Încheierea penală nr. 50/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.50/R/2013
Ședința publică din 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. M., judecător JUDECĂTORI: DP
V. G.
GREFIER: DS
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. D. împotriva încheierii penale nr.1/C din 10 ianuarie 2013 a T. ui S., având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ S., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.M. L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că-și menține recursul formulat și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se respingă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., respectiv există indicii din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis fapta de care este acuzat, mai ales în condițiile în care a fost recunoscută de acesta, dar nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. și anume teza a doua, care prevede existența probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Astfel, cercetarea inculpatului în libertate nu creează acel sentiment de insecuritate în rândul comunității din care acesta face parte și la care instanța de fond face referire în motivarea soluției. Nu există riscul comiterii de noi fapte și nici de a comite
infracțiunea pentru care a fost arestat sau de a influența părțile din dosar. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P. ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, fiind incidente disp.art.143 și 148 lit.f C.pr.pen.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, deoarece nu are cine să se ocupe de gospodărie.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Sălaj prin încheierea penală nr.1/C din_ a admis propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.1491raportat la art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. D., fiul lui A. și F., născut la data de_ în localitatea Crasna, jud.S., domiciliat în localitatea Stîrciu, nr.37, com. Horoatu Crasnei, jud. S., CNP 1.
, pe o durată de 29 zile, de la data de_ până la data de_ inclusiv.
În baza art.151 Cod procedură penală, a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
A respins cererea de dispunere a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului, d-l S. Raul, în sumă de 100 lei, a fost avansat din fondurile M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de_, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat arestarea preventivă a inculpatului C. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol, prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art.197 al.1, al.2 lit.b) și al. 3 C.penal.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 136, 143 și 148 lit. f) C.p.p., deoarece din materialul de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, iar legea prevede pentru faptele reținute în sarcina lui pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, s-au reținut următoarele: potrivit art. 681C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În opinia P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 al. 1 C.p.p., dar și cele menționate în art. 5 paragraf 1 lit. c din textul Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora o persoana poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Prin sintagma "suspiciuni rezonabile"; se înțelege existența unor date, informații car să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (CEDO, hotărârea din_, cauza Fox,Campbell și Hartley contra Marii Britanii).
Nu trebuie stabilită,așadar,vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte
realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată(CEDO, hotărârea din_, cauza N.C. contra Italiei).
Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, legiuitorul a prevăzut pedepse extrem de aspre, împrejurare care demonstrează preocuparea și îngrijorarea societății cu privire la acest fenomen infracțional și la urmările pe care le poate produce.
În fapt s-a reținut că în data de_, inculpatul C. D. a încercat să întrețină un raport sexual cu minora Șerban C. Florentina, în vârstă de 12 ani, prin constrângerea acesteia. Victima este fiica concubinei inculpatului și se află în îngrijirea acestuia de aproximativ 5 ani.
Această stare de fapt a fost stabilită prin: declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarații de martori.
În propunerea de arestare preventivă a inculpatului, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a făcut referire la dispozițiile art.148 lit. f) și art.1491Cod procedură penală ca posibile temeiuri pentru arestarea preventivă a acestuia,întrucât a săvârșit,cu intenție, o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și la datele referitoare la fapte, respectiv - natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad ridicat de pericol social, atât datorită modalității de comitere, cât și scopului urmărit și vârstei părții vătămate și a dezvoltării acesteia în urma activității infracționale. Este de menționat că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri puternice victimei, provocându-i fractura brațului stând.
Pericolul concret pentru ordinea publică presupune și rezonanța faptelor în rândul comunității de natură a crea temerea că organele abilitate nu acționează eficient împotriva unor persoane care au comis fapte grave.
Lăsare în libertate a inculpatului ar putea genera un sentiment de insecuritate în rândul colectivității și ar putea încuraja alte persoane în săvârșirea unor fapte similare.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-ar exercita influența negativă, dar și la nivelul ordinii sociale. Trebuie avut în vedere contextul actual, în care problematica infracțiunilor de abuz sexual comise asupra minorilor este de stringentă actualitate.
Din aceste împrejurări de fapt, s-a concluzionat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, constând în satisfacția persoanelor prezente și a celorlalte persoane care au aflat de comiterea acestor fapte, față de reacția promptă a autorităților împotriva unor persoane extrem de violente, precum și într-un sentiment de insecuritate socială, prin cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Inculpatul a fost reținut la data de_, ora 19,55, de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru 24 de ore, iar prin Ordonanța P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de_, din dosar nr.10/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal rap. la art.197 al.1, al.2 lit.b) și al. 3 C.penal.
S-a solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive a inculpatului C. D. pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de _
.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1491Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.
Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, respectiv - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
În cauză au fost suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art. 681C.p.p. acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat. În acest sens, sunt relevante declarațiile inculpatului,în care sunt recunoscute cele reținute în sarcina sa, declarații care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați, cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice anexate, cu fișa medicală întocmită de UPU - SMURD din cadrul Spitalului Județean de Urgență S.
