Încheierea penală nr. 299/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 299/ÎR/2013
Ședința nepublică din data de 14 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. D. JUDECĂTOR: P. A. D. ,
Președinte Secția penală JUDECĂTOR: L. M. V.
GREFIER: N. L.
P. de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, reprezentat prin SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul P. DE PE
JUDECĂTORIA BISTRIȚA, împotriva Încheierii penale nr. 36/CC/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă intimatul-inculpat minor M. M., asist. de av. Filipoaia A. .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Reprezentanta parchetului și apărătorul intimatului-inculpat arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului formulat, cu consecința casării Încheierii primei instanțe și, rejudecând, admiterea cererii de arestare preventivă pe o perioadă de 19 zile, precum și emiterea mandatului de arestare corespunzător.
Arată că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, raportat la faptul că, în mod nejustificat, s-a respins cererea de arestare preventivă a inculpatului formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița. Mai arată că inculpatul M. M. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, la data de_ a pătruns în curtea locuinței părții vătămate Lăcătuș Ludovic, în vârstă de 76 de ani, căreia, prin violență, i-a sustras suma de 830 lei din buzunarul hainei care era agățată într-un cuier pe peretele casei. A ieșit din curte și a alergat spre casă. Pe drum, s-a întâlnit cu o martoră, căreia i-a încredințat spre păstrare o parte din banii sustrași, spunându-i că i-a găsit.
Opinează că, în cauză, sunt întrunite atât condițiile prev. la art. 143 Cod procedură penală cât și cele prev. la art. 148 Cod procedură penală, inculpatul prezentând pericol social concret pentru ordinea publică, iar pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea săvârșită fiind mai mare de 4 ani închisoare. Mai arată că, pe parcursul urmăririi penale, până în acest moment, inculpatul a avut o conduită nesinceră, nu are ocupație, iar față de el se efectuează cercetări și sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu. Faptul că este minor și că banii sustrași au fost înapoiați părții vătămate, prejudiciul fiind recuperat, nu justifică neaplicarea niciunei măsuri preventive față de acesta.
Av. Filipoaia A. solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, considerând că, în mod corect, aceasta a apreciat că nu se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, ținând seama de faptul că tâlhăria, chiar dacă este o infracțiune gravă, nu justifică în toate cazurile luarea unei măsuri privative de libertate.
Având ultimul cuvânt, intimatul-inculpat minor arată că își cere iertare pentru fapta săvârșită și că a luat banii pentru că acasă sunt mulți frați, bunica lor are 80 de ani și suferă de foame. Mai arată că este de acord să plătească victimei cele 14-15 zile de îngrijiri medicale. Prezintă instanței un bilet de trimitere emis de medicul de familie Poenar Viorica, din data de_, diagnostic prezumtiv - tulburare de conduită, prin care se solicită efectuarea unui control de specialitate la psihiatrie.
Cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin Încheierea penală nr. 36/CC/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, în baza art. 149/1 al. 9 C.pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată, propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița privind luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul minor M. M. - fiul lui G. și A., născut în data de_ în B., jud. B. -Năsăud, domiciliat în com. D.
, sat D., nr.214, jud. B. -Năsăud, fiind identificat cu C.N.P. 1., cercetat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul Penal.
S-a stabilit onorariu avocat de 100 lei în favoarea avocat oficiu D. O. .
Potrivit disp.art.192 alin.3 Cod proc.penală, cheltuielile judiciare au fost suportate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată sub dosar nr._ al Judecătoriei B., P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 160h, alin. 3 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului minor: M. M., cercetat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele din Codul Penal, constând în aceea că în data de 29 octombrie 2013, pe la amiază, învinuitul M. M. a mers în comuna D. la poștă pentru a ridica alocația nepoatei sale de frate. Era în jur de ora 13.30. A ridicat alocația de la poștă, în cuantum de 66 de lei, apoi s-a dus în curtea lui Lăcătuș
Ludovic, pe care-l cunoștea drept Laioș, fiul părții vătămate Lăcătuș Ludovic senior, cu intenția de a fura bani, potrivit declarației învinuitului M. M. . Învinuitul îl cunoștea pe Lăcătuș Ludovic - fiul de mai de mult timp, pentru că a fost la lucru la el, la crăpat de lemne și la stivuit. Pe partea vătămată nu o cunoștea dinainte, nu a fost la muncă la ea, însă familia lor era cunoscută în sat ca fiind oameni înstăriți.
A intrat în curte pe poarta metalică care era închisă, dar neîncuiată. A parcurs circa 15 metri și s-a oprit în dreptul colțului casei, care se află pe partea stângă a
potecii de acces. Din drum învinuitul a putut vedea în curte, pentru că gardul este înalt și prevăzut cu panouri din plastic opac.
