Sentința penală nr. 6/2013. Omor calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA PENALĂ NR. 6/CC/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 23 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., judecător GREFIER: C. M.
Pe rol judecarea cererii formulată de revizuientul L. E., privind revizuirea Sentinței penale nr. 42/F/2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, petentul condamnat L. E. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 42/F/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a,b,c"; Cod penal, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. "i"; Cod penal și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.o/oo, prev. de art. 79 alin.1 din OUG 195/2002 (preluat din art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 după republicare, cu modificările și completările aduse în baza Legii nr. 49/2006, OUG nr. 63/2006, Legea nr. 6/2007), în concurs real prev. de art. 33 lit. "a";
Cod penal, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile legale referitoare la starea de necesitate prev. de art. 44 Cod penal și legitimă apărare prev. de art. 45 Cod penal, cauze ce înlătură caracterul penal al faptei.
În motivarea cererii condamnatul a susținut că faptele de tentativă de omor și de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.o/oo, au fost generate de "starea de necesitate"; sau chiar "legitimă apărare";, arătând că niciodată nu a avut intenția de a conduce acel vechicul sub influența alcoolului în condițiile în care era taximetrist și își asigura existența "cu ajutorul permisului de conducere";.
În concret petentul a relevat că motivul pentru care a intrat în mașină a fost determinat de nevoia de a lua niște bani pentru a plăti consumația la barul unde se afla în seara de_ . Aflându-se în mașină a observat căruța părții vătămate Saico
D., realizând astfel că acesta nu era plecat. Întrucât anterior partea vătămată l-a amenințat că îl va omorî, din cauza temerii față de acesta, a blocat ușile de la mașină însă geamul a rămas deschis. A mai susținut că în următoarele minute partea vătămată a intrat pe geamul autovehiculului în care se afla și împreună cu numitul Tihan Viorel l-a lovit în zona feței. Ulterior partea vătămată s-a îndepărtat de mașină
pentru a lua o bancă cu care să-l lovească. Inculpatul a susținut că a profitat de acele împrejurări și speriat fiind, a pornit mașina și a încercat să-l ocolească pe Tihan Viorel și să fugă de agresori dar partea vătămată i-a sărit în fața mașinii cu banca în mână. Inculpatul a relatat că a încercat să evite accidentul, virând la stânga, însă cu toate acestea l-a lovit pe partea vătămată după care a "intrat în zidul magazinului"; din care a "ricoșat înapoi"; iar când a luat piciorul de pe ambreaj "mașina fiind în viteză"; a fost aruncat în șanțul din fața barului unde a rămas suspendat. Inculpatul a susținut că întrucât era intrat cu roata în șanț, nu mai putea "trece de mai multe ori peste partea vătămată"; și nici nu mai avea posibilitatea să-l prindă pe partea vătămată între mașină și zid.
Inculpatul a mai arătat în cuprinsul cererii de revizuire că nu a avut nici un moment intenția de a-l omorî pe Saico D. ci doar a încercat cu disperare să fugă pentru a se apăra de acesta. De asemenea inculpatul a negat că ar fi trecut de 3-4 ori cu mașina peste victimă, așa cum relatează martorii și organele de cercetare penală.
Inculpatul consideră că afirmațiile sale pot fi dovedite cu fotografiile efectuate la fața locului, dată fiind lipsa unei reconstituiri.
Inculpatul a susținut că instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe declarațiile mincinoase ale martorilor Saico Călin, Priscolniță V., Saicu Petrică, Carabeț Petru, U. Gavrilă și M. R., privitor la care a arătat că nu au fost prezenți la locul faptei, unde în realitate s-a aflat doar Tihan Viorel, care fiind agresor alături de partea vătămată a dat declarații în favoarea acesteia.
Inculpatul susține și că persoanele care au efectuat acte de cercetare penală au comis infracțiunea prev. de art. 89 alin.2 din OUG nr. 195/2001, aspect care rezultă din lipsa fotografiilor ce au fost efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, respectiv a fotografiilor care trebuiau să arate locul exact unde a fost găsit autovehiculul, mai exact "suspendat în șanț"; invocând totodată că autovehiculul a fost mutat înainte de a fi făcute cercetările și fotografiile de la fața locului.
Prin concluziile depuse conform art. 399 și art. 401 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă tribunalul Bistrița-Năsăud a solicitat respingerea ca inadmisibilă/neîntemeiată a cererii de revizuire formulată de condamnatul L. E. . Examinând cererea de revizuire, Parchetul de pe lângă tribunalul Bistrița-
Năsăud a constatat că aceasta se întemeiază pe disp. art. 394 alin.1 lit. "a, b și d"; Cod procedură penală.
