Sentința penală nr. 43/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Sentința penală Nr. 43/2013 Ședința publică de la 15 Mai 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: S. M.
Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror Bogdan R., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj
Pe rol fiind soluționarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C.
V. P. cu domiciliul în Z., B-dul Mihai V. l, nr.60, bl.G-88, sc.A, ap.60, Jud.S., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou, în prezent reținut în arestul IPJ S., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală art. 9 alin. 1 lit. c) combinat cu art. 9 alin. 2 din L 241/2005,cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C. V.
, asistat de av. Bolog Roberth, în substituirea av. titular Tudor Crihan, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța aduce la cunoștința părților și a inculpatului că, în deliberare cauza s-a repus pe rolul Tribunalului S. întrucât s-a modificat art. 9 alin. 2 și 3 din L241/2005, în sensul că au fost majorate limitele de pedeapsă cu 5 respectiv 7 ani, aflându-ne astfel în situația unui concurs de legi, astfel încât instanța pune în discuția părților aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 13 Cod penal.
Reprezentanta Ministerului Public, învederează că fiind vorba despre o schimbare a încadrării juridice se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal, fiind vorba despre o schimbare de încadrare, astfel cum a fost modificată prin L50/2013.
Apărătorul inculpatului, av. Bolog Roberth, arată că fiind vorba de o schimbare a încadrării juridice, prin modificarea limitelor de pedeapsă prin majorarea acestora, raportat la infracțiunea săvârșită de inculpatul C. V. P.
, sunt incidente în cauză prevederile art. 13 Cod penal, pentru aplicarea legii penale mai favorabile.
La solicitarea instanței de a formula alte cereri, apărătorul inculpatului, av. Bolog Roberth reiterează cererea în probațiune privind efectuarea expertizei contabile, având în vedere arată acesta că această probă a fost încuviințată la un termen anterior, ulterior instanța revenind asupra acestei probe chiar în lipsa unor elemente noi. Apreciază că din moment ce proba a fost admisă și nu au apărut elemente noi, este inacceptabil ca instanța să revină asupra acesteia înlăturând-o.
Apărătorul inculpatului, aduce la cunoștința instanței despre practica judiciară a Curții de A. C., secția de minori, care s-a pronunțat într-o situație
similară și în care inițial s-a încuviințat efectuarea unei probe cu expertiza ca apoi să se revină asupra acesteia și să se înlăture, iar Curtea de A. C. a admis în parte recursul și a trimis cauza spre rejudecare cu administrarea probei cu expertiza.
Apreciază totodată că atâta vreme cât s-a încuviințat această probă, o apreciază ca fiind utilă și necesară soluționării cauzei, în conformitate cu prevederile art. 67, alin. 2 Cod procedură penală, sens în care solicită a se reveni la această probă, conform motivelor invocate la termenelor anterioare. Cât privesc rapoartele de inspecție fiscală, arată apărătorul inculpatului, în număr de trei, toate prezintă rezultate diferite. Organele de inspecție fiscală s-au raportat diferit la cele 3 coduri fiscale cu care inculpatul lucra, motiv pentru care solicită efectuarea expertizei contabile, iar în eventuala admitere se obligă să depună obiectivele expertizei.
Instanța arată că la termenul din data de 23 ianuarie 2013, s-a încuviințat proba cu expertiza contabilă cu mențiunea că aceasta se va efectua pe baza actelor depuse și existente la dosarul cauzei, precum și pe baza oricăror alte acte deținute de inculpatul C. V. P. . S-a revenit asupra acestei probe, întrucât nu au mai existat alte acte noi care să ajute la efectuarea aceste probe, în afara celor depuse la dosar.
Existența sau inexistența altor acte noi trebuia stabilită de către expertul desemnat în efectuarea probei cu expertiza contabilă, arată apărătorul inculpatului, aceasta fiind persoana care ar fi trebuit să afirme sau să infirme acest lucru. Inculpatul nu trebuia să depună în fața instanței actele, acestea trebuind comunicate expertului.
Față de cererea în probațiune formulată de apărătorul inculpatului, reprezentanta Ministerului Public, învederează că printr-o încheiere instanța s-a pronunțat în vederea administrării acestei probe, urmând ca ulterior, tot printr-o încheiere să revină asupra acesteia și să renunțe la această probă. De la acea dată și până în prezent nu există elemente noi care să necesite efectuarea probei cu expertiza contabilă, arătând totodată că această încheiere poate fi atacată odată cu fondul, apreciind că nu este necesar a se reveni la această probă.
Reprezentantul inculpatului, învederează că instanța de judecată s-a pronunțat asupra acestei probe chiar dacă nu au existat elemente noi, neexistând instituția revenirii la probă, instanța trebuind să motiveze revenirea cu privire la această probă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public arată că inculpatul C. V. P. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou, reținându-se în sarcina sa săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) din L241/2005 în formă continuată și infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c) din L241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Din probele administrate în cauză reiese că inculpatul nu a evidențiat în contabilitate toate veniturile realizate în perioada_ -_ , sustrăgându-se de la plata T. V.A. și a impozitului pe venit, prin faptele sale prejudiciind bugetul de stat cu suma. de 419.632 de lei. Această faptă constituie infracțiunea de evaziune fiscală și este prevăzută de dispozițiile art. 9, alin. 1 lit. b), din L241/2005 cu aplicarea art. 41, alin. 2 Cod penal.
În sarcina inculpatului a mai fost reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9, lit. c) din L241/2005, respectiv, în aceeași perioadă, inculpatul a evidențiat în actele contabile ori în alte documente legale cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale respectiv, a evidențiat operațiuni fictive, sustrăgându-se de la plata TVA-ului, în cuantum de 324.697 de lei și impozitului pe venit, în cuantum de 270.708 lei, în total 595.405 lei.
În total prejudiciul cauzat este de 960.077 lei, prejudiciu nerecuperat.
Solicită condamnarea inculpatului potrivit încadrării juridice urmare a schimbării încadrării juridice, conform art. 9, lit.c) raportat la art. 9 alin. 2 din L241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal, aplicarea și reținerea pedepselor accesorii, și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, obligarea la despăgubiri și la cheltuielile judiciare către stat. Solicită totodată aplicarea dispozițiilor art. 85 Cod penal, raportat la faptul că inculpatul a fost condamnat la 6 luni cu suspendare de către Judecătoria Zalău, anularea suspendării și aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni.
Apărătorul inculpatului av. Bolog Roberth arată că având în vedere că este vorba despre săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, orice prejudiciu trebuie să fie cert, lichid și exigibil. În speța în cauză nu se poate vorbi despre un prejudiciu cert. Prin rechizitoriul parchetului prejudiciul nu a fost stabilit ca întindere. Instanța nu trebuie să constate numai existența faptei. Există un raport de inspecție fiscală care în primul rând vine de la partea civilă nu satisface cerințele unei probe. În baza art. 89 Cod procedură penală acest raport nu poate constitui mijloc de probă, dar nu are forță probantă superioară, întrucât emană de la o parte din procesul penal, respectiv partea civilă.
Exemplu în acest sens este cauza Belis contra Austriei, arată apărătorul inculpatului, care în conformitate cu prevederile art. 6 din CEDO se arată că trebuie administrată proba cu expertiza pentru a se arăta dacă concluziile acesteia se coroborează sau nu cu concluziile raportului de inspecție fiscală efectuat în cauză. Întotdeauna atunci când o probă emană de la o parte interesată în procesul penal, în speță partea civilă, trebuie coroborate cu probele celeilalte părți, în conformitate cu prevederile art. 63 art. 2 Cod procedură penală. Acest raport de inspecție fiscală nu justifică existența prejudiciului, acesta fiind umflat și nu s-au calculat decât cheltuielile deductibile.