Imediat ce a deschis poarta l-a văzut pe tatăl lui Laioș - partea vătămată - care crăpa lemne în partea din spate a curții. Partea vătămată l-a văzut pe învinuit când a deschis poarta și a așteptat ca acesta din urmă să ajungă la el. Învinuitul s-a oprit în dreptul colțului casei și i-a cerut părții vătămate să-i dea bani pentru o fundație care ajută un copil ce urma să fie operat de picioare. Partea vătămată a fost de acord să-i dea banii. Din discuțiile purtate cu partea vătămată, învinuitul a înțeles că Laioș nu este acasă și că partea vătămată Lăcătuș Ludovic este singură. Fiind de acord să-i dea banii, Lăcătuș Ludovic s-a dus să-și ia haina care era agățată într-un cuier pe peretele casei, trecând pe lângă învinuit. A băgat mâna în buzunarul hainei și a scos toți banii care erau în buzunar, respectiv suma de 830 de lei. În momentul în care partea vătămată Lăcătuș Ludovic a făcut un pas și s-a întors cu fața spre învinuit, ținând banii în mână, învinuitul i-a aplicat lovituri repetate cu pumnul în zona feței, în obrazul stâng. Imediat partea vătămată a căzut pe aleea din beton, iar învinuitul a luat toți banii și a fugit. A ieșit din curte pe poarta de acces pe care o lăsase închisă și a luat-o în stânga, înspre casă. În drumul său s-a oprit la o vecină, Capra Florentina, căreia și i-a zis că a găsit niște bani și a rugat-o să-i țină. I-a dat 750 de lei, oprindu-și pentru el suma de 50 de lei. Cu ocazia audierii sale de către procuror, învinuitul a recunoscut faptul că a dus cei 750 lei la vecina sa Capră Florentina pentru că știa că, ducând banii acasă, poliția îi va găsi și îi va ridica, astfel încât a vrut să îi ascundă. După ce a plecat de la vecină, s-a deplasat în centru la un magazin alimentar, de unde a cumpărat suc, struguri și țigări. Pe drum, înainte de a ajunge la magazin, s-a întâlnit cu prietenul său, Pancu Paul. Au intrat împreună în magazin, iar învinuitul a cumpărat suc, struguri și țigări pentru el, precum și un corn pentru prietenul său, căruia i-a dat, în plus, și suma de 1,60 de lei. În continuare, după ce s-a despărțit de prietenul său, învinuitul a plecat la fratele acestuia ca să-i dea banii de alocație, unde a rămas să-l ajute la văruit, pentru că acesta își construiește casă. Acolo a fost găsit de
către organele de poliție, acestea conducându-l la sediu.
Din constatările preliminare efectuate de către Serviciul Județean de Medicină Legală B. -Năsăud la data de_, ora 15.25, reiese că leziunile corporale traumatice ale părții vătămate s-au putut produce prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur și necesită, pentru vindecare, un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Din actele existente la dosar, respectiv: procesul verbal de conducere în teren, declarația părții vătămate, declarații de martori, declarațiile învinuitului, rezultă date certe că acesta a săvârșit infracțiunea mai sus arătată.
P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a apreciat că în cauză sunt întrunite prev. art. 160h, alin. 3 din Codul de procedură penală raportat la cele ale art. 143, alin. 1 din Codul de procedură penală, existând date certe și probe că inculpatul M. M. a săvârșit fapta descrisă mai sus. Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile articolului 5, lit. c din CEDO care permite privarea de libertate a inculpatului când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Interpretând noțiunea de suspiciuni rezonabile, în jurisprudența sa constantă, Curtea a precizat că această noțiune nu presupune necesitatea existenței unui
probatoriu amplu, similar cu cel necesar pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație. Nu este necesar, așadar, să fie probată vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul ulterior al urmăririi penale (cauza Brogan si alții contra Marii Britanii, cauza Murray c. Marii Britanii). În plus, s-a arătat că nici absența unei inculpări ulterioare sau chiar a unei trimiteri în judecată nu implică în mod necesar că privarea de libertate nu a urmărit scopul pentru care măsura a fost luata anterior și aceasta întrucât existența acestui scop trebuie privită independent de soluțiile ce se vor pronunța în cauză (cauza Labita contra Italia).
De asemenea, s-a apreciat de către P. de pe lângă Judecătoria Bistrița că sunt aplicabile prevederile art. 148, lit. f din Codul de procedură penală, întrucât, pentru infracțiunea care face obiectul cercetării penale, pedeapsa închisorii prevăzută de legea penală este mai mare de 4 ani, respectiv închisoarea de la 3 la 18 ani, chiar și în condițiile aplicării limitelor reduse pentru minori, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă din însăși natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii. Astfel, se constată că inculpatul a exercitat lovituri asupra unei persoane vârstnice, aflat în stare de neputință de a se apăra, a fost de rea credință în declarații, a arătat faptul că a intrat în curtea părții vătămate cu intenția de a-i cere 2 lei pentru dulciuri, menținând aceste declarații în fața procurorului, cu ocazia audierii sale. Apoi a revenit și a arătat că, de fapt, a intrat cu intenția de a fura bani, întrucât știa că partea vătămată este o persoană înstărită.
Totodată, a considerat că în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, s-ar insufla un climat de insecuritate socială în comunitatea locală din care fac parte părțile vătămate, ale cărui efecte pot fi limitate și, eventual, înlăturate numai dacă împotriva celui care comite astfel de fărădelegi, sunt luate măsuri ferme.
De asemenea, se impune a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu are un loc de muncă, existând și din acest punct de vedere riscul ca acesta, aflat în libertate, în lipsa unor mijloace de trai asigurate în mod legal să reia activitatea infracțională.
Fapta acestuia necesită o ripostă fermă și imediată din partea organelor judiciare, întrucât lipsa acesteia ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave și nu trebuie confundată cu noțiunea de pericol social al faptei. În realitate ea semnifică o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile sociale ocrotite prin art. 1 Cod penal, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității infractorului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție săvârșită de fapta comisă de acesta. Lăsarea în libertate a inculpatului ar duce la crearea unei stări de insecuritate socială, la o afectare a echilibrului social firesc, la instalarea unei anumite stări de temere ce s-ar putea justifica în rândul opiniei publice, la inducerea unei stări de indignare sau dezaprobare publică, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte (a se vedea CSJ - Secția Penală, Decizia nr. 1435/2002).