În raport de motivarea cererii de revizuire s-a invocat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: susținerea revizuientului că a acționat în stare de legitimă apărare sau chiar de necesitate ori de provocare, nu constituie împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei, pentru că în realitate, aceste apărări a fost analizate și ulterior respinse; efectuarea unei reconstituirii în cauză nu este o probă obligatorie și nici nu a fost solicitată de condamnat cu ocazia judecării de către instanța care a soluționat cauza în fond; nu există temeiuri pentru a se reține că martorii audiați Saico Călin, Priscolniță
V., Saicu Petrică, Carabeț Petrică, U. Gavrilă și M. R., au dat declarații mincinoase, întrucât depozițiile acestora se coroborează cu restul probațiunii administrate în cauză; nu există probe pe baza cărora să se rețină că persoanele care au efectuat acte de cercetare în cauză au comis infracțiunea de modificare a stării locului și de ștergere a urmelor infracțiunii din care a rezultat uciderea sau vătămarea
corporală ori a sănătății unei persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului, prev. de art. 89 alin.2 din OUG nr. 195/2002.
Sub acest din urmă aspect s-a relevat că s-a efectuat cercetarea la fața locului, la data de_, de către procurorul anchetator, fiind întocmite planșe foto anexe, care exprimă realitatea locului faptei, cu excepția faptului că autoturismul a fost mutat de organele de poliție de pe spațiul verde, din cauza faptului că prezenta scurgeri de lichid și astfel s-a evitat producerea unui incendiu sau a unei explozii.
S-a relevat că împrejurarea arătat nu este de esență și oricum nu a fost ascunsă, fiind cuprinsă în procesul verbal de cercetare la fața locului tocmai pentru a fi avută în vedere la aprecierea vinovăției inculpatului.
În fine, în concluziile depuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița- Năsăud s-a subliniat și faptul că după rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 42/F/2008 din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, condamnatul L. E. a formulat mai multe cereri de revizuire, toate respinse ca neîntemeiate sau inadmisibile.
În raport de dispozițiile art. 403 alin. 3/1 Cod procedură penală, s-a arătat că cererile de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări.
Examinând cererea de revizuire formulată de petentul L. E. în raport de motivele invocate, instanța constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:
Prin Sentința penală nr.42/F/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, definitivă ca urmare a respingerii ca nefondat a apelului revizuientului (Decizia penală nr. 50/A/_ a Curții de Apel C. ), revizuientul L. E. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 C.pen. și art. 175 lit. i C.pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C.pen., și respectiv la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr. %0, prev. de art. 79 al. 1 din O.U.G nr. 195/2002, pedepse ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a. b și c C.pen.
S-a menținut starea de arest preventiv a revizuientului, iar din pedeapsa aplicată s-a dispus deducerea perioadei executate, de la_ la zi, totodată făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b și c C.pen.
Instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare a reținut că pe fondul unor neînțelegeri mai vechi determinate de înfierea părții vătămate Saico D. de către unchiul revizuientului (fratele mamei acestuia), în seara zilei de_ , după ce revizuientul a parcat autoturismul taxi pe care îl conducea, pe șosea, în fața barului
"C. " din localitatea B. de Jos, județul Bistrița-Năsăud,a intrat în local și a consumat băuturi alcoolice. La plecare revizuientul s-a urcat la volanul autoturismului marca "Dacia Solenza" și văzând-o pe partea vătămată aflată în stare de ebrietate, inițial între aceștia a avut loc o altercație, după care partea vătămată a intrat în bar pentru a-și cumpăra bere. Întrucât era ora închiderii, partea vătămată a fost refuzată de către barmană, astfel că la un moment dat aceasta a ieșit din acel bar, coborând câteva trepte cu intenția de a intra în magazinul aflat în același corp de clădire.
Apoi, în aceste împrejurări, revizuientul, aflat la volan în stare de ebrietate (1,20 gr.%0), a chemat-o pe partea vătămată în stradă, însă aceasta coborând de pe scări și
făcând câțiva pași spre șosea, i-a spus revizuientului să meargă acasă, după care s-a întors cu spatele și s-a îndreptat spre magazin. Profitând de situația creată precum și de faptul că partea vătămată s-a aflat în stare de ebrietate, revizuientul a pornit motorul autoturismului, l-a ambalat puternic și apoi a pornit în urmărirea acesteia, trecând din șosea peste podețul de pe marginea drumului, lovind-o si strivind-o de peretele barului.
