Sentința penală nr. 207/2013. Omor calificat

Comentarii

0

ROMÂNIA TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR NR. _

Cod operator de date cu caracter personal: 3184

SENTINȚA PENALĂ NR. 207

Ședința publică din data de 28 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. T.

Grefier: M. S.

Pe rol fiind pronunțarea sentinței în cauza penală privind pe inculpatul C. I. , trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 949/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art.174 alin.1 Cod Penal, și art.175 alin.1 lit.i Cod Penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror

D. CRĂCIUNESCU.

Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 14 mai 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 21 mai 2013 și apoi la data de 28 mai 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L

Prin rechizitoriul nr. 949/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 alin.1 Cod Penal, și art.175 alin.1 lit. i Cod Penal.

Inculpatul a optat pentru procedura de judecată clasică, nerecunoscând în întregime săvârșirea infracțiunii de omor calificat, susținând că a aplicat o singură lovitură victimei cu o coadă de mătură în cap și că decesul acesteia nu se datorează doar acestei lovituri ci și multiplelor lovituri aplicate de către martorul A. C. A., inculpatul nefăcând altceva decât să intervină în altercația dintre martor și victimă, în apărarea martorului care zăcea inconștient la pământ și despre care a crezut că a murit în urma loviturilor aplicate de victimă.

Inculpatul nu a dorit să dea declarație în fața instanței, prevalându-se de dreptul la tăcere, declarațiile sale anterioare din faza de urmărire penală fiind luate în considerare potrivit art. 325 alin. 2 C.pr.pen.

În faza de judecată au fost administrate următoarele probe și mijloace de probă: declarațiile martorilor Z. I. (f. 37-38), A. C. A. (f. 39), Eger E. E. (f. 72-73)

- prezenți în zona incidentului unde a fost agresată victima D. I., P. M. L. (f. 95) - persoana care a chemat ambulanța, Pîrva I. (f. 96) - un cunoscut al celor implicați în incident,

P. P. (f. 109) - medicul de gardă de la UPU 1 (Unitatea de primire a urgențelor) la data de_, M. M. (f. 110) și M. G. L. (f. 111) - personalul de serviciu pe ambulanța ce a transportat victima respectiv pe martorul A. C. A. la spital.

Inculpatul avea la data faptei 36 de ani, nu avea locuință și era ocazional cioban la o turmă de oi în localitatea Gilău, a dat trei declarații pe parcursul urmăririi penale, în prima nu a recunoscut că a lovit victima, în a doua, dată imediat după testarea la poligraf a spus că a lovit

victima o singură dată în cap cu o coadă de mătură, iar în a treia a dat detalii suplimentare susținând în continuare că a lovit victima o singură dată.

Victima avea la epoca faptelor 54 de ani, nu avea loc de muncă sau locuință și obișnuia să caute obiecte utile în tomberoane.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

La data de_, organele de urmărire penală au fost sesizate de către medic din cadrul Institutului de Medicină Legală C. -N. cu privire la faptul că la sediul instituției a fost adus cadavrul unei persoane de sex masculin, identificată ulterior în persoana victimei D.

I., care a decedat la data de_ la C. a Neurochirurgie C. -N. unde a fost internat din data de_ urmare a unei agresiuni care ar fi avut loc la data de_ pe str. Porțile de Fier din mun. C. -N. . (f. 1 d.u.p.)

In cursul actelor premergătoare, s-a stabilit că la data de_, victima D. I. a fost preluată de către un echipaj al ambulanței de pe str. Porțile de Fier, urmare a apelului telefonic al martorului P. M. L. . Ulterior, victima D. I. a fost transportată la Unitatea de Primire a Urgențelor 1 C. -N., stabilindu-se diagnosticul: "TCC sever, comă GCS 5 puncte, hemipareză stânga, fractură parietală dreapta și sfenotemporală dreapta cominutivă cu înfundare, hemoragie subarahnoidiană, bilaterală, hematoame subdurale frontotemporal dreapta și parietal stânga, hematoame epicraniene, traumatism facial cu fractură os zigomatic și sinus maxilar superior drept cu hemosinus maxilar drept, plăgi contuze arcadă sprâncenoasă dreapta și contuzie ureche dreapta, contuzie genunchi drept, hematom regiunea poplitee dreapta, stare post consum alcool, pneumonie de aspirație, hemopftizie, afirmativ agresiune" (f. 20). La data de_, victima a fost internată la C. a Neurochirurgie C. -N., unde s-a intervenit chirurgical, însă, cu tot tratamentul medical de specialitate aplicat, a decedat la data de_ (f.42-43).

Totodată, s-a mai stabilit că după ce victima D. I. a fost transportată de echipajul ambulanței la Unitatea de Primire a Urgențelor 1, la o oră de la acest moment, la aceeași unitate medicală, a fost adus de către același echipaj de ambulanță, de pe str. Porțile de Fier, numitul A. C. A., acestuia fiindu-i stabilit diagnosticul: "traumatism craniocerebral minor grad 0 cu risc, plagă fronto-parietală stânga cu fractură os malar drept, fractură oase proprii nazale, epistaxis oprit, fractură proces spinos C6, fractură arc vertebral C7, traumatism toracic cu fractură arc costal VIII lateral, contuzie umăr stâng, excoriații multiple torace, umăr și antebraț stâng, fractură deschisă tip I diafiză cubitus stâng în 1/3 distală cu deplasare, afirmativ agresiune, stare post consum alcool". Apoi numitul A. C. A. a fost internat la C. a de Ortopedie C. -N. pentru îngrijiri medicale de specialitate (f.21).

In urma efectuării investigațiilor în vederea stabilirii și identificării autorului, respectiv a stării de fapt, s-au stabilit următoarele:

În spatele imobilului situat pe Calea Florești nr. 2 din mun. C. -N. obișnuiau să locuiască mai multe persoane fără adăpost, respectiv numitul A. C. A. și martorii Z.

I. și Pîrva I. .

În data de_, în jur de ora 10, în spatele imobilului situat pe Calea Florești nr. 2 din mun. C. -N., s-a deplasat victima D. I. - tot o persoană fără adăpost. Victima D. I. s-a întâlnit astfel cu numitul A. C. A. și împreună au consumat băuturi alcoolice. După ce au consumat băuturi alcoolice, cei doi s-au întins pentru a se odihni în locuri diferite, respectiv victima D. I. sub un intrând al unor scări din colțul blocului, situat pe latura lungă a acestuia, iar numitul A. C. A. în locul unde obișnuia să doarmă, sub un balcon situat pe latura scurtă a blocului.