În consecință, procurorul a apreciat că, din dosar rezultă probe certe că lăsarea inculpatului M. M. în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite, așadar, condițiile prev. de art. 148, alin. 1, lit. f C. proc. pen.,
inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Examinând propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală nr. 3002/P/2013 al P. ui de pe lângă Judecătoria Bistrița, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Prin ordonanța emisă de organul de cercetare penală -I.P.J. B. -Năsăud - Serviciul de Investigații Criminale - la data de 29 octombrie 2013, s-a dispus reținerea învinuitului M. M., pe timp de 24 de ore, începând cu data de 29 octombrie 2013, ora 20,30, din care se deduc 05,00 ore, respectiv perioada de timp cât acesta a stat la dispoziția organelor de poliție, urmând ca măsura să expire în data de 30 octombrie 2013, ora 15,30, cercetat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în ziua de 29 octombrie 2013, în jurul orei 13,30, a pătruns pe poarta descuiată în curtea locuinței părții vătămate Lăcătuș Ludovic din sat D. nr.143 pentru a-i cere suma de 2 lei. În momentul în care a scos din buzunar banii pentru a-i înmâna suma de 2 lei, văzând că deține o sumă mare de bani, M. M. i-a aplicat acesteia un pumn în zona feței după care i-a sustras suma de 830 lei și a fugit cu banii. În urma loviturii, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni vindecabile în 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Prin ordonanța procurorului P. ui de pe lângă Judecătoria Bistrița din data de 30 octombrie 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penală față de inculpatul M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev și ped.de art.211 alin.1 Cod penal, reținând că în data de 29 octombrie 2013, pe la amiază, învinuitul M. M. a mers în comuna D. la poștă pentru a ridica alocația nepoatei sale de frate. Era în jur de ora 13.30. A ridicat alocația de la poștă, în cuantum de 66 de lei, apoi s-a dus în curtea lui Lăcătuș Ludovic, pe care-l cunoștea drept Laioș, fiul părții vătămate Lăcătuș Ludovic senior, cu intenția de a fura bani, potrivit declarației învinuitului M. M. . Învinuitul îl cunoștea pe Lăcătuș Ludovic - fiul de mai de mult timp, pentru că a fost la lucru la el, la crăpat de lemne și la stivuit. Pe partea vătămată nu o cunoștea dinainte, nu a fost la muncă la ea, însă familia lor era cunoscută în sat ca fiind oameni înstăriți.
A intrat în curte pe poarta metalică care era închisă, dar neîncuiată. A parcurs circa 15 metri și s-a oprit în dreptul colțului casei, care se află pe partea stângă a potecii de acces. Din drum învinuitul a putut vedea în curte, pentru că gardul este înalt și prevăzut cu panouri din plastic opac.
Imediat ce a deschis poarta l-a văzut pe tatăl lui Laioș - partea vătămată - care crăpa lemne în partea din spate a curții. Partea vătămată l-a văzut pe învinuit când a deschis poarta și a așteptat ca acesta din urmă să ajungă la el. Învinuitul s-a oprit în dreptul colțului casei și i-a cerut părții vătămate să-i dea bani pentru o fundație care ajută un copil ce urma să fie operat de picioare. Partea vătămată a fost de acord să-i dea banii. Din discuțiile purtate cu partea vătămată, învinuitul a înțeles că Laioș nu este acasă și că partea vătămată Lăcătuș Ludovic este singură. Fiind de acord să-i dea banii, Lăcătuș Ludovic s-a dus să-și ia haina care era agățată într-un cuier pe peretele casei, trecând pe lângă învinuit. A băgat mâna în buzunarul hainei și a scos toți banii care erau în buzunar, respectiv suma de 830 de lei. În momentul în care partea vătămată Lăcătuș Ludovic a făcut un pas și s-a întors cu fața spre învinuit, ținând banii în mână, învinuitul i-a aplicat lovituri repetate cu pumnul în zona feței, în obrazul stâng. Imediat partea vătămată a căzut pe aleea din beton, iar învinuitul a
luat toți banii și a fugit. A ieșit din curte pe poarta de acces pe care o lăsase închisă și a luat-o în stânga, înspre casă. În drumul său s-a oprit la o vecină, Capra Florentina, căreia și i-a zis că a găsit niște bani și a rugat-o să-i țină. I-a dat 750 de lei, oprindu-și pentru el suma de 50 de lei. Cu ocazia audierii sale de către procuror, învinuitul a recunoscut faptul că a dus cei 750 lei la vecina sa Capră Florentina pentru că știa că, ducând banii acasă, poliția îi va găsi și îi va ridica, astfel încât a vrut să îi ascundă. După ce a plecat de la vecină, s-a deplasat în centru la un magazin alimentar, de unde a cumpărat suc, struguri și țigări. Pe drum, înainte de a ajunge la magazin, s-a întâlnit cu prietenul său, Pancu Paul. Au intrat împreună în magazin, iar învinuitul a cumpărat suc, struguri și țigări pentru el, precum și un corn pentru prietenul său, căruia i-a dat, în plus, și suma de 1,60 de lei. În continuare, după ce s-a despărțit de prietenul său, învinuitul a plecat la fratele acestuia ca să-i dea banii de alocație, unde a rămas să-l ajute la văruit, pentru că acesta își construiește casă. Acolo a fost găsit de către organele de poliție, acestea conducându-l la sediu.
