CSJ. Decizia nr. 92/2002. Penal
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr. 92
Dosar nr. 513 / 2002
Sedinţa publică din 10 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul J.R. împotriva deciziei penale nr.165/A din 24 octombrie 2001 a Curţii de Apel Tg.Mureş.
S-a prezentat recurentul inculpat, J.R., aflat în stare de arest, asistat de avocat T.I. apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate şi în baza dispoziţiilor art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută în art.174 raportat la art.175 C.pen. în infracţiunea prevăzută în art.183,cu reţinerea scuzei provocării prevăzută în art.73 lit.b din Codul penal şi menţinerea circumstanţelor atenuante, reţinute de instanţă.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca neîntemeiat, susţinând că încadrarea juridică dată faptei este în concordanţă cu prevederile legale iar pedeapsa a fost corect aplicată.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a susţinut că nu el este autorul infracţiunii.
CURTEA,
Prin sentinţa penală nr.112 din 22 noiembrie 2001 a Tribunalului Harghita a fost condamnat inculpatul J.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art.174 raportat la art.175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.74-76 din Codul penal.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 16 iulie 2000 şi 2 august 2000 la zi.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 524.120 lei către Spitalul orăşenesc Gheorgheni şi 32.321.751 lei către Spitalul Clinic Judeţean Mureş.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt :
In seara zilei de 15 iulie 2000, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri din oraşul Gheorghieni, ajungând în jurul orelor 3 la barul CFR unde a apărut şi victima R.I., între cei doi având loc o discuţie, după care s-au despărţit şi au ieşit din local.
După puţin tim inculpatul s-a întâlnit cu R.I., acesta din urmă făcând referiri jignitoare la adresa concubinei inculpatului, motiv pentru care s-au luat la bătaie. In urma schimbului de lovituri inculpatul a căzut la pământ, iar victima a fugit.
Inculpatul a fost ajutat de martorul S.B. să se ridice, amândoi au pornit în urmărirea lui R.I. pe care l-au ajuns din urmă şi căruia martorul i-a pus piedică, victima căzând. In aceste condiţii inculpatul a început să-i aplice multiple lovituri până ce victima a fost adusă în stare de comă. Ulterior, fiind găsită, victima a fost transportată la Spitalul Gheorgheni şi apoi la Spitalul Clinic Tg.Mureş unde, deşi i s-au acordat toate îngrijirile medicale, viaţa nu i-a mai putut fi salvată, decedând la 31 iulie 2000.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, actelor medico-legale, depoziţiilor martorilor S.B. şi T.E., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin decizia penală nr.165/A din 24 octombrie 2001, a respins apelul formulat de inculpat, apel prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în art.183 din Codul penal şi reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal.
Impotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate în apel cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la reindividualizarea pedepsei ca urmare a reţinerii provocării.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond şi de control judiciar au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă de inculpat în dispoziţiile art.174 raportat 175 lit.i din Codul penal.
Pe lângă argumentele aduse de instanţa de apel, sub acest aspect, mai sunt de făcut următoarele precizări:
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată care se caracterizează prin intenţie în ce priveşte loviturile aplicate şi culpă în ceea ce priveşte rezultatul produs, moartea victimei, în timp ce infracţiunea de omor se comite, numai cu intenţie.
La stabilirea intenţiei cu care a acţionat făptuitorul se au în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate şi exercitate actele de violenţă, intensitatea acestora şi gravitatea leziunilor cauzate.
In cauză, inculpatul a aplicat victimei căzută la pământ, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice şi în imposibilitate de a reacţiona, numeroase lovituri cu picioarele peste tot corpul dar în special în zona capului, lovituri descrise în raportul medico-legal efectuat de I.M.L.”Prof.Dr.Mina Minovici” – Laboratorul Exterior Tg.Mureş şi care au adus victima în stare de comă.
In consecinţă, lovind victima în mai multe rânduri, cu pumnii şi picioarele încălţate, timp îndelungat, inclusiv după ce aceasta căzuse pe trotuar provocându-i multiple leziuni traumatice, şi, în cele din urmă moartea, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu doar pentru a produce vătămări corporale, cărora decesul victimei le-ar fi succedat ca un rezultat praeterintenţional, considerente pentru care el se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat, aşa cum bine au reţinut prima instanţă şi cea de apel.
De asemenea, şi cea de a doua critică adusă hotărârilor atacate şi anume neaplicarea dispoziţiilor art.73 lit.b din Codul penal, este nefondată .
Potrivit art.73 lit.b din Codul penal, constituie circumstanţă atenunată săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din împrejurările comiterii faptei şi a modului de a acţiona a inculpatului nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârşirii infracţiunii acesta se afla într-o puternică stare de tulburare.
Intr-adevăr, conflictul dintre părţi a avut două faze, în prima inculpatul şi victima lovindu-se reciproc, după care cel din urmă a fugit. Inculpatul a continuat însă actele de agresiune şi profitând de împrejurarea că victima fusese trântită la pământ de martorul S.B., i-a aplicat loviturile letale, deşi nu i se mai opunea nici o rezistenţă, victima nemaiexercitând nici una din acţiunile arătate în textul de lege invocat.
In raport de considerentele arătate, în cauză nu se putea reţine circumstanţa atenuantă prevăzută în art.73 lit.b din Codul penal; instanţele, având în vedere printre altele şi contextul în care s-a derulat incidentul, au aplicat dispoziţiile art.74 lit.a din Codul penal, reducând pedeapsa sub minima prevăzută de textul sancţionator.
Ca atare, hotărârile pronunţate sunt temeinice şi legale, motiv pentru care recursul va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art.192 alin.2 din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.R. împotriva deciziei penale nr.165/A din 24 octombrie 2001 a Curţii de Apel Tg.Mureş.
Deduce din pedeapsă, reţinerea de la 16 iulie 2000 şi perioada executată în arest preventiv de la 2 august 2000 la 10 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Minsiterului Justiţiei.
Curtea Supremă de Justiţie va achita onorariul translatorului de limbă maghiară.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 916/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 922/2002. Penal → |
|---|