Organele de inspecție fiscală sunt interesate să fie cât mai multe cheltuieli pentru un impozit cât mai mare. Un expert poate să arate exact întinderea reală a prejudiciului. Solicită achitarea inculpatului în conformitate cu prevederile art. 345 alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 alin. 1, lit. d Cod procedură penală, apreciind că acestea sunt incidente în cauză, și datorită faptului că nu există prejudiciu cert, exigibil, nedovedindu-se întinderea prejudiciului. Aplicarea principiului "in dubio pro reo";, sens în care solicită achitarea inculpatului pentru motivele mai sus arătate.
Inculpatul C. V. P., având ultimul cuvântul învederează instanței de judecată că a avut 3 coduri fiscale și a fost controlat doar pentru un singur cod fiscal. Solicită în acest sens efectuarea unei expertize contabile pentru toate cele 3 coduri fiscale, care să stabilească exact întinderea prejudiciului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă de pe lângă Judecătoria Jibou, întocmit la data de_, în dosar nr. 594/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. V. P., pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, fapte prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit.b) și c) din L. 241/2005,cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului S., sub nr. de mai sus, la data de_ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Cercetările penale au fost declanșate de plângerea penală formulată de GARDA FINANCIARA - SECȚIA S., la data de _ , solicitând tragerea la răspundere penală a învinuitului C. V. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, precum și a infracțiunii de fals contabil prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 a contabilității. In motivare se arată că în perioada iunie-decembrie 2008, PF C.
V. P. . a emis facturi în valoare de 279. 341 de lei, fară ca învinuitul C. să înregistreze în contabilitate veniturile aferente realizate, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit și a T.V.A.- ului. De asemenea, în perioadele ianuarie- decembrie 2007 și ianuarie-mai 2008, învinuitul a înregistrat în contabilitate documente false (facturi, care nu pot îndeplini calitatea de document justificativ) care atestă operațiuni și cheltuieli nereale, sustrăgându-se astfel de plata impozitului pe venit și T.V.A. In dovedirea plângerii a fost anexată, notă de constatare seria SJ NR. 0010292/_ .
Având în vedere această plângere, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul S.I.F. - I.P.J S., au efectuat cercetări prealabile. În cauză, au mai fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, împotriva învinuitului C.
V. P., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C. pen, constând în aceea că în calitate de reprezentant statutar al P.F. C. V. P., nu a înregistrat în actele contabile o parte a operațiunilor comerciale desfășurate de P.F. C. VASLLE P.
, precum, și că, acesta, nu a. înregistrat anumite venituri în perioada _ - _
, sustrăgându-se de la plata T. V.A. și a impozitului pe venit, prin faptele sale prejudiciind bugetul de stat cu suma. de 419.632 de lei. De asemenea, s-a mai reținut că, în aceeași perioadă, învinuitul a evidențiat în actele contabile ori în alte documente legale cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale respectiv, a evidențiat operațiuni fictive, sustrăgându-se de la plata TVA-ului, în cuantum de 324.697 de lei și impozitului pe venit, în cuantum de 270.708 lei, în total 595.405 lei.
Prin rezoluția din data de _ , a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului C. V. P., aceasta fiind confirmată de procuror prin rezoluția din aceeași dată, prin ordonanța din data de _ , a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina învinuitului, reținându-se următoarea încadrare juridică: infracțiunile de evaziune fiscală prev. și ped. de: - art. 9 alin. 1
lit. b. c din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen. pentru fiecare dintre cele două infracțiuni și cu reținerea ari. 33 lit. a) din C.pen., respectiv în temeiul art. 10 alin. 1 lit. d) C. proc.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. de art. 43 din Legea nr. 241/2005 a contabilității, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C. pen., având în vedere prin decizia nr. 4/2008 Î.C.C.J., prin care s-a statuat că faptele prev. de art.. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, sunt infracțiuni complexe, care absorb infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, raportat la art. 289 C.pen.
Astfel, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, s-a constatat că învinuitul C. V. -P. a fost autorizat în calitate de persoană fizică să efectueze activitate de "comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor și piețelor". Acesta apare înregistrat la organele fiscale ca plătitor de TVA și a efectuat comerț cu piese industriale, materiale de construcții și autovehicule.
În perioada martie - aprilie 2009 Garda Financiara - Secția S. a efectuat un control la PF C. V. -P. având ca obiect verificarea realității documentelor justificative înregistrate în evidența contabilă a persoanei sus-menționate. Așa cum rezultă din nota de constatare scria SJ nr. 0010292 din_ (filele 13-23) PF C.
V. -P. avea obligația de a conduce Registrul de încasări și plăți, Jurnalul de cumpărări pentru TVA, Jurnalul de vânzări TVA și Registrul inventar, însă, învinuitul C. V. -P. a condus doar Jurnalele de cumpărări și vânzări TVA. Chiar și aceste jurnale au fost conduse doar până în luna mai 2008, deși au mai existat livrări de mărfuri și ulterior.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, organelor de control fiscal au constatat că în perioada iunie - decembrie 2008 PF C. - V., a emis un număr de 28 facturi fiscale către diverși beneficiari, în valoare totală de 279.341,11 lei, care nu au fost înregistrate în evidența în partidă simplă și în Jurnalul de vânzări. Mai exact, învinuitul neprezentând societății care-i ținea evidența contabilă aceste 28 de facturi care atestau operațiuni comerciale de livrare, nu a înregistrat veniturile realizate, obținute sau care ar fi trebuit obținute, în urma livrărilor atestate de facturile menționate. Tot cu ocazia efectuării unor verificări încrucișate de către organele de poliție, care aveau ca obiect verificarea realității operațiunilor comerciale de aprovizionare (prin verificarea vânzărilor, ieșirilor) a PF C. V. P., au mai fost identificate 46 de operațiuni comerciale privind livrări de mărfuri efectuate de învinuit și posibil neînregistrate în contabilitatea PF C. V. P. . Cum acestea nu au fost avute în vedere de organele fiscale, nefiind cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr. 1420/_, prin adresa nr. 594/P/2009/BM s-a solicitat DGFP S. stabilirea prejudiciului cauzat bugetului ca urmare a neînregistrării veniturilor respective; în urma acestei solicitări, inspecția fiscală generală a fost reluată, întocmindu-se procesul-verbal nr. 2757/_ .
Deoarece învinuitul nu a pus la dispoziția organelor de control fiscal toate blocurile de facturi fiscale din care proveneau cele 46 de facturi fiscale identificate de organele de cercetare penală ale poliției judiciare, organele fiscale au procedat la stabilirea veniturilor PF C. V. P. prin metoda "estimării veniturilor";" cf. art. 67 din Codul de procedură fiscală. Trebuie precizat că din cele 46 de facturi
puse la dispoziția organelor de control fiscal de către organele de cercetare ale poliției judiciare, doar un nr. de 5 facturi erau înregistrate în evidența contabilă. Organele de control fiscal au mai identificat 35 de facturi emise de învinuit în perioada_ -_ .