Din constatările preliminare efectuate de către Serviciul Județean de Medicină Legală B. -Năsăud la data de_, ora 15.25, reiese că leziunile corporale traumatice ale părții vătămate s-au putut produce prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur și necesită, pentru vindecare, un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul, audiat în instanță, a recunoscut comiterea faptei, declarând că în data de 29 octombrie 2013, în jurul orei 13,30, s-a deplasat la poșta din D. pentru a ridica alocația nepoatei sale, iar la întoarcere, cunoscându-l pe fiul părții vătămate întrucât a lucrat în gospodăria acestuia, a luat hotărârea de a-i cere niște bani împrumut deoarece familia sa are o situație dificilă. A intrat în curte unde a văzut un om bătrân pe care nu-l cunoștea care crăpa lemne. Oprindu-se la colțul casei inculpatul l-a rugat să-i dea 2 lei, iar acesta s-a dus și dintr-o giacă de pe cuier a scos mai multe bancnote. Văzând că are mai multe bancnote de 100 lei, respectiv 50 lei, inculpatul s-a gândit să le ia, astfel că i-a aplicat acelei persoane un pumn în față, în partea stângă. A căzut jos în poziție lateral, apoi i-a luat banii și a plecat. În zonă nu era nici o persoană, iar când a intrat în curte nu a știut că partea vătămată era singură acasă, aflând de la aceasta că fiul său nu e acasă. Inculpatul a precizat că dorește să- și ceară iertare pentru ceea ce a făcut și să-i achite părții vătămate costul celor 15 zile de îngrijiri medicale, arătând că regretă comiterea faptei (f.5-6).
Instanța de fond, din ansamblul probatoriului administrat până în prezent, respectiv: declarațiile părții vătămate, cele ale inculpatului, procesul verbal de conducere în teren, constatările preliminarii formulate cu ocazia examinării părții vătămate, de către Serviciul Județean de Medicină Legală B. -Năsăud, declarațiile martorilor Lăcătuș Ludovic jr., Capra Florentina, Leoca Teodor, Bucunea A., Nuțiu Emilia V., reține că în data de 29 octombrie 2013, în jurul orei 13,30, inculpatul a intrat pe poarta închisă, dar neasigurată, în curtea numitului Lăcătuș Ludovic jr., zis "Lajos";, fiul părții vătămate, pe care-l cunoștea, întrucât lucrase în gospodăria acestuia, cu intenția de a-i cere niște bani. În curte a văzut-o pe partea vătămată pe care nu o cunoștea și aflând de la aceasta că Lajos nu este acasă, i-a solicitat să-i dea 2 lei, inculpatul rămânând în dreptul colțului casei. Partea vătămată s-a deplasat înspre casă, cu intenția de a da curs cererii inculpatului, a trecut pe lângă acesta și din buzunarul unei haine agățate pe cuierul amplasat pe peretele imobilului,
a scos mai multe bancnote de 100 lei, respectiv 50 lei. Văzând că partea vătămată deține mai mulți bani, inculpatul a luat hotărârea de a-i sustrage, astfel că în momentul în care partea vătămată s-a întors, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, în partea stângă, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe trotuarul de beton, iar inculpatul i-a luat banii din mână și a fugit înspre casă, în drum oprindu-se la martora Capra Florentina căreia i-a înmânat suma de 750 lei, fără a-i spune despre proveniența lor, potrivit depoziției acesteia din urmă:";m-a rugat să îi țin o sumă de bani în valoare de 750 lei…nu mi-a spus de unde are suma de bani…și nici eu nu l- am întrebat de unde are banii";, diferența de 50 lei a păstrat-o asupra sa efectuând niște cumpărături de la magazinul aparținând SC ";Prod Impex"; SRL Budacu de Sus, conform susținerii martorei Nuțiu Emilia V., vânzătoare de serviciu în ziua respectivă care a declarat că "a scos din buzunar o bancnotă de 50 lei din care a plătit produsele cumpărate";.
Din actele medicale emise de Spitalul Județean de Urgență B. unde a fost dusă partea vătămată, respectiv fișa de examinare UPU nr.23915/_, rezultă că aceasta la ora 15,25 a zilei de 29 octombrie 2013, a fost diagnosticată cu "TCF prin agresiune (afirmativ), plagă contuză submandibulară stg, fără pierderi de cunoștință";care a fost suturată și pansată.
Potrivit concluziilor medicului legist, expuse prin adresa f.n.….din_, urmare a constatărilor preliminarii formulate cu ocazia examinării actelor medicale, respectiv a fișei de examinare UPU(susmenționată) și a părții vătămate, aceasta din urmă "prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur… pot data din cursul zilei de_ …NU întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții…necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale";.
Menționăm faptul că medicul de specialitate în materie de medicină legală a confirmat diagnosticul de "traumatism facial minor 0 postagresiune fizică.Plagă contuză mentonieră.Echimoză buză superioară.Edentație postraumatică";consemnat în fișa de examinare UPU,, limitându-se a preciza în actul medical că:"La examenul obiectiv medico-legal din după amiaza zilei_ se pun în evidență leziunile obiectivate în UPU";.
În sesizarea adresată Postului de poliție D., partea vătămată arată în mod expres că "În data de_, în jurul amiezii, a intrat în curte un băiat necunoscut care mi-a solicitat să îi dau câțiva bani , motiv pentru care am luat banii pe care îi aveam într-un buzunar al unei haine agățate la ușa de acces în locuință…având intenția să îi dau câțiva lei. În momentul când am luat banii în mână, acest individ m-a lovit cu pum nul în față, iar eu am căzut jos și mi-a smuls toți banii din mână";.
Din declarația fiului părții vătămate rezultă că acesta a constatat că tatăl său
"este lovit în zona feței având sânge pe barbă și pe cămașă, spunându-mi că un bărbat necunoscut…l-a lovit și i-a furat suma de 832 lei";.
