Sentința penală nr. 95/2013. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
SENTINȚA PENALĂ NR.95/2013
Ședința publică din 13 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. | -C. | M. | judecător |
GREFIER: G. | I. -B. |
Ministerul Public reprezentat prin Violeta Trăistaru - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare soluționarea cererii de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. M. .
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă petentul B. A. A. asistat de către apărător ales avocat Toth Ilona Sonia din cadrul Baroului Maramureș cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură al instanței în data de 09 septembrie 2012 de către apărătorul ales al petentului un memoriu în susținerea cererii de strămutare formulată în cauză.
Apărătorul ales al petentului solicită în temeiul art.55 C.pr.pen. admiterea cererii de strămutare astfel cum aceasta a fost formulată în scris.
Astfel, precizează că, între părți au avut loc începând cu anul 2008 mai multe procese de natura civila si penală. Este vorba de două cauze penale care privesc nerespectarea unor hotărâri judecătorești, iar atât instanța cât și parchetul au înțeles să le respingă plângerea formulată împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțate în cauză.
Un alt dosar penal privește infracțiunea de distrugere, dosar în care s-a pronunțat de asemenea o soluție de neîncepere a urmăririi penale. Această soluție de neîncepere a urmăririi penale i-a nemulțumit pe intimați motiv pentru care au formulat o plângere penală tardivă pe care nimeni nu o i-a în considerare.
În baza acestei plângeri tardive procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a admis această cerere trecând peste prevederile art.185 C.pr.pen. și a dispus continuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere de către făptuitorul B. A. A. . Aceasta soluție de continuare a cercetărilor penale nu a fost comunicată făptuitorului, așa cum de altfel nu a fost comunicată acestuia nici soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Având în vedere că în mod repetat s-a încălcat dreptul la apărare al petentului
B. A. A., prin faptul că i s-a interzis să aibă acces la unele înscrisuri din dosar deși avea acest drept, că parchetul refuză în mod constat să le pună la dispoziție aceste înscrisuri; refuză să le depună la dosarul cauzei și rețin la parchet acele înscrisuri, solicită admiterea cererii de strămutare
Având în vedere calitatea părților din dosar și faptul că nu le este permis accesul la dosar să depună probațiune, apreciază că se impune strămutarea cauzei raportat și la calitatea de deputat a uneia dintre părți. Mai mult, doamna deputat a încercat de mai multe ori șicanarea petenților, a încercat chiar și punerea sub interdicție a acestora sub motivul că nu ar fi în deplinătatea facultăților mentale și a încercat prin mai multe procese să obțină un teren în instanță. Apreciază că singura modalitate care poate asigura o soluționare imparțială și justă a cauzei este aceea a
strămutării cauzei la o altă instanță .Solicită a se avea în vedere motivele indicate atât în cererea de strămutare cât și in memoriul depus la dosarul cauzei.
Petentul B. A. A. solicită admiterea cererii de strămutare din considerentele expuse de către apărătorul său ales.
Reprezentanta Ministrului P., solicită admiterea cererii de strămutare pentru considerente legate strict de existența indiciilor de părtinire. Pentru o soluție dată cu privire a o cerere în probațiune nu se poate spune că judecătorul este părtinitor întrucât acesta este inamovibil.
În speță se ridică două probleme, una privește pretinsa antepronunțare și în opinia sa, este exprimarea legată de o soluție în sensul că ar fi sau nu ar fi
favorabilă părții, ar fi trebuit considerată ca o antepronunțare care are legătură cu fondul cauzei. Din nota de relații depusă la dosarul cauzei reiese faptul că președintele Judecătoriei B. M. are practic aceeași opinie, și nu i se pare normal ca judecătorul să facă aprecieri cu privire la darea unei soluții înainte de soluționare cauzei într-o ședință publică.
Modalitatea în care s-a procedat cu ocazia soluționării cererilor petenților, așa cum reiese din înregistrările ședinței, confirmă cele afirmate de către petent ceea ce conduce la concluzia că nu mai este necesară administrarea de probe. Toate coroborate cu aspectele privind calitatea persoanelor implicate în cauză, antecedența raporturilor juridice dintre părți, precum și faptul că prin definiție strămutarea se cere în cazul în care exista indicii minore de nepărtinire iar părțile au dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului, conduc la concluzia că cererea poate fi admisă cu atât mai mult cu cât partea nu va mai avea posibilitatea de cenzurare a opiniei judecătorului unic în cauză.