In aceeași zi, în jurul orei 19:35, în timp ce victima D. I. și numitul A. C. A. dormeau, la imobilul situat pe Calea Florești nr. 2 din mun. C. -N. s-au deplasat inculpatul

C. I. și martora Eger E. E. - persoane de aceeași condiție socială cu cea a persoanelor mai-sus menționate. Inculpatul s-a deplasat în acel loc pentru a se întâlni cu

numitul A. C. A., din declarațiile martorei Eger E. E. - prietena inculpatului, reieșind că anterior fuseseră plecați în localitatea Deva să doneze sânge și lăsaseră anumite bunuri în custodia martorului A., pe care au venit să le ridice. Pentru că l-au găsit pe acesta dormind, inculpatul C. I. și martora Eger E. E. au ocupat loc pe o canapea situată în apropierea zidului laturii lungi a blocului. De menționat că anterior acestui moment, până să ajungă la canapea, inculpatul C. I. și martora Eger E. E. au observat-o și pe victima D. I. dormind, trecând pe lângă locul în care aceasta dormea.

Inculpatul l-a întrebat pe martorul Z. I. (Johan) care se afla în culcușul lui din apropiere dacă "Adi e acasă";, martorul A. (Adi) a auzit vocea inculpatului și s-a trezit cerând acestuia o țigară. Pentru că nu avea decât una, martora Eger E. E. (Edit) a spus că merge să cumpere țigări la bucată de la chioșcul din apropiere, fiind însoțită de inculpat. De precizat este faptul că pe drum spre strada Porțile de Fier inculpatul și martora au cumpărat o sticlă de 2 litri cu bere din care inculpatul a început să consume atunci când au ajuns la canapea. Tot atunci au consumat și vin împreună cu martorul A. . Întrucât martora știa că Adi, atunci când este sub influența băuturilor alcoolice, este recalcitrant și obișnuiește să se lege de oameni pe stradă, a cerut acestuia să rămână la canapea până când se întorc cu țigările, însă martorul nu a ascultat și i-a ajuns din urmă pe cei doi. La întoarcere toți 3 au trecut pe lângă victima adormită și din acest moment declarațiile sunt contradictorii cu privire la anumite aspecte esențiale.

În rechizitoriu se susține că la un moment dat martorul A. s-a ridicat de pe canapea și s-a deplasat la locul unde dormea victima pentru a o trezi și alunga de acolo pe motiv că nu e culcușul ei, în declarația de la urmărire penală Adi declarând că niște vecini i-au spus că o persoană fără adăpost care nu are ce să caute în zonă doarme sub scări și se tem de scandal, Adi considerându-se îndreptățit să alunge persoana. În opinia instanței însă, motivul pentru care martorul A. s-a dus la D. I. (zis Jean) a fost acela de a-i lua sticla de băutură (vin sau țuică) pe care victima o mai avea asupra sa după ce toată ziua a băut cu A. . Acest lucru reiese din declarația lui A. din faza de urmărire penală (f. 30 verso) și declarația inculpatului (f. 75 verso). De altfel, acest motiv este mult mai plauzibil decât cel că s-a gândit să îl alunge pe D. pur și simplu pentru că niște vecini i-ar fi spus să o facă. Cei doi au consumat alcool toată ziua împreună și dacă până la acel moment pe A. nu l-a deranjat prezența în zonă a lui D. nu vedem de ce l-ar fi deranjat exact atunci. Mai mult, victima nu avea obiceiul să doarmă în zonă, iar dacă A. i-ar fi cerut pur și simplu să plece, nu ar fi avut de ce să nu o facă știind că persoanele fără adăpost țin la locurile lor de odihnă și că al lui nu este în acea zonă. În concluzie, instanța reține că martorul A. a dorit să ia sticla de băutură pe care victima o mai avea la ea, victima s-a opus și de aici a început scandalul.

Atât martorul Z., cât și martora Eger și inculpatul au declarat că după ce martorul A. s-a deplasat la locul unde se afla victima de acolo s-a auzit zgomot de ceartă și bufnituri specifice loviturilor. Martorul Z. a cerut inculpatului să meargă să vadă ce se întâmplă pentru ca să nu iasă scandal.

Din acest moment din nou declarațiile sunt contradictorii.

În declarația sa de la urmărire penală martorul Z. declară că după ce l-a îndemnat pe inculpat să vadă ce se întâmplă cu Jean și Adi, acesta a luat de lângă canapea o coadă de mătură, s-a dus după bloc, s-a întors la canapea și a luat o a doua coadă de mătură - moment la care zgomotul de ceartă încetase, s-a dus din nou la locul faptei și s-a întors după un interval scurt de timp, plecând împreună cu martora fără să spună unde, în intervalul de timp anterior martora rămânând pe canapea.

În declarația dată instanței același martor declară că inculpatul a luat o singură coadă de mătură de lângă canapea, că într-adevăr la locul faptei mai era o coadă de mătură ruptă în 3 bucăți, dar aceea se aflase anterior acolo, ar fi fost folosită de inculpat și s-a rupt pentru că era putredă, cealaltă, cea luată de lângă canapea, din lemn de fag, era bună și nu s-a rupt în timpul

agresiunii. Martorul este ferm convins că inculpatul s-a întors după o singură coadă de mătură la canapea și nu de două ori. A declarat de asemenea că a luat personal cozile de mătură căzute pe jos și le-a aruncat sub scările unde a dormit Jean. După părerea lui la incident a asistat și martora Eger E. E. care s-a dus în urma inculpatului să vadă ce s-a întâmplat.

În prima declarație inculpatul arată că a auzit bubuiturile specifice unei bătăi între două persoane și, la îndemnul prietenei sale, s-a dus să vadă ce se întâmplă luând o coadă de mătură de lângă un corcoduș (aflat lângă canapea); ajuns în zonă i-a văzut pe ambii combatanți căzuți lați la pământ, l-a ridicat pe Adi și l-a ajutat să se deplaseze la canapea.

În următoarea declarație, cea de învinuit, inculpatul arată că după ce martorul Z. l-a trimis să vadă ce se întâmplă, s-a ridicat de pe canapea, iar după ce a dat colțul blocului l-a văzut pe Adi căzut la pământ și pe Jean în picioare sprijinindu-se de țeava metalică cu care avea obiceiul să se deplaseze, i-a reproșat acestuia că l-a omorât pe Adi, s-a întors la canapea, a luat o coada de mătură cu gândul de a reuși să-l scoată cumva pe Adi din aria de acțiune a lui Jean, s-a întors unde erau aceștia în aceleași poziții, victima l-a văzut că se apropie având coada de mătură în mână și a ridicat țeava de care se sprijinea. Inculpatul ar fi spus victimei că nu vrea decât să îl ia pe Adi de acolo, însă Jean a intenționat să îl lovească dar, probabil pentru că era beat, s-a dezechilibrat, iar inculpatul, profitând de acest lucru, s-a speriat că poate fi lovit, a prins coada de mătură cu ambele mâini și a lovit cu putere, o singură dată victima în cap, în urma loviturii coada rupându-se în 3 bucăți. L-a ajutat apoi pe Adi să se ridice, l-a condus de braț până la canapea de unde acesta s-a deplasat singur în culcuș. În tot acest interval de timp E. a stat pe canapea și, după ce Adi s-a culcat, i-a cerut acesteia să meargă la o sală de sport din apropiere să ceară ajutor, iar când a revenit fără nici un ajutor s-au dus împreună la poliție. În drum, martora l-a văzut pe Jean căzut pe jos, l-a întrebat insistent pe inculpat dacă l-a lovit pe Jean, inculpatul nu i-a răspuns, dar, în prezența acesteia a luat de pe jos cozile de mătură și le-a aruncat sub scările unde a dormit Jean (f. 75-77).