Martorul Bucunea A. a susținut faptul că în ziua incidentului, a întâlnit-o pe partea vătămată în fața casei sale (a p.v.), aceasta";prezenta sânge în partea stângă a feței...fără să îmi indice dacă a fost lovit sau nu";.
Prima instanță a reținut că, cu ocazia conducerii în teren, inculpatul, în prezența martorului asistent Leoca Teodor, precum și a fiului părții vătămate, a indicat traseul
urmat până la locuința părții vătămate, felul în care a intrat în curtea imobilului, locul în care se afla partea vătămată, respectiv lângă o grămadă de lemne crăpate, cum aceasta a venit pe trotuarul betonat, cum a luat dintr-o haină o sumă de bani intenționând să-i dea 2 lei, locul în care a căzut după ce a lovit-o cu pumnul în față, moment în care a recunoscut că i-a sustras suma de 800 lei în bancnote de 100 lei și 50 lei, toate aceste aspecte fiind consemnate în procesul verbal întocmit în data de
29 octombrie 2013, semnat de martorul asistent și ceilalți participanți, fără obiecțiuni.
De asemenea, instanța de fond a constatat că în toate actele întocmite de organul de cercetare penală, inclusiv de aducere la cunoștința inculpatului a învinuirii și a dreptului de apărare, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit, s-a arătat în mod expres că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu pumnul părții vătămate, astfel cum acesta a recunoscut în mod constant, atât în fața organelor de cercetare penală, cât și a procurorului, precum și în fața instanței.
De altfel și procurorul prin rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale și-a însușit aceeași stare de fapt, respectiv că inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate "pentru a-i cere suma de 2 lei. În momentul în care partea vătămată a scos din buzunar o sumă mare de bani, M. M. i-a aplicat acesteia un pumn în zona feței, după care i-a sustras suma de 83o lei și a fugit cu banii";.
Mai mult decât atât, nici măcar partea vătămată nu l-a acuzat pe inculpat că ar fi exercitat mai multe acte de agresiune asupra sa, folosind de fiecare dată singularul atât a verbului "a lovi";, cât și a substantivului "pumn";, respectiv: "m-a lovit cu pumnul";.
Apoi, nici una dintre probele testimoniale administrate nu confirmă faptul că inculpatul ar fi aplicat lovituri repetate părții vătămate, împrejurare evidentă întrucât nu au existat martori oculari.
Așa fiind, deși concluziile medicului specialist în materie de medicină legală sunt în sensul că leziunile traumatice ale părții vătămate"; s-au putut produce prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur";, în lipsa vreunei probe certe care să se coroboreze cu aceste concluzii, nici măcar a invocării acestui aspect de către partea vătămată, prima instanță a apreciat că reținerea de către procuror a împrejurării că inculpatul "i-a aplicat lovituri repetate cu pumnul în zona feței";, susținere fundamentată exclusiv pe concluzii preliminarii, este nejustificată.
Atâta timp cât se recunoaște că partea vătămată a căzut pe trotuarul din beton , iar inculpatul a precizat în fața instanței că urmare a loviturii cu pumnul ce i-a aplicat- o, aceasta a căzut în poziție laterală, fiind posibil, în opinia noastră, ca unele dintre leziunile constatate la nivelul feței să se fi produs urmare a impactului cu un corp dur (perete, trotuar,etc), idee acreditată de inculpat chiar în fața procurorului:"; posibil în cădere să se fi lovit de un alt corp";, prima instanță a considerat că susținerea procurorului nu va putea fi reținută, urmând ca mecanismul cert de producere a leziunilor traumatice suferite de partea vătămată să fie constatat prin probe științifice.
Apoi, nu există vreo probă administrată în cauză care să confirme cu certitudine intenția inculpatului de a fi intrat în curtea părții vătămate pentru a fura bani, astfel cum s-a reținut de către procuror, pe de o parte necunoscând-o pe aceasta,
iar pe de altă parte neștiind că este singură acasă. Dimpotrivă inculpatul doar în momentul în care a aflat că este singură și a văzut că partea vătămată are o sumă mare de bani a luat hotărârea infracțională de a-i sustrage.
Motivul pentru care inculpatul s-a dus la partea vătămată (mai precis la fiul acesteia), nu prezintă relevanță juridică atâta timp cât nu s-a făcut dovada premeditării furtului banilor.
Cert este că inculpatul, prin exercitarea de violențe fizice asupra părții vătămate, pe timp de zi, i-a sustras o sumă de bani.
Instanța de fond a reținut că potrivit art.136 C.p.p., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, se poate lua una dintre următoarele măsuri: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea preventivă.
În privința alegerii măsurii preventive, alin.8 al art.136 Cod proc.penală prevede drept criterii complementare: scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Conform art.148 al.1 C.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.p.p., constând în probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penala și numai în vreunul din cazurile pe care le reglementează art.148 C.p.p.
Pentru luarea măsurilor preventive, privative sau restrictive de libertate, trebuie avute în vedere și dispozițiile reglementărilor internaționale care garantează drepturile persoanei, întrucât potrivit art. 11 al. 2 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern, aplicându-se cu prioritate în caz de neconcordanță ( art. 20 al. 2 din Constituție), cu excepția situațiilor când reglementările interne sunt mai favorabile.
Dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (CEDO) sunt direct aplicabile în România, convenția fiind ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994, în vigoare începând cu data de_ .
