Sentința penală nr. 117/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR.117/2013
Ședința publică din 29 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cauza penală având ca obiect plângerea formulată de petentul M. N. N., împotriva ordonanței procurorului nr.621/II/2/2013 pronunțată la data de 11 septembrie 2013 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. prin care s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției pronunțată la data de_ în dosar nr.319/P/2013 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. .
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin Rezoluția procurorului din 28 august 2013 dată în dosar nr. 319/P/2013 s-a dispus în temeiul art. 228 alin. 1 și art. 10 lit. g din Codul de procedură penală neînceperea urmăririi penale față de notarul public P. Ana
V., sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, art. 288 Cod penal, art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal,reținându-se următoarele:
Persoana vătămată M. N. N., prin apărătorul ales Marc Ionel, a formulat o plângere penală împotriva notarului public P. Ana V., cu sediul
profesional în C. N., Bd. E. nr. 42, ap. 5, județul C. (sediul profesional anterior situat în Huedin, str. Avram lancu nr. 3, județul C. ), sub aspectul presupusei săvârșiri a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal.
În concret, în plângerea penală se arată că, la data de_, notarul public P. Ana V. ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal, prin faptul redactării și autentificării contractului de partaj voluntar nr. 181/_
, care ar fi fost încheiat între părțile M. G. și M. N. N. .
Persoana vătămată susține că, în realitate, ea nu ar fi fost prezentă, la data respectivă, la sediul biroului notarial și că nu și-ar fi dat consimțământul la autentificare, totodată, susține că nu ar fi semnat contractul de partaj voluntar.
Conform prevederilor art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual sau uz de fals, termenul de prescripție a răspunderii penale se împlinește după 5 ani de la data săvârșirii faptelor.
Presupusele infracțiuni ar fi fost comise în aprilie 1998, iar plângerea penală a fost depusă la_, astfel că este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. g Cod procedură penală, respectiv a intervenit prescripția răspunderii penale, ceea ce constituie un caz imperativ de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau de exercitare a acțiunii penale, nemaiputând fi efectuate alte acte premergătoare în acest caz.
Totodată, solicitarea persoanei vătămate, conform căreia s-ar impune ca procurorul să sesizeze instanța civilă, pentru anularea contractului de partaj voluntar, în temeiul art. 245 alin. 1 lit. c/1 Cod de procedură penală, este total neîntemeiată.
în primul rând, dispoziția legală menționată vizează cazuri de încetare a urmăririi penale, respectiv de scoatere de sub urmărire penală (conform art. 249 alin. 2 Cod procedură penală), nicidecum cazuri de neîncepere a urmăririi penale. Pe de altă parte, exercitarea unei asemenea acțiuni civile ar presupune stabilirea prealabilă a caracterului fals al înscrisului, ceea ce nu este cazul în speță, acest caracter fals nefiind dovedit, fiind doar o simplă susținere a
petentului.
În cazul în care caracterul fals al unui înscris nu poate fi stabilit în fața organelor judiciare penale, datorită intervenirii prescripției, instanțele civile au atribuția de a stabili ele însele un eventual caracter fals al unui înscris. în acest sens, persoana vătămată are posibilitatea de a se adresa instanței civile, cu solicitarea sa de anulare a înscrisului contestat.
Precizează încă o dată faptul că dispozițiile procedurale sunt clare și imperative și stabilesc faptul că în cazul existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 10 din Codul de procedură penală, cu excepția situației prevăzute la lit. b/1, se dispune neînceperea urmăririi penale, nemaiputând fi efectuate alte acte premergătoare, prin care să fie verificată eventuala validitate a argumentelor invocate în actul de sesizare. Aceste împrejurări rezultă cu claritate din economia dispozițiilor art. 228 din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. ,care prin rezoluția din 11 septembrie 2013 a respins plângerea acestuia,reținând următoarele:
Examinând plângerea formulată de numitul M. N. N., prin avocat Ionel Marc, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 28 august 2013, dată în dosarul nr. 319/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
,a constatat că:
La data de 08 august 2013, numitul M. N. N. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. o plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public P. Ana-V., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 din Codul penal, constând în aceea că ar fi redactat și autentificat contractul de partaj voluntar nr. 181 din _
, încheiat între părțile M. G. și M. N. N., deși susnumitul la data respectivă nu a fost prezent la sediul biroului notarial, nu și-a dat consimțământul la autentificare și nu a semnat contractul de partaj voluntar (f. 1-4).
La data de 28 august 2013, prin rezoluția dată în dosarul nr. 319/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P. Ana V., întrucât fapta reclamată este prescrisă, raportat la data la care se presupune că ar fi fost comisă, respectiv 23 aprilie 1998 (f. 8-10).