În ultima declarație inculpatul dă mai multe detalii arătând că după ce i-a reproșat victimei că l-a omorât pe Adi, Jean a bolborosit ceva drept răspuns și l-a înjurat pe inculpat, s- a îndreptat spre inculpat cu țeava în mână, ridicând-o și învârtind-o în aer. Crezând că vrea să îl lovească a fugit la canapea, a luat o coadă de mătură și a revenit la colțul blocului cu intenția de a-l lua pe Adi de acolo, Jean a ridicat din nou țeava (țeavă de gaz), moment în care a ridicat și inculpatul coada de mătură, cele două obiecte s-au intersectat și coada de mătură s-a rupt în

3. A fugit din nou la canapea, i-a spus lui E. că Adi e mort, pe jos, plin de sânge, a luat o a doua coadă de mătură și s-a întors la locul faptei, victima a intenționat din nou să îl lovească cu țeava metalică, dar pentru că Jean era beat s-a dezechilibrat, moment în care inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu cea de-a doua coadă de mătură, ținută cu ambele mâini, în partea dreaptă a capului, undeva în zona urechii drepte. Apoi l-a ajutat pe Adi să se ridice, având în mână ultima coadă de mătură folosită, și să se deplaseze la canapea unde acesta a stat o perioadă fiind foarte amețit de la lovituri, după care s-a culcat în culcuș, inculpatul punând coada de mătură de unde a luat-o, lângă canapea. În tot acest interval de timp prietena lui ar fi stat pe canapea (f. 81-82).

În declarația sa, martorul A. C. A. susține că s-ar fi deplasat de la canapea în locul unde se odihnea victima D. I. pentru a-1 trezi și a-1 alunga din acel loc. Potrivit susținerii acestuia, în momentul în care a ajuns în locul unde se odihnea victima D. I., i-a solicitat acestuia să plece de acolo, dar a fost refuzat, victima D. I. aducându-i la cunoștință "că acela urma să fie locul lui". În acest context, numitul A. C. A. susține că ar fi explicat victimei de ce nu va putea rămâne în acel loc - pentru că în apropiere locatarii imobilului își parcau autoturismele, însă ar fi fost înjurat de către victima D. I. . Astfel, pentru că s-ar fi enervat, a aplicat o lovitură cu pumnul în zona frunții victimei D. I. . În urma loviturii, victima D. I. ar fi căzut în șezut și ar fi luat în mână o țeava metalică, pe care obișnuia să o poarte asupra lui, după care s-a ridicat. În acel moment, numitul A. C.

A. susține că ar fi lovit, imediat, în zona feței cu pumnul victima D. I. . Urmare acestui fapt, victima D. I. ar fi ridicat țeava metalică și i-ar fi aplicat o lovitură în zona capului, în urma căreia numitul A. C. A. susține că s-ar fi aplecat înspre înainte, moment în care a simțit încă două lovituri în zona cefei. Apoi ar fi căzut în șezut, însă victima D. I. ar fi continuat să-i aplice lovituri peste tot corpul. Pentru a-și apăra capul de loviturile pe care victima D. I. i le aplica, numitul A. C. A. a precizat că și-ar fi așezat mâna stângă deasupra capului, context în care ar fi fost lovit și în mână și peste spate. Numitul A. C.

A. a precizat că urmare a acestor lovituri, și-ar fi pierdut cunoștința pentru o perioadă de timp, iar în momentul în care și-ar fi revenit, a observat victima D. I. căzută la pământ. Numitul A. C. A. a mai precizat pe fondul audierii că după ce și-a revenit, singur s-a ridicat și s-a îndreptat înspre locul în care obișnuia să doarmă (f. 154)

În declarația olografă, martora Eger E. E. a declarat că după ce martorul Z. l-a atenționat pe inculpat să meargă să vadă ce se întâmplă, acesta a luat o coadă de mătură și a s-a dus după colțul blocului, ea s-a dus să-și facă necesitățile fiziologice și când a ajuns la rândul ei la fața locului, a văzut că Adi și Jean erau căzuți la pământ, iar I. era în picioare cu o coadă de mătură în mână, lângă ei. Jean s-a ridicat în șezut, a smuls coada de mătură din mâna inculpatului, între timp ridicându-se și Adi în șezut, Jean s-a ridicat în picioare, după care l-a lovit pe Adi în mijlocul capului cu respectiva coadă de mătură care s-a rupt în 3 bucăți, Adi căzând lat la pământ. Apoi Jean l-a înjurat pe inculpat de mamă, acesta din urmă a smuls coada de mătură din mâna lui Jean și au început să se împingă reciproc după care martora a fugit să ceară ajutor. Când s-a întors l-a văzut pe inculpat ducându-l pe Adi pe după umeri la canapea, Jean rămânând inconștient pe jos. Au plecat apoi împreună la Secția 4 de poliție, pe drum martora întrebându-l pe inculpat de ce l-a lovit cu bâta în cap pe Jean, iar acesta a răspuns că s- a enervat pentru că Jean l-a înjurat de mamă, cerând martorei să nu spună nimănui că el l-a lovit cu bâta în cap pe Jean.

În declarația ulterioară martora susține aceeași variantă, însă omite să spună că l-a văzut pe Jean lovind cu coada de mătură în cap pe Adi, deci susține că Jean avea partea de sus a unei cozi de mătură în mână, pe jos erau alte două bucăți de coadă de mătură, Adi ședea în fund, iar Jean și I. erau în picioare, apoi ea s-a întors ca să fugă după ajutor și după ce s-a întors cu spatele a auzit o bubuitură. Nu s-a întors continuând să meargă în direcția sălii de sport, situată în partea opusă celei în care erau combatanții, nu a reușit să obțină vreun ajutor, la întoarcere văzându-l pe inculpat că îl aduce pe Adi. Acesta din urmă s-a șters cu un prosop, a cerut o țigară martorei, apoi s-a culcat în adăpostul lui iar martora a cerut inculpatului să se deplaseze la poliție.

În declarația dată instanței martora menționează că atunci când a ajuns la fața locului l-a văzut pe Adi căzut în șezut plin de sânge, Jean era în fața acestuia, cu fața spre el și ținea în mână o bucată dintr-o coadă de mătură lungă de o jumătate de metru, iar inculpatul era între ei, pe laterală cu fața la amândoi și nu avea nimic în mână. Ea a plecat la sala de culturism să ceară ajutor, iar la întoarcere l-a văzut pe inculpat ducându-l pe Adi. Doar în drum spre poliție l-a văzut pe Jean întins pe jos, dar nu s-a dus să vadă în ce stare e pentru că nu a dorit ca amprentele ei să rămână pe Jean mai ales că nu făcuse nimic. Pe drum l-a întrebat pe inculpat dacă l-a lovit pe Jean, acesta i-a răspuns doar că Jean l-a înjurat de mamă.