În acest sens, cu privire la aplicarea art. 5 & 3 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe decizii ( a se vedea Stőgműler, Matznetter, Can și B. Contra Austriei, Neumeister contra Austriei, Letellier contra Franței, T. contra Austriei) că autoritățile juridice naționale sunt competente să cerceteze toate circumstanțele de natură să se admită sau să se înlăture existența unei veritabile exigențe de interes public, care să justifice o derogare de la regula respectului libertății individuale, însă pericolul că inculpații s-ar sustrage de la cercetare sau judecată nu poate fi dedus numai pe baza gravității mai mari a sancțiunilor penale aplicabile inculpaților. Trebuie să se țină seama și de circumstanțele personale ale acestora, precum caracterul, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legătura cu familia etc.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).
Un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se țină seama este acela potrivit căruia "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă";.
În consecință, instanța de judecată este obligată să interpreteze dispozițiile art.143 și 148 lit. f Cod proc.penală în strânsă legătură cu aceste reglementări constituționale și internaționale, direct aplicabile, care garantează libertatea persoanei.
În speță, examinând probele administrate până în momentul de față, se poate concluziona că într-adevăr sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod proc.penală, existând date și indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cods proc.penală, instanța reține că inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 Cod penal, faptă pentru care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, însă constată că nu este îndeplinită condiția referitoare la existența probelor că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât acesta se află la prima interferență cu legea penală, a avut o atitudine de deplină sinceritate, recunoscând din primul moment comiterea faptei, mai mult decât atât după ce, prin lovire a obținut banii părții vătămate, s-a dus și i-a predat martorei Capra Florentina, realizând doar ulterior, la nivelul vârstei de 16 ani consecințele faptei sale, și-a manifestat în permanență regretul pentru fapta comisă, precum și disponibilitatea de a-și cere iertare și de a o despăgubi pe partea vătămată.
Pe de altă parte, natura infracțiunii nu poate constitui doar prin ea însăși un motiv temeinic pentru luarea măsurii arestării preventive (CEDO-cauza Letellier contra Franței.
Susținerea parchetului referitor la existența pericolului concret pentru ordinea publică raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei, respectiv "asupra unei persoane vârstnice, aflat în stare de neputință de a se apăra"; este doar în parte plauzibilă, având în vedere împrejurarea că partea vătămată crăpa lemne, activitate care presupune o anumită forță fizică, în timp ce inculpatul este slab și mic de statură. Așadar, pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat în primul rând la persoana inculpatului, iar apoi la natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptei care aduce atingere vreuneia dintre valorile ocrotite de legea penală (art.1 din Codul
penal).
Având în vedere garanțiile expuse mai sus, în raport de circumstanțele personale și reale ale inculpatului, deduse din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, atitudinea inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penală dintru început spunându-le unde sunt banii sustrași, și-a manifestat disponibilitatea de a achita costul zilelor de îngrijiri medicale, atât în fața organelor de cercetare penală, a procurorului, cât și a instanței, dar și disponibilitatea de a se împăca cu partea vătămată și a regretat săvârșirea faptei, ținând cont de scopul măsurilor preventive reglementat de art. 136 al. 1 C.p.p., instanța de fond a apreciat că în cauză nu există împrejurări care să justifice în mod real, un pericol social concret pentru ordinea publică de natură să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Apoi, în cauză nu există date ori indicii care să justifice temerea că ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală ori să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, de vreme ce inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în integralitatea ei, a manifestat regret, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței.
În lumina considerentelor susmenționate, instanța de fond, în baza art.149/1 al 9 Cod proc.penală, a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița privind luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul M. M., cercetat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 Cod penal, ca neîntemeiată.
A stabilit onorariu avocat de 100 lei în favoarea avocat oficiu D. O. .
Potrivit disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au fost suportate de către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se admită propunerea de arestare preventivă, astfel cum a fost formulată, pentru o durată 19 zile.
În motivare, s-a arătat că în mod neîntemeiat, prin încheierea atacată nu s-a luat față de inculpat nici o măsură preventivă, măcar una restrictivă de libertate.
Pe scurt, în memoriul depus cu privire la calea de atac declarată, s-a învederat că, în parte starea de fapt reținută de instanța de fond este temeinică, în concordanță cu probele administrate în cauză.
S-a apreciat că, în mod neîntemeiat, s-a reținut că inculpatul a lovit partea vătămată o singură dată, aplicându-i un pumn în față, în zona obrazului stâng, de vreme ce partea vătămată prezenta leziuni faciale multiple. Chiar dacă s-ar putea reține că unele leziuni s-ar datora căderii pe aleea de beton, instanța a înlăturat cu ușurință și nejustificat concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, potrivit căruia leziunile corporale traumatice prezentate de partea vătămată Lăcătuș Ludovic s-au putut produce prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur, argumentând în acest sens că, însăși partea vătămată a susținut că inculpatul "l-a lovit cu pumnul";, apreciind că era posibil ca leziunile să se fi produs prin lovire de un corp dur în cădere, respectiv de perete sau trotuar.
S-a mai învederat și că inculpatul, în declarațiile date, a prezentat mai multe variante cu privire la modalitatea în care a lovit partea vătămată, la scopul pentru care s-a deplasat acasă la aceasta, la momentul în care a luat hotărârea de a sustrage bani de la partea vătămată.
Recurenta a mai susținut în motivarea recursului său și că planșele fotografice efectuate cu ocazia examinării medico-legale evidențiază multiplele leziuni ce i-au fost provocate acesteia la nivelul feței, leziuni ce nu puteau fi produse prin aplicarea unui singur pumn.
Audiat la procuror, inculpatul a declarat că a pătruns în curtea părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri sau bani, cunoscând că familia respectivă este una înstărită, astfel că există indicii cu privire la săvârșirea și a infracțiunii de violare de domiciliu.
