Sentința penală nr. 86/2013. Contestatie la executarea pedepsei
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 86
Ședința publică de la 23 octombrie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ț. D. B., judecător
: O. I. -M., grefier șef secție penală
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe condamnatul C. L. -G., fiul lui G. și al lui L., născut la data de 07 februarie 1992, în prezent deținut în Penitenciarul Deva, având ca obiect contestație la executare (art.461 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul asistat de av.
Negrean Dalia în substituirea apărătorului desemnat din oficiu av. Gavriș I. Darie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebat fiind, condamnatul C. L. -G. arată că nu renunță la cererea de contestație la executare formulată, fiind motivată de faptul că pedeapsa nu este relevantă pentru că victima a decedat după o perioadă de timp, a recunoscut comiterea faptei trebuind să i se aplice dispozițiile art.320/1 Cod procedură penală, în mod greșit instanța a reținut că fapta a fost comisă cu preterintenție, nu i s-au reținut circumstanțe atenuante, este singurul întreținător al familiei sale și are o caracterizare bună.
Procurorul susține că motivele invocate de condamnat nu se circumscriu cazurilor prev. de art.461 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației la executare.
Av. Negrean Dalia apreciază că din conținutul cererii nu se poate aprecia care ar fi motivele admisibilității. Cere acordarea onorariului pentru apărare din oficiu pentru avocatul titular.
Condamnatul solicită să se analizeze și alte temeiuri decât cele scrise, pentru care ar putea fi admisă contestația la executare cu consecința rejudecării cauzei și reducerea pedepsei aplicate.
T R I B U N A L U L :
Deliberând, asupra cauzei penale de față constată următoarele:
În data de_, a fost înregistrată contestația la executarea sentinței penale nr. 131/_, pronunțată în dos. nr._ al Tribunalului Sălaj, contestație formulată de C. L. G., deținut în Penitenciarul Deva.
În motivarea contestației, contestatorul apreciază faptul că pedeapsa aplicată, de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, este "relevantă din punct de vedere al răspunderii penale, deoarece victima acestei infracțiuni a decedat după o perioadă lungă de timp și în mod vădit acest deces nu a survenit loviturilor aplicate" de condamnat. Contestatorul mai precizează că nu a avut intenția de a ucide, ci fapta comisă a fost "un impuls în urma unei provocări"; și nu a fost comisă cu praeterintenție. Întrucât actele materiale săvârșite au fost recunoscute de condamnat în totalitate, se impunea aplicarea art. 3201C.p.p. De
asemenea, C. L. G. a mai menționat că poate beneficia de circumstanțe atenuante, dat fiind comportamentul său anterior și ulterior comiterii faptei. Inculpatul a mai arătat că este singurul întreținător al familiei sale, că a avut un comportament bun atât înainte de comiterea faptei, cât și ulterior.
În final, contestatorul solicită casarea sentinței "în vederea individualizării unei pedepse mai blânde, raportat la contextul săvârșirii acestei infracțiuni";.
La dosar a fost depusă copia certificată a sentinței penale nr. 131/_, pronunțată în dos. nr._ al Tribunalului Sălaj, dosar ce a fost acvirat. Totodată, a fost depusă copia Deciziei penale nr. 60/A/_ a Curții de A. C., pronunțată în același dosar.
Analizând sentința față de care s-a formulat contestație la executare, instanța reține că, pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoarea de moarte prev. de art.183 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a raportat la 76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. L. G. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal raportat la 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal. S- a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii de 24 ore din_ .
A fost obligat inculpatul la 189,87 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Z., la 3,60 lei despăgubiri civile către Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj, la 31.471 lei despăgubiri civile către Simoc Zamfir și la 100.000 lei daune morale către acesta.
În baza art.5 și 7 din Legea 78/2008 s-a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea întocmirii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
A fost obligat inculpatul la 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că în data de_ inculpatul C. L. G. s-a deplasat în localitatea Romita unde la un bar a petrecut împreună cu mai mulți prieteni, iar în jurul orei 23 s-a deplasat împreună cu un prieten, cu autoturismul acestuia la discoteca din localitatea Brusturi, unde s-a întâlnit cu mai mulți consăteni printre care numiții Donciu Bogdan, T. Mihai, M. Cristian, M. I., Jurca Florin, cu care a consumat băuturi alcoolice, apoi la scurt timp s-a reîntors în localitatea Romita. In jurul orei 4 dimineața, inculpatul a revenit la discoteca din Brusturi, dar nu mai stat mult în discotecă deoarece era ora închiderii. In fața discotecii, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată care ieșise și ea pentru a merge acasă, s-au înjurat reciproc, iar inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul mâinii drepte, în zona feței, în urma căreia aceasta a căzut și a dat cu capul de sol.