Valoarea totală a facturilor fiscale emise și neînregistrate în evidențele contabile de către învinuitul C. V. P., în perioada susmenționată este 300.858 lei. TVA-ul aferent acestor venituri neînregistrate este în sumă de 57.153 lei. Acestor venituri neînregistrate rezultate din facturile emise de către învinuit se mai adaugă venituri stabilite prin estimare aferente facturilor neprezentate de către învinuitul C. V. -P., în valoare dc 663.359 lei, TVA-ui aferent acestor venituri fiind în sumă 126.038 lei. Rezultă astfel că învinuitul C. V. -P. ca urmare a neînregistrării tuturor veniturilor în evidențele contabile s-a sustras de la plata TVA în sumă totală de 183.191 de lei.
Impozitul pe venit aferent veniturilor neînregistrate în valoare de 300.858 lei aferent facturilor emise și neînregistrate în evidențele contabile dc către PF C.
V. -P. este în sumă de 48.137 lei, iar impozitul pe venit aferent veniturilor estimate, în valoare de 663.359 lei este în sumă de 106.137 de lei. Rezultă astfel că urmare a neînregistrării evidențele contabile a tuturor veniturilor realizate învinuitul C. V. -P. s-a sustras de la plata unui impozit pe venit în sumă totală de 152.275 lei. Obligațiile fiscale stabilite suplimentar prin procesul-verbal nr. 2757/_ reprezentând TVA și impozit pe venit sunt în sumă totală de
337.465 lei la care au mai fost calculate accesorii.
Având în vedere faptul că din adresa nr. 3358/_ a DGFP S. rezultă că TVA-ul în sumă de 44.610 lei aferent celor 28 facturi fiscale emise de către PF C.
V. -P. în perioada iunie - decembrie 2008 și impozitul pe venit în sumă de
37.557 lei aferent acestor venituri nu sunt cuprinse în calculul din procesul-verbal nr. 2757/_, rezultă că prejudiciul total cauzat bugetului statului de către învinuitul C. V., în perioada_ -_ ca urmare a neînregistrârii în evidențele contabile ale veniturilor realizate, este în sumă totală de 419.632 lei.
Faptele învinuitului C. V. -P. de a nu-și evidenția în documentele contabile toate veniturile realizate în perioada_ -_, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale în valoare de 419.632 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin, 2 din C.pen. care se referă la forma continuată a infracțiunii (consumarea fiecărui act material a avut loc în momentul expirării termenului pentru realizarea înregistrării în contabilitate a fiecărei operațiuni comerciale și a fiecărui venit realizat). De asemenea, infracțiunea prezintă și caracter continuu (s-a consumat la data efectuării unei operațiuni neevidențiate și s-a epuizat la data încetării activității infracționale).
Învinuitul C. V. -P. arată în declarația sa că este de acord cu obligațiile fiscale suplimentare stabilite de către organul de control fiscal aferente facturilor emise și neînregistrate, însă, nu este de acord cu cele stabilite prin metoda estimării veniturilor realizate pentru facturile pe care nu le-a prezentat și a căror neprezentare nu o poate justifica.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, se menționează următoarele:
Deoarece au existat suspiciuni cu privire la realitatea documentelor legale (de aprovizionare) care erau înregistrate în evidența contabilă a P.F. C. V. -P., GARDA FINANCIARA - SECȚIA S. a efectuat verificări încrucișate prin intermediul a 26 de secții ale GĂRZII FINANCIARE, pentru un număr de 26 de societăți comerciale care apăreau în evidența contabilă a învinuitului drept furnizori pentru P.F, C. V. PFTRE.
Ulterior, D.G.F.P. S., prin intermediul Activității de Inspecție F. a efectuat o inspecție fiscală generală la P.F. C. V. P., perioada verificată fiind _
-_, întocmind RAPORTUL DE INSPECȚIE F. nr. 1420/_ și
Procesul verbal nr. 1419/_, dispunându-sc efectuarea a încă 8 controale încrucișate la alte societăți comerciale decât cele verificate de către GARDA FINANCIARĂ S., în vederea stabilirii realității operațiunilor comerciale desfășurate de P.F. C., cu acești furnizori.
S-a concluzionat că nici una dintre facturile furnizate de cele 34 de societăți comerciale: S.C. A. R. SRL - Recea Mare (10 facturi din 2007 fără dată): SC ALEX CONS SRL - Sighișoara (13 facturi în 2007); SC ALEX GROUP SRL - Luduș (8 facturi din 2007); SC CEREAL TOMIS SRL CONSTANȚA (7 facturi în 2008); SC COMPROD IMPEX SRL Salonta (10 facturi, în 2007 și 2008); SC C.
CONT SRL - SIBIU (42 facturi, multe emise în aceeași dată, altele fără dată; de asemenea, facturi emise în 2007, dar și în 2008), SC COSTI-DIA SRL (18 facturi în anii 2007 și 2008, cele din 2007 fără dată); SC DAMAX SRL BRAȘOV (8 facturi); SC CRIS&CO PROD COM SRL. AMARA (6 facturi în 2008); SC CRIS
MAR COM SRL Tulcea (10 facturi emise în 2007); SC ERVIMEX SRL - Vâlcea (9 facturi, în 2007); SC LIDIA SRL - Micula (6 facturi din 2007), JUD. SATU MARE; SC LOXAM SRL BACĂU (5 facturi în 2008): SC IMPEX ABIGEL SRL
C. (29 facturi în anii 2007 și 2008, multe fără dată); SC INVEST ADRIS SRL BAIA MARE (37 de facturi în 2007 și 2008): SC MEGABIL IMPEX SRL Măgurele (8 facturi în 2008); SC IRIS PRODEXIM SRL Tecuci (13 facturi în 2007); SC GRATZIANO COMP SRL Adjud (4 facturi emise în 2007): SC NICOJAN PROD SRL Craiova (9 facturi în 2007); SC NICU MARCO POLO SRL Săvinești (9 facturi în 2007); SC PIATRA CRAIULUI SRL (16 facturi în 2008); SC SERGIO GIANINA SRL AR. (37 de facturi în 2007 și 2008, multe emise în aceeași dată, altele sunt fără dată); SC SUCHEN SRL GALAȚI (9 facturi în 2007); SC COM BIRCO SRL SLATINA (5 facturi în 2007); SC S. D. N SRL; SC MARY - ANNE SRL SUCEAVA; SC GRIGO IMPEX SRL Drobeta Turnu Severin; SC D. COM SRL BRĂILA; SC VLADINA COM SRL BĂLAN, HARGHITA; SC CONSTRUCT 2000 SRL PETRO. I; SC AXEL COMP ANY BR., SC RONERO SRL BOTO. I; SC MIMICHE SRL BUZĂU (10 facturi în 2007); SC TRIUMF IMPEX SRL HUNEDOARA (29 facturi în 2007) care se regăseau înregistrate în evidența contabilă a învinuitului nu erau evidențiate în contabilitatea acestor societăți. Se mai adaugă faptul că, o parte dintre aceste societăți nu erau înmatriculate la O.R.C., o altă parte fiind deja radiate la momentul emiterii facturilor cu pricina. Aceste societăți nu au avut relații comerciale cu P.F.
C. V. P. . S-a mai arătat că facturile provenind de la acești furnizori și înregistrate în contabilitate de către învinuit, nu se regăsesc în plajele de numere ridicate și utilizate dc către societățile respective.
A mai fost învederat și faptul că pentru nici una dintre aprovizionările consemnate dc facturile în discuție, în perioada 2007-2008 nu au fost întocmite note de recepție și nu a fost condusă evidența de gestiune, ceea ce denotă că bunurile achiziționate nu au intrat în gestiunea învinuitului din sursele menționate în facturi.
