclusiv cu privire la modalitatea săvârșirii, totuși la dosar nu există probe că lăsarea lor în libertate ar continua să zădărnicească aflarea adevărului. Apreciază, de asemenea, că se face o confuzie între măsura preventivă și natura infracțiunii pentru care cele două inculpate sunt cercetate, fără a se ține cont de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, precum și că se analizează global situația acestora.
Întrucât nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a celor două inculpate ar prezenta un risc în sensul prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen., ce să justifice în continuare privarea lor de libertate și raportat și la situația medicală a inculpatei C. C., care este la această dată supusă unei expertize psihiatrice, consideră că nu se justifică admiterea sesizării parchetului și prelungirea stării de arest a celor două.
Totodată, solicită a se reține și că clientele sale nu au antecedente penale, au avut o atitudine sinceră și au colaborat cu organele de anchetă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate, întrucât încheierea atacată corespunde principial situației din dosar, iar probațiunea administrată confirmă elementele pe care se bazează propunerea Parchetului. Totodată, consideră că prima instanță în mod corect a constatat că în prezent nu ne discută temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, acestea fiind confirmate prin încheierea de admitere a propunerii de arestare preventivă și ulterior, prin încheierea instanței de control judiciar, procedând la o verificare a subzistenței elementelor arestării, la care a adăugat condiția obiectivă a imposibilității finalizării urmăririi penale.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 148 lit. b C.pr.pen. solicită a se constata că la dosar există un ansamblu probator complex și extins, din care rezultă situația prezentată de Parchet și preluată de către instanța de fond. Astfel, precizează că în volumul IV de urmărire penală s-au depus probe, ce fac dovada acțiunii directe a inculpatei C. N. C. derulată în scopul tergiversării urmăririi penale și de a nu atrage răspunderea penală a celor două. În acest sens învederează faptul că în cauză urmărirea penală a fost începută față de alte persoane și pentru alte infracțiuni, iar ulterior s-a sesizat intervenția inculpatei C. N. C. în derularea anchetei și administrarea probatoriului, prin aceea că a luat contact cu persoane din dosar, unele având calitatea de învinuiți, pe care le-a sfătuit ce să declare sau chiar să conteste calitatea procurorului de anchetă. Demersurile și intervențiile inculpatei s-au finalizare prin neprezentarea la procuror a unor persoane sau prin atitudine nesinceră a altora.
Mai consideră, așa cum a reținut și instanța de fond, că indiciile și probele administrate pe acest temei nu se suprapun și nu au fost analizate din perspectiva elementelor constitutive ale faptei deduse cercetării.
Totodată, solicită a se reține că în cauză se mai impun a se administra probe și a se lămuri aspecte, iar lăsate în libertate inculpatele ar putea interveni asupra unor probe ce mai trebuie administrate și care până în prezent au avut caracter confidențial.
Apărătorul inculpatelor C. C. și C. N. C., în replică, solicită a se avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea pentru care este cercetată inculpata C. N. C., care sunt de la 3 luni la 7 ani închisoare, precum și că a această inculpată și-a manifestat intenția de a solicita aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen., iar în situația prelungirii stării de arest prima instanță va fi obligată să aplice o pedeapsă care să acopere măsura preventivă.
Apreciază că cel puțin față de inculpata C. N. C. se poate admite recursul, mai ales că tatăl său are un handicap și în prezent este singur.
Inculpata C. N. C., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că a recunoscut comiterea faptelor,pe care le regretă și nu a știut că s-a început urmărire penală împotriva ei și a mamei sale.
Solicită, de asemenea, admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate, cu precizarea că nu va interveni în derularea anchetei, care nu a fost finalizată deși este arestată de 30 de zile.
C U R T E A
Asupra recursului declarat în cauză,
Analizând actele și lucrările dosarului nr._, înregistrat la Curtea de Apel Cluj în data de 22 mai 2013, instanța constată că prin încheierea penală nr. 48/C din 21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în același dosar, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și în consecință:
În temeiul art.159 C. pr. pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatele :
C. C. , fiica lui A. și I., născută la data de_ în localitatea Hăsdat, jud. Hunedoara, posesoare a C.I. seria HD nr.4. eliberată de S.P.C.L.E.P. Hunedoara, CNP 2. ;
C. N. -C. , fiica lui I. -L. și C., născută la data de_ în Hunedoara, jud. Hunedoara, posesoare a C.I. seria HD nr.3. eliberată de S.P.C.L.E.P. Hunedoara, CNP 2. ;
- cu o durată de 30 de zile, începând cu data de 24 mai 2013 și până la data de 22 iunie 2013.