Recurenta a mai învederat și împrejurarea că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să primeze în fața circumstanțelor reale legate de fapta pentru care
inculpatul minor M. M. este cercetat. În acest sens, s-a învederat că infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune care creează în rândul opiniei publice o stare de temere și de insecuritate în rândul comunității din care face parte și inculpatul, probele care privesc comiterea faptei constituie tot atâtea probe certe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta.
Reținerile instanței cu privire la atitudinea sinceră a inculpatului, că ar fi realizat gravitatea faptei sale, nu se desprind din probele administrate în cauză, deoarece inculpatul a predat suma de bani martorei Capră Florentina pentru a nu fi descoperit de organele de poliție, nu pentru a-i fi returnată păgubitului.
În mod greșit instanța a apreciat și că raportul de forțe dintre inculpat și partea vătămată era în favoarea acesteia din urmă, înlăturând aspectele care vizează vârsta celor doi, doar prin prisma faptului că partea vătămată crăpa lemne atunci când inculpatul a descins în curtea casei sale, câtă vreme inculpatul este mic de statură și slab.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publică, s-a susținut de către recurentă că acesta poate rezulta din însuși pericolul social al infracțiunii de care inculpatul este acuzat, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, existând posibilitatea ca și alte persoane să recurgă la comiterea aceluiași gen de fapte, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea organelor judiciare. Pe de altă parte, s-a mai arătat că pericolul pentru ordinea publică rezultă și din urmarea care s-ar fi putut produce, modalitatea de producere a evenimentului putând conduce la un număr de zile de îngrijiri medicale mult mai mare.
Tribunalul, analizând recursul declarat în cauză raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, la motivele de recurs ce au fost invocate, precum și potrivit disp. art. 385 indice 6 alin. 3 Cod procedură penală, a apreciat că acesta este întemeiat.
În mare parte, starea de fapt stabilită de către instanța de fond cu privire la modalitatea comiterii faptelor este în concordanță cu probele administrate în cauză.
În mod întemeiat prima instanță a reținut, în baza probelor administrate în cauză până la acest moment, că sunt îndeplinite cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală, existând date și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat. În principal acestea sunt: declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, constatările preliminarii ale raportului Serviciului Județean de Medicină Legală B. -Năsăud, procesul verbal de conducere în teren, declarațiile martorilor Capră Florentina, Nuțiu Emilia V., Bucunea A., Lăcătuș Ludovic junior, Leoca Teodor.
În mod neîntemeiat însă, a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, deoarece nu există probe potrivit cărora s-ar putea aprecia că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.
În speță, pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de natura și gravitatea faptelor pretins comise, din modalitatea în care se presupune că au fost săvârșite. Chiar și în ipoteza în care instanța a apreciat că probele administrate nu conduc la concluzia fermă că inculpatul ar fi aplicat mai multe lovituri victimei, ci doar un singur pumn, apreciind că exista posibilitatea ca celelalte leziuni să fie
cauzate de căderea părții vătămate, acest aspect nu putea înlătura consecințele faptei: cauzarea unor leziuni vindecabile în 14-15 zile de îngrijiri medico-legale.
Totodată, se apreciază că nu prezintă relevanță sub aspectul pericolului social concret al faptei, pericol care se răsfrânge și asupra pericolului concret pentru ordinea publică, care a fost scopul deplasării inculpatului la domiciliul părții vătămate: de a fura sau de a cerși. Sub acest aspect, faptul că inculpatul a prezentat mai multe variante în declarațiile date organelor de urmărire penală, nu fac credibilă varianta care-i este favorabilă acestuia. Chiar potrivit declarației date de inculpat în fața instanței, cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, se arată că: acesta a cerut 2 lei părții vătămate, iar când a văzut că partea vătămată scoate din geaca din cuier mai multe bancnote - distanța dintre părți fiind de 1 metru - s-a gândit să i le ia.
Deoarece " a văzut negru în fața ochilor";, i-a aplicat un pumn în față, în partea stângă, a văzut că partea vătămată cade în poziție lateral dreapta, ia-a luat banii și a plecat.
Raportat la natura și gravitatea faptelor pretins săvârșite, la urmările acestora, la ecoul pe care cercetarea unor fapte de natura celei deduse judecății în stare de libertate l-ar avea în rândul opiniei publice și al comunității locale, în contextul în care numărul infracțiunilor contra patrimoniului a crescut semnificativ, se apreciază că cercetarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă și din pericolul social al faptei, dar și din modalitatea și împrejurările comiterii sale, inclusiv din comportamentul inculpatului ulterior săvârșirii lor. Pe de altă parte, se reține că inculpatul nu are un loc de muncă, motivul că a săvârșit fapta pentru că este sărac sau pentru că are o "conduită instabilă"; nu poate fi unul plauzibil și suficient pentru judecarea sa în stare de libertate.
Vârsta inculpatului, faptul că are o constituție mai puțin robustă, că nu are antecedente penale și că regretă comiterea infracțiunii pentru care este cercetat, că dorește să achite costul zilelor de îngrijiri medicale pentru partea vătămată, elemente are caracterizează persoana acestuia și cărora instanța de fond le-a acordat o valoare semnificativă în soluția dată propunerii formulate în cauză, se apreciază că nu sunt în măsură a contracara elementele care relevă caracterul periculozității pentru ordinea publică a judecării inculpatului în stare de libertate, astfel cum s-a arătat anterior.
Aspectele invocate de inculpat pot fi avute în vedere în circumstanțiere, în eventualitatea unei condamnări a acestuia.
Soluția instanței este în concordanță și cu practica Curții Europene, potrivit căreia " anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp";.