Jurnalul pentru cumpărări a fost condus defectuos doar începând cu luna decembrie 2006, până la acea dată fiind respectată ordinea cronologică a operațiunilor comerciale efectuate, nefiind constatate completări ulterioare ca în cazul perioadei cuprinse între ianuarie 2007- martie 2008 când au fost efectuate înregistrări ulterioare, deoarece învinuitul nu a prezentat SC ACTIV CONSULT SRL Z. (care îi ținea evidența contabilă) toate documentele privind aprovizionările și livrările de mărfuri în ordinea cronologică efectuării actelor comerciale, așa cum prevede Legea nr. 82/1991. Astfel, deși învinuitul afirmă că preda facturile societății de contabilitate, cu regularitate, lunar, declarația sa este contrazisă de cele rezultate din declarațiile martorelor S. F. -M., R. L. și
M. R. -O., angajatele SC Activ Consult SRL Z. . Potrivit declarațiilor acestor persoane, învinuitul venea rar pe la sediul societății care se ocupa cu ținerea evidențelor contabile și aducea documente vechi de mai multe luni de zile, martorele fiind nevoite să completeze retroactiv jurnalul, chiar și cu câte 5 luni de zile. Aceste aspecte rezultă și din modul în care a fost completat jurnalul respectiv, cele trei martore recunoseându-și scrisul pentru perioade în care încă nu erau angajate la societate. Ca exemplu, martora R. L., deși s-a angajat la societate în mai 2007, a efectuat înregistrări și pentru perioada ianuarie - mai 2007. La fel și martora S. F. -M. care s-a angajat la societate în luna august 2008 și a efectuai înregistrări și pentru lunile ianuarie ~ iulie 2008. Învinuitul C. V. -P. aducea documente spre înregistrare, iar după sortarea lor pe luni, martorele constatau că înscrisurile consemnau operațiuni comerciale vechi de mai multe luni de zile, după care erau nevoite să procedeze la înregistrarea în jurnal la luna corespunzătoare datei rezultate din facturi.
Pe lângă faptul că facturile fiscale emise de cele 34 de societăți comerciale nu au fost întocmite de societățile înscrise la rubrica ..furnizor"", organele fiscale au mai stabilit că aceste documente, cărora le mai lipseau și alte elemente obligatorii prev. de art. 155 din Legea nr. 571/2003 (data emiterii, lipsa datei și a orei expedierii, lipsa înscrierii mijlocului de transport, lipsa semnăturilor privind expediția și semnătura de primire etc). nu îndeplinesc calitatea de "document justificativ", deci, nu pot sta la baza înregistrărilor în contabilitate, așa cum prevede art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 modif. Prin urmare, s-a apreciat că TVA-ul aferent acestor facturi fiscale din perioada_ -_, în sumă totală de 324.697 reprezintă TVA nedeductibil; de asemenea, au fost considerate nedeductibile și cheltuielile de aprovizionare cu marfă consemnate în facturile emise de cele 34 de societăți comerciale, stabilindu-se suplimentar impozit pe venit în sumă totală de 270.708 lei.
Având în vedere aceste concluzii, învinuitul a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii de art. 9 alin. 1 lît. c) din Legea nr. 241/2005 (pe lângă reținerea infr. prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din L. 241/2005).
Organele de cercetare penală ale poliției judiciare nelimilându-se la aceste concluzii care conduceau la reținerea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din
Legea nr. 241/2005 în sarcina învinuitului, au întreprins demersuri suplimentare de verificare a realității operațiunilor comerciale și a cheltuielilor efectuate de învinuit și înregistrate în contabilitate. Astfel, acestea au procedat la efectuarea unor verificări încrucișate, de data aceasta la beneficiarii P.F. C. V. P., concluzionând că operațiunilor comerciale de aprovizionare ale acestuia sunt unele reale, mărfurile achiziționate de învinuit existând în realitate, din moment ce acestea au fost comercializate la alte societăți comerciale și propunând prin referat, soluția dc scoatere de sub urmărire penală.
O astfel de apreciere este în opinia parchetului una nelegală, având în vedere faptul că o primă noțiune de "cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale" folosită de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 care incriminează acțiunea de evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale sau a altor operațiuni fictive, desemnează sfera obligațiilor patrimoniale inexistente în realitatea juridică despre care contribuabilul face vorbire în situațiile sale contabile și financiare. Este vorba despre o cheltuială inexistentă atât faptic, cât și juridic, dar transpusă in realitatea scriptică. Pe de altă parte, o a doua noțiune folosită de lege, cea de "operațiuni fictive"" include operațiunile privind cheltuieli nereale, precum și alte operațiuni fictive.
Legea nr. 241/2005 asigură o definiție noțiunii de ..operațiune fictivă" prin dispozițiile art. 2 lit. f) - "disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există"".
În speță, atât din punct de vedere juridic, cât și din punct de vedere faptic, învinuitul nu s-a aprovizionat de la cele 34 societăți comerciale, ci din alte surse, disimulând aprovizionarea de la cele 34 de societăți.
Mai mult, învinuitul, pe de-o parte a simulat aprovizionarea de la cele 34 de societăți comerciale semnând, acceptând documente de la firme cu care nu a avut reiații comerciale, unele dintre ele nefiind în ființă, inclusiv cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile ce ar fi condus la identificarea cazurilor de evaziune fiscală, iar pe de altă parte, nu a înregistrat veniturile obținute din vânzări, interesul său fiind unul destul de evident: reducerea sumelor impozabile.
În literatura juridică este oferită ca exemplu situația în care un contribuabil cumpără anumite materiale lemnoase de la persoane fizice, după care, întocmește în fals facturi de achiziție și chitanțe aferente, folosind ștampila altor societăți comerciale. Și în această situație, se poate observa că, marfa a existat, a intrat în patrimoniul contribuabilului, însă, a fost simulată această operațiune, chiar dacă printr-o infracțiune de fals. De asemenea, se arată că "instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 în ipoteza în care cu ocazia unui control efectuat de către comisarii Gărzii Financiare au fost identificate în evidența fmanciar-contabila a societății un nr. de X facturi fiscale și X chitanțe corespunzătoare care nu aparțineau societăților comerciale menționate la "furnizor", iar unele dintre societățile comerciale nu erau înregistrate la ORC. astfel încât, prin înregistrarea în evidența asociației a unor facturi fiscale procurate din alte surse decât cele legale, aceasta a dedus nelegal TVA-ul, iar prin înregistrarea facturilor în registrul de încasări și plăți a înregistrat cheltuieli deductibile, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit global" (I.
M. Costea - "Combaterea evaziunii fiscale și frauda comunitară";, care trimite la
CA PLOIEȘTI, secț. pen., dec. Nr. 339/2008: dec. Nr. 111/R/2009 din_ a CA. C. ).
Deși învinuitul afirmă că operațiunile comerciale de aprovizionare de la cele 34 de societăți comerciale sunt unele reale, nu se poate ajunge la o altă concluzie decât cea contrară și anume, că aceste operațiuni sunt unele fictive.