Potrivit art.192 alin.3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive au rămas în sarcina statului.
Analizând propunerea formulată, în raport cu actele de urmărire penală și dispozițiile legale în materie, prima instanță a reținut următoarele:
La data de_ inculpatele C. C. și C. N. -C. au fost reținute pe o durată de 24 de ore (până la data de_, ora 21,00) prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă în dosarul nr.195/P/2012, la aceeași dată fiind audiate de procuror (în prezența apărătorului ales) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestora, pentru săvârșirea infracțiunilor sus-menționate. Ulterior, prin încheierea penală nr.41/C/_ a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatelor pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
În fapt, s-a reținut, în esență, că inculpata C. C., în calitate de președinte al Asociației de Psihiatrie Arizona a Persoanelor cu Handicap Mental și Boala Alzheimer - Hunedoara, a procurat documente medicale și de altă natură, false, în baza cărora au fost eliberate certificatele de încadrare în grad de handicap pentru mai mulți învinuiți (și anume: Vais A., David Ilona, Cadar I., C. Gligor, Moja A. ca, Mureșan Aurelie, Tat M., Csete M.
, Tat Dumitru, Hrebenciuc Verona, Mureșan Nastasia, Abrudan M., Peteleu Elisaveta, Bâlc Onisie, Toșa-Abrudan E., Kiss Ilona-E., Hoț Nastasia și M. M. ), de către Comisia de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, fiind cauzat astfel un prejudiciu total de peste 537.000 lei Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj și primăriilor pe raza cărora domiciliază învinuiții (din prejudiciul total, prejudiciul cauzat D.G.A.S.P.C. Cluj fiind în sumă de 237.513 lei); în schimbul acestui "serviciu";, învinuiții (care sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, constând în aceea că, în perioada 2008-2010, au obținut indemnizații lunare pentru persoane cu handicap,
prin inducerea în eroare a reprezentanților Comisiei de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, cu ajutorul unor documente medicale false) plăteau inculpatei C. C. o cotizație lunară de 50 lei, aceasta eliberând chitanțe doar pentru suma de 20 lei.
În ceea ce o privește pe inculpata C. N. -C. s-a reținut că, în perioada februarie-aprilie 2013, în mod sistematic, a insistat pe lângă învinuiții Mureșan Aurelie, Cadar I., David Ilona, Bâlc Onisie, C. Gligor, Moja A. ca, M. M. și Abrudan M., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, să nu se prezinte la chemarea organelor de urmărire penală, să-și retracteze declarațiile date și să refuze prezentarea la I.M.L. Cluj-Napoca în vederea expertizării, pentru îngreunarea desfășurării urmăririi penale.
Instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive față de ambele inculpate, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora (respectiv cele prevăzute de art. 143 alin.1 și art. 148 alin.1 lit. b) subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.
Cu privire la condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen., prima instanță a reținut că, din declarațiile învinuiților Vais A., David Ilona,
Cadar I., Moja A. ca și M. M., concluziile expertizelor medico-legale efectuate în cauză față de învinuiții Vais A., David Ilona, Cadar I., C. Gligor și Moja A. ca, comunicările făcute de Casa de Asigurări de Sănătate Cluj, interceptările convorbirilor telefonice și comunicărilor telefonice efectuate în baza autorizațiilor emise de instanță, coroborate cu declarațiile
inculpatelor C. C. și C. N. -C., rezultă indicii temeinice cu privire la faptul că acestea se fac vinovate de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor (infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani).
În ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor art.148 alin.1 lit. b
C. pr. pen., s-a reținut că ambele inculpate au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului în cauză prin influențarea învinuiților menționați mai sus. După ce învinuiților li s-au comunicat acuzațiile, cele două inculpate au insistat pe lângă aceștia să nu răspundă la chemarea organelor de urmărire penală, iar în cazul în care au dat declarații să le retracteze, cu motivarea că ar fi fost constrânși de organele de poliție.
Ulterior, după ce și alți învinuiți au fost invitați la organele de cercetare penală pentru audieri, inculpatele au procedat în aceeași manieră, respectiv le-au dat instrucțiuni ferme să nu dea curs citațiilor, să refuze să dea orice declarație și să refuze efectuarea expertizelor medico-legale dispuse în cauză, asigurându-i că în acest mod că vor scăpa de răspunderea penală.