În opinia sa, această umbră de îndoială nu ar trebui să existe asupra unui judecător care urmează să se pronunțe în cauză, iar pentru buna desfășurare a actului de justiție se impune strămutarea cauzei.
C U R T E A,
Deliberând reține că prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2013 sub nr._ la Curtea de apel Cluj, petentul B. A. Attlila a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului cu nr._ de la Judecătoria B.
-M. la o altă instanță egală în grad, arătând în motivare în esență că în cauza având ca obiect plângere împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a procurorului, imparțialitatea ar fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei și a calității părților. Astfel partea vătămată Negruț C. este deputat în Parlamentul României, fiind o figură importantă în viața politică din județul Maramureș și care a încercat punerea sub interdicție a petentului B. A. Attlila, a intentat mai multe procese familiei petentului în scopul obținerii unei parcele de teren care în mod legal se află în proprietatea familiei B., iar aceste procese dintre părți au fost intens
mediatizate. De asemenea petentul a mai invocat și următoarele aspecte
:procurorul a încălcat prevederile legale care garantează drepturile învinuitului, soluționarea dosarelor penale de către aceiași procurori, încălcarea de către judecătorul cauzei a dreptului petentului prin refuzul nejustificat de a asigura comunicarea de către parchet a întregului dosar de urmărire penală, soluționarea cererii de recuzare de același judecător care a soluționat și dosarul penal nr. _
, respingerea cererii de recuzare în condițiile în care judecătorul cauzei s-a antepronunțat în ședința publică din data de_ .
Examinând actele dosarului și cererea de strămutare formulată în cauză, Curtea va reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.57 și următoarele C.pr.pen., Curtea de Apel Cluj a solicitat Tribunalului Maramureș în calitate de instanță ierarhic superioară celei de la care se solicită strămutarea cauzei, să furnizeze informații în legătură cu cele menționate în cererea de strămutare, astfel că prin adresa nr.1474 din_ Tribunalul Maramureș ( filel 44-45) a comunicat următoarele date :
Dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. are ca obiect plângerea împotriva ordonanței procurorului din 23 noiembrie 2012 dată în dosarul nr. 4271 /P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Prin ordonanța mai sus menționată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. A. A. pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.l Cod penal și s-a aplicat acestuia sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 400 lei. în esență în ordonanță se reține ca stare de fapt că învinuitul locuiește pe strada G. D. nr.12 împreună cu soția sa B. M. fiind vecini cu părțile vătămate Negruț Corneliu și Negruț Cornelia. în anul 2009 în baza autorizației de construcție nr.523 din 1 iulie 2008 părțile vătămate au construit un gard cu panouri prin care au blocat familiei B. accesul la locuință, modificând astfel limitele proprietății, închizând calea de acces spre locuința învinuitului. Prin decizia civilă nr.498/R din 9 iunie 2010, irevocabilă, Tribunalul Maramureș a admis recursul declarat de B. A. A. împotriva sentinței civile nr. 10883 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, a admis acțiunea posesorie cu privire la terenul în litigiu - calea de acces cu piciorul, obligându-i pe pârâții Negruț să lase reclamanților în folosință terenul ce a constituit cale de acces. Sentința civilă a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc la data de 17 septembrie 2010, executare la care au fost prezenți doar învinuitul și soția sa. executorul judecătoresc a efectuat punerea în posesie potrivit dispozițiilor hotărârii constatând că pe o lungime de 26 m. și lățime de 2 m. din teren este
construit de către pârâți un gard montat pe stâlpi din fier. In procesul-verbal de punere în posesie executorul a menționat că "reclamanții au declarat că vor elibera terenul cale de acces". După plecarea executorului însă învinuitul a tăiat cu un flex cei 13 stâlpi de la nivelul solului, a demontat panourile și a mutat țevile de pe terenul său, rezemându-i de casa familiei Negruț. învinuitul a j recunoscut că a demontat gardul însă a motivat că a acționat în calitate de proprietar I și în baza unei hotărâri judecătorești, neavând intenția de a distruge gardul, ci de a intra în posesia terenului său.