În acest sens, pe lângă argumentele conținute în documentele întocmite de organele fiscale mai pot fi aduse unele suplimentare:
Învinuitul nu a dat informații reale despre identitatea persoanelor cu care a contractat, deși el a semnat personal facturile de la furnizori, fiind singura persoană care a reprezentat P.F. C. V. P. . Declarațiile sale în acest sens sunt unele evazive, iar când învinuitului i s-a solicitat să precizeze numerele de telefon ale persoanelor care reprezentau furnizorii săi, acesta a furnizat organelor de poliție numere de telefon mobil care erau atribuite unor cartele reîncărcabile, cu utilizatori necunoscuți, majoritatea desființate.
În ceea ce privește modul în care învinuitul a stabilit legătura cu acești
"furnizori";, acesta nu poate oferi detalii verificabile, deși presupusele relații comerciale au avut loc atât pe parcursul anului 2007, cât și pe parcursul anului 2008. Or, modalitatea de a intra în contact cu 34 de furnizori care îi procură peste
350 de facturi nu poate fi una întâmplătoare. Modalitatea de desfășurare a activității comerciale de către învinuit așa cum acesta o descrie în declarația de învinuit și în notele explicative este una absolut improprie, chiar și pentru un comerciant aflat la debutul activității sale comerciale, cu atât mai mult pentru un comerciant cu vechime, cum este învinuitul, care până în 2006 a condus evidențele contabile în mod legal, ceea ce nu s-a mai întâmplat după această dată, pentru acesta fiind o întâmplare (care nu-i poate fi imputată) că toate facturile de aprovizionare nu provin de la societăți cu care acesta să fi avut relații comerciale. Obținerea unui minim de date și informații despre partenerii comerciali ține de diligența obișnuită a oricărui comerciant, însă, învinuitul nu este în măsură să ofere un indiciu, oricât ar fi el de neînsemnat, care să poată conduce la stabilirea identității celor care au angajat cele 34 de societăți, în raporturile lor cu PF C.
V. P. .
Fictivitatea operațiunilor comerciale, despre care învinuitul pretinde că le-a avut cu cele 34 de societăți comerciale este demonstrată și de superficialitatea conținutului facturilor ce consemnează aceste operațiuni. Pe nici una dintre acestea nu este menționat numele persoanelor care au reprezentat cele 34 de societăți comerciale, iar obiectul contractelor încheiate (facturile probând acte juridice) este determinat în termeni generici - ex. la denumirea produselor sunt înscrise scule, filiere, tarozi, burghie, cuțite de strung, cantitatea înscrisă este de 80 de buc, preț unitar 50,2 lei, valoarea 4.016 lei (în facturile nr. 8333-8337 emise de SC CONSTRUCT 2000 SRL). Aceste aspecte sunt întâlnite în ceea ce privește toate facturile, chiar dacă provin de la firme răspândite în toată țara. Este evident că înregistrarea unor astfel de documente în evidențele contabile denotă faptul că învinuitul cunoștea că cele 34 de societăți comerciale sunt simple "structuri de complezență"; și că operațiunile pe care aceste documente le consemnează sunt fictive.
Este de observat și faptul că toate plățile figurează înregistrate ca fiind făcute în numerar, fapt neobișnuit în practica relațiilor comerciale, dar și interzis cu
excepția plăților până la plafonul valoric admis de lege la acea dată, de 5000 de lei. Este lesne de înțeles că învinuitul nu folosea sistemul de plată prin virament bancar, pentru că acesta este imposibil de folosit atunci când beneficiarul plății este o societate comercială fictivă. Învinuitul, de altfel, era conștient de acest lucru, așa cum rezultă și din declarația sa.
Considerentele invocate îndreptățesc concluzia că învinuitul și-a procurat pe căi ilegale formulare de facturi și chitanțe fiscale pe care, prin intermediul altei persoane neidentificate, le-a completat cu date ce nu au la bază operațiuni reale, pe care le-a înregistrat în evidența contabilă a PF C. V. P., cu scopul de a diminua sursa impozabilă (profitul) și a sustrage societatea de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profitul diminuat, respectiv cu scopul de a deduce ilegal TVA.
Nu este de trecut cu vederea, în acest sens, că în anul fiscal 2007, învinuitul a înregistrat o pierdere de 44.072 de lei. Acesta este un argument în plus pentru faptul că învinuitul a săvârșit cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, art. 9 alin. 1 lit. b) și art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, "în oglindă", pe de-o parte, a înregistrat cheltuieli nereale, pe de altă parte, nu a înregistrat veniturile realizate.
Învinuitul nici nu contestă de altfel că facturile de aprovizionare provin de la societăți, cu care nu a avut relații comerciale, unele de tip "fantomă";, însă, s-a apărat cu aceea că, angajând P.F. C. V. P. în raporturi comerciale cu aceste societăți, a acționat în circumstanțe în care nu avea cum să prevadă acest lucru. Datele cauzei demonstrează, în mod indubitabil, contrariul susținerilor învinuitului, cu privire la buna sa credință, acesta fiind conștient de natura operațiunilor fictive înregistrate în contabilitate.
Așa cum arată organele de poliție judiciară, veniturile obținute de P.F. C.
V. P. de la diverși beneficiari, dintre care o parte, neevidențiate în contabilitate, sunt unele reale, după cum reale sunt și operațiunile de livrare a mărfurilor ("ieșirile"), numai că învinuitul a avut interesul de a ascunde cheltuielile efective cu aprovizionarea. Faptul că PF C. V. P., a înregistrat în evidențele contabile facturile nereale (practic, a cumpărat marfa "la negru"), nu a legalizat operațiunile comerciale care au rămas unele fictive, chiar dacă mergând pe acest lanț mai departe, a vândut cu documente nelegale mărfurile menționate în facturile provenind de la cele 34 de societăți comerciale. (în acest sens, a se vedea și CA. PITEȘTI, s.pen., min. și fam., dec. pen. nr. 348/_ )
Învinuitul afirmă că singura sa obligație este de a înregistra facturile fiscale în contabilitate, ceea ce a și făcut, acest lucru demonstrând buna sa credință fără a avea obligația să verifice aceste facturi sau să cunoască persoanele care reprezentau societățile cocontractante. Se impune precizarea că, într-un scop fiscal și pentru asigurarea protecției terților. întocmirea unei facturi sau a altui document contabil este obligatorie în cazul oricărei vânzări de către un agent economic. Factura face dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Pentru a avea valoare probatorie, factura trebuie să cuprindă mențiunile specifice în art. 155 alin. 5 din C.fîsc. În decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 a Î.C.C.J. se arată de ce organele fiscale nu mai pot trece cu vederea lipsa unor mențiuni pe factură: pentru că "prin Legea nr. 345/2002 ... s-a înscris pentru prima dată obligativitatea prezentării de documente justificative, cu specificarea mențiunilor sau informațiilor pe care să le cuprindă"...iar prin "Legea
nr. 571/2003 (CODUL FISCAL) s-au reglementat cu caracter unitar, atât obligativitatea prezentării documentelor justificative, cât și mențiunile sau informațiile care să rezulte din acestea". Astfel, consecințele prezente ale neindicării elementelor obligatorii sunt redate în aceeași decizie: "se impune să se considere că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit (n.n. - în speța de față, este vorba despre impozit pe venit, pentru că, în discuție este o persoană fizică, autorizată, PF C. V. P. ) în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii"".
Deci, cu alte cuvinte, învinuitul, cunoscând dispozițiile Codului Fiscal și ale tuturor dispozițiilor legale care îi reglementa activitatea ca persoană fizică autorizată (neputându-se invoca necunoașterea acestora), trebuia să verifice calitatea de documente justificative ale facturilor înregistrate în contabilitate, trebuia să solicite de la furnizori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora, normele legale în materie fiind unele imperative.
