CSJ. Decizia nr. 1038/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1038/2003
Dosar nr. 2181/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6 din 17 ianuarie 2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpaţii:
1. Plt. C.O. şi
2. Plt. S.D. la câte:
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.;
- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor şi le-a prelungit durata cu 30 de zile începând cu 26 ianuarie 2002 până la 24 februarie 2002 inclusiv.
A fost dedusă din pedepsele aplicate inculpaţilor, prevenţia începând cu data de 30 iunie 2001 până la zi.
Sub aspect civil, în baza art. 998 şi art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ., au fost admise în parte acţiunile civile exercitate de părţile civile B.A., B.C., B.G., B.I. şi S.N. şi i-a obligat pe inculpaţi, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul de Interne, să plătească:
- părţii civile B.A. (soţia victimei) 10.000.000 lei daune morale;
- părţii civile B.C. (fiul victimei) 9.066.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale;
- părţii civile B.N. (fratele victimei) 20.000.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale;
- părţii civile B.G. (fratele victimei) 4.150.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale;
- părţii civile B.I. (fiica victimei) 10.000.000 lei daune morale şi
- părţii civile S.N. 3.000.000 lei daune morale cu titlu de despăgubiri civile.
Prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
1) La data de 27 iunie 2001, martorul L.M. a sesizat pe cei doi inculpaţi, subofiţeri la Poliţia oraşului Cugir, că i s-au sustras unele bunuri şi bănuieşte că autorul este B.I., apoi cu toţii s-au deplasat la locul unde ştiau că poate fi găsit acesta şi l-au condus la sediul poliţiei pentru efectuarea cercetărilor.
Acolo, inculpaţii au exercitat acte de violenţă asupra celui reclamat, lovindu-l cu bastonul din dotare, cu o bucată de cauciuc prevăzut cu inserţie metalică şi cu piciorul.
În aceste condiţii, B.I. a recunoscut că a sustras o parte din bunuri şi a consimţit să conducă pe inculpaţi la locul unde le-a dus, dar acolo, s-a găsit numai o scândură.
Apreciind că acesta şi-a bătut joc de ei, inculpatul C.O. i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii şi picioarele.
Victima a rămas pe loc, fiind găsită a doua zi, decedată.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, aprobate de Comisia Cluj de avizare şi control, moartea victimei B.I. (în vârstă de 49 ani) a fost violentă, datorându-se şocului traumatic şi hemoragic, consecinţa unui politraumatism prin heteroagresiune produs prin lovire cu corpuri dure, precum şi prin cădere pe planuri dure, rugoase. victima a avut o alcoolemie de 2,65 gr. %o.
2) La data de 15 ianuarie 2001, inculpaţii s-au prezentat la domiciliul lui S.N., împotriva căruia era înregistrată la poliţie, o plângere anonimă.
Acesta a răspuns că nu se face vinovat de vreo faptă penală şi le-a cerut inculpaţilor să părăsească zona.
Inculpaţii au ieşit din imobilul acestuia şi au organizat o pândă, iar în momentul în care S.N. a ieşit afară, l-au lovit pentru motivul că nu se supusese acţiunii de imobilizare în vederea conducerii la sediul poliţiei.
Partea vătămată S.N. a suferit leziuni corporale, pentru vindecare necesitând 11-12 zile îngrijiri medicale.
Sentinţa a fost apelată de inculpaţii C.O. şi S.D. precum şi de părţile civile, cu excepţia părţii civile S.N.
Inculpaţii au solicitat, în principal, achitarea lor, susţinând că nu au săvârşit faptele imputate precum şi înlăturarea obligării lor la plata despăgubirilor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor; părţile civile recurente au solicitat majorarea despăgubirilor acordate, considerându-le neîndestulătoare.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 34 din 25 martie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi şi părţile civile, a dedus arestarea preventivă de la 30 iunie 2001, la zi şi a obligat pe recurenţi să plătească statului, câte 300.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile B.A., B.C., B.N., B.G. şi B.I., precum şi S.N., pe care nu le-au motivat în scris şi cu excepţia lui B.C. şi B.N., nici oral.
Partea civilă B.C., fiul victimei B.I., a solicitat majorarea despăgubirilor pentru daunele morale, de la zece milioane la un miliard lei, iar partea civilă B.N., fratele aceleiaşi victime, a solicitat majorarea despăgubirilor pentru daune materiale şi daune morale.
Recursurile declarate de părţile civile B.A., B.C., B.I., B.N. şi B.G. sunt nefondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză, se constată că stabilirea despăgubirilor pentru daunele materiale în legătură cu decesul victimei B.I., s-a făcut corect, pe baza actelor prezentate de părţile care au suportat cheltuielile de înmormântare.
De altfel, părţii vătămate B.N., care în recursul său, prezentându-se la instanţă a formulat obiecţiuni asupra despăgubirilor pentru daune materiale, i s-a acordat de către prima instanţă, suma cerută de 20.000.000 lei, încât nu mai poate solicita în recurs majorarea sumei.
De asemenea, şi despăgubirile pentru daunele morale sunt corect stabilite, în raport cu suferinţele morale cauzate soţiei, fiului, fiicei şi fraţilor victimei.
Despăgubirile pentru daunele materiale, cât şi cele pentru daunele morale, reprezintă o justă şi integrală reparare a prejudiciilor cauzate, astfel că nu se impune a fi majorate.
În ceea ce priveşte recursul declarat de partea civilă S.N., se constată că a fost introdus cu mult după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen.
Astfel, comunicarea sentinţei i s-a făcut la data de 26 ianuarie 2002, dar nu a declarat apel şi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 25 martie 2002, la data de 28 mai 2002.
Recursul fiind declarat tardiv, nu se poate trece la examinarea admisibilităţii acestuia, în situaţia neapelării sentinţei.
Pentru considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile B.A., B.C., B.I., B.N. şi B.G., iar în baza aceluiaş articol pct. 1 lit. a), va respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă S.N.
Recurentele părţi civile urmează a fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile B.A., B.C., B.I., B.N., B.G. şi ca tardiv recursul declarat de partea civilă S.N. împotriva deciziei penale nr. 34 din 25 martie 2002 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpaţii C.O. şi S.D.
Obligă recurentele părţi civile să plătescă statului suma de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1036/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1039/2003. Penal → |
|---|