Suprafața pe care victima a căzut era un drum pietruit, în urma loviturii aceasta și-a pierdut cunoștința, revenindu-și după ce prietenii lui l-au stropit cu bere. După ce și-a revenit partea vătămată împreună cu fratele său, cu Vasarhely Ionut, Farcas Daniel, Lacatus Marcel s-au întors spre casă, iar inculpatul a plecat și el cu mașina cu
care venise. Când a ajuns în Păușa partea vătămată a dormit la numitul Vasarhely Ionut, iar dimineață tatăl lui s-a deplasat la locuința acestuia, aflând de la fratele său că a fost bătut, mergând toți la martorul Donciu Bogdan. Peste zi partea vătămată s-a comportat normal, s-a jucat cu băieții, spre seară însă i s-a făcut rău, a început să acuze dureri de cap foarte puternice și să verse. Tatăl său l-a transportat la spital, aici i s-au făcut primele investigații, iar întrucât a făcut stop cardiorespirator, iar situația lui s-a complicat, fiind transportat la Clinica de Neurochirurgie C., fiind internat cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral grav închis, hemoragie subarahnoidiana posttraumatica și edem cerebral masiv, decedând în data de_, ora 14,30.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, partea civilă Simoc Zamfir și inculpatul C. L. G. .
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece aceasta a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii preventive de 24 de ore, însă, în realitate, acesta a fost reținut doar 16 ore și 15 minute, din data de_ ora 20,00 până la data de_ ora 12,15, când s-a dispus revocarea măsurii preventive. De asemenea, în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante și, ca atare, aplicarea unei pedepse sub minimul special. Instanța de fond nu a motivat reținerea circumstanțelor atenuante, ci doar a făcut doar trimitere la absența antecedentelor penale, fără a lua în considerare faptul că infracțiunea prezintă un pericol social ridicat, fiind comisă cu praeterintenție având ca urmare decesul victimei în vârstă de 15 ani, astfel că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
Partea civilă a apreciat că reținerea circumstanțelor atenuante nu este justificată de către instanța de fond, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului care nu a achitat nici despăgubirile civile și nici nu și-a manifestat regretul față de familia victimei raportat la cele întâmplate . De asemenea, instanța de fond a acordat un cuantum al daunelor morale diminuat, având în vedere pierderea suferită de către părinții victimei, ca atare, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în consecință, majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, precum și majorarea daunelor morale acordate părților civile.
Inculpatul a arăta că, deși prima instanță a reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa, modalitatea de executare a pedepsei nu este corespunzătoare, impunându-se aplicarea art.86/1 C.p., care ar asigura scopul pedepsei. S-a mai arătat că incidentul a avut loc pe fondul unei împrejurări mai speciale, în sensul că inculpatul era marcat de faptul că tatăl său suferea de cancer în fază terminală, iar cele două părți s-au înjurat reciproc, după care inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în urma căreia aceasta a căzut s-a lovit și a decedat.
Ca atare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și menținerea cuantumului pedepsei aplicate cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 60/A/_ a Curții de A. C. s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și partea civilă Simoc Zamfir împotriva sentinței penale nr. 131/_ a Tribunalului Sălaj, care a fost desființată numai cu privire la greșita deducere a duratei reținerii inculpatului,
greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și, în consecință, a cuantumului pedepsei aplicate acestuia .
S-a reținut că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere disp. art.72 C.p., adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia, precum și persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, având o ocupație, astfel că i s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.p., aplicându-i-se o pedeapsă coborâtă sub minimul special.
