CSJ. Decizia nr. 935/2002. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.935 Dosar nr.4991/2002
Sedinţa publică din 25 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii C.M.M. şi L.B.A. împotriva deciziei penale nr.331 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
S-au prezentat recurenţii inculpaţi, aflaţi în stare de arest, asistaţi de avocat B.D. apărător desemnat din oficiu şi intimata parte civilă R.L.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpaţilor a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate şi în principal,schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpaţi, în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal şi aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de noua încadrare juridică.
În subsidiar, a solicaitat reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor,ţinând seama de circumstanţele lor personale.
Intimata parte civilă a solicitat respingerea recursurilor declarate de inculpaţi.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondate a recursurilor, deoarece din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.
Inculpatul L.B.A.,în ultimul cuvânt a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
Inculpatul C.M.M., în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.104/P din 19 iunie 2002, Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpaţii:
- R.V., C.M.M. şi L.B.A., la câte 16 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 Cod penal, pentru fiecare inculpat.
În temeiul art.350 Cod procedură penală a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor iar în baza art.88 Cod penal din pedepsele aplicate acestora s-a dedus perioada arestării preventive de la: 7 decembrie 2001 pentru inculpaţii R.V. şi C.M.M. şi de la 28 martie 2002 pentru inculpatul L.B.A. la zi, pentru toţi inculpaţii.
Prin aceeaşi sentinţă inculpaţii au fost obligaţi să plătească, în solidar, părţii civile R.L. sumele de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale; 55.104.800 lei cu titlu de daune materiale, precum şi suma de câte 800.000 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere pentru minora R.I.M., născută la 29 martie 2000, începând cu data săvârşirii faptei şi până la majoratul acesteia.
A fost menţinut sechestrul asigurator, instituit asupra bunurilor inculpaţilor R.V. şi C.M.M. prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ din data de 11 decembrie 2001.
S-a luat act că inculpaţii R.V. şi L.B.A. au fost asistaţi de apărători aleşi.
S-a dispus ca onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.M.M., în sumă de 300.000 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În final, inculpaţii R.V. şi L.B.A., au fost obligaţi să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul C.M.M. suma de 6.300.000 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Partea vătămată R.M. a întreţinut o perioadă de timp relaţii de concubinaj cu inculpatul R.V., iar ca urmare a faptului că acesta din urmă o agresa, s-au despărţit.
R.M. şi prietena sa G.M.M., obişnuiau să întreţină relaţii sexuale ocazionale, cu diferite persoane.
În seara zilei de 15 noiembrie 2001, cei trei inculpaţi, după ce au consumat băuturi alcoolice, împreună cu numitul B.J., s-au deplasat în zona unde se găsea victima pentru a-i aplica o corecţie pentru faptul că în urmă cu o săptămână îl reclamase la poliţie pe inculpatul R.V. pentru că o agresase.
În acest scop, inculpaţii au urcat-o în mod forţat pe R.M. în autoturism, după care au început să o lovească.
Primul care a agresat-o a fost inculpatul L.B.A. care a lovit-o cu pumnii, cu picioarele şi cu o sticlă în cap. În continuare, partea vătămată a fost lovită cu pumnii şi picioarele, precum şi cu o sticlă în cap şi de către inculpatul C.M.M..
În tot acest interval de timp la volan se afla inculpatul R.V., care îi instiga pe ceilalţi să lovească victima.
Autoturismul a fost oprit iar inculpatul R.V. a coborât de la volan şi a trecut în spate, unde a început să o lovească cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată peste faţă şi corp, timp în care la volan se afla inculpatul L.B.A.
Datorită multiplelor şi intenselor lovituri aplicate, victimei i s-a făcut rău.
În dimineaţa zilei de 16 noiembrie 2001, victima a fost transportată de către inculpaţii R.V. şi L.B.A. la Spitalul Municipal Roman şi lăsată în grija numiţilor R.N. şi E.D.
Înainte de a fi internată, din cauza leziunilor grave suferite, victima a decedat.