Împotriva soluției a formulat plângere numitul M. N. N., plângerea fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. sub nr. 621/_ din_ .
Analizând rezoluția din 28 august 2013, dată în dosarul nr. 319/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat că soluția este legală și temeinică.
În mod corect procurorul de caz a dispus neînceperea urmării penale în cauză, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție pentru presupusul fals intelectual.
Art. 10 lit. "g" C.pr.pen., interzice categoric efectuarea de cercetări penale în cazul faptelor prescrise. în speță, termenul de prescripție pentru infracțiunea de fals intelectual este de 5 ani (art. 122 lit. "d" Cod penal), iar de la data de 23 aprilie 1998, când se susține că s-ar fi săvârșit infracțiunea de fals intelectual, a trecut mai mult de 15 ani,astfel că a respins plângerea petentului.
Petentul s-a adresat în aceste condiții instanței în procedura prev. de art.278/1 C.pr.pen.,solicitând prin apărător desființarea în tot a rezoluției nr.621/II/2013 și desființarea în parte a rezoluției din data de_ și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei la procuror în vederea pronunțării unei rezoluții în conformitate cu prevederile art.245 alin.1 lit.c/1 C.pr.pen., respectiv sesizarea instanței civile cu privire la anularea contractului de partaj voluntar autentificat. Arată că petentul a atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosar nr.319/P/2013, plângere care a fost respinsă. Precizează că rezoluția este sumar și superficial motivată și nu se face nicăieri vorbire despre aspectul atacat și anume nesesizarea instanței civile. Prin plângerea formulată, petentul a solicitat în principal tragerea la răspundere a d-nei notar pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și anularea înscrisului care a făcut obiectul infracțiunii iar în subsidiar, sesizarea instanței civile competente cu privire la anularea contractului de partaj voluntar. Astfel, intimata a procedat la autentificarea contractului în lipsa părții vătămate, respectiv a petentului, cu toate că notarul are obligația de a lua în prealabil consimțământul ambelor părți și de a asista la semnarea înscrisului. În speță, procurorul de caz a apreciat în mod corect că față de momentul săvârșirii
infracțiunii s-a împlinit termenul de prescripție iar pentru cea de-a doua solicitare a apreciat că este neîntemeiată și pe cale de consecință a respins în integralitate plângerea fără a mai proceda la sesizarea instanței civile pentru anularea contractului de partaj. Disp.art.245 alin.1 C.pr.penală dovedesc faptul că, în situația dată, procurorul nu are drept de apreciere ci este obligat să sesizeze instanța civilă, în acest sens pronunțându-se ÎCCJ prin decizia penală nr.2/2011 prin care s-a admis recursul în interesul legii.
Analizând plângerea formulată,instanța va constata că aceasta este neîntemeiată,urmând a o respinge.
Astfel,este evident că în mod legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată ,întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale față de fapta reclamată .
În ceea ce privește solicitarea de a fi trimisă cauza înapoi la procuror pentru ca acesta să sesizeze instanța civilă pentru desființarea înscrisurilor ,se constată că această situație nu se regăsește între cazurile în care se poate admite plângerea împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată,cazuri enumerate limitativ în art.278 /1 al. 8 lit. b și c C.pr.pen.
Raportat la recursul în interesul legii pe acest aspect,respectiv Decizia penală nr.2/2011 invocată de către apărătorul petentului,instanța va constata că aceasta nu statuează obligația procurorului de a sesiza instanța civilă cu desființarea înscrisurilor falsificate ,ci doar ii conferă acestuia calitatea procesuală de a exercita acțiunea civilă . Dispozitivul deciziei este în sensul că
"în interpretarea și aplicarea disp.art.45 al.1 C.pr.civ.rap.la art.245 al.1 lit.c/1 C.pr.pen. stabilește că procurorul are legitimare procesuală activă de a formula
acțiunea civilă pentru desființarea,în tot sau în parte,a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată";. Nici nu ar putea fi altfel devreme ce în speță neefectuându-se cercetări penale în cauză,constatându-se doar intervenirea prescripției răspunderii penale,nu s-au produs dovezi că înscrisul este fals,prin urmare rămâne în atributul instanței civile de a stabili eventualul caracter fals al înscrisului .
În concluzie,va respinge plângerea petentului,menținând rezoluția procurorului ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
În baza art. 278 ind. 1 Cod proc.penala al.8 respinge plângerea formulată de petentul M. N. N., împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 28 august 2013 dată în dosarul nr.319/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. .
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 29 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M 4 ex./_
| ← Sentința penală nr. 625/2013. Plângerea împotriva... | Sentința penală nr. 298/2013. Plângerea împotriva... → |
|---|