Prima instanță a mai reținut că, datorită acestor demersuri efectuate de cele două inculpate, de a influența învinuiții în vederea zădărnicirii aflării adevărului, urmărirea penală se desfășoară în continuare cu dificultate, o parte din învinuiți sustrăgându-se de la cercetarea penală.
Împotriva hotărârii pronunțate de către Tribunalul Cluj au declarat recurs inculpatele C. C. și C. N. C. .
Criticile aduse hotărârii primei instanțe vizează împrejurarea că, aceasta, a dispus prelungirea stării de arest fără să existe probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a celor două inculpate ar prezenta un risc în sensul dat de prevederile art.148 lit. b C. proc. pen.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 155 C. proc. pen., "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmării penale, motivat,
dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de liberate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.";
Analizând propunerea de prelungire a măsurii preventive a celor două inculpate, prin prisma acestor dispoziții legale, prima instanță a reținut în mod judicios că temeiul prevăzut de art. 148 lit. b C. proc. pen., în baza căruia s-a dispus arestarea celor două inculpate, subzistă și impune privarea de libertate în continuare.
Din material probator administrat în cauză rezultă că, după ce învinuiții din această cauză au fost puși sub acuzare, inculpata C. C. a luat legătura cu ei și le-a cerut să nu se prezinte la chemarea organelor de urmărire penală și la IML în vederea efectuării expertizelor medico-legale dispuse în cauză.
În același mod a procedat și inculpatul C. N. C., fiica lui C.
C., care, în mod sistematic, a insistat pe lângă învinuiții Mureșan Aurelie, Cadar I., David Ilona, Bâlc Onisie, C. Gligor, Moja A. ca, M. M. și Abrudan M., să nu se prezinte la organele de urmărire penală, să-și retracteze declarațiile date și să refuze prezentarea la IML Cluj.
Prin urmare, susținerile inculpatelor referitor la faptul că, la dosarul cauzei, nu există probe din care să rezulte că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului sunt nefondate.
Aflarea adevărului, unul dintre principiile dreptului procesual penal (art. 3 C. proc. pen.) impune existența unei concordanțe între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă referitoare la faptă și persoana autorului.
Din conținutul textului legal, rezultă că pericolul de zădărnicire a aflării adevărului trebuie să fie actual, iar existența lui trebuie dovedită.
Activitatea de influențare poate consta în acțiuni diverse, precum îndemnuri, rugăminți, corupere sau chiar constrângerea părții, a martorului
sau a expertului de a face declarații mincinoase, în scopul deformării adevărului.
O analiză detaliată a riscului de a împiedica buna desfășurare a justiției s-a realizat în cauza W. c Elveția, în care Curtea a reținut existența unui risc datorită amplorii excepționale a cazului( fraudă în gestiunea a 60 de societăți comerciale ), a cantității mari de documente confiscate, a numărului mare de martori care trebuiau să fie audiați, dar mai ales datorită comportamentului celui cercetat, în intenția de a șterge orice urmă a responsabilității sale prin falsificarea și distrugerea contabilității, prin sustragere de documente ce nu au fost încă descoperite, prin fabricarea unor probe false, și, nu în ultimul rând, prin încercarea de a obține o înțelegere cu martorii. Mai mult, judecătorii de la Strasbourg au ținut cont și de faptul că, în cadrul altor cercetări penale desfășurate împotriva sa, petentul a falsificat probe pentru a se dezvinovăți, a antedatat documente și a manipulat martorii. În consecință, toate acestea, coroborate cu bănuiala autorităților că acuzatul are intenția de a se sustrage de la judecată, au fost considerate ca fiind motive suficiente și pertinente pentru a justifica continuarea privațiunii de libertate a petentului.
Pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei decizii, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatele C. C. și C.
N. C. împotriva încheierii penale din 48 din 21 mai 2013 a Tribunalului Cluj.
Recurentele vor fi obligate să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatele C. C. (fiica lui A. și I., născută la data de_ în localitatea Hăsdat, jud. Hunedoara, posesoare a C.I. seria HD nr.4. eliberată de S.P.C.L.E.P. Hunedoara, CNP 2. ) și C. N. C. (fiica lui I. -L. și C., născută la data de_ în Hunedoara, jud. Hunedoara, posesoare a C.I. seria HD nr.3. eliberată de S.P.C.L.E.P. Hunedoara, CNP 2. ) împotriva Încheierii penale din 48 din 21 mai 2013 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurente să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
S. | S. | M. | Ș. | V. | V. A. |
GREFIER,
T. G.
Red.S.S./dact V.R. 2 ex./_ Jud.fond: M. L.
| ← Încheierea penală nr. 519/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 91/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