În ce privește persoana inculpatului C. V. P., în rechizitoriu se menționează că este în vârstă de 42 de ani și că a mai fost condamnat la 6 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 841 pct. 2 din Legea nr. 59/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen. cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 6 luni, prin sentința penală nr. 164/_ a Judecătoriei Z. . Inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, motivând că era sarcina societății de contabilitate în ceea ce privește ținerea evidențelor contabile. Inculpatul nu a dorit să fie asistat de avocat ales sau din oficiu, în cursul urmăririi penale.
Pentru dovedirea stării de fapt expusă în rechizitoriu, au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului (f 102 - 110, f. 133), declarații martori (f 142-1 52, 165-167 din vol. I, f. 5, f. 165 vol. II), înscrisuri, documente contabile (vol. I, II, III, IV, V) nota de constatare seria SJNR. 0010292, (f. 13 -23) proces-verbal nr. 1419/_ (f. 116- 122, vol. I) raport de inspecție fiscală nr. 1420/_ (f. 129 - 139 vol. I) adresa nr. 669/_ (f. 116-117 vol. II), proces-verbal nr. 2757/_ (f. 118 - 132 vol.II) fișa cazierului judiciar (f. 112).
În cursul urmăririi penale, D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S., s-a constituit parte civilă cu suma de 960.077 de lei (impozit pe venit de 270.708 lei, majorări impozit pe venit de 92.402 lei, TVA 337.179 de lei, majorări TVA de 259.788 de lei), din care suma de 419.632 lei reprezintă prejudiciul reținut pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen. Pe parcursul efectuării cercetărilor nu au fost identificate bunuri mobile și imobile aparținând învinuitului
C. V. -P., care să poată face obiectul sechestrului asigurător în vederea recuperării prejudiciului cauzat de către acesta.
La primul termenul de judecată, din data de _ , inculpatul nu s-a prezentat în instanță, fiind citat din nou cu mențiunea că are posibilitatea să uzeze de dispozițiile art.3201Cod pr.pen., privind reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, în cazul recunoașterii vinovăției, pe baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale. Pe de altă parte, ANAF, prin DGFP S., a comunicat instanței că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 1.601.659 lei, din care 520.370 lei reprezintă TVA, 424.982 lei, impozit pe venit din activități independente,
464.427 lei accesorii TVA iar suma de 191.880 lei, accesorii impozit pe venit din activități independente, sume care să fie actualizate cu dobânzile și penalitățile legale aferente, calculate potrivit art.119 și 120 din Codul de procedură fiscală, până la data executării integrale a obligației bugetare (f.15;16;19).
La al treilea termen de judecată, din data de _ , apărătorul ales al inculpatului, av. Balog Roberth, a arătat în prezența acestuia, că inculpatul C.
V. P., dorește să se prevaleze de prevederile art.3201 Cod procedură penală, însă contestă suma menționată în rechizitoriu ca prejudiciu. Depune la dosar înscrisurile de la f.28-29 emise de către partea civilă DGFP - S. din care rezultă
cuantumul sumei datorate de către inculpat, aceasta fiind de 80860 lei, nicidecum suma menționată în rechizitoriu. Solicită emiterea unei adrese către DGFP - S. pentru a se clarifica cuantumul prejudiciului, întrucât inculpatul dorește să achite suma pretinsă de către partea civilă.
Urmare a răspunsului primit de la DGFP - S., în sensul că își menține pretențiile deoarece înscrisurile depuse la dosar reprezintă titlu executoriu, privin accesorii în sumă de 80860 lei, fără ca debitul principal să se regăsească în cuprinsul lor, în ședința publică din _ apărătorul inculpatului, av.Balog Roberth, a depus la dosar copia sentinței civile nr. 60 din_ pronunțată de Judecătoria Jibou, arătând că partea civilă DGFP - S. nu a stabilit corect prejudiciul, motiv pentru care solicită judecarea cauzei pe procedura obișnuită, pentru a se administra probe și a se lămuri cuantumul prejudiciului. Latura civilă fiind accesorie laturii penale, cuantumul prejudiciului stabilit de partea civilă este imens, inculpatul dorește să achite prejudiciul, dar nu este o sumă reală, în cauză s-au efectuat 3 inspecții fiscale care au stabilit 3 sume diferite. Solicită citirea actului de sesizare al instanței.
După începerea cercetării judecătorești, prin citirea actului de sesizare, apărătorul inculpatului av. Balog Roberth, susține că în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a avut apărător ales și nu a solicitat efectuarea unei expertize, dar se obligă să depună cerere în scris în acest sens la dosar, solicitând prorogarea discuției cu privire la expertiză la termenul următor.
La termenul din data de _ , în baza art.327 Cod procedură penală, au fost audiați martorii: M. C. și M. R. O., sub prestare de jurământ, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f.47, 48), fiind prorogată discuția cu privire la necesitatea efectuării unei expertize financiar contabile, după audierea tuturor martorilor.
La termenul din data de _ , s-a prezentat din nou inculpatul, care nu și-a manifestat intenția de a da vre-o declarație, (instanța omițând să-i învedereze că are acest drept în tot cursul procesului), acordându-se fără discuții un nou termen de judecată întrucât au lipsit toți martorii propuși pentru audiere. La termenul din data de _ au fost audiați martorii: Făzăkaș A. P., G. Ana și Ț. I. sub prestare de jurământ, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f.80-82), lipsă la acest termen de judecată fiind martorii: R. L., S. F. M.
, N. E. (pentru care s-a dispus citarea cu mandat de aducere), precum și inculpatul.
La termenul din data de _, apărătorul inculpatului, av.Balog Roberth, a reiterat cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize contabile și numirea unui expert în cauză, care să aibă și calitatea de consultant fiscal, pentru stabilirea corectă a prejudiciului, întrucât inculpatul nu contestă infracțiunea de evaziune fiscală, ci contestă doar prejudiciul, de aceea nu s-a prevalat de dispozițiile art.3201Cod procedură penală. Reprezentanta parchetului a susținut că efectuarea unei expertize contabile în cauză nu este utilă, întrucât stabilirea prejudiciului a fost efectuată prin estimare, din culpa inculpatului, pentru că nu a putut prezenta
documente doveditoare.
Apărătorul inculpatului av.Balog Roberth a insistat pentru efectuarea unei expertize în cauză, pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea să conteste raportul de inspecție fiscală care a stat la baza stabilirii prejudiciului, pentru a se verifica modul de evaluare al prejudiciului, dacă s-au avut în vedere cheltuielile deductibile și dacă a fost corect întocmit.
Instanța, deliberând a admis cererea apărătorului inculpatului, av.Balog Roberth, în vederea efectuării unei expertize contabile în cauză, pentru a se verifica modul de evaluare al prejudiciului, dacă s-au avut în vedere cheltuielile și dacă a fost corect întocmit raportul de inspecție fiscală, pe baza actelor depuse la dosar și orice alte acte pe care le deține inculpatul. Totodată instanța a dispus citarea pentru termenul următor, a martorului propus la acest termen, Moina C.
, respectiv cu mandat de aducere a martorilor lipsă: R. L., S. F. M.
, N. E., precum și a inculpatului C. V. P. .