Procurorul a reținut în baza declarației executorului judecătoresc și a martorului Pintilie V. că petentul încă de la început a avut intenția de a demonta gardul, împrejurare pe care le-a adus-o la cunoștință celor doi. Executorul judecătoresc i-a comunicat că pentru demolare are nevoie de o hotărâre, altfel săvârșește infracțiunea de distrugere. Pornind de la împrejurarea că fapta nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, procurorul a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală aplicându-i o sancțiune administrativă.
Împotriva acestei ordonanțe petentul B. A. A. a formulat plângere la data de 6 februarie 2013, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin ordonanța din 18 martie 2013 a prim-procurorului adjunct.
De menționat că inițial, prin rezoluția din 14 decembrie 2010 Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus neînceperea urmăririi penale față de petent sub aspectul infracțiunii de distrugere. Prima rezoluție a fost infirmată dispunându- se continuarea cercetărilor cu termen pentru finalizare 09 iulie 2012.
Ca urmare a respingerii plângerii de către procuror, petentul B. A. A. a atacat ordonanța din 23 noiembrie 2012, înaintând Judecătoriei B. M. plângere ce a fost înregistrată la data de 06 februarie 2013 sub numărul_ . Primul termen de judecată a fost fixat pentru data de 10 aprilie 2013, termen la care s-a admis cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales al făptuitorilor Negruț Corneliu și Negruț Cornelia, fiind stabilit următorul termen pentru 22 mai 2013.
La termenul din 22 mai 2013 s-a prezentat petentul asistat de apărătorul ales și apărătorul ales al intimaților. Apărătorul petentului a solicitat efectuarea unei adrese la parchet pentru a se comunica plângerea formulată de părțile vătămate la data de 14 ianuarie 2011 împotriva rezoluției din 14 decembrie 2010 și a se trimite și plicul în care a fost expediată această plângere, înscrisuri necesare pentru a se stabili daca plângerea formulată la acel moment de părțile vătămate este sau nu tardivă. Instanța reținând concluziile apărătorilor și ale reprezentantului parchetului, a respins cererea formulată de petent considerând că aceste înscrisuri nu sunt concludente și utile cauzei. După respingerea cererii, apărătorul petentului a formulat oral, în timpul dezbaterilor, o cerere de recuzare, pe motiv că președintele completului nu este imparțial.
Cauza a fost amânată pentru data de 05 iunie 2013 pentru a fi soluționată cererea de recuzare.
În motivarea cererii de recuzare formulată în scris petentul a aratat că judecătorul a afirmat în ședință că "doar ordonanța de scoatere de sub urmărire penală pe 18 indice 1 vă este favorabilă" (sens în care solicită să fie ascultate
înregistrările audio) motiv pentru care nu se mai impune depunerea înscrisurilor solicitate fiind suficiente cele aflate la dosarul cauzei. Aceasta este dovada certă că în ședință publică, se mai precizeze în motivele scrise, că domnul judecător s-a antepronunțat, devenind incompatibil să judece cauza pe fond, cu atât mai mult cu cât a permis încălcări ale procedurii penale care afectează caracterul echitabil, egalitatea armelor și modul de cercetare a cauzei favorizându-i pe intimați și implicit situându-se pe aceeași poziție procesuală ca a parchetului. Datorită refuzului judecătorului de a solicita acele înscrisuri, petentul apreciază că sunt incidente și dispozițiile art.48 lit.d Cod procedură penală, pentru ca există împrejurări din care reiese ca este interesat să soluționeze cauza într-un mod nefavorabil lor.
La data de 24 mai 2013 cererea de recuzare formulată de petentul B. A.
a fost respinsă pe considerentul că respingerea unei cereri în probațiune formulată de părți (aceea de solicitare de la parchet a înscrisurilor indicate) pe motiv că nu sunt concludente și utile cauzei nu înseamnă în mod absolut, așa cum apreciază petentul, că judecătorul s-a antepronunțat sau că nu este imparțial.