După aceea, deși partea vătămată a căzut, și a strigat după ajutor fiindu-i fracturate picioarele, revizuientul s-a deplasat cu autoturismul înapoi, repetând manevra încă de 2-3 ori, de fiecare dată trecând cu mașina peste partea vătămată (revizuientul încetând agresiunea doar în momentul în care autoturismul s-a blocat în șanțul ce desparte șoseaua de terasa din fața barului). Apoi, din mașină a luat un cuțit, a coborât de la volan, dar sosind la fața locului organele de cercetare penală, a predat cuțitul unui lucrător de poliție.
Ulterior, partea vătămată a fost transportată la spital, acordându-i-se îngrijirile medicale necesare.
Prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud (f. 178-180, dosar instanță), s-a concluzionat că: partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 135-140 zile îngrijiri medicale, soldate cu pierderea totală a capacității de muncă pe o durată de 6 luni de la producerea acestora, iar pentru viitor au cauzat o scădere permanentă a capacității de muncă cu 30-35%, neîncadrabilă într-un grad de invaliditate; că leziunile respective întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții și că acestea s-au putut produce prin comprimare repetată între două planuri dure, posibil elemente ale unui autoturism și zidul unei clădiri sau/și sol, și lovire, cădere.
In consecință, raportat la circumstanțele în care a fost comisă fapta, mijloacele prin care a fost săvârșită și stăruința revizuientului de a suprima viața părții vătămate (factori relevanți, care caracterizează intenția de a ucide), instanța investită cu judecarea cauzei a reținut în sarcina acestuia săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, totodată respingându-se cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă. Sub acest din urmă aspect s-a avut în vedere că pe fondul stării conflictuale dintre familiile acestora, existentă cu mult timp înainte de comiterea faptei, revizuientul chiar s-a și exprimat în sensul uciderii părții vătămate.
S-a concluzionat că fapta a fost comisă cu intenția directă de a ucide, având în vedere faptul că a trecut de mai multe ori cu mașina peste partea vătămată, care încă de la prima lovitură a rămas imobilizată la pământ, de asemenea acesta întrerupându- și activitatea infracțională doar când autoturismul a alunecat în șanț, deci independent de voința sa.
Instanța a înlăturat și cererea revizuientului de a se reține în sarcina sa, starea de provocare prev. de art. 73 lit. b C.pen., motivând că în cauză nu s-a dovedit faptul că acesta a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de partea vătămată. In concret, s-a reținut că apărările în sensul că nu a trecut niciodată cu mașina peste partea vătămată, ci doar că a lovit-o când a trecut podețul de la bar, sunt infirmate prin probele administrate, mai mult în cauză dovedindu-se că după ce s-au certat, revizuientul a rămas în autoturism și după ce partea vătămată a ieșit din bar, a lovit-o prin surprindere, în mod repetat, cu mașina. De asemenea, s-a mai reținut că în cauză nu s-a dovedit nici faptul că anterior partea vătămată l-ar fi lovit cu capul pe revizuient, sau că aceasta ar fi încercat să-l lovească cu o bancă rabatabilă,
motivându-se și că, chiar dacă partea vătămată l-ar fi lovit prin geamul întredeschis al mașinii, această împrejurare nu a fost de natură să creeze revizuientului o emoție sau o puternică tulburare, fiind eventual, doar un pretext pentru revizuient de a se răzbuna pe partea vătămată, cu care era în relații de dușmănie.
În apel revizuientul și-a reiterat cererea de a se reține în sarcina lui, starea de provocare prev. de art. 73 lit. b C.pen., însă și instanța de control judiciar a motivat că în cauză nu s-a dovedit faptul că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice provocări din partea părții vătămate. În esență, s-a reținut că starea conflictuală veche dintre părți nu îndeplinește condițiile stării de provocare, precum și faptul că în cauză prin nicio probă nu s-a confirmat că anterior comiterii faptei, revizuientul ar fi fost lovit sau agresat de către partea vătămată, etc.
Analizând actele și lucrările dosarului, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 42/F/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud (hotărârea de condamnare), precum și dosarele acvirate în care au fost pronunțate hotărâri definitive prin care au fost respinse mai multe cererii de revizuire formulate de condamnatul L. E., instanța constată că și această ultimă cerere de revizuire este inadmisibilă.