În ședința publică din data de _ , s-a prezentat în instanță doar apărătorul inculpatului, av.Balog Roberth, care a solicitat instanței acordarea unui nou termen de judecată, în vederea efectuării expertizei contabile. Instanța aduce la cunoștința apărătorului inculpatului, că proba cu expertiza contabilă a fost încuviințată, pentru a arăta modul de evaluare a prejudiciului, dacă s-au avut în vedere cheltuielile și dacă a fost corect întocmit Raportul de inspecție fiscală, pe baza actelor existente la dosarul cauzei și a celor pe care le deține inculpatul la care acesta pecizează că există anumite cheltuieli nedeductibile, astfel încât s-a ajuns la un prejudiciu atât de mare.
Față de împrejurarea că inculpatul nu a înțeles să prezinte instanței înscrisuri doveditoare noi și nici nu există depuse la dosar obiective precise, asupra cărora să se pronunțe expertul financiar contabil și fiscal, instanța a revenit asupra probei cu expertiză contabilă și fiscală, întrucât apreciază că această probă nu poate lămuri aspectele solicitate de apărătorul inculpatului, la modul abstract și general în care au fost formulate. De asemenea, având în vedere procesele verbale privind executarea mandatelor de aducere, depuse la dosar, din care rezultă că, atât martorii propuși spre audiere, cât și inculpatul nu au putut fi găsiți, fiind plecați în străinătate sau într-un loc necunoscut, instanța a considerat că nu este absolut necesară audierea acestora, astfel că nemaifiind alte cerereri de formulat sau excepții de invocat s-a acordat cuvântul în dezbateri, amânându-se pronunțarea pentru data de _ .
În deliberare, instanța a constatat însă că, față de valoarea prejudiciului stabilit pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen, în valoare totală de 595.405 lei și care, în echivalent, depășește în
mod cert suma de 100.000 euro, se impune schimbarea încadrării juridice, în forma agravată prev. și ped. de art. 9, alin. 1 lit. c, coroborat cu art. 9, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, și aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de asemenea, că este necesar a se pune în discuție și aplic. art. 85 Cod penal, raportat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendare, aplicată prin sentința penală nr. 164/_ a Judecătoriei Z., definitivă, pentru fapte concurente, cu cele reținute în prezenta cauză, motive pentru care dosarul a fost repus pe rol.
Cauza a rămas în pronunțare pentru data de _ , însă în deliberare s-a constatatat că între timp a intervenit o agravare a limitelor de pedeapsă prev. de art. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005( majorare a pedepsei, prev. la alin.1, cu 5 ani, în loc de 2 ani), instanța considerând necesar a se pune în discuția părților dispozițiile art. 13 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, motiv pentru care a repus cauza pe rol, stabilind ca termen de judecată data de 15 mai 2013, când a rămas din nou în pronunțare.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, care se coroborează, tribunalul reține starea de fapt dedusă judecății, astfel cum a fost prezentată pe larg în actul de sesizare a instanței, fiind probată dincolo de orice dubiu, astfel că nu se mai impune reiterarea acesteia. Din vastul material probator administrat în cursul urmăririi penale rezultă fără putință de tăgadă, că inculpatul C. V. P., deși a fost înregistrat la organele fiscale ca persoană fizică autorizată (PFA) desfășurând în perioada anilor 2007-2009, o activitate independentă de comerț cu diferite bunuri, supusă impozitării, în condițiile stabilite de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, a acționat cu ignorarea totală a normelor legale privind documentele justificative de proveniență a mărfurilor supuse comercializării și ținerea unor evidențe contabile, în baza cărora să se poată stabili obligațiile fiscale datorate bugetului de stat.
Acest comportament haotic din partea inculpatului, face practic imposibilă stabilirea cu exacitate a activității sale infracționale și întinderea reală a prejudiciului cauzat bugetului de stat, neputând avea loc o reconstituire a activității sale comerciale desfășurată în mod fraudulos (evazionist) și a constituit, foarte probabil, în concepția inculpatului, însăși modalitatea de sustragere de la plata obligațiilor fiscale ca apoi situația creată, în mod intenționat de către inculpat, să fie invocată ca mijloc de apărare, invocându-se în ședința de azi că "orice prejudiciu trebuie să fie cert, lichid și exigibil"; iar în caz contrar, intervine principiul "in dubio pro reo";, astfel că, inculpatul trebuie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 alin. 1, lit. d Cod procedură penală (?!?).
Desigur argumentul adus în apărare este de-a dreptul pueril, întinderea prejudiciului neavând legătură cu existența infracțiunii de evaziune fiscală ci eventual cu încadrarea acesteia, în forma simplă sau agravată (prev. de art.9 alin.2 și 3 din legea nr. 241/2005) iar faptul că inculpatul C. V. P., a înțeles să desfăsoare activități comerciale de o asemenea manieră, total frauduloasă, nu îl scutește de plata obligațiilor către bugetul de stat, organele de control fiscal fiind îndreptățite, potrivit legii, să le calculeze prin diferite metode de estimare, așa cum s-a procedat și în cauza dedusă judecății. Într-o atare situație, evident, inculpatul nu poate pretinde că asemenea obligații nu sunt corecte în sensul că nu corespund
realității obiective, invocând cu alte cuvinte propria culpă, ci poate eventual să conteste modalitatea și corectitudinea estimării.
Pe parcursul cercetării judecătorești, apărătorul ales al inculpatului, av.Balog Roberth, a susținut constant că clientul său, inculpatul C. V. P., nu poate să uzeze de procedura instituită de art.3201Cod procedură penală, întrucât nu este calculat corect prejudiciul, ceea ce este fals, deoarece existența faptei penale mu are legătură cu întinderea acestuia, după cum s-a arătat iar dacă este necesară stabilirea sa, în cursul judecății, doar pentru încadrarea juridică a faptei penale, această împrejurare nu iî poate dăuna inculpatului, în ce privește reducerea limitelor legale de pedeapsă. Cât privește solicitarea probei cu o expertiză financiar
contabilă și fiscală, aceasta se dovedea utilă cauzei doar în măsura în care inculpatul putea să pună la dispoziția instanței toate actele doveditoare și evidențele contabile necesare, pentru reconstituirea, prin expertiză, a întregii activități comerciale supusă controlului (idee în care a fost, în principiu, admisă) sau ar fi adus anumite critici raportului de inspecție fiscală, în ce privește estimarea obligațiilor datorate la bugetul de stat. Cum însă cererea s-a rezumat la o verificare de ordin general a raportului de inspecție fiscală, instanța a revenit asupra acestui mijloc de probă, apreciind în final că administrarea sa este inutilă cauzei și în același timp inadmisibilă și contraproductivă (expertul contabil și consultant fiscal transformându-se practic într-un organ de supracontrol al unei autorități administrativ-fiscale, cenzurarea actelor emise de acestea, revenind doar instanțelor de judecată) și că, în realitate, apărarea urmărește doar tergiversarea procesului penal, fără a avea motive temeinice, clare și precise, de contestare a actului de control fiscal. De asemenea, instanța a găsit că nu este absolut necesară audierea tuturor martorilor propuși prin actul de sesizare a instanței, având în vedere că aceștia se referă la modul defectuos de desfășurarea a activității comerciale de către inculpat, împrejurare care rezultă cu prisosință din actele de control fiscal, iar administrarea probei testimoniale ar conduce și ea la prelungirea nejustificată a procesului, având în vedere că martorii neaudiați sunt plecați în străinătate.
Prin urmare, în drept, instanța urmează să rețină următoarele:
Faptele inculpatului C. V. -P. de a nu evidenția în documentele contabile ale P.F. C. V. -P., toate veniturile realizate în perioada_ -_ în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale - impozit pe venit și T.V.A. - în valoare de 419.632 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de: evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de: art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen, urmând să dispună condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale.