Coroborând toate aceste declarații, instanța va reține următoarea stare de fapt din momentul în care martorul A. s-a dus spre victima D. I., cu precizarea că în speță este aplicabil principiul in dubio pro reo deoarece în continuare există aspecte de fapt nu în întregime clare și clarificabile, care nu pot fi interpretate decât în favoarea inculpatului:

Martorul A. este cel care în mod neîndoios a început conflictul și fără contribuția hotărâtoare a acestuia nimic nu s-ar fi întâmplat. Acesta s-a dus așadar, așa cum rezultă din declarația sa, a inculpatului și a martorului Pîrva I. de la urmărire penală (f. 151 verso) să ia de la D. I. sticla de băutură pe care acesta o avea asupra sa și pe care se pare că o primise

anterior de la V. M. (martor care nu a mai putut fi audiat de instanță), aspect pe care martorul A. îl cunoștea, martorul V. împărțind 6 litri de vin atât martorului A. cât și victimei D. . Martorul A. a băut împreună cu inculpatul partea lui din vin, astfel cum rezultă din declarația inculpatului și s-a dus să obțină de la victima adormită sticla acesteia, așa cum a povestit ulterior martorul Josin martorului P. . D. I. s-a trezit, cei doi s-au certat și martorul A. a aplicat în cadrul conflictului mai multe lovituri în față cu pumnul victimei, la rândul său fiind de multiple ori lovit. Respectiv, potrivit propriei declarații, a cerut victimei să plece de acolo, însă a fost înjurat de către aceasta. Pentru că s-a enervat, martorul a aplicat o lovitură cu pumnul în zona frunții victimei. În urma loviturii, victima D. I. ar fi căzut în șezut și ar fi luat în mână o țeava metalică, pe care obișnuia să o poarte asupra lui, după care s-a ridicat. În acel moment, martorul A. a lovit, imediat, în zona feței cu pumnul victima D. I. . Urmare a acestui fapt, victima D. I. a ridicat țeava metalică și i-a aplicat o lovitură în zona capului, în urma căreia numitul A. C. A. s-a aplecat înspre înainte, moment în care a simțit încă două lovituri în zona cefei. Apoi martorul a căzut în șezut, însă victima D. I. a continuat să-i aplice lovituri peste tot corpul. Pentru a-și apăra capul de

loviturile pe care victima D. I. i le aplica, numitul A. C. A. a precizat că și-ar fi așezat mâna stângă deasupra capului, context în care ar fi fost lovit și în mână și peste spate. Numitul A. C. A. a precizat că urmare a acestor lovituri, și-ar fi pierdut cunoștința pentru o perioadă de timp, iar în momentul în care și-a revenit, a observat victima D. I. căzută la pământ. Această declarație se coroborează cu declarația medicului de gardă la UPU

1. P. potrivit căreia pe sectorul acut a fost adus în seara zilei de_ un bărbat cu răni grave la cap ce părea să fie om al străzii după aspect, leziunile acestuia ridicând suspiciuni cu privire la faptul că a fost victima unei agresiuni. Mai târziu, pe sectorul non acut, a fost adus un alt om al străzii, de asemenea lovit, martorul a aflat de acest lucru și l-a întrebat pe cel adus ulterior, care s-a dovedit a fi martorul A., dacă l-a lovit pe primul. Acesta a recunoscut că i-a aplicat primei persoane aduse de ambulanță mai multe lovituri cu pumnii în cap.

   Declarația se coroborează cu declarațiile martorei Eger E. E., potrivit cărora atunci când a ajuns la fața locului martorul A. era căzut în șezut.

   În timpul acestei altercații, înainte ca A. să fi căzut lat și inconștient, pentru că altfel nu avea cum să-l vadă martora Eger căzut doar în șezut, în spatele blocului a ajuns și inculpatul, înaintea martorei cu câteva zeci de secunde.

   La fața locului au fost găsite două cozi de mătură, dintre care una ruptă pe lung în 3 bucăți. Modul în care a ajuns aceasta din urmă la fața locului nu poate fi stabilit cu certitudine pentru că, pe de o parte, inculpatul declară în ultima declarație, pe care o și menține, că a luat la două momente, diferite între ele și diferite de cel inițial când s-a dus să vadă ce se întâmplă, cele două cozi de mătură de lângă canapea, iar pe de altă parte există declarația de la instanță a martorului Z. care este ferm convins că inculpatul s-a întors o singură dată după o coadă de mătură și că prima dintre ele, cea ruptă, ar fi fost în prealabil la fața locului și s-ar fi rupt, probabil pentru că lemnul era putred, în timp ce inculpatul ar fi aplicat lovituri victimei, ultima susținere fiind presupunerea martorului. Instanța consideră că inculpatul s-a dus din chiar primul moment la locul incidentului cu o coadă de mătură în mână, respectiv cu cea care s-a rupt, după care a revenit o singură dată la canapea după a doua coadă, astfel explicându-se de ce martorul Z. declară în faza de urmărire penală că inculpatul a luat cu el o coadă de mătură din start, iar la instanță că s-a întors o singură dată la canapea după un astfel de obiect.

   La acest moment nu contează foarte mult cine anume a adus coada care s-a rupt la locul incidentului ci relevant este cum s-a rupt ea.

   Există 4 variante asupra acestui aspect.

   Prima, provine din declarația inițială a inculpatului, cea olografă, potrivit căreia a ajuns la locul incidentului, a văzut că cei doi sunt căzuți lați la pământ și de nervi a dat intenționat cu

   coada de bordură, aceasta rupându-se în 3. Declarația nu este susținută de inculpat la acest moment și nici nu se coroborează cu restul probelor, prin urmare varianta nu este viabilă.

   A doua este cea care provine din declarația olografă a martorei Eger E. E., chiar prima și în opinia instanței cea mai completă și mai aproape de adevăr, potrivit căreia, atunci când a ajuns la locul incidentului victima era căzută în șezut (aspect care se coroborează cu declarația martorului A. care spune că la un moment dat victima a căzut în șezut în timpul altercației) iar Așhilean era căzut la pământ, în picioare fiind doar inculpatul care avea în mână o coadă de mătură. Victima a smuls din mâna inculpatului aflat în fața ei coada de

   mătură, s-a ridicat și a lovit cu coada de mătură fix în mijlocul capului pe martorul A. căzut în șezut, coada rupându-se în 3 bucăți. Martorul A. avea la data internării sale un traumatism cranian de grad 0 cu risc, precum și o fractură de diafiză cubitus a brațului stâng - leziune tipică de apărare. Aceste aspecte coroborate cu declarația martorului A., cum că după ce a căzut în șezut a mai simțit două lovituri în ceafă aplicate de victimă și a ridicat mâna ca să-și apere capul, generează concluzia că martorul A. nu a văzut cu ce anume a fost lovit - loviturile simțite fiind la ceafă, deci capul era aplecat și privirea în pământ plus că avea mâna stângă ridicată deasupra capului, înconjurându-l ca un halo, ceea ce înseamnă din nou că vederea îi era blocată de mână. Deci, varianta potrivit căreia a fost lovit în cap de către victimă cu prima coadă de mătură care s-a rupt în bucăți, este posibilă.