Astfel, faptele și împrejurările invocate de condamnatul L. E. nu sunt noi, ci ele au fost cunoscute de către instanța care a pronunțat Sentința penală nr. 42/F/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. Apărările respective au fost examinate și de către instanța de control judiciar, constatându-se că faptele reținute în sarcina revizuientului nu au fost săvârșite în stare de provocare, legitimă apărare sau stare de necesitate, constatându-se că în realitate L. E. a încercat cu intenție directă, să suprime viața părții vătămate Saico D. în modalitatea descrisă în considerentele sentinței de condamnare.
În ce privește susținerea revizuientului că anumiți martori au dat declarații mincinoase (Saico Călin, Priscolniță V., Saicu Petrică, Carabeț Petru, U. Gavrilă și M. R. ) este de menționat că nu există incidii în acest sens. De altfel, acest caz de revizuire (prev. de art. 304 lit. "b"; Cod procedură penală) poate fi dovedit doar printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului.
Examinând actele dosarului instanța constată că nu există temeiuri pentru a se susține că după comiterea faptei, persoanele care au efectuat acte de cercetare ar fi modificat situația de fapt sau că ar fi șters urmele infracțiunii fără acordul echipei de cercetare a locului faptei. Rezultă însă că autovehiculul a fost mutat înainte de a se efectua cercetarea locului faptei pentru a se evita producerea unui incendiu sau a unei explozii.
În cauză procurorul anchetator a cercetat locul faptei la data de_, cu aceeași ocazie fiind întocmite planșe foto anexe, care exprimă realitatea, cu excepția faptului că autoturismul a fost mutat de organele de poliție pe un spațiu verde pentru motivele anterior arătate. Sub acest aspect sunt relevante planșele fotografice aflate la dosarul de urmărire penală ( f.10 - 15) și conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului. Împrejurarea relatată nu are o importanță deosebită și nu a fost ascunsă instanței investite cu soluționarea cauzei pe fond și prin urmare a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței de condamnare.
Împrejurarea că în cauză nu a fost efectuată o reconstituire nu are relevanță câtă vreme această probă nu a fost solicitată în cadrul cercetării judecătorești, iar
aspectele care puteau fi constatate prin administrarea acestei probe au fost lămurite prin celelalte probe.
Potrivit art. 403 alin. 3/1 Cod procedură penală, cererile de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană de temei legal, de motive și de apărări.
Examinând dosarele acvirate, în care au fost respinse cererile anterioare de revizuire formulate de condamnatul L. E., instanța constată că în prezenta cerere se reiterează aceleași motive de revizuire, deja verificate.
Astfel, motivele de revizuire formulate în prezentul dosar au format obiectul altor cereri de revizuire respinse prin: Sentința penală nr. 3/F/2009 din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, Sentința penală nr. 96/F/2009 din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud; Sentința penală nr. 96/F72010 din_ a Tribunalului Bistrița- Năsăud; Sentința penală nr. 9/CC/2011 din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud; Sentința penală nr. 67/CC/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Pentru aceste considerente în baza art. 403 alin. 3/1 Cod procedură penală, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 42/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._ .
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală revizuientul va fi obligat să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire, a Sentinței penale nr. 42/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr._, formulată de L. E., fiul lui Ludovic și Lucreția, născut la data de 26 martie 1954 în loc. B. de Jos, județul Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna B. de Jos nr. 157, județul Bistrița-Năsăud, CNP - 1. .
Obligă condamnatul petent la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI SENTINȚEI PENALE NR. 6/CC/2013 T R I B U N A L U L
ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire, a Sentinței penale nr. 42/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr._, formulată de L. E., fiul lui Ludovic și Lucreția, născut la data de 26 martie 1954 în loc. B. de Jos, județul Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna B. de Jos nr. 157, județul Bistrița-Năsăud, CNP - 1. .
Obligă condamnatul petent la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
Pentru conformitate cu originalul,
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA SENTINȚEI PENALE NR. 6/CC/2013
Respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire, a Sentinței penale nr. 42/F/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr._, formulată de L. E., fiul lui Ludovic și Lucreția, născut la data de 26 martie 1954 în loc. B. de Jos, județul Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna B. de Jos nr. 157, județul Bistrița-Năsăud, CNP - 1. .
Obligă condamnatul petent la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
L. M. V.
| ← Sentința penală nr. 37/2013. Omor calificat | Decizia penală nr. 56/2013. Omor calificat → |
|---|
