Încheierea penală nr. 68/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.68/R/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul V. C. I. împotriva încheierii penale nr.13 din 14 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. C. I., în stare de arest, asistat de către apărător ales, av.C. Sever Iulian, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul V. C. I., arată că își menține recursul declarat.
La întrebarea instanței dacă inculpatul V. C. I. dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, inculpatul arată că este de acord, motiv pentru care instanța procedează la audierea inculpatului, poziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 9.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului V. C. I., în temeiul prev.art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și reținând cauza spre rejudecare, a se dispune în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, în temeiul prev.art.139 C.pr.pen., solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o măsura mai puțin restrictivă prev.de art.145 C.pr.pen., respectiv obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În motivarea recursului arată că inculpatul V. C. I. este cercetat în dosarul penal nr.2/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev.de art.175 al.1 lit.i C.pen., rap.la art.174 al.1 C.pen.
Prin încheierea penală atacată, a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului, instanța reținând ca temei al acestei arestări prev.art.149/1 C.pr.pen., raportat la art.148 al.1 lit.f C.pr.pen.
Apreciază că nu se impune menținerea în stare de arest a inculpatului întrucât nu subzistă în cauză lit.f a art.148 C.pr.pen. Intr-adevăr pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, însă raportat la persoana inculpatului și la evenimentul care s-a petrecut, acesta nu prezintă un pericol social concret pentru societate, sens în care consideră că cercetarea și desfășurarea procesului se poate face și în contextul stabilirii față de inculpat a unei măsuri preventive restrictive.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este o persoană în vârstă de 71 ani, care până la momentul pensionării a fost cadru didactic, nu este cunoscut ca o persoană recalcitrantă, singurul conflict care durează de peste 10 ani fiind cu victima, existând între părți numeroase procese civile pe rol. Solicită a se observa că așa cum rezultă din certificatul medico-legal al inculpatului și din imaginile anexate acestuia care prezintă leziuni la nivelul tuturor membrelor și a scalpului (f.65 dosar u.p.), împrejurările săvârșirii faptei sunt cu totul altele decât cele reținute de organele de urmărire penală, inculpatul fiind agresat fizic anterior săvârșirii infracțiunii atât de victimă cât și de persoana care are calitatea de martor și nu s-a efectuat cu scopul de a-l deposeda de cuțit, ci, probabil, se urmăreau alte aspecte, aceste chestiuni urmând a fi evidențiate pe parcursul judecării cauzei.
De asemenea, solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar, reprezentând sesizări făcute de către inculpat împotriva victimei, prin care se solicită a se da o soluție deoarece victima era o persoană care provoca de foarte multe ori scandal și instiga la violență. Arată că potrivit jurisprudenței CEDO, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal primează anumite pericole care trebuie apreciate pentru fiecare caz în parte, respectiv: pericol de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericol de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericol de dispariție a inculpatului sau pericol de a fi tulburată ordinea publică. In același sens, s-a pronunțat și Comitetul de Miniștrii a Consiliului Europei prin Recomandarea R 8011, care la punctul 3 prevede că detenția provizorie poate fi ordonată doar dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe din aceste pericole.
Astfel, raportându-ne strict la actele și lucrările dosarului se poate trage concluzia că nu există dovezi privind existența vreunuia din aceste pericole apreciate atât de CEDO cât și de Comitetul de Miniștrii a Consiliului Europei, ca fiind justificative pentru luarea măsurii arestului preventiv.
În ceea ce privește pericolul pe care-l prezintă inculpatul pentru ordinea publică în acest moment, solicită a se avea în vedere că păstrarea ordinii publice este apreciat ca un element pertinent sau suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că liberarea respectivei persoane al tulbura ordinea publică.
Raportat la persoana inculpatului și la starea de fapt reținută pe care o contestă, și, având în vedere că dosarul este încă în faza de cercetare, apreciază că starea de fapt nu este conformă cu realitatea și probabil va suferi modificări, deoarece, la acest moment starea de fapt s-a conturat doar pe declarațiile aparținătorilor victimei, neluându-se în considerare declarațiile martorilor aparținători sau persoanelor care au fost audiate la propunerea apărării.
Având în vedere aceste considerente, solicită admiterea recursului în sensul arătat.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, susține că prima instanță a validat corect propunerea parchetului și a reținut existența art.148 lit.f C.pr.pen., în speță, fiind evidențiate concret prin probele depuse la dosar circumstanțele care conduc la concluzia existenței pericolului pentru ordinea publică prezentat de inculpat.