Faptele aceluiași inculpat, care, în aceeași perioadă,_ -_ a evidențiat în actele contabile ori în alte documente legale ale P.F.
C. V. P., cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale respectiv, a evidențiat în contabilitate, operațiuni fictive, sustrăgându-se de la plata TVA-ului, în cuantum de 324.697 de lei și impozitului pe venit, în cuantum de 270.708 lei, în total 595.405 lei, întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii de: evaziune fiscală în formă continuată și agravată, prev. și ped. de art. 9, alin. 1 lit. c, coroborat cu art. 9, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, și aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, urmând să dispună condamnarea acestuia, prin schimbarea încadrării juridice și aplicarea legii penale mai favorabile, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.
Constată că prin sentința penală nr. 164/_ a Judecătoriei Z., definitivă, inculpatul C. V. -P. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea, în cursul anului 2008, a două infracțiuni în formă continuată, la Legea cecului, fapte prev. și ped. de art. 841pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C.pen.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, anulează suspendarea executării condiționate, a pedepsei rezultante de 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.164/04 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, pe care o descontopește în pedepsele componente de: 6 (șase) luni închisoare și respectiv de: 6 (șase) luni închisoare, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, recontopește pedepselor mai sus arătate, împreună cu pedepsele de: 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 1 (un) an, și respectiv de: 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 2 (doi) ani, aplicate prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 2 (doi) ani, sporită cu 4 luni, deci: 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare precum și 2(doi) ani interzicerea drepturilor, prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).
În baza art.71 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Astfel, prin încheierea penală nr.12/C/_, pronunțată în Dosar nr._ al Tribunalului S. În baza art.1491raportat la art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. V. - P. [cercetat în Dosar nr.258/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal], pe o durată de 29 de zile, măsură prelungită pentru încă 30 de zile, prin încheierea penală nr.14/C/_, pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului S. .
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.l și anume: gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite ( determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încălcate și urmarea produsă), persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, infracțiunea a fost săvârșită în mod repetat, cu forma de vinovăție a intenției și a avut ca urmare producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale, privind normala desfășurarea a activității financiar contabile, respectiv a relațiilor sociale care impun respectarea de către contribuabili a obligațiilor fiscale, prejudiciul creat în sumă totală de 960.077 lei, este unul ridicat și nu fost recuperat, iar inculpatul nu a recunoscut decât parțial cele comise.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, care este închisoare de la 2 la 8 ani respectiv închisoare de la 4 la 12 ani, instanța apreciază că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special, al infracțiunii cale mai grave, ținând cont de faptul că limita minimă prevăzută de lege este una destul de ridicată.
Instanța reține deasemenea că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electivă, prevăzute de art. 64 lit.a) teza a Il-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia, de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității, pe timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, aceleași considerente fiind avute și cu privire la interzicerea respectivelor drepturi pe perioada executării pedepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie.
Cât privește interzicerea desfășurării unei activități de natura aceleia de care s- a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii, conf. art.64 lit.c Cod penal, nu este cazul întrucât se va face aplicarea de drept a normei speciale, prev. de art. 12 din Legea nr.241/2005, privind interdicția de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății comerciale, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
La aplicarea pedepselor complementare și accesorii s-au avut în vedere criteriile de apreciere prevăzute de art. 71 al. 2 C. penal, precum și jurisprudența CEDO (cauza Sabou și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii) și Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 74/_ . Astfel, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza I, lit. d) și e) Cod penal, deoarece astfel de interdicții ar constitui măsuri disproporționate față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, este evident că raportat la limitele legale de pedeapsă, pentru infracțiunea cea mai gravă, antecedentele penale și pedeapsa rezultantă, în concret aplicată inculpatului, de 4 ani și 6 luni închisoare, aceasta nu poate fi decât cu privare de libertate, nefiind aplicabile în acest caz disp. art.81 sau ale art.861Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța, în baza art. 14 C.p.p., art. 998 C. civ. și art. 346 C.p.p. va admite doar în parte acțiunea formulată de Ministerul Economiei și F. - A. N. de A. F. - D. G. a F. P. S. și va obliga inculpatul la plata sumei de 945.352 lei, către bugetul de stat, reprezentând impozit Activități Independente și T.V.A, sumă ce se va actualiza cu dobânzile și penalitățile legale aferente, calculate potrivit legii, până la data executării integrale a obligației bugetare. La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere doar prejudiciul efectiv (constând în TVA și impozit pe
venit din activitate independentă), stabilit până la data întocmirii rechizitoriului și nu a luat în considerare accesoriile (dobânzi și penalități) calculate ulterior și precizate în fața instanței, întrucât, pe de o parte, acestea nu au făcut obiectul sesizării instanței iar pe de altă parte, prin mențiunea "actualizării sumelor datorate";, ar exista riscul calculării de "accesorii la accesorii";, ceea ce nu este legal și corect, orice fel de dobânzi și/sau penalități raportându-se întotdeauna la debitul principal.
În baza prevederilor art. 11 din Legea 241/2005 și art. 163 alin.1 și 2 Cod procedură penală, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, se va institui sechestru asigurător, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența prejudiciului cauzat, prin săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, av. Mateș Mihai (prezent la primele două termene de judecată), ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
În baza art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul C. V. - P. (fiul lui I. și E., născut la data de_ în S. duc, jud. S., posesor al C.I. seria SX nr. 2. eliberată de SPCLEP
Z. la data de_, CNP 1. ) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prin omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
În baza art. 9 alin.1 lit.c) comb. cu alin.(2) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice și aplicarea legii pemale mai favorabile, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de
4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prin evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, anulează suspendarea executării condiționate, a pedepsei rezultante de 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.164/04 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, pe care o descontopește în pedepsele componente de: 6 (șase) luni închisoare și respectiv de: 6 (șase) luni închisoare, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, recontopește pedepselor mai sus arătate, împreună cu pedepsele de: 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 1 (un) an, și respectiv de: 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal,
pe timp de 2 (doi) ani, aplicate prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, pe timp de 2 (doi) ani, sporită cu 4 luni, deci:
4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare precum și 2(doi) ani interzicereadrepturilor, prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Atrage atenția inculpatului asupra prev. art.12 din Legea nr.241/2005, privind interdicția de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății comerciale, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.13 din Legea nr. 241/2005, o copie a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru a face mențiunile corespunzătoare în Registrul comerțului.
În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptelor), admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. N. de A. F. -D. G. a F.
P. -S. și obligă pe inculpat, la plata sumei de 945.352 lei, către bugetul de stat, reprezentând impozit Activități Independente și T.V.A, sumă ce se va actualiza cu dobânzile și penalitățile legale aferente, calculate potrivit legii, până la data executării integrale a obligației bugetare.
În baza prevederilor art. 11 din Legea 241/2005 și art. 163 alin.1 și 2 Cod procedură penală, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, se instituie sechestru asigurător, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența prejudiciului cauzat, prin săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 750 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, av.Mateș Mihai, ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru procuror și de la comunicare, pentru părți.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2013.
Președinte, | Grefier, | |||
S. | M. | M. | J. | D. |
Plecat în C.O.semnează Președintele instanței
K. M.
Red.SM/_
Dact.MJD/_ Ex.3
| ← Sentința penală nr. 49/2013. Evaziune fiscală | Sentința penală nr. 105/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