Numai absența antecedentelor penale și faptul că inculpatul are ocupație, fără a fi indicată care ar fi aceasta, deși la fila 227 există o caracterizare emisă de Primarul comunei Creaca, în sensul că inculpatul este beneficiar de ajutor social de la începutul anului 2011 conform Legii nr.416/2001, efectuând ore de muncă corespunzătoare venitului pe care îl realizează, nu justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C.p. în favoarea inculpatului, reținerea circumstanțelor atenuante constituie o facultate și nu o obligație pentru instanță în procesul individualizării pedepsei .
Nu se poate face abstracție de natura și gravitatea infracțiunii comise urmare produsă cea a decesului victimei și nici de conduita inculpatului care a avut o poziție oscilantă de recunoaștere a faptei,astfel că instanța de fond nu a procedat la o corectă individualizare a pedepsei reținând în mod eronat circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.p. în favoarea inculpatului, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate acestuia .
În acest context, Curtea în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și partea civilă Simoc Zamfir împotriva sentinței penale nr. 131/_ a Tribunalului Sălaj, pe care a desființat-o numai cu privire la greșita deducere a duratei reținerii inculpatului,
greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și în consecință - a cuantumului pedepsei aplicate acestuia și, judecând cauza în aceste limite, a dispus înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului C. L. G.
și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de: 5 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 183 C.p., în regim de detenție.
S-a apreciat că reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, urmarea produsă, dar și faptul că acesta nu a depus diligențe nici măcar pentru recuperarea parțială a prejudiciului și nici nu a manifestat regret pentru comiterea faptei, astfel că nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.86/1 lit.c C.p., astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
S-a făcut aplic. art. 71 C.p. rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p.,s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii de 16 ore și 15 minute.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reținut că aceasta a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar. Acordarea daunelor morale este pertinentă, deoarece părțile civile au suferit totodată și un prejudiciu nepatrimonial efectiv, ce constă în lezarea sentimentelor de afecțiune dintre acestea și victima în calitate de fiu în vârstă de 15 ani .
Daunele morale în principiu nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee, realităților materiale și întinderea ei nu poate fi
determinată decât prin aprecieri, desigur un arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale, astfel că instanța de fond a stabilit un cuantum al daunelor morale care reflectă prejudiciul moral cauzat părților civile, astfel că nu se impune majorarea daunelor morale. .
au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul C. L. G. împotriva sentinței penale nr. 131/_ a Tribunalului Sălaj .
Prin Decizia penală nr._ a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. L. G. împotriva Deciziei penale nr.60/A/_ a Curții de A. C. . În esență, s-a reținut că instanța de apel a
înlăturat în mod justificat circumstanțele ate nuante judiciare reținute de instanța de fond, ținând seama de faptul că a murit o persoană tânără, a apreciat, întrutotul justificat, că o pedeapsă de 5 ani închisoare corespunde criterii lor prevăzute de art. 52 și art. 72 C.p.
În același timp, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că nu este justificată solicitarea recurentului inculpat de reducere a pedepsei aplicate de instanța de apel și de schimbare a modalității de executare a pedepsei, întrucât împrejurările referitoare la lipsa antecedentelor penale,la atitudinea sa adoptată față de fapta comisă, la comportamentul său în continuare (caracterizările de la dosar) nu pot conduce la modificarea - în sensul ușurării acestei pedepse care, de altfel, se situează în proximitatea minimului special.
Cu privire la admisibilitatea cererii formulate și care face obiectul prezentei cauze, se reține că, în conformitate cu prevederile art.461 Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării;
Condamnatul a menționat în cuprinsul cererii sale temeiul de drept pe care își întemeiază cererea, respectiv dispozițiile art.461 alin.1 lit. c) Cod procedură penală. Date fiind însă motivele concret invocate, instanța apreciază că s-au avut în vedere și prevederile art. 461 alin.1 lit. d) Cod procedură penală, motiv pentru care va analiza contestația la executare și cu privire la acest temei. Potrivit acestor texte, se poate formula o contestație la executare atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare ori atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Analizând motivele pentru care C. L. G. a formulat contestație la executare, instanța constată că, pe de o parte, acestea au fost invocate și ca motive de apel și de recurs, iar pe de altă parte, acestea nu se încadrează între cazurile expres și
limitativ prevăzute de art.461 Cod procedură penală, nefiind posibilă reducerea pedepsei aplicate, așa cum solicită contestatorul.