In ce privesc condițiile de vinovăție a inculpatului, consideră că aceasta este dincolo de orice dubiu. De altfel, declarația dată în fața instanței la acest termen de judecată de către inculpat este relevantă sub acest aspect, inculpatul recunoscând că a luat parte la un conflict fizic, fiind înarmat cu un corp tăietor înțepător apt să producă moartea, ceea ce s-a și întâmplat și că încercările
părților adverse de a-l deposeda de acest cuțit nu s-au realizat, în final rezultatul fiind decesul victimei, care este un fapt obiectiv. Aceste elemente legate de modalitatea de comitere a faptei care în genere sunt suficiente prin ele însele pentru a justifica pericolul pentru ordinea publică, în speță sunt completate de elementele arătate de apărare, respectiv starea de conflict veche între familiile inculpatului și victimei, elementele din dosar legate de antecedența de violență avându-l ca autor pe inculpat împotriva aceleași victime. De asemenea, s-a făcut dovada că doar cu câteva luni în urmă inculpatul lovise victima în abdomen tot cu un cuțit, motiv pentru care a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de lovire care se coroborează cu elementele legate de personalitatea inculpatului stabilită prin diagnosticarea acestuia cu tulburări de personalitate și cu circumstanțele obiective rezultate din faptul că în continuare această stare de dușmănie între familiile părților se va accentua datorită incidentului ce face obiectul prezentului dosar, motiv pentru care apreciază că există toate premisele ca instanța de recurs să concluzioneze că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile explicate de instanță prin hotărârea atacată.
În consecință, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacată.
Apărătorul ales al inculpatului V. C. I., în replică, arată că există într- adevăr un dosar pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, însă în acel dosar nu s- a consumat primul termen de judecată, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție. Prin urmare, consideră că instanța nu trebuie să aibă în vedere acest aspect în momentul în care se pronunță pe luarea sau nu a unei măsuri preventive.
Inculpatul V. C. I. , având ultimul cuvânt, susține că nu prezintă un pericol social pentru ordinea publică întrucât este apreciat în societate datorită carierei sale profesionale.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. nr.13 din 14 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și,
în consecință:
În temeiul art. 1491Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. C.
I. (C.N.P. - 1., fiul lui P. și Ana, născut la data de_ în București, domiciliat în Sighetu Marmației, str. M. Viteazu nr. 33, județul Maramureș) pe o durată de 29 zile, începând din data de 14 ianuarie 2013 până la 11 februarie 2013, inclusiv, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
S-a respins cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul V. C. I., prin apărător.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rezoluția din data de
4 ianuarie 2013, dată în dosarul nr. 2/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, iar la data de 14 ianuarie 2013 față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru aceeași infracțiune și s-a dispus reținerea pe o durată de 24 de ore.
Potrivit dispozițiilor art. 1491Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Codul de procedură penală și există vreunul
din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 681Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din toate probele administrate până în această fază a urmăririi penale, tribunalul a reținut că există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, respectiv că în seara zilei de_, pe fondul unei stări conflictuale care datează de mai mulți ani, inculpatul a suprimat viața victimei Borodi I., prin aplicarea unei
lovituri cu un cuțit de bucătărie, în zona hemitoracelui anterior stâng (zona inimii), fapta având loc pe strada M. Viteazu din Sighetu Marmației.
Potrivit concluziilor provizorii nr. 2/_ formulate de Cabinetul Medico- Legal Sighetu Marmației: "1. Moartea numitului Borodi I. a fost violentă. 2. Ea s- a datorat unei hemoragii interne masive - hemotorax stg. post plagă-înțepată- tăiată în regiunea spațiului 7 intercostal stg. pe linia axilară anterioară, cu
interesare pleurală și pătrundere în 1/3 inferior a peretelui anterior al ventricolului stg. 3. Leziunile sus-menționate s-au produs prin lovirea victimei cu un corp înțepător-tăietor (lama unui cuțit). 4. Poziția agresorului față de victimă a fost de față în față";.
În raport de aceste împrejurări instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1491din Codul de procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Codul de procedură penală și că există în mod corespunzător unul din cazurile prevăzute de art. 148 din Codul de procedură penală.
Așa fiind, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol social relevat de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat acesta.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere împrejurările reținute drept cadru a comiterii faptei, or, având în vedere aceste împrejurări, lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile în care este acuzat de comiterea unei infracțiuni grave, ar crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul comunității și, totodată, convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm împotriva faptelor de acest gen.
În raport de considerentele mai sus arătate, s-a admis propunerea de arestare preventivă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare preventivă cu începere de la data de 14 ianuarie 2013 până la data de 11 februarie 2013, inclusiv.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs oral, în termenul legal, inculpatul V. C. I. solicitând instanței de control judiciar, prin apărătorul ales, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș cu consecința punerii sale de îndată în libertate, iar în subsidiar, luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.