Se mai precizează în considerentele încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare că dimpotrivă, instanța are dreptul, conform legii, să cenzureze cererile
propuse și să încuviințeze doar pe cele pertinente, concludente și utile cauzei. Din această perspectivă, afirmația domnului judecător, constatată chiar și urmare a audierii înregistrărilor ședinței de judecată, potrivit cărora nu soluția de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 18 indice 1 Cod procedură penală îl nemulțumește, ci doar temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală (apreciată conform prevederilor art. 10 lit.a-e Cod procedură penală) nu este nepotrivită sau nejustificată, fiind cert că petentul este mulțumit de faptul că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și nu trimiterea sa în judecată.
La termenul fixat, respectiv 05 iunie 2013, instanța a admis cererea formulată de apărătorul ales al petenților de amânare a cauzei motivată prin aceea că nu se poate prezenta la termenul fixat, dar și că a depus o cerere de strămutare a cauzei la Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ cu termen la data de 13 septembrie 2013.
In cauză s-a fixat următorul termen de judecată pe data de 11 iulie 2013, dată la care apărătorul ales al petentului a lipsit, fiind plecat în concediu de odihnă, cauza fiind astfel amânată pentru data de 18 septembrie 2013.
Având în vedere aspectele menționate, dar și motivele expuse în cererea de strămutare, s-a apreciat de către Tribunalul Maramureș că nu există temei pentru a se dispune strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. M. .
Potrivit art.55 C.pr.pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.2 din_, curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa, la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori, când una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
În ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor, aceasta poate fi apreciată conform jurisprudenței CEDO sub diferite aspecte și implică două demersuri, unul subiectiv care se referă la ceea ce gândește judecătorul în forul său interior și unul obiectiv, cu scopul de a cerceta dacă acesta oferă garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa (cauza Piersack c/a Belgiei, 1 octombrie 1982 și Grieves c/a Regatului Unit -_ ) și se se prezumă până la proba contrarie (Hauschildt c/a Danemarcei - 24 mai 1989).
De asemenea, s-a statuat în aceeași jurisprudență (cauza Padovani c/a Italiei
- 1993) că este fundamental ca într-o societate democratică, tribunalele să inspire încredere justițiabililor, art.6 paragr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impunând ca fiecare instanță să fie imparțială.
În consecință, chiar dacă judecătorii nu au niciun motiv personal în a favoriza sau defavoriza o parte, iar imparțialitatea lor este prezumată, pentru a nu afecta încrederea părților în instanța judecătorească, trebuie să se ia în considerare și aparența de imparțialitate, astfel că în cauza de față raportat la calitatea de deputat al uneia dintre părți(Negruț C. ) ceea ce a implicat o mediatizare în presă a mai multor litigii dintre părți, s-ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea judecătorilor de la aceeași instanță, astfel că se justifică strămutarea dosarului la o altă instanță egală în grad.
În contextul celor expuse mai sus, în temeiul art.60 alin.2 C.pr.pen., se va admite cererea de strămutare formulată de petentul de petentul B. A. Attlila și în consecință se va dispune strămutarea judecării cauzei penale ce formează
obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. M., de la această instanță la Judecătoria Cluj-Napoca.
Se vor menține actele procedurale îndeplinite în fața instanței de la care s-a dispus strămutarea, respectiv Judecătoria B. -M., având în vedere că prin aceste acte nu s-a dispus decât în sensul amânării cauzei pentru că petentul nu s-a putut prezenta la un termen de judecată și că a depus o cerere de strămutare a cauzei, iar ulterior s-a amânat cauza deoarece apărătorul ales al petentului a lipsit fiind plecat în concediu de odihnă. .
În baza art..art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art.60 alin.2 C.pr.pen. admite cererea de strămutare formulată de petentul B. A. Attlila, domiciliat în B. M., str. Gh.D. nr.12 și în consecință: Dispune strămutarea judecării cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. M., de la această instanță la Judecătoria Cluj-
Napoca.
Menține actele procedurale îndeplinite în fața instanței de la care s-a dispus strămutarea, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. G. I. -B.
Red.I.C.M./S.M.D.
2 ex./_
| ← Sentința penală nr. 142/2013. Strămutare | Sentința penală nr. 115/2013. Strămutare → |
|---|