   A treia este cea care provine din declarația ulterioară a inculpatului cum că, ajuns la fața locului înarmat cu o coadă de mătură, victima văzând coada, a ridicat țeava de gaz pe care o avea în mână, ambii au încercat să aplice câte o lovitură cu cele două obiecte, acestea s-au intersectat și coada de mătură s-a rupt în 3, inculpatul aruncând capătul cu care a rămas în mână și fugind după o altă coadă. Această variantă nu este susținută însă de nici un alt mijloc de probă. Teoretic la acel moment martora Eger se afla deja la locul faptei, iar martorul A.

   era încă conștient și nici un moment niciunul dintre ei nu menționează despre posibilul duel.

   Ultima variantă este cea menționată în rechizitoriu potrivit căreia inculpatul a aplicat multiple lovituri cu coada de mătură victimei, aceasta rupându-se succesiv, pentru că ar fi greu de căzut că în urma unei singure lovituri o coadă de mătură se rupe în 3 bucăți.

   Problema esențială pentru această din urmă variantă, viabilă în teorie, este că pe coada de mătură care s-a rupt în 3 bucăți nu există nicio urmă de sânge și acest lucru se observă cu claritate din fotografiile judiciare de la dosar, spre deosebire de a doua coadă, cea neruptă, în fapt un baston, pe care se evidențiază urme de sânge.

   Pentru a se clarifica starea de fapt este necesară coroborarea declarațiilor inculpatului și martorilor Eger E. E. și A. C. cu cele menționate în raportul de constatare medico-legală.

   Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală (f. 41-51 d.u.p.), moartea victimei D. I. a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă bronhopneumoniei, complicație survenită în evoluția unui traumatism cranio-cerebral cu multiple fracturi de calotă și bază craniană, hemoragie, contuzie și dilacerare meningo- cerebrală, operat și traumatism maxilo-facial cu fractură de arcadă temporo-zigomatică dreaptă și fractură perete anterior sinus maxilar drept cu hemosinus, leziunile putându-se produce prin lovire activă, repetată cu corp dur în condițiile stabilite de ancheta judiciară și pot data din_, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate.

   În aparență, multiplele fracturi descrise ar implica multiple lovituri aplicate, în realitate însă, în opinia instanței, au existat doar 2 lovituri provocatoare de fracturi, aplicate victimei. De altfel acest lucru este demonstrat și de faptul că au existat doar două traumatisme menționate în concluziile raportului medico-legal, unul cranio-cerebral și unul maxilo-facial.

   În ordinea în care ele au fost aplicate, acestea sunt următoarele:

   1. Lovitura care a produs leziunea traumatică evidențiată în fotografia 14 de la fila 47 efectuată cu ocazia necropsiei, în descrierea căreia se menționează "la nivel parietal stâng,

      paramedian, eschilă osoasă triunghiulară, cu laturile de 1,2 și 1,5 cm (locul efectiv al loviturii - respectiv spărtura din care au pornit liniile de fractură) delimitată de trei linii de fractură după cum urmează: una având traiect descendent până la nivelul solzului temporal stâng unde se bifurcă, cele două ramuri având cca. 1,5 cm lungime, a doua linie de fractură având traiect posterior pe osul occipital se oprește în apropierea suturii lambdoide stângi, iar a treia este reprezentată de fractura biparietală"; descrisă în foto 13 (adică la "nivelul solzului temporal drept se descrie zonă de craniectomie de la care iradiază o linie de fractură pe osul parietal drept, aproximativ paralelă cu sutura coronară și la cca. 1 cm distanță de aceasta; fractura se

      continuă pe parietalul stâng având o lungime totală de 14 cm";) . Cele trei fracturi de la nivelul calotei craniului, una dintre ele prelungindu-se și la baza craniului, au același focar. Cu alte cuvinte, o singură lovitură a produs mai multe linii de fractură, cam ca și coaja unui ou în care, în urma lovirii sale într-un singur punct, din acel punct pornesc mai multe crăpături ale cojii. Fracturile nu par însă deschise și la nivel extern ele s-au manifestat doar prin acea crustă brună negricioasă de cca. 0,5/0,5 cm observabilă în foto 1 (f. 44) de la nivelul parietal stâng posterior. Doar una dintre aceste fracturi, respectiv cea biparietală apare în examinarea computer tomograf inițială (f. 42). În concluzie, lovitura aplicată în partea stângă a capului, în partea superioară a calotei craniene a produs 3 linii de fractură, dintre care cea biparietală (ce apare în foto 13 și 14) coboară până la nivelul tâmplei drepte. Se pune întrebarea cu ce a fost aplicată această lovitură și cine a aplicat-o.

   2. Lovitura care a generat leziunea evidențiată în foto 15 din raportul de necropsie (f. 47 d.u.p.) "la nivelul bazei, în etajul mijlociu drept, pe aripa mare a sfenoidului se constată un focar de fractură multieschilos de cca. 3/3 cm de la care iradiază trei linii de fractură după cum urmează: una cu traiect anterior, trece în loja anterioară dreaptă, oprindu-se în apropierea cristei galli, a doua linie de fractură cu traiect medial, traversează șaua turcească, pierzându-se la nivelul lojei mijlocii stângi, iar a treia linie de fractură se termină pe versantul anterior al stâncii temporale stângi";. Aceste fracturi sunt aceleași cu fractura sfenotemporală dreaptă cominutivă cu înfundare și fractura de zigomatic, sinus maxilar și maxilar superior drept. În plan exterior (macroscopic) aceste fracturi nu mai pot fi evidențiate deoarece peste leziunile traumatice s-a suprapus craniectomia și plaga suturată rezultată în urma acesteia, intervenția chirurgicală fiind necesară și efectuată la data de_ de către Secția de neurochirurgie. La examinarea computer tomograf inițială fracturile sunt descrise ca "fractură cu aspect de tripod la nivel zigomatic și maxilar superior drept cu hemosinus maxilar drept";. Aceste leziuni au fost produse de inculpat, așa cum acesta recunoaște, respectiv a aplicat o singură lovitură cu bastonul (a doua coadă de mătură) pe care l-a ținut cu ambele mâini "undeva în zona urechii drepte";. Faptul că leziunea a fost produsă cu bastonul reiese din împrejurarea că traumatismul cranio-cerebral a fost unul deschis, bastonul a rezistat fiind solid, iar în data de_ victima prezenta hemipareză stângă, ceea ce înseamnă că leziunea care i s-a produs emisferei cerebrale drepte este cea care a generat coma și în final decesul victimei (emisfera cerebrală dreaptă controlând partea stângă a corpului). Deci, leziunea de pe partea dreaptă a fost cea mai gravă, ea fiind produsă de către inculpat.