Pentru aceste argumente, apreciind că sunt îndeplinite cumulativ prevederile disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva încheierii penale nr. 36/CC/30 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a casat încheierea atacă și, rejudecând, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, M. M., astfel cum a fost formulată, pentru o perioadă de 19 zile începând cu punerea în executare efectivă a mandatului de arestare.
Se va dispune emiterea în mod corespunzător a mandatului de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 36/CC/30 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, casează încheierea atacă și, rejudecând:
admite propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița în dosar de urmărire penală nr. 3002/P/2013 ca fiind întemeiată și, în consecință:
în temeiul disp. art. 149 ind. 1 alin. 9 Cod procedură penală rap la art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpatului minor
M., fiul lui G. și A., născut la data de_, în B., jud. B. - Năsăud, domiciliat în D., sat D., nr. 214, jud. B. -Năsăud, CNP - 1.
, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, împotriva părții vătămate Lăcătuș Ludovic pentru o perioadă de 19 zile, începând cu punerea în executare efectivă a mandatului de arestare.
- dispune emiterea mandatului de arestare preventivă.
Acordă apărătorului din oficiu pentru inculpatul-intimat, av. Filipoaia A., onorariu în cuantum de 100 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | DP | A. | D. - L. | M. | V. |
GREFIER,
N. L.
MINUTA ÎNCHEIERII PENALE NR. 299/ÎR/2013
În temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 36/CC/30 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, casează încheierea atacă și, rejudecând:
admite propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița în dosar de urmărire penală nr. 3002/P/2013 ca fiind întemeiată și, în consecință:
în temeiul disp. art. 149 ind. 1 alin. 9 Cod procedură penală rap la art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpatului minor
M. M., fiul lui G. și A., născut la data de_, în B., jud. B. - Năsăud, domiciliat în D., sat D., nr. 214, jud. B. -Năsăud, CNP - 1.
, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, împotriva părții vătămate Lăcătuș Ludovic pentru o perioadă de 19 zile, începând cu punerea în executare efectivă a mandatului de arestare.
- dispune emiterea mandatului de arestare preventivă.
Acordă apărătorului din oficiu pentru inculpatul-intimat, av. Filipoaia A. onorariu în cuantum de 100 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
B. | DP | A. | D. | - L. | M. | V. |
COPIA DISPOZITIVULUI ÎNCHEIERII PENALE NR. 299/ÎR/2013
În temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 36/CC/30 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._, casează încheierea atacă și, rejudecând:
admite propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița în dosar de urmărire penală nr. 3002/P/2013 ca fiind întemeiată și, în consecință:
în temeiul disp. art. 149 ind. 1 alin. 9 Cod procedură penală rap la art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpatului minor
M. M., fiul lui G. și A., născut la data de_, în B., jud. B. - Năsăud, domiciliat în D., sat D., nr. 214, jud. B. -Năsăud, CNP - 1.
, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, împotriva părții vătămate Lăcătuș Ludovic pentru o perioadă de 19 zile, începând cu punerea în executare efectivă a mandatului de arestare.
- dispune emiterea mandatului de arestare preventivă.
Acordă apărătorului din oficiu pentru inculpatul-intimat, av. Filipoaia A. onorariu în cuantum de 100 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | DP | A. | D. - L. | M. | V. |
GREFIER,
N. L.
ROMÂNIA
MINISTERUL JUSTIȚIEI TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD DOSAR PENAL NR. _
MANDAT DE ARESTARE PREVENTIVĂ NR. 34/2013
Anul 2013, luna noiembrie, ziua 14 Judecător B. D. de la Tribunalul B. -Năsăud
Având în vedere Încheierea penală nr. 299/ÎP/2013 din data de 14 noiembrie 2013, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor M. M., fiul lui G. și A., născut la data de_, în B., jud. B. -Năsăud, domiciliat în
D., sat D., nr. 214, jud. B. -Năsăud, CNP - 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, împotriva părții vătămate Lăcătuș Ludovic, constând în aceea că, în data de 29 octombrie 2013, prin violență, a deposedat-o pe partea vătămată Lăcătuș Ludovic, în vârstă de 76 de ani, de suma de 830 lei, cauzându-i leziuni vindecabile în 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Constatând că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 143, 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât există probe și indicii temeinice că a săvârșit faptele pentru care este cercetat iar pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, în baza art. 151 Cod procedură penală,
D I S P U N E
Arestarea preventivă, pe timp de 19 zile, începând cu data punerii în executare, a inculpatului minor M. M., fiul lui G. și A., născut la data de_, în
B., jud. B. -Năsăud, domiciliat în D., sat D., nr. 214, jud. B. - Năsăud, CNP - 1. .
Organele de poliție îl vor preda pe inculpat la Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J. B. -Năsăud, înaintând instanței dovada de executare a măsurii preventive.
Emis azi, 14 NOIEMBRIE 2013.
JUDECĂTOR Am primit un exemplar din mandat
B. D. INCULPAT
M. M.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
DOSAR PENAL NR._ din _
Către,
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. -NĂSĂUD
SERVICIUL INVESTIGAȚII CRIMINALE
Alăturat vă înaintăm două exemplare ale mandatului de arestare preventivă nr. 34/14 noiembrie 2013, având în vedere că prin Încheierea penală nr. 299/ÎR/_, s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Încheierii penale nr. 36/CC/_ a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._ și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor M. M., fiul lui G. și A., născut la data de_, în B., jud. B. -Năsăud, domiciliat în
D., sat D., nr. 214, jud. B. -Năsăud, CNP - 1. , pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, pe o durată de 19 de zile, începând cu data punerii în executare a hotărârii.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. D. N. L.
| ← Încheierea penală nr. 53/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 68/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