Orice incident ivit în cursul executării pedepsei poate constitui motiv de contestație la executare, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: incidentul să se ivească în cursul executării pedepsei și să se refere la executarea hotărârii, fără însă a atrage modificări în dispozitivul hotărârii judecătorești definitive ce are deja autoritate de lucru judecat.
Contestația la executare nu este o cale de atac a hotărârilor judecătorești, ci un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării hotărârilor, nu se poate proceda la individualizarea pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă pusă în executare, întrucât în acest mod s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Dispozițiile prevăzute de art.320/1 C.p.p. nu sunt aplicabile față de condamnat,solicitarea judecării în procedură simplificată și aplicarea reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege putând avea loc în anumite etape procesuale, sentința penală nr.131/_ fiind definitivă în ceea ce îl privește pe C. L. G. .
De altfel, analizând excepția de neconstituționalitate a art. 3201C.p.p. ridicată în cauzele având ca obiect contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din Codul penal, Curtea Constituțională a decis respingerea ca inadmisibilă a
acesteia (Decizia nr. 1470/_ ), arătându-se următoarele :";Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat.
De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să fie interpretat în lumina preambulului la Convenție, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. (…).
Așa cum s-a arătat mai sus, Constituția statuează cu privire la principiul aplicării legii penale mai favorabile. Fiind o construcție teoretică, principiul constituie un element fundamental sau primordial pe care se întemeiază o idee sau
lege de bază, o axiomă. Aceasta din urmă este însă valabilă în anumite limite și, prin ea însăși, constituie cadrul și măsura aplicabilității sale. Astfel, în cazul pedepselor definitiv aplicate nu se mai pune problema alegerii legii mai favorabile, deoarece aceasta este, prin ipoteză, legea nouă, singura aplicabilă. Spre deosebire de situațiile tranzitorii propriu-zise, numărul criteriilor folosite pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi este mai mic, ele reducându-se la limitele de pedeapsă prevăzute în cele două legi și la cauzele legale de modificare a acestor limite. Or, art. 3201din Codul de procedură penală nu dispune nimic cu privire la aspectele
statuate de art. 14 și art. 15 din Codul penal referitoare la aplicarea obligatorie ori facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Prin urmare, numai în măsura în care dispozițiile legale criticate ar fi reglementat in terminis cu privire la intervenția unei pedepse mai ușoare care să impună reducerea sancțiunii aplicate până la maximul prevăzut de legea nouă s-ar fi putut pune problema înfrângerii legii penale mai favorabile din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituție reflectat în art. 14 sau, eventual, în art. 15 din Codul penal."
Mai mult decât atât, în ședința din data de_, inculpatul a fost întrebat expres dacă înțelege să solicite judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201C.p.p., acesta arătând că dorește ca judecata să aibă loc procedurii comune, cu administrarea de probatorii (f.60, dos._ ). De asemenea, inculpatul a fost audiat, arătând că recunoaște cele reținute în sarcina sa, dar nu este de acord cu concluziile a două rapoarte de expertiză medico-legale. Inculpatul nu a solicitat, în ceea ce îl privește, aplicarea revederilor art. 3201C.p.p.(f.53, dos. nr._ ).
Astfel fiind, față de natura contestației la executare, precum și față de cazurile limitativ și expres prevăzute de lege în care poate fi promovată o astfel de cerere, instanța apreciază că motivele invocate de petent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 461 C.p.p., iar în aceste condiții contestația formulată de petent urmează a fi respinsă ca inadmisibilă .
Cererea contestatorului fiind respinsă, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
În baza art.461 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă contestația la executarea sentinței penale nr. 131/_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dos. nr._, contestație formulată de C. L. G., fiul lui G. și Luciaca, născut la data de_ în Creaca, jud. Sălaj, domiciliat în com. Creaca, sat Jac nr. 25, jud. Sălaj, CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Deva.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă condamnatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie, av.Gavriș I., în sumă de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședința publică, azi, data de_, la sediul Tribunalului Sălaj.
Președinte, | Grefier, | ||
Ț. | D. B. | O. | I. -M. |
Red. ȚDB./_
Dact.OIM /_ Ex.3
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Sentința penală nr. 10/4. Contestatie la executarea pedepsei | Decizia penală nr. 312/2013. Contestatie la executarea pedepsei → |
|---|