Revenind la momentul la care a ajuns inculpatul la fața locului, potrivit celor anterior descrise el trebuie să fi ajuns la momentul la care A. A. era căzut în șezut în urma unei lovituri aplicate de victimă. Martora Eger susține că la momentul la care ea a ajuns în spatele blocului, la câteva secunde după inculpat (aspect menționat de martorul Z. în declarația dată instanței), victima și martorul A. erau căzuți la pământ, singurul în picioare era inculpatul care avea o coadă de mătură în mână. Această din urmă împrejurare poate duce la concluzia că la acel moment victima era căzută la pământ din cauză că inculpatul îi aplicase o primă lovitură cu prima coadă de mătură, iar aceasta s-a rupt din cauză că era probabil putredă. Lovitura aplicată a fost suficient de puternică pentru a produce cele 3 fracturi menționate la punctul 1, dar nu suficient de puternică pentru a aduce victima în stare de

inconștiență. Deci este posibil să fi fost produsă de prima coadă de mătură. Această supoziție este confirmată de concluziile raportului de constatare tehnico științifică privind depistarea comportamentului simulat al inculpatului din care rezultă că răspunsul "nu"; al inculpatului la întrebarea dacă a aplicat mai multe lovituri victimei este unul mincinos.

Tot martora Eger a declarat că victima s-a ridicat în șezut, că a smuls coada de mătură din mâna inculpatului, s-a ridicat și a rupt coada de capul martorul A. . Este așadar posibil ca ajungând la fața locului și văzând ce se întâmplă, inculpatul să fi lovit victima cu prima coadă de mătură pe care o adusese cu el în zona stângă a capului victimei, care să se fi rupt în două bucăți, cea lungă rămânând în mâna inculpatului, ca apoi victima să se ridice în șezut, să smulgă coada din mâna inculpatului și să îl lovească pe martorul A. cu ea, moment în care coada s-a rupt a doua oară. În această modalitate, toate cele declarate treptat pe parcursul urmăririi penale și a judecății de inculpat și martora Eger, plus de martorul A., se coroborează. De altfel nici una dintre aceste declarații nu este completă și fiecare conține frânturi de adevăr ce trebuie asamblate ca într-un puzzle.

Este extrem de important de menționat faptul că victima avea degetele de la piciorul stâng amputate, că se deplasa greu și avea nevoie de țeava de gaz pentru a-l ajuta la mers și că înainte de incident se plânsese martorului Pîrva I. că "îi coace"; piciorul din cauza căreia nu poate umbla. Pin urmare, faptul că a căzut la pământ se poate datora inclusiv dezechilibrării pe fondul lipsei degetelor de la piciorul stâng.

Acesta este așadar momentul la care a ajuns martora Eger la locul incidentului, ea văzând practic aproape tot ce s-a întâmplat, mai puțin începutul altercației dintre victimă și martorul A. .

De asemenea, trebuie menționat faptul că martorul A., potrivit raportului de constatare tehnico-științifică pentru depistarea comportamentului simulat a spus adevărul când a răspuns cu "nu"; la întrebarea dacă a lovit și cu altceva decât cu pumnii victima. Ori, traumatismul cranio-cerebral din zona parietală stângă posterioară nu putea fi provocat de o lovitură de pumn, deci a fost provocat de o coadă de mătură acționată de inculpat.

În final, instanța va reține ca stare de fapt în urma coroborării tuturor mijloacelor de probă și a raționamentelor mai sus descrise următoarele:

Ajunge inculpatul la locul incidentului cu o coadă de mătură în mână, când martorul A. este căzut la pământ, îl lovește pe D. I. cu coada de mătură în partea stângă a capului, coada se rupe prima dată, după care victima se dezechilibrează și cade, inculpatul rămânând în picioare în fața acestuia cu coada de mătură în mână când apare martora Eger, după care, ori victima se ridică în șezut, smulge coada din mâna inculpatului, se ridică și o rupe a doua oară de capul martorului care între timp s-a ridicat și el în șezut. Inculpatul fuge după cea de-a doua coadă de mătură (baston), se întoarce, între timp martorul A. pierzându-și cunoștința și căzând lat, inculpatul îi reproșează victimei că l-a omorât pe Adi, victima îl înjură de mamă, inculpatul se enervează și mai tare, apucă bastonul cu ambele mâini, victima se dezechilibrează din nou datorită amputației degetelor, infecției de la picior și stării de ebrietate și cade probabil în genunchiul drept, care prezintă un traumatism potrivit actelor medicale de la dosarul cauzei, moment în care inculpatul îl lovește cu putere o singură dată cu bastonul ținut cu ambele mâini, se aude acea bubuitură la care a făcut referire martora Eger, după care martora pleacă după ajutor la sala de culturism din apropiere, victima cade lată, între timp martorul A. se ridică și se duce spre latura blocului unde este canapeaua, inculpatul îl ajunge din urmă la canapea. Se întoarce martora Edit, A. îi cere o țigară, se șterge de sânge cu prosopul după care se culcă în adăpostul lui. Inculpatul și martora, neobținând ajutor, se hotărăsc să meargă la Secția 4 de poliție. Pe drum martora îl întreabă pe inculpat de ce l-a lovit pe Jean cu bâta în cap, acesta răspunzându-i că l-a înjurat de mamă. Inculpatul îi cere martorei să nu spună nimănui că l-a lovit pe D. în cap cu bâta.

La poliție inculpatul a relatat agentului de serviciu că victima l-a bătut pe martorul A. și i s-a cerut să se întoarcă la fața locului.

Între timp, prin zonă trece martorul P. M. L. care vede victima căzută la pământ și horcăind, cheamă ambulanța, este luată victima și transportată la UPU, ajunge în zonă sora martorului A., vede că fratele ei este rănit, cheamă din nou ambulanța, vine același echipaj, vine poliția alertată de inculpat, între timp ajungând și inculpatul și martora veniți pe jos de la secția de poliție.

Inculpatul prezintă polițiștilor țeava cu care victima l-a lovit pe A., rămasă căzută, potrivit declarației martorului Z. de la instanță, lângă victimă, nu i se dă importanță, țeava este azvârlită cât acolo, fiind găsită apoi de martorul Pîrva care, neștiind ce e cu ea o duce la REMAT. Nu li se dă importanță nici bâtelor căzute pe jos, acestea fiind apoi luate, în opinia instanței de martorul Z. (și nu de către inculpat) și aruncate sub treptele unde dormise anterior victima de unde sunt apoi recuperate de către organele de urmărire penală după 8 zile.