În susținerea recursului s-a invocat de către recurent faptul că nu sunt incidente în speța dedusă judecății dispozițiile art.148 lit. f C. pr. pen., lăsarea sa
în libertate neprezentând nici un pericol pentru ordinea publică. S-a învederat faptul că are o vârstă înaintată -71 de ani -, că până la acest moment a avut o conduită socială ireproșabilă, că nu este cunoscut ca o persoană agresivă, spre deosebire de victimă care era o persoană recalcitrantă și a declanșat o stare conflictuală cu inculpatul de circa 10 ani, că fapta pentru care este cercetat s-a petrecut în cu totul alte împrejurări decât cele reținute de organele de anchetă până la acest moment al procesului penal.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în acest moment și a dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a fost sesizată la data de_ cu propunerea de luare a măsurii arestului preventiv pe o durată de 29 de zile față de inculpatul V. C.
I. cercetat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în dos. 2/P/2013 sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 rap. la art.175 alin.1 lit. i C. pen., temeiul arestării constituindu-l prev. art.148 lit. f C. pr. pen. .
În conformitate cu dispozițiile procedural penale, instanța ierarhic inferioară a procedat la analiza incidenței în speța dedusă judecății a condițiilor în care se poate lua față de un inculpat măsura arestului preventiv, respectiv a făcut o analiză pertinentă a existenței probelor sau indiciilor temeinice din care să rezulte bănuiala rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii pentru care este cercetat în dosarul anterior menționat și a existenței temeiului de arestare invocat de către M. public.
Probele administrate până în acest moment de către organele de urmărire penală, mai exact: declarațiile inculpatului și ale martorilor Alexandru E. Eduard, V. A., V. Aurelia, V. M. ela, Râșca Grigore C., D. Aurel, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.9 întocmit la data de_ de către Serviciul de Medicină Legală Maramureș, rechizitoriul întocmit în dos.666/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, concluziile provizorii cu privire la cauzele decesului victimei Borodi I. nr.2/_ ale Cabinetului Medico-Legal Sighetu Marmației, raportul de constatare medico- legală asupra inculpatului V. C. Ioab, procesul verbal de cercetare la fața locului sunt apte să convingă un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii pentru care este cercetat în dos. 2/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, respectiv că la data de_ a suprimat viața victimei Borodi I. prin aplicarea unei lovituri cu un cuțit de bucătărie în zona hemitoracelui anterior stâng.
Sunt astfel, așa cum corect a reținut și instanța fondului, întrunite condițiile art.143 C. pr. pen.
În cauză sunt incidente prev. art.148 lit. f C. pr. pen. deoarece pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul recurent este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă, la acest moment procesual, un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că legea nu lămurește această expresie ordine publică dar ea este frecvent folosită în legislația penală și chiar în cea civilă, ceea ce ne îndreptățește să apelăm la definiția din DEX potrivit căreia prin ordine publică se înțelege ordinea politică, economică și socială dintr-un stat care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora. Neaplicarea acestor măsuri în realitatea practică le lipsește de eficiență și încurajează amplificarea, perpetuarea actelor violente, creând sentimentul că oamenii nu sunt și nu pot fi apărați în spațiul public, că persoanele violente ce
desconsideră ordinea socială pot acționa după bunul plac, apoi vor recunoaște fapta, iar constrângerile legale vor fi minime.
Raportându-ne acum la datele concrete ale speței deduse judecății, fără a antama fondul, reamintim că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind trimis în judecată tot pentru o faptă comisă cu violență și tot împotriva victimei, că pregătirea sa profesională și la aprecierea pozitivă de care se bucură în sânul colectivității din care face parte nu l-au împiedicat să fie bănuit în mod rezonabil că a suprimat viața unei persoane, aducând astfel atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală soluționând, se pare, la modul cel mai violent cu putință situația conflictuală dintre el și victimă.
Punând în balanță interesul personal al inculpatului de a fi cercetat în continuare în stare de libertate cu interesul general al societății ca persoanele bănuite de infracțiuni grave să fie lipsite de libertate pentru o perioadă, Curtea constată că, la acest moment procesual interesul general, apărarea drepturilor și libertăților celorlalți, inclusiv ale membrilor familiei victimei primează.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a încheierii recurate, Curtea, în conformitate cu prev. art.38515pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului.
Văzând și prev. art.192 alin.2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. C. I. , fiul lui
P. si Ana, născut la 12 octombrie 1942, aflat în Arestul IPJ Maramureș, împotriva încheierii penale nr. 13 din 14 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | , | |||
M. | Ș. ANA C. | L. | M. M. | B. |
Red. M.Ș/dact.V.R. 2ex./_
Jud. fond S. L. Ramona M.
| ← Încheierea penală nr. 7/2013. Propunere de arestare preventiva... | Încheierea penală nr. 37/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