În conţinutul raportului medico-legal întocmit în cauză (fila 15 dosar urmărire penală) rezultă că moartea victimei R.M. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei cerebrale, cu precizarea că leziunile au putut fi produse prin loviri active cu mijloace, corpuri şi de corpuri contondente.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii, pe care au criticat-o, în principal cu privire la încadrarea juridică a faptei, susţinând că nu au avut intenţia să o ucidă, pe victimă, motiv pentru care aceasta trebuia încadrată în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, iar, în subsidiar, cu privire la pedepsele aplicate pe care le consideră ca fiind prea severe, solicitând a fi reduse.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.331 din 15 octombrie 2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, pe care I-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a dedus, în continuare, pentru fiecare inculpat, durata arestării preventive, la zi.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că “Din analiza întregului material probator administrat în cauză rezultă că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă” constând în aceea că toţi inculpaţii au urcat victima în maşină în mod forţat, iniţial pe bancheta din spate, “unde a fost lovită pe rând de toţi inculpaţii cu pumnii şi picioarele, mai întâi de inculpaţii L.B.A. şi C.M.M. apoi de inculpatul R.V., care a trecut în spate, împrejurare în care victima a început să plângă, i s-a făcut rău, a vomat şi a căzut între scaunele din faţă şi cu toate că aceasta se afla în stare de inconştienţă “a fost - plimbată – de inculpatul R.V. în comuna Horia, în municipiul Piatra Neamţ şi înapoi în comuna Horia, fiind transportată la spital chiar în dimineaţa zilei de 16 noiembrie 2001”.
S-a mai arătat că “Raportul medico-legal de necropsie avizat de I.M.L.Iaşi (filele 15-26 dosar de urmărire penală) descrie multiplele leziuni constatate : numeroase echimoze şi excoriaţii la nivelul scalpului, pe faţă, corp şi memebre,hematom subdural, contuzie cerebrală difuză, cinci fracturi ale arcurilor costale, hemotorax stâng, rupturi pulmonare, hemopentoneu, ruptură hepatică”, raport în care s-a concluzionat că “moartea numitei R.M. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei cerebrale, leziunile fiind produse prin loviri repetate cu mijloace şi corpuri contondente” şi că “toate aceste leziuni atestă agresivitatea inculpaţilor care au aplicat loviturile cu deosebită intensitate, fiind afectate organe vitale şi care “duc la concluzia că inculpaţii au prevăzut rezultatul faptei şi deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, formă de vinovăţie prevăzută de art.19 pct.1 lit.b Cod penal” astfel că încadrarea faptei în infracţiunea de omor este corectă.
În ce priveşte cea de a doua critică şi anume pedepsele aplicate, instanţa de apel, a arătat că “La individualizarea pedepselor prima instanţă a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, ţinând seama de gravitatea faptei, pericolul social ridicat al infracţiunii şi datele ce caracterizează comportarea anterioară a inculpaţilor, stabilind pedepse medii de natură să-şi atingă scopurile prevăzute de art.52 Cod penal.”
Decizia curţii de apel, a fost atacată cu recurs de către inculpaţii C.M.M. şi L.B.A. pe care au criticat-o pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în calea de atac a apelului şi anume:
-în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, deoarece intenţia lor nu a fost de a ucide pe victimă ci de a-i aplica o corecţie şi în raport cu noua încadrare juridică a faptei aplicarea unor pedepse cât mai mici;
-în subsidiar, dacă nu se va primi, prima critică, să se procedeze
la o nouă individualizare a pedepselor, în sensul că prin, reaprecierea criteriilor arătate în art.72 Cod penal şi în special cele, ce ţin de persoana lor să fie reduse în mod substanţial.
Recursurile declarate de cei doi inculpaţi sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de altfel şi de inculpaţi, în raport cu care a încadrat faptele comise de aceştia în textele de lege corespunzătoare, pentru care le-a aplicat pedepse just individualizate.
Având în vedere faptul că inculpaţii au criticat decizia pronunţată de instanţa de apel pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în calea de atac a apelului, critici la care aceasta a răspuns în mod corespunzător, motivare expusă pe larg şi în prezenta decizie şi pe care instanţa de recurs şi-o însuşeşte pe deplin şi a cărei reluare nu se mai impune, urmează a se constata că acestea nu sunt fondate, cum nefondate sunt şi recursurile bazate pe aceste considerente.
Faţă de cele mai sus –arătate, având în vedere faptul că verificând decizia atacată în raport şi cu prevederile art.3859 aşin.3 Cod procedură penală nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi a fi respinse ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M.M. şi L.B.A. împotriva deciziei penale nr.331 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsele aplicate, timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la 25 februarie 2003 pentru inculpatul C.M.M. şi de la 28 martie 2002 la 25 februarie 2003 pentru inculpatul L.B.A..
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 932/2002. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 938/2002. Penal → |
|---|