Ulterior, la UPU, are loc discuția dintre martorul A. și medicul de gardă P. P. ,

anterior descrisă, în cadrul căreia martorul recunoaște că a lovit cu pumnii de mai multe ori în față victima, iar când este anunțat că aceasta este în stare gravă, martorul afirmă că "așa i-a trebuit";. În virtutea principiului in dubio pro reo, orice alte leziuni care s-au produs la nivelul feței, inclusiv frunții victimei, altele decât cele pe care instanța le-a atribuit inculpatului, au fost produse de martorul A. C. A. . Dacă s-ar considera că fractura de la nivelul orbitei drepte a fost produsă de o a treia lovitură aceasta nu poate fi imputată decât martorului

A. C., singurul care a aplicat, la rândul lui, lovituri puternice la nivelul feței victimei, respectiv o lovitură cu pumnul în frunte care a lăsat și urma traumatică evidențiată în foto 4 (f. 44 d.u.p)

Mai trebuie menționat faptul că pe baston s-au găsit doar urme de sânge aparținând martorului A. C. A. (prelevate la mai bine de 3 luni de la incident) potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1. din_ întocmit de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul IPJ C. . Această împrejurare ar modifica starea de fapt în sensul că "arma crimei";, respectiv obiectul care a produs leziunea cea mai gravă de la nivelul tâmplei drepte a victimei, nu este bastonul ci un alt obiect. Coada de mătură ruptă nu poate fi luată în considerare deoarece pe ea nu sunt evidențiate urme de sânge, iar leziunea de la tâmplă este deschisă, de unde concluzia că "arma crimei"; este țeava de gaz pe care este posibil ca inculpatul să o fi smuls din mâna victimei. Însă, țeava de gaz nu mai poate fi recuperată din culpa anchetatorilor care nu au dat acesteia importanța cuvenită și, în lipsa ei, precum și în lipsa certitudinii că este obiectul folosit de inculpat - deoarece nu mai este absolut nicio probă care să susțină ideea că inculpatul a lovit cu țeava, în virtutea principiului in dubio pro reo, se impune reținerea în favoarea inculpatului a variantei mai ușoare, respectiv a faptului că a lovit victima în partea dreaptă a capului cu bastonul.

Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte deoarece intenția inculpatului nu a fost aceea de a ucide victima ci aceea de a aplana conflictul dintre martorul A., care era întins pe jos și plin de sânge și victimă. Se susține că, deși în momentul la care a ajuns la fața locului violența exercitată de victimă a încetat, deoarece aceasta avea încă la ea țeava metalică, loviturile asupra martorului A. puteau oricând să fie repetate, mai mult, violențele se puteau îndrepta chiar asupra inculpatului. Inculpatul a ales să acționeze la rândul său violent având în vedere și firea foarte agresivă a victimei confirmată de declarațiile martorului Z. I. . Dacă se reține totuși că inculpatul a intenționat să ucidă victima atunci trebuie să se țină cont de puternica stare de tulburare în care acesta se afla pe fondul rănirii prietenului său și a faptului că victima l-a înjurat de mamă. Pe de altă parte, inculpatul nu era în relații de dușmănie cu victima, deci din nou nu se poate presupune că a intenționat să o

ucidă, iar conform literaturii de specialitate anexate, în caz de dubiu se reține infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în aceea de lovituri cauzatoare de moarte, instanța reține că diferențierea dintre cele două este dată de latura subiectivă a cauzei, respectiv de modalitatea subiectivă cu care inculpatul a acționat, adică dacă a comis fapta cu intenție depășită sau cu intenție indirectă. Din start instanța a înlăturat modalitatea de comitere a faptei cu intenție directă (inculpatul prevede rezultatul faptei sale și îl urmărește) deoarece conflictul dintre inculpat și victimă a fost unul spontan și total imprevizibil pentru inculpat, incidentul dintre cei doi a fost de foarte scurtă durată și inculpatul nu a avut timp să urmărească producerea morții victimei, mai ales că absolut nimic din toate cele descrise nu s-ar fi întâmplat dacă martorul A. nu ar fi provocat victima la bătaie.

Așadar, se pune problema dacă inculpatul a intenționat să lovească victima, să-i aplice o corecție, însă intenția sa a fost depășită, în mod accidental, din culpă, provocându-se moartea victimei (praeterintenția) sau dacă inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și, fără să-l urmărească, a acceptat posibilitatea producerii lui (intenția indirectă). Considerăm că ultima dintre variante este cea corectă deoarece inculpatul a aplicat victimei exclusiv lovituri în zona capului. Dacă intenționa doar să scoată pe presupusa victimă A. C. A. din zona de

acțiune a victimei reale D. I. atunci ar fi aplicat lovituri în orice parte a corpului pe care o nimerea, chema ajutoare în chiar prima clipă ori prin strigăte, ori prin chemarea la fața locului a martorului Z., trăgea pe A. de acolo sau prin orice altă modalitate. Însă el a preferat să se înarmeze și a doua oară cu o coadă de mătură deși potrivit propriei declarații acțiunea de lovire a lui A. C. A. încetase după ce acesta a căzut lat, D. sprijinindu-se în țeava de gaz. La momentul în care inculpatul a aplicat cea de-a doua lovitură în cap victimei el a acceptat că prin faptul că îl lovește în cap, cu o coadă de mătură ținută cu ambele mâini cu toată puterea unui om de 36 de ani, poate să îl omoare și, deși nu a urmărit acest lucru, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal.

Dacă atunci când a aplicat prima lovitură, respectiv aceea cu coada de mătură care s-a rupt, inculpatul era în stare de legitimă apărare, el intervenind pentru a stopa un atac material, direct, imediat și injust (cel puțin nu avea de unde să știe că de fapt martorul A. a pornit conflictul) exercitat asupra martorului A. - reamintim că la momentul la care a intervenit inculpatul martorul A. era căzut în șezut și nu inconștient - atunci când a aplicat a doua lovitură nu mai putem discuta despre legitimă apărare sau despre depășirea ei pentru că între timp atacul asupra martorului încetase, așa cum rezultă și din declarația inculpatului, iar la dosarul cauzei nu există absolut nicio probă - nici măcar declarația in favorem a martorei Eger E. E. - care să releve faptul că victima a atacat inculpatul cu țeava, iar inculpatul s-a apărat. Inculpatul susține că victima a ridicat țeava de care se sprijinea dar nici măcar el nu spune că intenția victimei era aceea clară de a-l lovi.

Cu toate acestea, nu se poate susține că inculpatul nu a fost provocat.

Potrivit art. 73 lit. b C.pen constituie circumstanță atenuantă legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Victima a aplicat numeroase lovituri martorului A. C.

A., cel puțin una în prezența inculpatului, ori inculpatul și A. erau prieteni, atât de apropiați încât inculpatul a încredințat martorului paza lucrurilor sale pentru perioada cât a lipsit din oraș și a donat sânge la Deva. Ori, din partea unei persoane fără adăpost aceasta este dovada supremă a încrederii. Loviturile aplicate de victimă martorului au necesitat 70 de zile

de îngrijiri medicale pentru vindecare potrivit raportului de constatare medico-legală ceea ce înseamnă că dacă victima nu deceda aceasta era învinovățită de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă. Chestiunea este relevantă sub două aspecte, pe de o parte înseamnă

că victima nu era nici pe departe atât de slabă pe cât se menționează în rechizitoriu, ci era chiar puternică așa cum a fost descrisă de martorul Z., iar pe de altă parte a generat, alături de înjurătura de mamă, puternica tulburare a inculpatului care s-a speriat când l-a văzut pe A. căzut în șezut și plin de sânge, iar apoi căzut lat și s-a temut pentru viața acestuia, crezând probabil că e mort - lucru reproșat victimei. Repetăm că în nici un caz inculpatul nu ar fi agresat victima dacă martorul A. nu ar fi fost atacat (în opinia inculpatului, de către victimă). Ori fără provocarea victimei, manifestată prin lovirea și rănirea gravă a prietenului său și prin înjurătura de mamă, inculpatul nu ar fi acționat în sensul în care a făcut-o.