.
De asemenea, s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de viol, cu privire la care există indicii temeinice de comitere de către inculpat, este închisoare de la 5 ani la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi, fiind deci mai mare de 4 ani.
Totodată, judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatului, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor,din atingerea adusă integrității fizice și psihice a victimei, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei: asupra unei minore în vârstă de 12 ani, aflată în îngrijirea inculpatului, minoră pe care C. D. a abuzat-o și fizic, înainte de a încerca să întrețină relații sexuale cu aceasta (a tras-o de păr pentru a o determina să se deplaseze la domiciliu, apoi, cu coada unei mături, a lovit-o,provocându-i fractura mâinii stângi, a rupt îmbrăcămintea acesteia, pe motiv că minora refuza să-și schimbe hainele murdare, a lovit-o cu palma peste față, provocându-i o echimoză la nivelul obrazului stâng). Astfel, instanța a reținut pericolul social ce rezultă și din datele referitoare la persoana inculpatului care, după cum rezultă din starea de fapt reținută, este deosebit de violent și, mai grav, a agresat-o fizic pe minora Șerban C. Florentina și anterior datei de_ . Împrejurarea că punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea de viol asupra minorei Șerban C. Florentina nu și-a produs efectul datorită imposibilității fiziologice a inculpatului de a continua actul sexual, nu poate înlătura starea de pericol prezentată de C. D. .
Potrivit jurisprudenței naționale și celei a CEDO, măsura arestării preventive este una de excepție, dar, în prezenta cauză, prin raportare la cele mai sus expuse, instanța a reținut gravitatea faptei comise, existența
pericolului public rezultând și din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii de care este acuzat inculpatul.
Gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării preventive adecvată ( cauza Dumont-Maliverg c. Franței ).
Pentru considerentele legate de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, de circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere împrejurarea că fapta reținută în sarcina lui C. D. este caracterizată de un grad deosebit de ridicat de pericol social,precum și recrudescența faptelor de acest gen, judecătorul reține că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, faptul că
inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut cele comise constituind împrejurări ce pot fi analizate, eventual, cu ocazia
judecării fondului cauzei.
Totodată, buna desfășurare a procesului penal impune luarea unei măsuri preventive privative de libertate, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, iar măsurile preventive alternative la detenție ar fi insuficiente pentru a înlătura starea de pericol prezentată de inculpat.
Față de aceste motive, văzând dispozițiile art.1491, art.148 lit. f) și art.151 Cod procedură penală, s-a admis propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. D. pe o durată de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de _
inclusiv, urmând a se emite mandat de arestare preventivă a inculpatului în acest sens.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul C. D. solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., iar pe de altă parte, nu există nici probe de vinovăție raportat la fapta ce i se impută. Solicită înlocuirea arestării preventive cu măsur a obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit.f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol prev.de art.20, 197 alin.1, alin.2 lit.b și alin.3 C.pen. de către P. de pe lângă T. sălaj.
La data de 10 ianuarie 2013 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.1 din data de 10 ianuarie 2013 de către Tribunalul Sălaj pe o durată de 29 de zile, măsura arestării preventive care este contestată potrivit art.149/1 alin.13 C.proc.pen.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 și
148 lit.f C.proc.pen., în sarcina inculpatului reținându-se o infracțiune pentru care pedepsea prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit.f C.proc.pen.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit.f C.proc.pen.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f C.proc.pen., este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva
infracționalității.
Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile inculpatului date în fața instanței, declarațiile părții vătămate Șerban C. Florentina, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de investigații efectuat de către Postul de Poliție Horouatu Crasnei jud.S., declarația martorului Iepure T. care se coroborează cu concluziile constatării medico-legale vizând-o pe partea vătămată și cu cercetarea tehnico-științifică a locului faptei și cu planșele fotografice efectuate cu această ocazie de către IPJ S.
.
În conformitate cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în
posibilitatea comiterii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO " factori pertinenți care legitimează o detenție provizori";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
Curtea apreciază că în baza art. 136 C.pr.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului.
Așa fiind, la acest moment procesual nu este oportună înlocuirea arestării preventive cu măsur a obligării de a nu părăsi localitatea, existând pericolul ca inculpatul liber fiind să influențeze bunul mers al procesului penal.
Față de aceste considerente, curtea în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. M. L., conform art.189 C.proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.recurent va plăti statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. D., deținut în Arestul IPJ S. împotriva încheierii penale nr. 1/C din 10 ianuarie 2013 a T. ui S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. M. L.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |||||
I. | C. M. | D. | P. | V. | G. D. | S. |
red.PD/CA 3 ex. - _
jud.fond.Ț. D.
| ← Încheierea penală nr. 98/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 17/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
