CSJ. Decizia nr. 1019/2003. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1019/2003
Dosar nr. 5290/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petentul P.E. s-a solicitat infirmarea rezoluţiei din 21 martie 2002, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 2/P/2002, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de două persoane susţinând că acestea se fac vinovate de comiterea faptelor penale, întrucât şi-au încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu şi prin aceasta au produs o vătămare intereselor sale.
Deasemenea, prin aceeaşi plângere s-a solicitat şi infirmarea Ordonanţei pronunţate în dosarul nr. 1959/1998 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de alţi făptuitori cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 220, art. 192, art. 215, art. 292 şi art. 28 raportat la art. 288, art. 25 raportat la art. 289 şi art. 291 C. pen.
Instanţa a reţinut că este competentă a se pronunţa doar privitor la rezoluţia din 21 martie 2002, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 2/P/2002, (referitor la cei doi notari).
Instanţa a reţinut că ceilalţi făptuitori au fost cercetaţi, într-un alt dosar nr. 1959/1998 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi deci competentă să soluţioneze plângerea împotriva acestei rezoluţii este Judecătoria Arad, căreia petentul urmează să i se adreseze, aşa cum, în mod corect s-a motivat prin sentinţa atacată.
Referitor la soluţia adoptată în dosarul nr. 2/P/2002 se constată următoarele:
În cursul anului 2000 petentul a adresat două memorii Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în care a reclamat că notarii respectivi ar fi încălcat cu ştiinţă atribuţiile lor de serviciu şi prin aceasta le-ar fi cauzat o vătămare a unor interese legitime.
Aceste plângeri au fost trimise Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 26 iunie 2001.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a constatat că dosarele succesorale operate de notari au fost soluţionate în anul 1994, având ca număr de înregistrare 2992 şi 2392 şi că la data formulării plângerii de petent (3 iulie 2001) intervenise prescripţia, astfel că s-a dispus corect neînceperea urmăririi penale, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 122 lit. d) C. pen., fiind prescrisă răspunderea penală.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul P.E. a declarat recurs, susţinând că soluţia nu este legală întrucât consideră că nu s-a împlinit termenul de prescripţie, deoarece, acesta, s-a întrerupt odată cu introducerea plângerii.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului se constată că soluţia atacată este legală, deoarece, petentul a introdus plângerea respectivă după împlinirea termenului de prescripţie.
Aşa fiind, nu se poate susţine că introducerea cererii respective a întrerupt cursul prescripţiei, întrucât el deja fusese împlinit la data respectivă (introducerea cererii).
Prin urmare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale în cauză.
În concluzie, soluţia atacată este legală, astfel încât, recursul urmează să fie respins, petentul având deschisă calea plângerii la instanţa Judecătoriei Arad împotriva rezoluţiei pronunţată în dosarul nr. 1959/P/1998, al Parchetului de pe lângă acea instanţă.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de petentul P.E. împotriva sentinţei nr. 29 din 28 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 300.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1018/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 102/2003. Penal → |
|---|