În concluzie, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, însă va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării.

În drept, fapta inculpatului C. I., care în cursul serii de_, în timp ce se afla în loc public, respectiv în parcarea neamenajată situată în spatele imobilului cu nr. 2 de pe strada Calea Florești din mun. C. -N., a aplicat victimei D. I. o lovitură cu intensitate mare, în zona dreaptă a capului, cu o coadă de mătură din lemn, cauzându-i acesteia un traumatism maxilo-facial cu fractură de arcadă temporo-zigomatică dreaptă și fractură perete anterior sinus maxilar drept cu hemosinus, în evoluția căreia, având în vedere și traumatismul cranio-cerebral cu multiple fracturi de calotă și bază a craniului rezultat în urma unei lovituri aplicate de inculpat în legitimă apărare, cu tot tratamentul medical de specialitate, a survenit, consecutiv bronho-pneumoniei o insuficiență cardio-respiratorie acută în urma cărora victima a decedat la data de_, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 alin. 1 C.pen. și art. 175 alin. 1 lit. i C. pen cu aplic. art. 73 lit. b C.pen .

Fapta descrisă mai sus a fost probată prin: proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (f. 1), proces verbal (f. 2-3) și planșe foto (f. 4-1.5), procese-verbal de investigații (f. 20-21, 141), constatări preliminare nr. gardă 1 din_ și nr. gardă 2/III/3 89 din_ (f. 40, 54), raport de constatare medico-legală nr. 5291/III/389 din_ (f. 41- 52), raport de constatare medico-legală nr. 5304/II/a/125 din_ (f.55-57), proces-verbal de identificare (f. 58), proces-verbal (f. 60), raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpatului C. I. (f. 65-70), procură (f. 96-97), declarația părții vătămate D. D. (f 95), declarațiile martorilor Z. I. (f. 84-85), Eger E. E. (f. 102-105), P. P. (f. 109), P. M. L. (f.111), V. M. C. (f. 112-113), M. M. (f. 115-116),

M. L. G. (f. 117-118), Pîrva I. (f. 150-152), ordine de misiune și fișe întocmite de personalul medical (f. 120-123), proces-verbal de asistare la necropsie și planșe foto (f. 127- 138), rezoluție de efectuare a unei constatări tehnico-științifice ADN (f. 147-148), raport de constatare tehnico-științifică ADN (f. 174-184), declarația numitului A. C. A. (f. 30- 31, 153-154), ordonanță de efectuare a unei constatări tehnico-științifice asupra comportamentului simulat al numitului A. C. A. (f.156), raport de constatare tehnico- științifică asupra comportamentului simulat al numitului A. C. A. (f. 157-163), declarațiile inculpatului C. I. (f. 32-34,71 -72, 75-77, 80-82) și declarațiile martorilor din faza de judecată, anterior menționate.

Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil, în temeiul art. 174, art. 175 alin. 1 lit. 1 cu aplic. art. 73 lit. b C.pen instanța va condamna pe inculpat la pedeapsa închisorii. La individualizarea pedepsei, în temeiul art. 72 C.pen instanța va ține cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare, de la 15 la 25 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, de circumstanța atenuantă legală a provocării, de dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. a C.pen potrivit cărora în cazul reținerii circumstanțelor atenuante pedeapsa se coboară sub miniul special, în speță sub 15 ani închisoare, de circumstanțele în care s-a produs fapta,

respectiv inculpatul a intervenit în altercația altor două persoane, în sprijinul prietenului său, de mențiunile martorului Z. potrivit cărora dacă inculpatul nu intervenea cineva tot murea, respectiv victima ar fi omorât pe A. C. A., victima fiind cunoscută ca o persoană deosebit de agresivă, de lipsa de antecedente penale cu toată condiția precară a inculpatului, de pericolul social abstract și concret al infracțiunii de omor calificat și de toate celelalte aspecte anterior menționate. Nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a bunei conduite anterioare (art. 74 alin. 1 lit. a C.pen) deoarece inculpatul a fost sancționat de 8 ori cu amendă administrativă pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat și nici pe aceea a

comportării sincere pe parcursul procesului penal (art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.) deoarece inculpatul nu a recunoscut de la început și în totalitate săvârșirea infracțiunii, prezentând mai multe variante ale stării de fapt, iar prezentarea la poliție s-a făcut pentru a denunța fapta victimei și nu pe a sa. Prin urmare, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen, pedeapsa complementară urmând a fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 din Codul penal instanța va priva pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.

În baza art. 88 C.pen se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de_, la zi.

În baza art. 350 C.pr.pen. se va menține măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea penală nr. 91/C/2012 a Tribunalului C. dată fiind infracțiunea pentru care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, pericolul social abstract deosebit de ridicat al unei astfel de infracțiuni și pericolul social concret al acestei infracțiuni de omor calificat comise în loc public.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J..

Se va lua act că în cauză nu există constituire de parte civilă, mama și surorile victimei neridicând pretenții civile

În baza art. 189 din Codul de procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. Pantea I. A. ) ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. instanța va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 6400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu, din care 6000 lei cheltuieli judiciare la urmărire penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

În baza art. 334 C.pr.pen. respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C. I. din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.pen și admite cererea de reținere în favoarea aceluiași inculpat a dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. b C.pen. privind scuza provocării, ambele formulate de apărătorul inculpatului.

În baza art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i, cu aplic. art. 73 alin. 1 lit. b, art. 76 alin. 1 lit. a C.pen condamnă pe inculpatul C. I., fiul lui N. și V., născut la data de_ în mun. Constanța, jud. Constanța, domiciliat în orașul Călan, str. Policlinicii, bl. G, sc. C, ap. 21, jud. Hunedoara, în fapt fără locuință, arestat preventiv - aflat în Penitenciarul

Gherla, posesor al CI seria HD nr. 5., eliberat de SPCLEP Călan, CNP 1., fără antecedente penale, lucrează sezonier ca și cioban, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.

În baza art. 71 din Codul penal privează pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.

În baza art. 88 C.pen deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de_, la zi.

În baza art. 350 C.pr.pen. menține măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea penală nr. 91/C/2012 a Tribunalului C. .

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J..

Ia act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 189 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. Pantea I. A. ) ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 6400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare cu procurorul și de la comunicare cu părțile.

Pronunțată în ședință publică, azi_ .

PREȘEDINTE GREFIER

S. T. M. S.

Red.S.T./C.B./4 ex./_

← Sentința penală nr. 1/2013. Omor calificat		Decizia penală nr. 71/2013. Omor calificat →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Sentința penală nr. 37/2013. Omor calificat Sentința penală nr. 6/2013. Omor calificat Decizia penală nr. 56/2013. Omor calificat Sentința penală nr. 1/2013. Omor calificat Decizia penală nr. 71/2013. Omor calificat Sentința penală nr. 47/2013. Omor calificat Sentința penală nr. 388/2013. Omor calificat Sentința penală nr. 29/2013. Omor calificat